SERACTIL 200mg comprimate filmate prospect medicament

SERACTIL 200 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține dexibuprofen 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate rotunde, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre fețe, cu dimensiunea de aproximativ 10,2 mm x 4,9 mm.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Tratamentul simptomatic, de scurtă durată al durerii de intensitate ușoară până la moderată și inflamației, la adulți, precum:

- durere musculo-scheletală, precum durerea de spate

- durere dentară, durere în urma extracției dentare

- dismenoree

- cefalee

- durere în răceală și gripă

Doza trebuie adaptată în funcție de severitatea afecțiunii și de acuzele pacientului. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scăzute doze eficiente pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza zilnică recomandată este de până la 600 mg, divizată în trei prize de 200 mg. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 6 ore.

Comprimatele pot fi divizate în doze egale. Comprimatul trebuie așezat pe o suprafață dură și apăsat cu arătătoarele sau policele pentru a fi divizat.

Dexibuprofen nu a fost studiat la copii și adolescenți (<18 ani): siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite și, prin urmare, nu este recomandată utilizarea la aceste grupe de vârstă.

În general nu sunt necesare modificări ale dozei la vârstnici. Cu toate acestea, la vârstnici trebuie luată în considerare reducerea și evaluarea individuală a dozei din cauza sensibilității crescute la reacții adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

La pacienții cu disfuncție hepatică ușoară până la moderată tratamentul se va iniția în doze reduse și vor fi atent monitorizați.

Doza inițială trebuie redusă la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată.

Comprimatele filmate pot fi luate cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2). În general, AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) se administrează de preferință împreună cu alimente pentru a reduce iritarea gastrointestinală, în special în timpul utilizării cronice. Cu toate acestea, la unii pacienți se poate anticipa întârzierea debutului acțiunii atunci când comprimatele sunt administrate în timpul mesei sau imediat după masă.

Dacă afecțiunile nu se ameliorează în 4 zile (3 zile dacă este implicată febra), pacientul este sfătuit să se adreseze unui medic.

Dexibuprofenul nu trebuie administrat la pacienți:

- cu hipersensibilitate la substanța activă, la oricare alte AINS sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- la care substanțele cu acțiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) determină atacuri de astm bronșic, bronhospasm, rinită acută sau cauzează polipi nazali, urticarie sau angioedem.

- cu antecedente de sângerare sau perforație gastrointestinală, corelate cu terapia anterioară cu AINS.

- cu ulcer peptic/hemoragii recurente, active sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulcerații sau hemoragii dovedite).

- cu tulburări nedefinite ale hematopoiezei.

- cu hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii active.

- cu boală Crohn activă sau colită ulceroasă activă.

- cu insuficiență cardiacă severă (clasa IV NYHA), (vezi pct.4.4).

- cu disfuncție renală severă (RFG <30 ml/min).

- cu deshidratare severă (determinată de vărsături, diaree sau aport lichidian insuficient).

- cu insuficiență hepatică severă.

- pe parcursul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pe cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și riscurile cardiovasculare și gastrointestinale de mai jos).

Se recomandă prudență la pacienții cu:

- Lupus eritematos sistemic sau alte boli ale ţesutului conjunctiv, din cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8)

- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: porfirie acută intermitentă).

- Boli gastrointestinale sau afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă, boală Crohn) în antecedente (vezi pct.4.8).

- Hipertensiune arterială și (sau) insuficiență cardiacă ușoară până la moderată cu retenție lichidiană și edem au fost raportate în cazul administrării AINS.

- Insuficiență renală deoarece funcția renală se poate deterioara ulterior (vezi pct. 4.3 și 4.8).

- Disfuncție hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.8).

- imediat după intervenţii chirurgicale majore

- la pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice, deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie.

Trebuie evitată administrarea dexibuprofen concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2.

La vârstnici frecvența reacțiilor adverse produse de AINS este crescută, prezentând în special sângerări și perforații gastrointestinale, ce pot fi letale.

Riscuri gastro-intestinale

Hemoragiile, ulcerațiile și perforațiile gastrointestinale, care pot fi letale, au fost raportate în cazul administrării tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare, cu sau fără antecedente de evenimente gastrointestinale (GI) grave.

