SERTRALINA AUROBINDO 50mg comprimate filmate prospect medicament

Sertralină Aurobindo 50 mg comprimate filmate

Sertralină Aurobindo 100 mg comprimate filmate

Sertralină Aurobindo 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).

Sertralină Aurobindo 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Comprimat filmat

Sertralină Aurobindo 50 mg:

Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, în formă de capsulă, marcate cu 'A” pe una din feţe şi cu linie mediană între '8” şi '1” pe cealaltă faţă.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Sertralină Aurobindo 100 mg:

Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, în formă de capsulă, marcate cu 'A” pe una din feţe şi '82” pe cealaltă faţă.

Sertralina este indicată în tratamentul:

Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.

Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.

Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.

Tulburării de anxietate socială.

Stresului post-traumatic (SPT).

DozeIniţierea tratamentului

Depresie şi TOC

Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la doză de 50 mg pe zi.

Tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială

Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.

Stabilirea dozei

Depresie, TOC, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială şi SPT

Pacienţilor care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.

Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Cu toate acestea, de regulă, sunt necesare perioade mai lungi pentru instalarea efectului terapeutic , mai ales în cazul TOC.

În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.

Tulburări de panică şi TOC

Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată periodic, întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.

La vârstnici, stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât există un risc mai mare de apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică.

Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4).

Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea (vezi pct. 4.4).

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală.

Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă

Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg o dată pe zi.

Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi după o săptămână.

În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Cu toate acestea, atunci când se creşte doza de la 50 mg sertralină pe zi, trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.

Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.

Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).

Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.

Sertralina sub formă de comprimate poate fi administrată cu sau fără alimente.

Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinăi

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.

Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)

În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomitent cu medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO, de ex. albastru de metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici, şi cu medicamente de genul opiaceelor. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3).

O combinație de simptome, cum ar fi agitație, tremor, mioclonus, hipertermie, modificări ale stării mentale, instabilitate autonomă, anomalii neuromusculare și/sau simptome gastro-intestinale pot indica dezvoltarea acestei afecțiuni. Dacă se întâmplă acest lucru, tratamentul cu medicamente care conțin buprenorfină și medicamentul serotoninergic trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiat tratamentul simptomatic.

Dacă tratamentul concomitent cu alți agenți serotoninergici și medicamente care conțin buprenorfină este justificat din punct de vedere clinic, se recomandă observarea atentă a pacientului, în special în timpul inițierii tratamentului și creșterea dozei.

Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, trebuie luată în considerare o reducere a dozei sau întreruperea tratamentului, în funcție de gravitatea simptomelor.

Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive

Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.

Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT

Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT sau planta medicinală, sunătoarea (hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.

Prelungirea intervalului QTc/Torsada Vârfurilor (TdV)

Au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QTc și torsada vârfurilor (TdV) în timpul utilizării sertralinei după punerea sa pe piață.

Majoritatea raportărilor au apărut la pacienţii cu alţi factori de risc de prelungire a intervalului QTc/torsada vârfurilor TdV. Efectul asupra prelungirii intervalului QTc a fost confirmat într-un studiu aprofundat despre intervalul Qtc la voluntari sănatoși, cu o relație expunere-răspuns pozitivă. semnifictivă statistic. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu factori de risc suplimentari pentru prelungirea intervalului QTc, cum ar fi: boala cardiacă, hipopotasemie sau hipomagneziemie, antecedente familiale de prelungire a intervalului Qtc, bradicardie, și utilizarea concomitentă a medicamentelor care prelungesc intervalul QTc (vezi pct. 4.5 și 5.1)

Activarea maniei sau hipomaniei

Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic.

Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.

Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.

Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.

Suicid/ideaţie suicidară/ tentativă de suicid sau agravarea stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.

Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo-controlate, efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.

Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, mai ales a celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor.

Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptării serotoninei norepinefrinei (IRSN) pot determina simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). S-au raportat disfuncții sexuale de lungă durată în cazul în care simptomele au continuat în ciuda întreruperii tratamentului cu ISRS /IRSN.

Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate (predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă.

Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen lung pentru identificarea acestor anomalii în creştere şi dezvoltare.

