SERTRALINA ACCORD 50mg comprimate filmate prospect medicament

Sertralină Accord 50 mg comprimate filmate

Sertralină Accord 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de sertralină, echivalent cu sertralină 50 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de sertralină, echivalent cu sertralină 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Comprimat filmat

Sertralină Accord 50 mg:

Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, cu formă de capsulă, marcate pe o față cu 'I” şi 'C” de o parte și de alta a liniei mediane și netede pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Lungimea comprimatului este de aproximativ 10,5 mm, iar lățimea este de aproximativ 4,2 mm.

Sertralină Accord 100 mg:

Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, cu formă de capsulă, marcate cu 'IJ” pe una dintre feţe şi netede pe cealaltă faţă.

Lungimea comprimatului este de aproximativ 13,3 mm, iar lățimea este de aproximativ 5,2 mm.

Sertralină Accord este indicat în tratamentul:

Episoadelor depresive majore. Prevenţia recurenței episoadelor de depresie majoră.

Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.

Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.

Tulburării de anxietate socială.

Stresului post-traumatic (SPT).

Iniţierea tratamentului

Depresie şi TOC

Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat cu doza de 50 mg pe zi.

Tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială

Tratamentul trebuie început cu doza de sertralină 25 mg pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la sertralină 50 mg o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.

Stabilirea dozei

Depresie, TOC, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială şi SPT

Pacienţilor care nu răspund la tratamentul cu doza de 50 mg pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a creşterii dozei. Modificările dozelor trebuie efectuate în etape, prin creșterea dozei cu câte 50 mg, la interval de cel puţin o săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg pe zi. Modificările dozelor nu trebuie efectuate mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.

Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Cu toate acestea, de regulă, sunt necesare perioade mai lungi pentru instalarea efectului terapeutic, mai ales în cazul TOC.

În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.

Tulburări de panică şi TOC

Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată periodic, întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.

Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă

Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu doza de sertralină 50 mg pe zi.

Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu doza de sertralină 25 mg pe zi. După o săptămână de tratament, doza poate fi crescută la sertralină 50 mg pe zi.

În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a câte 50 mg, pe o perioadă de câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Cu toate acestea, atunci când se creşte doza de la 50 mg sertralină pe zi, trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.

Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.

Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi și pct 4.4).

La vârstnici, stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât există un risc mai mare de apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4).

Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală.

Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Sertralină Accord trebuie administrat o dată pe zi, dimineaţa sau seara.

Comprimatele Sertralină Accord pot fi administrate cu sau fără alimente.

Simptome de sevraj apărute la întreruperea tratamentului cu sertralină

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie redusă treptat, într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul apariţiei simptomelor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.

Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Sindrom serotoninergic (SS) sau sindrom neuroleptic malign (SNM)

În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune viaţa în pericol, cum sunt sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomitent cu alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO, de exemplu albastru de metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici şi cu medicamente de genul opiaceelor. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3).

Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive

Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu ISRS, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.

Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT

Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT sau planta medicinală sunătoare (hypericum perforatum) trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, din cauza potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.

Prelungire a intervalului QTc/Torsada Vârfurilor (TdV)

După punerea sa pe piață, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QTc și torsada vârfurilor (TdV) în timpul utilizării sertralinei.

Majoritatea rapoartelor au fost la pacienţi cu alţi factori de risc pentru prelungirea QTc/torsada vârfurilor (TdV). Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc.

Activare a maniei sau hipomaniei

Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic.

Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.

Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.

Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.

Suicid/ideaţie suicidară/ tentativă de suicid sau agravarea stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot asocia cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu tulburări depresive majore.

Din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.

Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo-controlate, efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.

Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, mai ales a celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor.

Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.

Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani diagnosticați cu tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate (predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive, decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, sunt disponibile date clinice limitate despre siguranţa pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea sexuală şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă. Au fost raportate câteva cazuri de întârziere a creşterii şi pubertate întârziată după introducerea pe piață. Relevanţa clinică şi legătura de cauzalitate sunt încă neclare (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice de siguranţă corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen lung pentru identificarea acestor anomalii în creştere şi dezvoltare.