La pacienții cu ulcere în antecedente, în special dacă acestea sunt complicate cu hemoragii sau perforații (vezi pct. 4.3), alcoolism și la vârstnici, riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI crește o dată cu creșterea dozei de AINS. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

La acești pacienți și, de asemenea, în cazul pacienților care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot crește riscul gastrointestinal, trebuie luat în considerare tratamentul de asociere cu agenți de protecție (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos și pct. 4.5).

Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, în special dacă sunt vârstnici trebuie să raporteze orice simptome abdominale (în special hemoragie GI) mai ales în stadiile inițiale ale tratamentului.

Este necesară prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante administrate oral sau parenteral (de exemplu heparină sau derivații ai acesteia, antagoniști de vitamină K cum sunt acenocumarol sau warfarină și anticoagulante orale de tip antagonist non-vitamina K cum sunt rivaroxaban, apixaban sau dabigatran), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenți antiplachetari cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Dacă apar hemoragii sau ulcerații GI la pacienții cărora li se administrează Seractil, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu atenție pacienților cu antecedente de afecțiune gastrointestinală inflamatorie (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceasta se poate exacerba (vezi pct. 4.8).

Ca și în cazul altor AINS, pot apărea reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide, fără expunere anterioară la medicament.

Reacții de hipersensibilitate acută severă (de exemplu șoc anafilactic) apar foarte rar. Tratamentul trebuie întrerupt după apariția primelor semne ale unei reacții de hipersensibilitate după utilizarea ibuprofen.

Trebuie aplicate măsuri medicale corespunzătoare simptomelor de către persoanal cu experiență.

Se poate produce exacerbarea bronhospasmului în cazul pacienților care prezintă sau au avut astm bronșic în antecedente sau în caz de afecțiune alergică.

Efectele cardiovasculare și cerebrovasculare

În cazul pacienților cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, se recomandă monitorizarea și consilierea în mod adecvat, deoarece, au fost raportate retenția de lichide și edemul în corelație cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofen, în special la o doză mare (2400 mg/zi), poate fi asociată cu un risc redus de creștere a numărului evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că tratamentul cu ibuprofen în doză mică (de exemplu ≤ 1200 mg zilnic) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. Cu toate că există date limitate privind riscul trombotic arterial al dexibuprofen, este rezonabil să se presupună că riscul asociat cu o doză mare de dexibuprofen (1200 mg/zi) ar fi similar celui asociat unei doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

Pacienții cu hipertensiune arterială insuficient controlată, cu insuficiență cardiacă congestivă (Clasa

NYHA II-III), boli cardiace ischemice, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu dexibuprofen doar după o evaluare atentă și trebuie evitate dozele mari (1200 mg/zi).

De asemenea, este necesară o evaluare atentă înainte de inițierea tratamentului de lungă durată la pacienți cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de dexibuprofen (1200 mg pe zi).

Efecte renale și hepatice

Este necesară prudență la pacienții cu afecțiuni hepatice și renale; trebuie luat în considerare riscul de retenție de lichide, edem și deteriorare a funcției renale. Dacă se utilizează la acești pacienți, doza de dexibuprofen trebuie menținută cât mai scăzută, iar funcția renală trebuie monitorizată în mod regulat.

Ca și în cazul altor AINS, dexibuprofen poate fi asociat cu efecte adverse asupra sistemului renal, care pot conduce la nefrită glomerulară, nefrită interstițială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și 4.5).

Ca și în cazul tuturor AINS, dexibuprofen poate crește valorile azotului ureic în plasmă și ale creatinemiei.

Ca și în cazul altor AINS, dexibuprofen poate determina mici creșteri tranzitorii ale anumitor parametri hepatici, precum și creșteri semnificative ale SGOT și SGPT. În cazul unei creșteri relevante a acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2 și 4.3).

În general, utilizarea obișnuită a analgezicelor, în special asocierea diferitelor substanțe analgezice, poate conduce la leziuni renale de durată cu risc de insuficiență renală (nefropatie analgezică). Astfel, trebuie evitată asocierea cu ibuprofen sau cu alte AINS (inclusiv medicamente eliberate fără prescripție medicală și inhibitorii selectivi ai COX-2).

Reacții cutanate grave

În asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacții cutanate grave, unele dintre acestea letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Steven-Johnson și necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Aparent, cel mai ridicat risc de apariție a acestor reacții este la începutul tratamentului, debutul reacției producându-se în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost raportată în legătură cu medicamentele care conțin ibuprofen.

