Prospect SERTRALINA ZENTIVA 25mg COMPRIMATE FILMATE
Codul comercial: W68307001 Cantitate: 28
Indicat în: depresie; tulburări de anxietate
Cale de administrare: orală
Substanța: sertralină (inhibitor selectiv al recaptării serotoninei)
ATC: N06AB06 (Sistemul nervos | Antidepresive | Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei)
Poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Poate provoca amețeli sau vertij.
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Utilizați în alăptare doar la recomandarea medicului.
Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.
Solicitați ajutor medical dacă apar gânduri suicidare sau modificări importante de comportament.
Nu opriți brusc tratamentul fără recomandarea medicului.
Poate provoca somnolență sau scăderea vigilenței.
Sertralina este un medicament utilizat pentru tratamentul depresiei, tulburării de anxietate generalizată, tulburării obsesiv-compulsive (TOC), tulburării de panică, tulburării de stres post-traumatic (PTSD) și fobiei sociale. Face parte din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), acționând prin creșterea nivelului de serotonină în creier, un neurotransmițător care contribuie la reglarea stării de spirit.
Sertralina este administrată oral, de obicei o dată pe zi, cu sau fără alimente. Doza inițială este ajustată treptat de medic, în funcție de răspunsul pacientului și de afecțiunea tratată.
Efectele adverse frecvente includ greață, diaree, uscăciunea gurii, insomnie, somnolență, amețeli și scăderea apetitului sexual. În cazuri rare, poate provoca reacții mai grave, cum ar fi sindromul serotoninergic (o afecțiune potențial gravă cauzată de un exces de serotonină) sau gânduri suicidare, în special la începutul tratamentului sau la schimbarea dozei.
Sertralina nu trebuie întreruptă brusc, deoarece acest lucru poate duce la simptome de sevraj, cum ar fi iritabilitate, amețeli sau tulburări de somn. Este important ca pacienții să urmeze cu strictețe recomandările medicului și să raporteze orice efecte adverse sau modificări ale stării de spirit.
Date generale despre SERTRALINA ZENTIVA 25mg
- Substanța: sertralină
- Data ultimei liste de medicamente: 01-01-2022
- Codul comercial: W68307001
- Concentrație: 25mg
- Forma farmaceutică: COMPRIMATE FILMATE
- Cantitate: 28
- Prezentare produs: cutie cu blist pvc-pvdc/al x28 compr film
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Forme farmaceutice disponibile pentru sertralină
Concentrațiile disponibile pentru sertralină
- 100mg
- 20mg/ml
- 25mg
- 50mg
Prospect SERTRALINA ZENTIVA 25mg
Conținutul prospectului pentru medicamentul SERTRALINA ZENTIVA 25mg COMPRIMATE FILMATE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sertralină Zentiva 25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sertralină Zentiva 25 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de sertralină, echivalent la sertralină 25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 39,79 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimat filmat rotund biconvex de culoare albă până la aproape albă cu diametrul de 6,0 ± 0,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
- Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
- Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
- Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6 - 17 ani.
- Tulburării de anxietate socială.
- Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la o doză de 50 mg/zi.
Tulburarea de panică, TSPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg/zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi TSPT
Pacienţii care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o săptămână, până la doza maximă de 200 mg/zi. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinereÎn timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.
DepresiePentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate, întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
VârstniciLa vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, deoarece la aceştia poate exista un risc mai mare de apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăUtilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în cazurile de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renalăNu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţiCopii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Vârsta între 13 - 17 ani: Iniţial 50 mg o dată pe zi.
Vârsta între 6 - 12 ani: Iniţial 25 mg o dată pe zi. După o săptămână, doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).
Mod de administrareSertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua scăderea dozei, dar în trepte mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv tratamentul cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomitent cu alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, amfetamine, triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO de exemplu, albastru de metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici şi cu medicamente opioide (cum este buprenorfina). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale, instabilitate autonomă, anomalii neuromusculare și/sau simptome gastro-intestinale.
Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, trebuie luată în considerare o reducere a dozei sau întreruperea tratamentului, în funcție de gravitatea simptomelor.