Sângerare anormală/hemoragie

În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale ce includ sângerări cutanate (echimoze şi purpură) şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi ginecologice, inclusiv hemoragii letale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute că afectează funcţia plachetară (de exemplu, anticoagulante, antipsihotice atipice şi fenotiazine, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acid acetilsalicilic şi antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)), precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).

Hiponatremia poate apărea ca urmare a tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH).

Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l.

Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie ca urmare a tratamentului cu ISRS şi

INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, afectare a memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi moarte.

Simptome de sevraj apărute la întreruperea tratamentului cu sertralină

La întreruperea tratamentului apar simptomele de sevraj obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi pct. 4.8). În studiile clinice, la pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de sevraj raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.

Riscul apariţiei simptomelor de sevraj poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata tratamentului şi doza utilizată, precum şi modul în care este redusă doza. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate foarte rar şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, deși la unii pacienţi pot fi prelungite (2 - 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandat ca la întreruperea tratamentului doza de sertralină să fie redusă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).

Acatizie/agitaţie psihomotorie

Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare, deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi Cmax, în comparaţie cu subiecţii sănătoși. Nu există diferenţe semnificative de legare de proteinele plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).

Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat reprezintă o cale minoră de eliminare. În studiile care au inclus pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10-29 ml/min), după administrarea de doze repetate parametrii farmacocinetici (ASC0-24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative, în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.

În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.

Administrarea de ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, a fost totuşi asociată, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la pacienţi vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi Hiponatremia la pct. 4.4).

La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic. Poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale.

Terapie electroconvulsivantă

Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu sertralină.

Suc de grepfrut

Administrarea de sertralină împreună cu suc de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Interferenţa cu testele de screening pentru urină

Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening prin imunoelectroforeză urinară pentru benzodiazepine, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Acest lucru este determinat de lipsa de specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară timp de câteva zile după întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia/spectrometria de masă, diferenţiază sertralina de benzodiazepine.

ISRS, inclusiv sertralina, pot afecta dimensiunea pupilară, determinând midriază. Acest efect midriatic are potenţial de micşorare a unghiului ocular, determinând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii predispuşi. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu antecedente de glaucom.

Contraindicaţii

Inhibitori de monoaminooxidază

IMAO ireversibili, non-selectivi (de exemplu selegilină)

Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum ar fi selegilina. Tratamentul cu sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.

Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3)

IMAO - A reversibili, selectivi (moclobemidă)

Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi necesară o perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).

IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)

Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).

S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost întrerupt recent tratamentul cu IMAO (de exemplu albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau la care s-a întrerupt tratamentul cu sertralină cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi manifestări asemănătoare cu cele din sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi deces.

Pimozidă

Într-un studiu în care s-a administrat concomitent cu sertralină o doză unică mică de pimozidă (2 mg), au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă, cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii plasmatice crescute nu au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, din cauza indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:

Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra SNC şi alcool etilic

Administrarea concomitentă a dozei de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele alcoolului etilic, carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii sănătoși; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.

Alte medicamente serotoninergice

Vezi pct. 4.4.

Se recomandă prudenţă la utilizarea concomitentă cu fentanil (utilizat în anestezia generală, sau în tratamentul durerii cronice), alte medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani) şi alte medicamente opioide.

Riscul de prelungire a intervalului QTc și/sau aritmii ventriculare poate crește la utilizarea concomitentă cu alte medicamente care prelungesc intervalul QTc (de exemplu anumite antipsihotice sau antibiotice) (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu clinic controlat cu placebo, efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.

Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, deoarece au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină, în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu poate fi exclus faptul că și alți inductori de CYP3A4, de exemplu fenobarbital, carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina o reducere a concentrațiilor plasmatice de sertralină.

Triptani

După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune, hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea concomitentă de sertralină cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă administrarea concomitentă de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.

Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.

Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină

Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului sertralinei.

Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este cunoscută încă. Sertralina nu are niciun efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de interacţiune la administrarea concomitentă a dozei de 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.

Medicamente care afectează funcţia plachetară

Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).

ISRS pot reduce activitatea colinesterazei plasmatice, determinând prelungirea acțiunii de blocare neuromusculară a mivacurium sau a altor blocante neuromusculare.

Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg pe zi a determinat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni relevante clinic pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special în cazul terapiei cu doze mai mari de sertralină.

Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in vivo, cu substraturi ale CYP3A4 (cortizol endogen, carbamazepină, terfenadină, alprazolam), cu substratul CYP2C19 diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamidă, fenitoină şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.

Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au băut zilnic trei pahare cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut cu aproximativ 100%. De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).

Bazat pe studiul interacţiunii cu suc de grapefruit, nu se poate exclude că administrarea concomitentă de sertralină şi inhibitori ai CYP3A4 potenţi, de exemplu inhibitori de protează, ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, poate duce la creşteri şi mai mari ale expunerii la sertralină. Această atenționare se referă, de asemenea, la inhibitorii mai moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil şi diltiazem. În timpul tratamentului cu sertralină trebuie evitată administrarea concomitentă de inhibitori potenţi ai CYP3A4 .

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% la pacienții metabolizatori enzimatici lenţi prin intermediul CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici ai CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.

Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Cu toate acestea, cantitatea mare de date nu a evidenţiat inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte asupra reproducerii, determinate probabil de toxicitatea maternă cauzată de acţiunea farmacodinamică a substanţei active şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei active asupra fetusului (vezi pct. 5.3).

S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor de sevraj la unii nou-născuţi ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile tratamentului depăşesc riscul potenţial.

Dacă pacientele continuă tratamentul în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor, nervozitate, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi dificultăți la adormire. Aceste simptome pot să apară din cauza efectelor serotoninergice sau simptomelor de sevraj. Complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.

Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul a fost constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini.

Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de sertralină şi de N-demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale acestora la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie la un sugar la care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect cardiac notabil la sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea de sertralină la femeile care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.

Studiile efectuate la animale nu au arătat un efect al sertralinei asupra parametrilor de fertilitate (vezi pct 5.3).

Studiile efectuate la subiecţi trataţi cu sertralină au arătat că efectul asupra calităţii spermei este reversibil.

La om, nu a fost observat până acum impact asupra fertilităţii.

Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii.

Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat în consecinţă.

Greaţa este reacţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială, disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnită la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină, comparativ cu 0% la cei la care s-a administrat placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii pe parcursul continuării tratamentului.

Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studiile dublu-orb, controlate cu placebo, la pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.

În Tabelul 1 sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţa necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi la care s-a administrat placebo) efectuate pentru indicațiile de depresie, TOC, tulburări de panică,

SPT şi tulburare de anxietate socială.

Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo, în indicațiile de depresie,

TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială - Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă necunoscută).

Cu frecvenţă

Mai puţin necunoscută

Foarte Frecvente Rare frecvente Foarte rare (frecvența nu

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (≥1/1000 şi (<1/10000) poate fi estimată (≥1/10) <1/10) <1/1000) <1/100) din datele disponibile)

Infecţii ale

Diverticulită, tractului Faringită Gastroenterită, respirator

Otită medie superior, Rinită

Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi) Neoplasm†

Leucopenie, Limfadenopatie Trombocitopenie

Cu frecvenţă

Mai puţin necunoscută

Foarte Frecvente Rare frecvente Foarte rare (frecvența nu

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (≥1/1000 şi (<1/10000) poate fi estimată (≥1/10) <1/10) <1/1000) <1/100) din datele disponibile)

Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilita Reacţii Alergie te anafilactoide

Hiperprolactinemie, secreţie Hipotiroidism inadecvată de hormon antidiuretic

Apetit alimentar Diabet zaharat, scăzut, Apetit Hipercolesterole Hiponatremie, alimentar mie, Hiperglicemie crescut* Hipoglicemie

Tulburări de conversie,

Depresie*, Dependenţă de

Depersonalizare medicamente, , Coşmaruri, Halucinaţii*, Psihoze*,

Anxietate*, Agresivitate* Paranoia,

Insomnie (19%) Agitaţie*, Stare euforică*, Ideaţie Paronirie

Nervozitate, Apatie, Gândire suicidară/Comp

Libidou anormală ortament scăzut*, suicidar***,

Bruxism Somnambulism,

Ejaculare prematură

Convulsii*, Tulburări de

Contracţii motilitate musculare (incluzând involuntare*, simptome

Parestezie*, Comă*,

Coordonare extrapiramidale

Ameţeli (11%), Tremor, Coreoatetoză, anormală, cum sunt

Somnolenţă Hipertonia, Diskinezie,

Hiperkinezie, hiperkinezie, (13%), Cefalee Disgeuzie, Hiperestezie,

Amnezie, hipertonie, (21%)* Tulburări de Tulburări

Hipoestezie*, distonie, atenţie senzoriale

Tulburări de bruxism sau vorbire, Ameţeli tulburări de posturale, mers). sincopă, De asemenea,