Tratamentul cu dexibuprofen trebuie întrerupt la prima apariție a erupțiilor cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii severe precum infecţii cutanate sau ale ţesuturilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor simptome.

Astfel, este recomandată evitarea utilizării dexibuprofen în cazul prezenței varicelei.

Coagulare

Asemenea altor AINS, dexibuprofen poate inhiba reversibil agregarea și funcția plachetară și poate prelungi timpul de sângerare. Este necesară prudență la pacienții cu diateză hemoragică și alte tulburări de coagulare și atunci când dexibuprofen se administrează concomitent cu anticoagulante orale (vezi pct. 4.5).

Datele din studiile preclinice sugerează că inhibarea agregării plachetare prin administrarea de doze mici de acid acetilsalicilic poate fi afectată dacă se administrează concomitent cu AINS, cum este dexibuprofen. Această interacțiune ar putea reduce efectul protector cardiovascular. Prin urmare, dacă este indicată administrarea concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic, sunt necesare precauții speciale în cazul în care durata tratamentului depășește utilizarea de scurtă durată (vezi pct. 4.5 și 5.1).

AINS trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu infecții, deoarece pot masca anumite simptome precum febra și inflamația.

Abuz de medicamente pentru cefalee

Este posibil ca utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru tratamentul cefaleei, să o agraveze.

Dacă această situație este experimentată sau suspectată, este necesar consult medical și tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente (CAM) trebuie suspectat în cazul pacienților care prezintă cefalee în mod frecvent sau zilnic, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicamentelor pentru tratamentul cefaleei.

Atenționări și precauții suplimentare pentru utilizare

Pacienții la care se administrează tratament de lungă durată cu dexibuprofen trebuie monitorizați ca măsură de precauție (funcția renală, hepatică și funcția hematologică/numărul de celule sanguine).

Informațiile din această secțiune se bazează de asemenea pe experiența anterioară cu dexibuprofen și alte

AINS. În general, AINS trebuie utilizate cu prudență împreună cu alte medicamente care pot crește riscul de ulcerații gastrointestinale sau de hemoragii gastrointestinale sau de insuficiență renală.

Nu se recomandă utilizarea concomitent cu:

Alte AINS și salicilați (acid acetilsalicilic ca analgezic):

Trebuie evitată administrarea concomitent cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, deoarece administrarea simultană a diferitelor AINS poate crește riscul de ulcerații și hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic (ca tratament antiplachetar)

În general, nu este recomandată administrarea concomitentă de dexibuprofen și acid acetilsalicilic din cauza potențialului de creștere a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Cu toate că există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată de lungă durată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doză mică. În cazul administrării ocazionale de ibuprofen se consideră improbabilă apariția unor efecte relevante clinic (vezi pct. 5.1). Cu toate că nu există date disponibile pentru dexibuprofen, este rezonabil să se presupună că poate exista o interacțiune similară între dexibuprofen (= S (+) - ibuprofen) (care este enantiomerul farmacologic activ al ibuprofenului) și acid acetilsalicilic în doză mică.

Antihipertensive (inhibitori ai ECA, medicamente beta-blocante și antagoniști ai angiotensinei II) și diuretice

AINS pot reduce efectul diureticelor și al altor medicamente antihipertensive. La anumiți pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unui medicament beta-blocant sau a unor antagoniști ai angiotensinei II, precum și a unor medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a funcției renale, inclusiv posibilitatea de apariție a insuficienței renale acute, care este, de regulă, reversibilă. În consecință, aceste administrări concomitente trebuie efectuate cu precauție, mai ales la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați corespunzător și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea tratamentului concomitent și, ulterior, periodic.

Diureticele pot crește riscul pentru nefrotoxicitate indus de AINS.

Ciclosporină, tacrolimus, sirolimus și antibiotice aminoglicozidice:

Administrarea concomitent cu AINS poate crește riscul de nefrotoxicitate din cauza reducerii sintezei de prostaglandine la nivel renal. În timpul tratamentului de asociere, funcția renală trebuie monitorizată îndeaproape, în special la vârstnici.

Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4)

AINS pot accentua efectele anticoagulantelor, precum heparina sau derivații acesteia, antagoniștii de vitamina K, cum sunt: acenocumarol sau warfarină, și antagoniștii non-vitamină K sau anticoagulantele a1 cum sunt rivaroxaban, apixaban sau dabigatran (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă de dexibuprofen și medicamente care conțin digoxină, fenitoină sau litiu poate crește concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente. Verificarea concentrațiilor plasmatice de litiu, digoxină și fenitoină nu este necesară, de regulă, în cazul utilizării corecte (maximum peste 3 până la 4 zile).