Sângerare anormală/hemoragie

În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale ce includ sângerări cutanate (echimozele şi purpura) şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale, inclusiv hemoragii fatale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu, anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)), precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).

ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6, pct. 4.8).

Hiponatremia poate apare în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l.

Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi

INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi moarte.

Simptome de întrerupere apărute la întreruperea tratamentului cu sertralină

La întreruperea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.

Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 - 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).

Acatizie/agitaţie psihomotorie

Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi Cmax în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).

Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10-29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC0-24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.

În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.

ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi

Hiponatremia la pct. 4.4).

La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic. Poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale.

Terapie electroconvulsivantă

Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu sertralină.

Suc de grepfrut

Administrarea sertralinăi împreună cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Interferenţa cu testele de screening pentru urină

Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening prin imunoeletroforeză urinară pentru benzodiazepine, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în următoarele zile după întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia/spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.

ISRS ce includ şi sertralina pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei, determinând apariţia midriazei.

Midriaza are potenţialul de a îngusta unghiul şi determinând creşterea tensiunii intraoculare în special la pacienţii cu risc. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu antecedente de glaucom.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncție sexuală de lungă durată în care simptomele s-au menținut în pofida întreruperii administrării ISRS.

Anumite medicamente sunt mai frecvent implicate în dezvoltarea hiponatremiei. Acestea sunt diuretice, desmopresină, antidepresive care inhibă recaptarea serotoninei, carbamazepinei și oxcarbazepinei.

Combinația acestor medicamente crește riscul de hiponatremie.

Inhibitori selectivi ai recapturii serotoninei (în special sertralină)

Medicamentul, originea unui sindrom seraoninergic

Anumite supradoze sau anumite medicamente pot da naștere unui sindrom serotoninergic care justifică încetarea imediată a tratamentului.

Aceste medicamente sunt practic reprezentate de

- linezolid

- albastru de metil

- Sunătoare

- petidină și tramadol

- majoritatea antidepresivelor

Clasa de inhibitori ai recaptării serotoninei,

- unele triciclice (clomipramină, amitriptilină, imipramină, trimipramină)

- mixt (venlafaxină, milnacipran, sibutramină)

- cu alte indicații decât depresia: atomoxetină, duloxetină, oxitriptan)

- MAOI, în esență neselectivi, sau chiar selectivi MAOI-A

Sindromul serotoninergic se manifestă prin apariția (posibil bruscă) simultană sau secvențială a unui set de simptome care pot necesita spitalizare sau chiar în mod excepțional pot duce la deces. 2,2a, 7

Aceste simptome pot fi după cum urmează:

- digestive (diaree),

- neuropsihice (agitație, confuzie, hipomanie),

- motorii (mioclonie, tremurături, hiperreflexie, rigiditate, hiperactivitate),

- Vegetative (variații ale tensiunii arteriale, tahicardie, frisoane, hipertermie, transpirație, posibil coma).

Respectarea strictă a dozelor recomandate este un factor esențial în prevenirea apariției acestui sindrom.

Nivelul de risc este foarte variabil în funcție de asociații. Imaginea este severă, chiar fatală, în special cu

IMAO 2,2a, 7 neselective

Medicamente care scad pragul epileptogen

Utilizarea în comun a medicamentelor proconvulsivante sau scăderea pragului epileptogen ar trebui cântărită cu atenție, din cauza gravității riscului suportat. Aceste medicamente sunt reprezentate în special de majoritatea antidepresivelor (imipramine, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), neuroleptice (fenotiazine și butirofenone), mefloquină, clorochină, fluorochinolone, bupropion, tramadol.

Contraindicaţii

Inhibitori de monoaminooxidază

IMAO ireversibili, non-selectivi (selegilina)

Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum ar fi selegilina. Tratamentul cu sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.

Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3)

IMAO - A reversibili, selectivi (moclobemida)

Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi necesară o perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).

IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)

Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).

S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de ex. albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi deces.

Pimozidă

Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina, au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).