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu ISRS, medicamente antidepresive sau antiobsesive, la sertralină. Sunt necesare atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei serotoninergice, cum sunt amfetamine, triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală sunătoare (Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QTc/Torsada vârfurilor (TV)
Cazuri de prelungire a intervalului QTc şi Torsada vârfurilor (TV) au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă a sertralinei. Majoritatea raportărilor au apărut la pacienţii care prezentau alţi factori de risc de prelungire a intervalului QTc/TV. Efectul asupra prelungirii intervalului QTc a fost confirmat într-un studiu aprofundat despre intervalul QTc la voluntari sănătoşi, cu o relaţie expunere-răspuns pozitivă, semnificativă statistic. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă factori de risc suplimentari pentru prelungirea intervalului QTc, cum sunt boală cardiacă, hipopotasemie sau hipomagneziemie, antecedente familiale de prelungire a intervalului QTc, bradicardie şi utilizarea concomitentă a medicamentelor care prelungesc intervalul QTc (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte medicamente antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă antecedente de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
SchizofreniePot fi agravate simptomele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epilepticeCrizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării cliniceDepresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie atent monitorizaţi, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu tulburări depresive majore. Din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo controlate, efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, şi mai ales a celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid şi schimbări neobișnuite în comportament, precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Disfuncție sexualăInhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncție sexuală de lungă durată în care simptomele s-au menținut în pofida întreruperii administrării ISRS.
Copii şi adolescenţiSertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), şi ostilitate (predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă.
Câteva cazuri de creştere încetinită şi pubertate întârziată au fost raportate după punerea pe piaţă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili (de exemplu selegilină)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili cum este selegilina. Tratamentul cu sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Administrarea sertralinei trebuie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un
IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3).
Inhibitori de MAO - A reversibili, selectivi (moclobemidă)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate urma o perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, neselectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi neselectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de exemplu, albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare sindromului neuroleptic malign, convulsii, şi deces.
Pimozidă
Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg) au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nicio modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de sertralină şi pimozidă este contraindicată (Vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului, carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă prudenţă, de asemena, la utilizarea fentanilului (utilizat în anestezia generală sau în tratamentul durerii cronice), a altor medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, amfetamine, triptani) şi a altor medicamente opioide cum este buprenorfina, deoarece riscul de sindrom serotoninergic, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, este crescut (vezi pct. 4.4).
Precauţii specialeMedicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire a intervalului QTc şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TV) poate să crească odată cu administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, unele medicamente antipsihotice şi antibiotice) (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).
LitiuÎntr-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. În cazul administrării concomitente de sertralină şi litiu, pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător.
FenitoinăÎntr-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu se exclude ca şi alţi inductori ai citocromului CYP3A4, de exemplu fenobarbital, carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune, hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
WarfarinăAdministrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea
INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are niciun efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Medicamente care afectează funcţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).
Blocante neouro-musculare
ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice determinând o prelungire a acţiunii neuroblocante a mivacuriului sau altor blocante neuro-musculare.
Medicamente metabolizate de citocromul P450Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale
CYP3A4 (cortizol endogen, carbamazepină, terfenadină, alprazolam), cu substratul CYP2C19 diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamidă, glibenclamidă şi fenitoină. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei pahare cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.
De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Pe baza studiului de interacţie cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea concomitentă a sertralinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de proteaze, ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, să determine creşterea şi mai mare a expunerii la sertralină. Acest lucru este de asemenea valabil pentru inhibitorii moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil şi diltiazem. În timpul tratamentului cu sertralină se recomandă evitarea utilizării de inhibitori puternici ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă de sertralină cu metamizol, care este un inductor al enzimelor metabolizatoare, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4, poate determina o reducere a concentrațiilor plasmatice de sertralină cu o scădere potențială a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul și sertralina sunt administrate concomitent; răspunsul clinic și/sau nivelurile medicamentului trebuie monitorizate după caz.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate fi exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte asupra funcţiei de reproducere, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei şi/sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor de întrerupere, la unii nou-născuţi, ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial pentru mamă.
Dacă utilizarea de către mamă continuă spre sfârșitul sarcinii, în special în al treilea trimestru, nou născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a utilizat sertralină spre sfârșitul sarcinii: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn.
Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. În majoritatea cazurilor, complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere.
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini.
Date observaţionale indică un risc crescut (mai puţin de 2 ori) de hemoragie postpartum în urma expunerii la ISRS/INRS în ultima lună înaintea naşterii (vezi pct. 4.4, pct. 4.8).
AlăptareaDatele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de sertralină şi din metabolitul său N-demetilsertralină, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice găsite la sugar au fost neglijabile până la nedetectabile, cu excepţia unui sugar la care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect notabil asupra sănătăţii acestui sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.