Există dovezi ale unei creșteri potențiale a concentrațiilor plasmatice ale metotrexatului. Administrarea dexibuprofen într-un interval de 24 ore înainte sau după administrarea metotrexat, deoarece poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice ale metotrexat și creșterea toxicității acestuia.

Investigațiile clinice au arătat interacțiuni între AINS și antidiabetice (sulfoniluree). Cu toate că, până în prezent, nu au fost descrise interacțiuni între ibuprofen sau dexibuprofen și sulfoniluree, este recomandată o verificare a valorilor glicemiei, ca măsură de precauție în cazul administrării concomitente.

Datele obținute la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii asociat cu antibioticele chinolone. Pacienții tratați cu AINS concomitent cu chinolone pot prezenta un risc crescut de apariție a convulsiilor.

Inhibitori CYP 2C9:

Administrarea concomitentă de dexibuprofen și inhibitori CYP 2C9 poate crește expunerea la dexibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creștere a expunerii la ibuprofen D (+) cu aproximativ 80-100%. Dacă se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în doze mari concomitent cu voriconazol sau fluconazol.

Agenți antiplachetari și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):

Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct.4.4).

Administrarea concomitentă de ibuprofen și diuretice care economisesc potasiul poate determina hiperpotasemie (se recomandă verificarea concentrației serice de potasiu).

Zidovudină (azidotimidină):

Există risc crescut pentru toxicitate hematologică în cazul administrării AINS cu zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze și hematoame la pacienții cu hemofilie și infecție cu HIV(+) tratați concomitent cu zidovudină și ibuprofen.

Probenecid și sulfinpirazonă:

Medicamentele care conțin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofenului.

După începerea administrării ibuprofenului, poate apărea toxicitatea baclofenului.

Dozele mari de AINS pot crește concentrația de pemetrexed. La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (valori ale clearance-ului creatininei între 45 și 79), utilizarea concomitentă de dexibuprofen în doze mari trebuie evitată cu două zile înainte și două zile după administrarea pemetrexedului.

Consumul excesiv de alcool etilic în timpul tratamentului cu AINS poate crește efectele adverse gastrointestinale.

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embriofetală.

Datele din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan, malformații cardiace și gastroschizis ca urmare a utilizării unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul crește o dată cu doza și durata tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor are ca rezultat creșterea numărului de pierderi pre- și post-implantare și letalitate embriofetală. În plus, au fost raportate creșteri ale incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză (vezi pct. 5.3).

În timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, AINS nu trebuie administrate decât dacă este absolut necesar. Dacă se utilizează AINS în primul și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii de sinteză a prostaglandinelor pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);

- disfuncție renală, care poate progresa până la insuficiența renală cu oligohidroamnioză și poate expune mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii la:

- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici,

- inhibarea contracțiilor uterine ceea ce are ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.

Prin urmare, dexibuprofenul este contraindicat pe parcursul ultimului trimestru de sarcină.

Ibuprofenul este excretat în cantități mici în laptele matern. Alăptarea este posibilă în timpul tratamentului cu dexibuprofen dacă doza este scăzută și perioada de tratament este scurtă.

Medicamentele cunoscute că inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot afecta reversibil fertilitatea și nu sunt recomandate femeilor care doresc să aibă o sarcină. În cazul femeilor care au dificultăți în a avea o sarcină sau care sunt în curs de evaluare a fertilității trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu dexibuprofen.

În timpul tratamentului cu dexibuprofen, capacitatea de reacție a pacientului poate fi redusă în cazul reacțiilor adverse cum sunt amețeli, oboseală, vertij sau tulburări vizuale. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când este necesară o vigilență sporită, de exemplu atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje. În cazul unei doze unice sau al utilizării de scurtă durată a dexibuprofenului nu sunt necesare precauții speciale.

Experiența clinică a arătat că riscul de reacții adverse induse de dexibuprofen este în general comparabil cu cel pentru ibuprofen racemic, vezi, de asemenea pct.5.1.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot să apară ulcere peptice, perforații sau hemoragii GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și variază individual, în special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastrointestinale depinde de doză şi de durata tratamentului.