IMAO ireversibile

Riscul apariției unui sindrom serotoninergic: diaree, tahicardie, transpirație, tremurături, confuzie sau chiar comă. Respectați o perioadă de două săptămâni între oprirea IMAO și începutul tratamentului cu antidepresivul serotoninergic și cel puțin o săptămână între oprirea antidepresivului serotoninergic și începutul tratamentului.

Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:

Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului, carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.

Alte medicamente serotoninergice

Vezi pct. 4.4.

Medicamente care conțin buprenorfină

Sertralina trebuie utilizată cu precauție atunci când este administrată concomitent cu produse medicinale care conțin buprenorfină, deoarece riscul de apariție a sindromului serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, este crescut (vezi pct. 4.4).

Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanil (utilizat în anestezia generală, sau în tratamentul durerii cronice) alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani) şi cu alte medicamente opioide.

Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, TV) poate să crească o dată cu administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, unele medicamente antipsihotice şi antibiotice) (vezi pct. 4.4)

Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.

Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină şi ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu poate fi exclus faptul că și alți inductori de CYP3A4, de exemplu fenobarbitalul, carbamazepina, sunătoarea, rifampicina pot determina o reducere a concentrațiilor plasmatice de sertralină.

Triptani

După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune, hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.

Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.

Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină

Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de sertralină.

Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat nici un fel de interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.

Medicamente care afectează funcţia plachetară

Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).

Blocante neouro-musculare

ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice determinând o prelungire a acţiunii neuroblocante a mivacuriului sau altor blocante neuro-musculare.

Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de sertralină.

Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in vivo, cu substraturi ale CYP3A4 (cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.

Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei pahare cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%. De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).

Bazat pe studiul interacţiunii cu suc de grapefruit, nu se poate exclude că administrarea concomitentă de sertralină şi inhibitori ai CYP3A4 potenţi, exemplu inhibitori de protează, ketoconazol, itraconazol, posaconazole, voriconazole, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, ar duce la creşteri şi mai mari în cazul expunerii la sertralină. Aceasta se referă, de asemenea, la inhibitorii mai moderaţi ai CYP3A4, exemplu aprepitant, eritromicina, fluconazol, verapamil şi diltiazem. Consumul de inhibitori potenţi ai

CYP3A4 ar trebui evitată în timpul tratamentului cu sertralină.

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct.5.2). Nu poate fi exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de ex. omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină .

Antidepresive care conțin imipramină

Creșterea concentrațiilor plasmatice ale antidepresivului de imipramină cu risc de convulsii și efecte secundare crescute. Monitorizare clinică crescută și, dacă este necesar, ajustarea dozelor.

Cobimetinib

Risc crescut de sângerare. Supravegherea clinică

Riscul de a dezvolta sindromul serotoninei.

Monitorizare clinică și biologică regulată, în special la începutul asocierii.

Asocieri de luat în considerare

Alte medicamente hiponatremice

Risc crescut de hiponatremie.

Alte medicamente care cauzează sindromul serotoninei

Riscul de dezvoltare sau agravare a sindromului serotoninergic, dacă aceste medicamente sunt combinate.

Alte medicamente care scad pragul epileptogen

Risc crescut de convulsii.

Ciproheptadină

Riscul reducerii eficacității antidepresivului.

IMAO-B

Riscul de a dezvolta sindromul serotoninei.

Orlistat

Riscul de eșec terapeutic în cazul tratamentului concomitent cu orlistat.

Risc de convulsii și/sau sindrom de serotonină

Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Cu toate acestea, cantitatea mare de date nu a evidenţiat inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).

S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor de întrerupere, la unii nou-născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.

Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor, apăsare nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.

Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul a fost constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini.

Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, pct. 4.8).

Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de sertralină şi de N-demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale acestora la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect cardiac notabil asupra sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus.

Administrarea sertralinăi mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.

Studii efectuate pe animale nu au arătat un efect al sertralinei asupra parametrilor de fertilitate (vezi pct 5.3).

Studiile efectuate pe subiecţi masculini trataţi cu sertralină au arătat că interacţiunea asupra calităţii spermei umane este reversibilă.

Impactul asupra fertilităţii umane nu a fost observat până acum.

Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, pct. 4.8).

Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii.

Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat în consecinţă.