FertilitateaDatele la animale nu au evidenţiat efecte ale sertralinei asupra parametrilor fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Raportările privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este reversibil. Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile de farmacologie clinică au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii. Cu toate acestea, deoarece medicamentele psihotrope pot afecta capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat corespunzător.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este cea mai frecventă reacţie adversă. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială, disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a apărut la 14% dintre pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt deseori tranzitorii odată cu continuarea tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate cu placebo, la pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse observate din experienţa de după punerea pe piaţă (cu frecvenţă necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: Reacţii Adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă.
Tabelul este împărțit în funcție de clasificarea pe sisteme şi organe, împreună cu frecvența corespunzătoare: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 la <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 la <1/1000); cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimat din datele disponibile).
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută
Infecţii şi infestări infecţii ale gastroenterită, otită diverticulit㧠tractului medie respirator superior, faringită, rinită
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) neoplasm
Tulburări hematologice şi limfatice limfadenopatie, trombocitopenie*§, leucopenie*§
Tulburări ale sistemului imunitar hipersensibilitate*, reacţii anafilactoide* alergie sezonieră*
Tulburări endocrine hipotiroidism* hiperprolactinemie*§, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic*§
Tulburări metabolice şi de nutriţie apetit alimentar hipercolesterolemie, scăzut, apetit diabet zaharat*, alimentar hipoglicemie*, crescut* hiperglicemie*§, hiponatremie*§
Tulburări psihice insomnie anxietate*, ideaţie tulburări de depresie*, suicidară/compor- conversie*§, agitaţie*, libidou tament suicidar, paronirie*§, scăzut*, tulburare psihotică*, dependenţă de nervozitate, gândire anormală, medicamente, depersonalizare, apatie, halucinaţii*, somnambulism, coşmaruri, agresivitate*, stare ejaculare prematură bruxism* euforică*, paranoia
Tulburări ale sistemului nervos ameţeli, tremor, tulburări amnezie, hipoestezie*, comă*, acatizie (vezi cefalee*, de mişcare contracţii musculare pct. 4.4), diskinezie, somnolenţă (incluzând involuntare*, hiperestezie, spasm simptome sincopă*, cerebrovascular extrapiramidale hiperkinezie*, (inclusiv sindrom de cum sunt migrenă*, convulsii*, vasoconstricţie hiperkinezie, ameţeli posturale, cerebrală reversibilă hipertonie, coordonare anormală, şi sindrom Call- distonie, bruxism tulburări de vorbire Fleming)*§, agitaţie sau tulburări de psihomotorie*§ (vezi mers), pct. 4.4), tulburări parestezie*, senzoriale, hipertonie*, coreoatetoză§, de tulburări de asemenea, au fost atenţie, disgeuzie raportate semne şi simptome asociate sindromului serotoninergic* sau
Sindromului
Neuroleptic Malign.
În unele situaţii asociate administrării concomitente de medicamente serotoninergice, şi anume: agitaţie, confuzie, diaforeză, diaree, febră, hipertensiune arterială, rigiditate şi tahicardie§
Tulburări oculare tulburări vizuale* midriază* scotom, glaucom, maculopatie diplopie, fotofobie, hifemă*§, pupile inegale*§, tulburări de vedere§, tulburări lacrimale
Tulburări acustice şi vestibulare tinitus* otalgii
Tulburări cardiace palpitaţii* tahicardie*, tulburări infarct miocardic*§, cardiace torsada vârfurilor*§ (vezi pct. 4.4 și pct. 4.5), bradicardie, prelungirea intervalului QT* (vezi pct. 4.4, 4.5 și pct. 5.1)
Tulburări vasculare bufeuri* sângerări anormale ischemie periferică (cum sunt hemoragii gastrointestinale)*, hipertensiune arterială, eritem facial, hematurie*
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale căscat* dispnee, hiperventilaţie, boală epistaxis*, pulmonară bronhospasm* interstiţială*§, laringospasm, disfonie, stridor*§, hipoventilaţie, sughiţ
Tulburări gastrointestinale greaţă, dispepsie, melenă, tulburări ulceraţii ale gurii, colită diaree, constipaţie*, dentare, esofagită, pancreatită*§, microscopică xerostomie dureri glosită, hemoroizi, hematochezie, abdominale* hipersecreţie salivară, ulceraţia limbii, vărsături*, disfagie, eructaţie, stomatită flatulenţă tulburări linguale
Tulburări hepatobiliare disfuncţie hepatică, afecțiuni hepatice grave (incluzând hepatită, icter şi insuficienţă hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat hiperhidroză, edem periorbitar*, raportări rare de erupţii cutanate urticarie*, alopecie*, reacţii adverse tranzitorii* prurit*, purpură*, cutanate severe dermatită, piele (RACS) de exemplu, uscată, edem facial, sindrom Stevens-transpiraţie rece Johnson* şi necroliză epidermică*§, reacţii cutanate*§, fotosensibilitate§, angioedem, textură anormală a părului, miros anormal al pielii, dermatită buloasă, erupţie cutanată foliculară