Unele dintre reacțiile adverse menționate mai jos sunt mai puțin frecvente în cazul unei doze maxime de 600 mg dexibuprofen comparativ cu dozele mari administrate pe termen lung ca de exemplu în cazul pacienților cu reumatism.

Foarte frecvente ≥1/10

Frecvente ≥1/100 și <1/10

Mai puțin frecvente ≥1/1000 și <1/100

Rare ≥1/10 000 și <1/1000

Foarte rare <1/10 000,

Cu frecvență care nu poate fi estimată din datele disponibile necunoscută

Infecții și infestări Foarte rare A fost descrisă exacerbarea inflamațiilor determinate de infecții (de exemplu evoluția fasceitei necrozante) care coincide cu utilizarea AINS.1

Tulburări Foarte rare Tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie, hematologice și trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).2 limfatice

Tulburări ale Mai puțin Reacții de hipersensibilitate cu erupții cutanate tranzitorii și prurit, sistemului imunitar frecvente precum și crize de astm bronșic (posibil cu scădere a tensiunii arteriale).3

Foarte rare Reacții de hipersensibilitate severă generalizată. Acestea se pot manifesta de la edem facial, umflare a limbii, edem laringian cu constricție a căilor respiratorii, detresă respiratorie, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la șoc potențial letal. Agravarea astmului bronșic.3

Tulburări psihice Foarte rare Reacție psihotică, depresie.

Tulburări ale Mai puțin Tulburări nervoase centrale cum sunt cefalee, amețeli, insomnie, sistemului nervos frecvente agitație, iritabilitate sau oboseală Foarte rare Meningită aseptică4

Tulburări oculare Mai puțin Tulburări vizuale frecvente

Rare Ambliopie toxică reversibilă

Tulburări acustice Rare Tinitus, afectare a auzului după utilizare îndelungată și vestibulare

Tulburări cardiace Foarte rare Edem, palpitații, insuficiență cardiacă

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită

Tulburări Frecvente Acuze gastrointestinale precum durere abdominală, greață, gastrointestinale dispepsie, diaree, flatulență, constipație, pirozis, vărsături și hemoragie gastrointestinală ușoară care poate determina în cazuri excepționale anemie

Mai puțin Ulcere gastrointestinale, perforație sau hemoragie frecvente gastrointestinală, gastrită, stomatită ulcerativă, agravare a colitei și bolii Crohn (vezi pct. 4.4)

Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare de stricturi intestinale asemănătoare unor diafragme

Afecțiuni cutanate Mai puțin Erupții cutanate tranzitorii și ale țesutului frecvente subcutanat Foarte rare Eritem multiform, necroliză epidermică, alopecie, reacții de fotosensibilitate, reacții buloase inclusiv sindrom Stevens-

Johnson, necroliză toxică epidermică acută (sindrom Lyell)

Cu Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice frecvență (sindrom DRESS) necunoscută Pustuloza exantematoasă acută generalizată (PEAG)

Tulburări Foarte rare Bronhospasm (predominant în cazul pacienților cu astm bronșic, respiratorii, exacerbarea astmului bronșic toracice și mediastinale

Tulburări renale și Rare Afectarea țesutului renal (necroliză papilară) și valori crescute ale ale căilor urinare concentrației serice a ureei; valori crescute ale concentrației serice a acidului uric;

Foarte rare Apariția de edeme, în special la pacienții cu hipertensiune arterială, nefrită interstițială, sindrom nefrotic sau insuficiență renală.

Funcția renală trebuie verificată periodic pe parcursul unui tratament îndelungat.

Tulburări Rare Modificări ale funcției hepatice (de obicei reversibile) hepatobiliare Foarte rare Disfuncție hepatică, lezare hepatică, în special pe parcursul tratamentului îndelungat, insuficiență hepatică, hepatită acută și icter (1-6) Vezi subpunctul c. (descrierea reacțiilor adverse selectate) pentru mai multe informații 5 Descrierea tulburărilor cardiace

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la doză mare (2400 mg/zi), poate fi asociată cu o mică creștere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Cu toate că există date limitate privind riscul trombotic arterial al dexibuprofen, este rezonabil să se presupună că riscul asociat cu o doză mare de dexibuprofen (1200 mg/zi) ar fi similar cu cel asociat unei doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

6 Descrierea tulburărilor gastrointestinale

În cazul în care prezintă durere severă la nivel abdominal superior, melenă sau hematemeză, pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat administrarea medicamentului și să se adreseze imediat unui medic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct prin intermediul sistemul național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.