Greaţa este reacţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială, disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnit la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii adeseori pe parcursul continuării tratamentului.

Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu-orb controlate cu placebo, la pacienţii cu

TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.

În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţa necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. 10

Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă necunoscută).

Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.

Clasificarea pe Mai puţin

Foarte Frecvente Rare aparate, frecvente Cu frecvenţă

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi sisteme și (≥1/1000 şi necunoscută (≥1/10) <1/10) <1/1000) organe <1/100)

Infecţii şi Infecţii ale infestări tractului respirator Gastroenterită, Diverticulită, superior, Otită medie

Rinită

Faringită

Tumori benigne, maligne (incluzând Neoplasm chisturi şi polipi)

Tulburări Limfadenopatihematologice şi e Leucopenie, limfatice Trombocitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitsistemului Reacţii ate Alergie imunitar anafilactoide, sezonieră

Tulburări Hiperprolactinendocrine emie, secreţie inadecvată de Hipotiroidism hormon antidiuretic (ADH)

Tulburări Anorexie, Diabet zaharat, metabolice şi de Apetit Hipercolestero nutriţie alimentar lemie, crescut* Hipoglicemie

Tulburări Tulburări de psihice conversie,

Dependenţă de

Depresie*, medicamente,

Depersonaliza Halucinaţii*,

Psihoze*, re, Coşmaruri, Agresivitate*

Paronirie

Anxietate*, Stare

Paranoia,

Insomnie (19%) Agitaţie*, euforică*,

Ideaţie

Nervozitate, Apatie, suicidară/Com

Libidou Gândire portament scăzut*, anormală suicidar***,

Bruxism

Somnambulism, Ejaculare prematură

Tulburări ale Comă*, sistemului Coreoatetoză, nervos Diskinezie,

Hiperestezie,

Tulburări senzoriale

Tulburări de motilitate (incluzând simptome extrapiramidale cum sunt

Convulsii*, hiperkinezie,

Contracţii hipertonie, musculare bruxism sau involuntare*, tulburări de

Coordonare mers),

Parestezie*, anormală, distonie.

Ameţeli (11%), Tremor,

Hiperkinezie, Deasemenea,

Somnolenţă Hipertonia,

Amnezie, au fost (13%), Cefalee Disgeuzie,

Hipoestezie*, raportate (21%)* Tulburări de

Tulburări de semne şi atenţie vorbire, simptome

Ameţeli asociate posturale, sindromului sincopă, serotoninergic

Migrenă* sau sindromului neuroleptic malign, în unele situaţii asociate administrării concomitente de medicamente serotoninergice, şi anume: agitaţie, confuzie, diaforeză, diaree, febră, hipertensiune arterială, rigiditate şi tahicardie.

Acatisie şi agitaţie psihomotorie (vezi pct. 4.4).

Spasmul cerebrovascular (inclusiv sindromul de vasoconstricție cerebrală reversibilă și sindromul Call

Fleming).

Tulburări Glaucom, oculare Tulburări lacrimale,

Scotom,

Tulburări Diplopie, Midriază* Maculopatie vizuale Fotofobie,

Hifema,

Tulburări de vedere, Pupile inegale

Tulburări

Dureri în acustice şi Tinitus* ureche vestibulare

Tulburări Infarct cardiace miocardic,

Torsada

Tahicardie vârfurilor Palpitaţii* Tulburări

Bradicardie, cardiace

Prelungirea intervalului

QTc,

Tulburări Sângerări vasculare anormale (cum sunt hemoragiile gastro- Ischemie Bufeu * intestinale)) Periferică,

Hipertensiune arterială*,

Eritem facial

Tulburări Laringospasm, respiratorii, Bronho Boala toracice şi spasm*, pulmonară Căscat* mediastinale Dispnee, interstiţială