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv dureri de spate, artroză, spasme rabdomioliză*§, trismus* artralgie*, musculare, crampe afecţiuni osoase mialgie musculare*, slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare polakiurie, tulburări ezitare urinară*, de micţiune, retenţie oligurie urinară, incontinenţă urinară*, poliurie, nicturi
Tulburări ale aparatului genital şi sânului eşecul ejaculării menstruaţii disfuncţie sexuală galactoree*, hemoragie neregulate*, (vezi pct. 4.4), vulvovaginită postpartum♯ disfuncţie menoragie, hemoragie atrofică, secreţii erectilă vaginală, disfuncţie genitale, sexuală feminină balanopostită*§, (vezi pct. 4.4) ginecomastie*, priapism*
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare fatigabilitate* stare generală de edem periferic*, hernie, toleranţă rău*, dureri frisoane, tulburări de scăzută la toracice*, mers*, sete medicamente astenie*, pirexie*
Investigaţii diagnostice creştere în creşteri ale hipercolesterolemie*, greutate* concentraţiei alanin rezultate anormale aminotransferazei * şi ale testelor de aspartat laborator, spermă aminotransferazei *, anormală, alterări ale scădere în greutate* funcţiei plachetare*§
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale vasodilataţie procedurală
* RA identificată după punerea pe piaţă § Frecvenţa RA reprezentată prin limita superioară estimată a intervalului de încredere 95% utilizând 'Regula lui 3”. ♯Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/INRS (vezi pct 4.4, pct. 4.6).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele intense), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitante; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, atunci când tratamentul nu mai este necesar, se recomandă ca doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).
VârstniciISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţiÎn studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţii adulţi. Următoarele reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%).
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit (vezi pct. 4.4, 4.5 și pct. 5.1), tentativă de suicid, convulsii, tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, scădere în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, mastodinii, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, afecţiuni cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism, eritem facial.
Frecvenţă necunoscută: enurezis.
Reacţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice, efectuate în special la pacienţi de 50 de ani sau peste aceasta vârstă, au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul care conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Sertralina a demonstrat o marjă de siguranţă dependentă de populaţia de pacienţi şi/sau de medicaţia concomitentă. S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
SimptomeSimptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-intestinale (de exemplu greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. A fost raportată comă, deşi cu o frecvenţă mai redusă.
În urma supradozajului cu sertralină s-a raportat apariţia prelungirii intervalului QTc/torsadei vârfurilor, de aceea, monitorizarea ECG este recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină (vezi pct. 4.4, 4.5 și pct. 5.1).
TratamentNu există niciun antidot specific pentru sertralină. Se recomandă asigurarea funcţionarii căilor respiratorii şi, dacă este necesar, se asigură oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă monitorizarea cardiacă (de exemplu, ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere.
Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB06.
Mecanism de acţiuneIn vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani, randomizat, dublu orb, placebo controlat, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină, alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.
Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Siguranţă şi eficacitate clinicăTulburări depresive majore
A fost realizat un studiu care a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator cu sertralină 50-200 mg pe zi şi care au răspuns la tratament la sfârşitul faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni.
Aceşti pacienţi (n=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recădere a fost semnificativ statistic mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu cei care au primit placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi respectiv 60,8%.
Electrofiziologie cardiacăÎntr-un studiu aprofundat dedicat intervalului QTc, efectuat în starea de echilibru la expuneri supraterapeutice la voluntari sănătoşi (trataţi cu 400 mg/zi, de două ori doza maximă zilnică recomandată), limita superioară a IÎ 90% cu două feţe pentru diferenţa medie a potrivirilor de timp cu cele mai mici pătrate ale intervalului QTcF între sertralină şi placebo (11,666 ms) a fost mai mare decât pragul predefinit de 10 ms la punctul de timp de 4 ore după administrare. Analiza expunere răspuns a indicat o relaţie uşor pozitivă între intervalul QTcF şi concentraţiile plasmatice de sertralină [0,036 ms/(ng/ml); p<0,0001].