Agenția Națională a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Dexibuprofenul are o toxicitate acută redusă, iar pacienții au supraviețuit după doze unice de până la 54 g de ibuprofen (echivalent cu aproximativ 27 g de dexibuprofen). Majoritatea supradozelor au fost asimptomatice. Există riscul apariției simptomelor la doze > 80-100 mg/kg de ibuprofen.

Debutul simptomelor apare de obicei în decurs de 4 ore. Simptomele ușoare sunt cele mai frecvente, incluzând dureri abdominale, greață, vărsături, letargie, somnolență, cefalee, nistagmus, tinitus și ataxie.

Rareori, simptomele moderate sau severe includ hemoragii gastrointestinale, hipotensiune arterială, hipotermie, acidoză metabolică, convulsii, afectare a funcției renale, comă, sindrom de detresă respiratorie la adult și episoade tranzitorii de apnee (la copii foarte mici după ingerări în cantități mari). În cazurile de supradozaj sever poate apare acidoză metabolică.

Tratamentul este simptomatic și nu există un antidot specific. Cantitățile ingerate care nu generează simptome (sub 50 mg/kg dexibuprofen) pot fi diluate cu apă pentru a reduce la minimum tulburările gastrointestinale. În cazul ingerării unei cantități semnificative, trebuie administrat cărbune activat.

Golirea stomacului prin emeză poate fi luată în considerare doar dacă procedura poate fi întreprinsă în decurs de 60 minute de la ingestie. Lavajul gastric trebuie luat în considerare doar dacă pacientul a ingerat o cantitate de medicament ce are potențialul de a pune viața în pericol și dacă procedura poate fi întreprinsă în decurs de 60 minute de la ingestie. Diureza forțată, hemodializa sau hemoperfuzia sunt puțin probabil să fie eficiente deoarece dexibuprofenul este puternic legat de proteinele plasmatice.

Grupa farmacoterapeutică: produse antiinflamatorii și antireumatice, nesteroidiene, derivați de acid propionic.

Codul ATC: M01AE14

Dexibuprofenul (= S (+) - ibuprofen) este enantiomerul farmacologic activ al ibuprofenului, un medicament AINS neselectiv. Se obține prin cristalizarea diferențiată a substanței mamă, ibuprofen.

Se consideră că mecanismul său de acțiune se datorează inhibării sintezei prostaglandinelor. La om, reduce durerea, inflamația și febra și inhibă în mod reversibil agregarea plachetară stimulată de ADP și colagen.

Seractil conține doar enantiomerul activ al ibuprofen (= S (+) - ibuprofen), în timp ce ibuprofen racemic apare în corp în cazul administrării orale - în cantități individualizate sub forma enantiomerului (= S (+) - ibuprofen) și în doze mai reduse ca enantiomer inactiv (R-)-ibuprofen. Prin urmare, în cazul administrării singulare a S (+)-ibuprofen metabolismul medicamentului este mai puțin complex și, în plus, în cazul administrării Seractil este suficientă o concentrație serică mai redusă de S (+) comparativ cu ibuprofen racemic. Efectele nedorite ale (R-)-ibuprofen, inclusiv implicarea acestuia în metabolismul lipidic și efectele gastrointestinale ale acestuia, sunt evitate. (= S (+) - ibuprofen) prezintă o viteză mai mare de pătrundere în lichidul sinovial în cazul durerii și inflamației musculo-scheletale.

Studiile clinice de tip bridging desfășurate pentru a evalua eficacitatea ibuprofenului racemic comparativ cu dexibuprofen în osteoartrită pe o perioadă de tratament de 15 zile, în dismenoree, inclusiv simptome algice și dentalgie, au demonstrat cel puțin non-inferioritatea dexibuprofenului comparativ cu ibuprofenul racemic la doza recomandată în raport de 1:2. Prin urmare, studiul efectuat în cazul durerii dentare a dovedit că dexibuprofen în doză de 200 mg are aceeași eficacitate clinică/ameliorare preconizată a durerii comparativ cu ibuprofen 400 mg.

Dexibuprofen prezintă un debut rapid al actiunii, care începe la 30 minute de la administrare.