Epistaxis Hiperventilaţie

Hipoventilaţie,

Stridor,

Disfonie, sughiţ

Tulburări Melenă, gastro- Tulburări intestinale dentare

Ulceraţii ale

Dureri Esofagită, gurii

Diaree (18%), abdominale* Glosită,

Pancreatită,

Greaţă (24%), Vărsături*, Disfagie,

Hematochezie, Colite microscopice

Senzaţie de gură Constipaţie* Hemoroizi,

Ulceraţia uscată (14%) Dispepsie, Hipersecreţie limbii,

Flatulenţă salivară,

Stomatită,

Tulburări linguale,

Eructaţie

Tulburări Disfuncţie hepatobiliare hepatică

Evenimente hepatice grave (incluzând hepatită, icter şi insuficienţă hepatică)

Rare rapoarte de reacţii adverse cutanate severe (RACS) de exemplu, sindrom

Stevens-

Johnson şi

Edem necroliză periorbitar*, epidermică,

Purpură*,

Edem

Afecţiuni Erupţii Alopecie*, angioneurotic, cutanate şi ale cutanate Transpiraţie Fotosensibilita ţesutului tranzitorii*, rece, Piele te, Reacţii subcutanat Hiperhidroză uscată, cutanate,

Urticarie*

Dermatită,

Prurit, Edem

Dermatită facial, buloasă,

Erupţie cutanată foliculară,

Textură anormală a părului, Miros anormal al pielii

Tulburări Osteoartrită, musculo- Artralgie, Slăbiciune Tulburări scheletice şi ale Mialgie, musculară, osoase, trismus* ţesutului Dureri de spate Crampe rabdomioliză conjunctiv musculare

Spasme musculare

Tulburări renale Nicturie, şi ale căilor Retenţie urinare urinară*,

Poliurie,

Oligurie,

Polakiurie,

Ezitare urinară

Incontinenţă urinară*,

Tulburări de micţiune

Tulburări ale Menoragie, aparatului Hemoragie Vulvovaginită genital şi vaginală, atrofică,

Menstruaţii sânului ** Disfuncţie Balanopostită,

Insuficienţa neregulate sexuală, Secreţii hemoragie postpartum* ejaculării (14%) Disfuncţie

Disfuncţie genitale, erectilă sexuală Priapism*, feminină, Galactoree*

Ginecomastie,

Tulburări generale şi la Dureri nivelul locului Edem periferic toracice*, Hernie, de administrare Frisoane,

Stare generală Toleranţă

Oboseală (10%)* Tulburări de de rău* scăzută la mers,

Pirexie*, medicamente,

Sete

Astenie*,

Spermă

Creşteri ale anormală, concentraţiei hipercolesterolalanin emie, aminotransfera Rezultate

Creşteri în zei * şi anormale ale , greutate* aspartat testelor de aminotransfera laborator, zei*. Scăderi Alterări ale

Investigaţii în greutate*, funcţiei diagnostice plachetare

Leziuni şi intoxicaţii Leziuni

Proceduri

Vasodilataţie medicale şi procedurală chirurgicale

* RA identificată după punerea pe piaţă Frecvenţa RA reprezentată prin limita superioară estimată a intervalului de încredere 95% utilizând 'Regula lui 3”. † Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun caz la grupul placebo.

* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă

** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei) placebo (926 bărbaţi, 1219 femei)

Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni

*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)

* Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, pct. 4.6).

Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină

Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) determină, în mod obişnuit, simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburările senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Populaţie vârstnică

ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la pacienţi vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):

Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări vizuale, senzaţia de gură uscată, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii, tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, greutate scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri ale sânului, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism, eritem facial.

Frecvenţă necunoscută: enurezis

Reacţii adverse de clasă

Studiile epidemiologice care au fost efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul care conduce la apariţia acestui risc.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Sertralina are o marjă de siguranță dependentă de populația de pacienți și/sau de medicație concomitentă.

S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în combinaţie cu alte medicamente şi/sau alcool. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.

Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată comă.

Intervalul QTc prelungit/torsada vârfurilor au fost raportate după supradozajul cu sertralină; de aceea, se recomandă monitorizare ECG în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.

Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă monitorizarea cardiacă ( ex. EKG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.

In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.

Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.

Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină, alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrării de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.

Tulburări depresive majore

Un studiu cu sertralină 50-200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au prezentat un răspuns terapeutic la sfârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti pacienţi (N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi respectiv 60,8%.