Pe baza unui model expunere-răspuns, pragul pentru prelungirea semnificativă clinic a intervalului
QTcF (adică pentru ca IÎ 90% previzionat să depăşească 10 ms) este de cel puţin 2,6 ori mai mare decât Cmax medie (86 ng/ml), ca urmare a celei mai mari doze recomandate de sertralină (200 mg/zi) (vezi pct. 4.4, 4.5, pct. 4.8 şi 4.9).
Stres posttraumatic (SPT)
Datele combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală combinată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste faţă de cele de la bărbaţi care au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 - 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentul copiilor (cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 - 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un singur studiu orb placebo controlat, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi adolescenţi.
Copii şi adolescenţiNu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile, concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrarea medicamentului. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
DistribuţieAproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
MetabolizareSertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in-vitro, se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe multiple căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său principal desmetilsertralina sunt de asemenea substrat in-vitro pentru glicoproteina-P.
EliminareTimpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore).
În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la atingerea concentraţiilor la starea de echilibru, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice. Timpul de înjumătăţire al N-desmetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-desmetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (< 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.
Liniaritate/non-liniaritateSertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţiCopii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în egală măsură. La atingerea concentraţiei la starea de echilibru pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 - 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 - 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepaticăLa pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).
Insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de sertralină.
Farmacogenomica
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi.
Însemnătatea clinică nu este clară, pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogeneza. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat dovezi de teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce se datorează expunerii in utero începând din ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
Datele din studiile pe animale rozătoare şi nerozătoare nu evidenţiază efecte asupra fertilităţii.
Studii la animale tinereA fost efectuat un studiu de toxocologie la şobolani tineri, în care sertralina a fost administrată pe cale orală la şobolani masculi şi femele, din ziua 21 până în ziua 56 postnatală (la doze de 10, 40 sau 80 mg/kg/zi), cu perioadă de recuperare fără administrare de doze până în ziua 196. Întârzieri de dezvoltare sexuală au avut loc la masculi şi femele la doze de diferite concentraţii (la 80 mg/kg la masculi şi la ≥10 mg/kg la femele) dar în ciuda acestor constatări, nu au existat efecte legate de sertralină la niciunul dintre criteriile finale de evaluare stabilite, ale funcţiei de reproducere la femele sau masculi. În plus, din ziua 21 până în ziua 56, au fost observate, de asemenea, deshidratare, rinoree colorată şi reducere a creşterii medii a greutăţii corporale. Toate efectele menţionate anterior, atribuite administrării sertralinei, au fost reversibile la un moment din perioada de recuperare fără administrare de doze a studiului. Relevanţa clinică a acestor efecte observate la şobolanii cărora le-a fost administrată sertralină nu a fost stabilită.
5.3 Date preclinice de siguranţă
corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen lung pentru identificarea anomaliilor în creştere şi dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale incluzând sângerări la nivel cutanat (echimoze şi purpură) şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale, inclusiv hemoragii letale. ISRS/INRS pot să crească riscul de apariţie a hemoragiei postpartum (vezi pct 4.6, pct. 4.8).
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
HiponatremieHiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIHAD). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.
Semnele şi simptomele asociate cazurilor acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi deces.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Acestea apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de obicei, în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 - 3 luni sau mai mult). De aceea, se recomandă ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatizie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută sau supărătoare şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepaticăSertralina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi Cmax în comparaţie cu subiecţii normali. Nu au fost observate diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. Dacă sertralina este administrată la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie luată în considerate administrarea unei doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renalăSertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia urinară a medicamentului nemetabolizat reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/minut) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearanceul creatininei 10-29 ml/minut), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC0- 24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstniciÎn studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la pacienţii vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi Hiponatremie la pct. 4.4).
Diabet zaharatLa pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemiei. Poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu sertralina.
Sucul de grepfrut
Administrarea concomitentă a sertralinei cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening a benzodiazepinelor urinare prin metode imunologice, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în zilele următoare întreruperii tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia de gaze/spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi îngust
ISRS, inclusiv sertralina pot avea efecte asupra mărimii pupilei determinând midriază. Efectul midriatic potenţează îngustarea unghiului ochiului rezultând o creştere a presiunii oculare şi glaucom cu unghi îngust, în special la pacienţii predispuşi. Astfel sertralina trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust şi antecedente de glaucom.
ExcipienţiAcest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține sodiu”.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Povidonă (K30)
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film:Hipromeloză 2910/5
Macrogol 400
Dioxid de Titan (E171)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din folie transparentă PVC-PVdC/Al .
Dimensiuni de ambalaj: 28, 30, 98, 100 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu prevederile locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2021