Cu frecvenţă

Mai puţin necunoscută

Foarte Frecvente Rare frecvente Foarte rare (frecvența nu

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (≥1/1000 şi (<1/10000) poate fi estimată (≥1/10) <1/10) <1/1000) <1/100) din datele disponibile)

Migrenă* au fost raportate semne şi simptome asociate sindromului serotoninergic sau sindromului neuroleptic malign: în unele situaţii asociate administrării concomitente de medicamente serotoninergice, şi anume: agitaţie, confuzie, diaforeză, diaree, febră, hipertensiune arterială, rigiditate şi tahicardie.

Acatizie şi agitaţie psihomotorie (vezi pct. 4.4).

Spasmcerebrovascular (inclusiv sindromul de vasoconstricție cerebrală reversibilă și sindromul Call

Fleming).

Glaucom,

Tulburări lacrimale, Tulburări de

Tulburări Midriază* Scotom, vedere, Pupile vizuale

Diplopie, inegale

Fotofobie,

Hifema,

Tulburări acustice şi vestibulare Tinitus* Dureri în ureche

Infarct Prelungirea miocardic, intervalului Palpitaţii* Tahicardie

Bradicardie, QTc, Torsada

Tulburări vârfurilor

Cu frecvenţă

Mai puţin necunoscută

Foarte Frecvente Rare frecvente Foarte rare (frecvența nu

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (≥1/1000 şi (<1/10000) poate fi estimată (≥1/10) <1/10) <1/1000) <1/100) din datele disponibile) cardiace

Sângerări anormale (cum

Hipertensiune Ischemie sunt Bufeu* arterială*, Periferică, hemoragiile

Eritem facial Hematurie gastro-intestinale )

Laringospasm,

Bronhospasm*, Hiperventilaţie, Boala Căscat* Dispnee, Hipoventilaţie, pulmonară

Epistaxis Stridor, interstiţială

Disfonie, Sughiţ

Melenă,

Esofagită,

Hematochezie,

Dureri Disfagie,

Stomatită,

Diaree (18%), abdominale* Hemoroizi,

Ulceraţie la

Greaţă (24%), Vărsături*, Hipersecreţie nivelul limbii, Pancreatită

Xerostomie Constipaţie* salivară,

Tulburări (14%) Dispepsie, Tulburări dentare, Glosită,

Flatulenţă linguale,

Ulceraţii la

Eructaţie nivelul gurii

Evenimente hepatice grave

Disfuncţie (incluzând hepatică hepatită, icter şi insuficienţă hepatică)

Rare rapoarte de reacţii adverse cutanate severe

Edem

Dermatită, (RACS) de periorbitar*,

Dermatită exemplu,

Edem facial, buloasă, Erupţie sindrom

Purpură*,

Erupţii cutanate cutanată Stevens-

Alopecie*, tranzitorii*, foliculară, Johnson şi

Transpiraţie

Hiperhidroză Textură necroliză rece, Piele anormală a epidermică uscată, părului, Miros toxică,

Urticarie*, anormal al pielii angioedem,

Fotosensibilitate, Reacţii cutanate,

Cu frecvenţă

Mai puţin necunoscută

Foarte Frecvente Rare frecvente Foarte rare (frecvența nu

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (≥1/1000 şi (<1/10000) poate fi estimată (≥1/10) <1/10) <1/1000) <1/100) din datele disponibile)

Osteoartrită,

Slăbiciune

Artralgie,Mialgi musculară, Tulburări Crampe e Dureri de spate, osoase musculare

Spasme musculare

Nicturie,

Retenţie urinară*,

Poliurie,

Oligurie,

Polakiurie,

Ezitare urinară

Tulburări de micţiune,

Incontinenţă urinară*

Tulburări ale aparatului genital şi sânului **

Menoragie, vaginală,

Vulvovaginită

Disfuncţie atrofică, sexuală,

Insuficienţa Disfuncţie Balanopostită,

Disfuncţie Ginecomastie ejaculării (14%) erectilă Secreţii sexuală genitale, feminină,