Stres post traumatic (SPT)

Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).

Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc.) care sunt corelate cu efectul redus.

Într-un studiu aprofundat dedicat intervalului QT, efectuat în starea de echilibru la expuneri supraterapeutice la voluntari sănătoşi (trataţi cu 400 mg/zi, de două ori doza maximă zilnică recomandată), limita superioară a IÎ 90% cu două feţe pentru diferenţa medie a potrivirilor de timp cu cele mai mici pătrate ale intervalului QTcF între sertralină şi placebo (11,666 ms) a fost mai mare decât pragul predefinit de 10 ms la punctul de timp de 4 ore după administrare. Analiza expunererăspuns a indicat o relaţie uşor pozitivă între intervalul QTcF şi concentraţiile plasmatice de sertralină [0,036 ms/(ng/ml); p<0,0001]. Pe baza unui model expunere-răspuns, pragul pentru prelungirea semnificativă clinic a intervalului QTcF (adică pentru ca IÎ 90% previzionat să depăşească 10 ms) este de cel puţin 2,6 ori mai mare decât Cmax medie (86 ng/ml), ca urmare a celei mai mari doze recomandate de sertralină (200 mg/zi) (vezi pct. 4.4, 4.5, pct. 4.8 şi 4.9).

TOC la copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 - 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 - 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un studiu singur-orb placebo, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo.

Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-

BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002).

În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).

Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi adolescenţi.

Nu există date disponibile pentru copii cu vârste sub 6 ani

La bărbat, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile, concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (Cmax) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.

Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.

Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.

Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.

Pe baza datelor clinice şi a celor in-vitro, se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe multiple căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său principal desmetilsertralina sunt, de asemenea, substrat in-vitro pentru glicoproteina-P.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore). În concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.

Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (< 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.

Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.

Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC

Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în egală măsură. La atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 - 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 - 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.

Adolescenţi şi vârstnici

Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.

La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de sertralină.

Farmacogenomica

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi. Însemnătatea clinică nu este clară, pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului clinic.

Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogeneza.

Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce se datorează expunerii in-utero începând din ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea post-natală a puilor din femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.

Datele obținute de la animale, rozătoare și non-rozătoare nu relevă efecte asupra fertilității.

Studii pe animale juvenile

Un studiu de toxicologie juvenilă la șobolani a fost efectuat cu sertralină care s-a administrat oral la șobolani masculi și femele în Zilele Post-natale 21 până la 56 (cu doze de 10, 40, sau 80 mg/kg/zi), cu o fază de recuperare “non-dosing” până la ziua postnatala 196. Întârzieri în maturizarea sexuală au avut loc la masculi și femele, la diferite nivele de dozaj (masculi, la 80 mg/kg și femele la ≥10 mg/kg), dar, în ciuda acestei constatări nu au existat efecte legate de sertralină la niciunul dintre masculi sau femele în ceea ce priveşte criteriile de reproducere, care au fost evaluate. In plus, au fost de asemenea observate în Zilele Post-natale 21-56, deshidratare, chromorinoree și o reducere a creşterii medii a greutăţii corporale. Toate efectele menționate mai sus atribuite administrării sertralinei au fost inversate la un moment dat în timpul fazei de recuperare “non-dosing” a studiului. Relevanța clinică a acestor efecte observate la șobolani, l-a care s-a administrat sertralină nu a putut fi stabilită.

Hidrogenofosfat de calciu

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilceluloză sodică

Amidonglicolat de sodiu (Tip A)

Stearat de magneziu

Opadry White OY-S-7355 conţinând:

Dioxid de titan (E171)

Hipromeloză 5 cP

Polisorbat 80

Macrogol 400

Nu este cazul.

4 ani

A se păstra în ambalajul original.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 28 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 30comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 42 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 50 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 56 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 60 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 84 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 98 comprimate filmate.

Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

AUROBINDO PHARMA ROMÂNIA S.R.L.

Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-44

Complex ,,Băneasa Business & Technology Park'

Clădirea B, Aripa B2, Etaj 2, Sector 1, Bucureşti, România

11949/2019/01-13 11950/2019/01-13

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2019

Decembrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.