Priapism*,

Menstruaţii

Galactoree* neregulate

Hernie,

Toleranţă

Dureri Frisoane, Febră

Oboseală scăzută la toracice*, Stare cu valori la (10%)* medicamente, generală de rău mari*,

Tulburări de

Astenie*, Sete mers

Creşteri ale valorilor serice

Rezultate alanin anormale ale aminotransferaz Spermă testelor de ei* şi aspartat anormală, laborator, aminotransferaz Creştere a

Modificări ale ei*, Scăderi în colesterolemiei funcţiei greutate*, plachetare,

Creşteri în greutate*

Leziuni şi intoxicaţii Leziuni

Proceduri medicale şi chirurgicale

Cu frecvenţă

Mai puţin necunoscută

Foarte Frecvente Rare frecvente Foarte rare (frecvența nu

Frecvente (≥1/100 şi (≥1/10000 şi (≥1/1000 şi (<1/10000) poate fi estimată (≥1/10) <1/10) <1/1000) <1/100) din datele disponibile)

Vasodilataţie procedurală

Dacă evenimentul advers a apărut în studiile pentru indicațiile de depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială, termenul folosit a fost reclasificat conform termenului folosit în studiile pentru indicația de depresie † Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient tratat cu sertralină, comparativ cu niciun caz la grupul la care s-a administrat placebo.

* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă

** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: tratament cu sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei), administrare de placebo (926 bărbaţi, 1219 femei)

Pentru indicația TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni

*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)

Simptome de sevraj apărute la oprirea tratamentului cu sertralină

Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) determină, în mod obişnuit, simptome de sevraj. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburările senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Administrarea de ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, a fost asociată cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la pacienţi vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul reacţiilor adverse a fost în general similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):

Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, febră cu valori mari, vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări de vedere, xerostomie, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii, tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, valori anormale ale testelor funcţiei hepatice, valori serice crescute ale alanin aminotransferazei, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, scădere în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, mastodinie, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism, eritem facial.

Frecvenţă necunoscută: enurezis

Reacţii adverse de clasă

Studiile epidemiologice care au fost efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi peste au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii tratați cu ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul care duce la apariţia acestui risc.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Sertralina are o marjă de siguranță dependentă de populația de pacienți și/sau de medicație concomitentă.

S-au raportat decese în cazul supradozajului cu sertralină, în monoterapie sau în combinaţie cu alte medicamente şi/sau alcool. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.

Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată comă.

Intervalul QTc prelungit/torsada vârfurilor au fost raportate după supradozajul cu sertralină; de aceea, se recomandă monitorizare ECG în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.

Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Se asigură permeabilitatea şi funcţionarea căilor respiratorii și dacă este necesar, oxigenoterapie şi ventilaţie adecvată. Cărbunele activat, care poate fi utilizat în asociere cu un purgativ, poate fi la fel de sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi administrarea sa trebuie luată în considerare în abordarea terapeutică a supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată.

Se recomandă monitorizarea cardiacă (de exemplu ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere. Din cauza volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.

In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate, efectuate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.

Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină, alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi d-amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare, decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, asociate administrării de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterare a funcţiei psihomotorii, asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă la maimuţele Rhesus dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.

Tulburări depresive majore

Un studiu cu doze de sertralină 50-200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au prezentat un răspuns terapeutic la sfârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti pacienţi (N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni, în cadrul unui studiu dublu-orb cu administrare de sertralină în doze de 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu administrare de placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul de tratament cu sertralină şi cel cu administrare de placebo a fost de 83,4%, şi respectiv 60,8%.

Stres post traumatic (SPT)

Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2%, comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).

Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumarizată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, iar cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc.), care sunt corelate cu efectul redus.

TOC la copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 - 200 mg pe zi) au fost evaluate la copii (cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţi (13 - 17 ani) tratați în ambulatoriu, diagnosticați cu tulburare obsesiv compulsivă (TOC), fără depresie. După o săptămâna de introducere într-un studiu singur-orb, placebo controlat, pacienţii au fost randomizaţi timp de douăsprezece săptămâni în grupul de tratament cu doză flexibilă de sertralină, sau în grupul cu administrare de placebo. La copii (cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani), tratamentul s-a inițiat cu o doză de 25 mg. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o îmbunătăţire semnificativ mai mare, decât cei din grupul cu administrare de placebo, în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale

Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive Scale (p = 0,019) și CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul de tratament cu sertralină, comparativ cu grupul administrare de placebo, pe scala CGI Severity (p = 0,089).

Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu administrare de placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv de -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul de tratament cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87.

Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină, comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu administrare de placebo (p=0,03).

Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru copii şi adolescenţi.

Nu există date disponibile pentru copii cu vârste sub 6 ani

La bărbați, în urma administrării orale a unei doze unice zilnice de 50 până la 200 mg, timp de 14 zile, concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.

Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei sub formă de comprimate filmate.

Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.

Sertralina prezintă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.

Pe baza datelor clinice şi a celor in vitro, se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată prin multiple căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi pct. 4.5) şi CYP2B6. In vitro, sertralina şi metabolitul său principal desmetilsertralina sunt, de asemenea, substrat pentru glicoproteina-P.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore). În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.

Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în materiile fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (<0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.

Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de doze cuprins între 50 şi 200 mg.

Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC

Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la 200 mg pe zi, în decurs de 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg care a fost crescută treptat, fie li s-a administrat o doză iniţială de 50 mg care a fost crescută treptat. Dozele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în egală măsură. La atingerea concentraţiei plasmatice constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 - 12 ani a fost cu aproximativ 35% mai mare, comparativ cu cel de vârstă 13 - 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul de referinţă care a inclus adulți. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi etape de creştere a dozei cu câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.

Adolescenţi şi vârstnici

Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau vârstnici nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.

La pacienţi cu disfuncție hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de sertralină.

Farmacogenomică

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi prin intermediul CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi. Însemnătatea clinică nu este clară, pacienţii trebuind să utilizeze doze stabilite pe baza răspunsului clinic.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogeneza.

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată este determinată probabil de toxicitatea maternă. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală a acestora au scăzut doar în primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce este determinată de expunerea intrauterină după ziua a 15-a gestației. Întârzierile identificate în dezvoltarea post-natală a puilor femelelor tratate este determinată probabil de efectele asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.

Datele obținute de la animalele rozătoare și non-rozătoare nu relevă efecte asupra fertilității.

Studii la animale juvenile

Un studiu de toxicologie juvenilă efectuat la șobolani cu sertralină administrată oral la șobolani masculi și femele în zilele post-natale 21 până la 56 (cu doze de 10, 40, sau 80 mg/kg și zi), cu o fază de recuperare fără tratament până la ziua postnatală 196. Întârzieri în maturizarea sexuală au avut loc la masculi și femele, la diferite valori de doze (masculi la 80 mg/kg și femele la ≥10 mg/kg), dar, în ciuda acestei constatări nu au existat efecte legate de sertralină la niciunul dintre masculi sau femele în ceea ce priveşte criteriile de reproducere evaluate. În plus, au fost observate în zilele post-natale 21-56 și deshidratare, chromorinoree și o reducere a creşterii medii a greutăţii corporale. Toate efectele menționate mai sus, atribuite administrării sertralinei, au fost inversate la un moment dat în timpul fazei de recuperare fără tratament a studiului.

Relevanța clinică a acestor efecte observate la șobolanii la care s-a administrat sertralină nu a putut fi stabilită.

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilceluloză

Amidonglicolat de sodiu (Tip A)

Stearat de magneziu

Alb Opadry conţinând:

Hipromeloză 2910 (5mPa.s)

Macrogol 400

Polisorbat 80

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

Cutie cu Blistere - 3 ani

Cutie cu Flacon - 2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Sertraline comprimate este ambalat în cutii cu blistere din PCV-aluminiu de culoare alb opac și cutie cu flacon din PEÎD și capac din PP.

Cutie cu blistere: 10, 14, 28, 30, 42, 50, 56, 84, 90 sau 100 de comprimate.

Cutie cu flacon din PEÎD: 50 mg - 250 de comprimate, 100 mg - 250 și 500 de comprimate (numai pentru utilizare în spital)

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o. ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

10198/2017/01-11 10199/2017/01-12

Data primei autorizări: Septembrie 2017

Mai 2020