Studiile clinice prezintă un model al efectelor nedorite ale dexibuprofen comparativ cu ibuprofen, deși majoritatea acestor studii nu au fost destinate pentru a stabili diferențe specifice ale siguranței față de ibuprofen. Oricum, un studiu investigațional de tip orb efectuat pe 483 pacienți (240 au utilizat dexibuprofen, 243 au utilizat ibuprofen, ambele sub formă de pulbere pentru suspensie) cu durata de 2 săptămâni, în care s-s administrat dexibuprofen 400 mg și ibuprofen sare 800 mg de 2 ori pe zi, principalul criteriu de evaluare a fost numărul de evenimente GI per pacient. În cazul dexibuprofen au fost 9 evenimente adverse GI la 9 pacienți (3,73%), dintre care 8 au fost cauzale (3,32%) și unul non-cauzal (0,41%). În cazul ibuprofen au fost 26 evenimente adverse GI la 23 pacienți (9,50%), dintre care 19 au fost cauzale (7,85%) și 4 non-cauzale (1,65%). Comparând ambele grupuri prin intermediul testului

CHI square s-a observat un procent semnificativ mai mic al evenimentelor adverse GI în grupul care a utilizat dexibuprofen (p=0,032) comparativ cu grupul care a utilizat ibuprofen racemic.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv efectul acidului acetilsalicilic administrat în doză mică asupra agregării plachetare în contextul administrării concomitente. Unele studii farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în decurs de 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după administrarea acidului acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), a determinat scăderea efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată de lungă durată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu se consideră că există efecte relevante clinic pentru administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 4.5). Cu toate că nu există date disponibile pentru dexibuprofen, este rezonabil să se presupună că poate exista o interacțiune similară între dexibuprofen (= S (+) - ibuprofen) (enantiomerul farmacologic activ al ibuprofenului) și acidul acetilsalicilic administrat în doză mică.

După administrare orală, dexibuprofenul este rapid absorbit în principal la nivelul intestinului subțire.

Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse la aproximativ 2 ore după administrarea orală, în mod similar cu preparatele convenționale de ibuprofen.

Legarea dexibuprofen de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.

După transformarea metabolică la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare), metaboliții farmacologic inactivi sunt excretați complet, în principal pe cale renală (90%), dar și în bilă.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este între 1,8 - 3,5 ore.

Aportul alimentar

Administrarea a 400 mg dexibuprofen cu o masă bogată în grăsimi prelungește timpul necesar pentru atingerea concentrațiilor maxime (de la 2,1 ore în condiții de repaus alimentar la 2,8 ore după o masă bogată în grăsimi) și scade concentrațiile plasmatice maxime (de la 20,6 la 18,1 μg/ml, ceea ce nu are relevanță clinică), dar nu are niciun efect asupra gradului de absorbție.

Pacienți cu insuficiență renală și hepatică

Studiile farmacocinetice desfășurate cu ibuprofen la pacienți cu insuficiență renală sugerează o reducere a dozei la acești pacienți. De asemenea, este necesară precauție datorită inhibării sintezei prostaglandinelor la nivel renal (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Eliminarea dexibuprofenului este ușor mai scăzută la pacienții cu ciroză hepatică.

Studiile de tip bridging pentru evaluarea toxicității dozei unice și a dozelor repetate, a toxicității asupra funcției de reproducere și a mutagenității au indicat că profilul toxicologic al dexibuprofenului este comparabil cu cel al ibuprofenului și nu au relevat niciun alt risc toxicologic sau carcinogen pentru om.

Ibuprofenul a inhibat ovulația la iepure și a afectat implantarea la diferite specii de animale (iepure, șobolan, șoarece). S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor, inclusiv a ibuprofenului (mai ales în doze mai mari decât cele utilizate în scop terapeutic) la animalele gestante are ca rezultat creșterea pierderilor pre- și post-implantare, letalitate embriofetală și creșterea incidenței malformațiilor.

Nucleul comprimatului: hipromeloză celuloză microcristalină carmeloză calcică dioxid de siliciu coloidal anhidru talc

Învelișul comprimatului hipromeloză dioxid de titan (E 171) triacetin talc macrogol 6000.

Nu este cazul.

3 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C.

10, 20, 30, 50, 60, 100, 100 x 1 comprimate filmate în blistere transparente, incolore sau opace, albe din

PVC/PVDC/aluminiu

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

Galenica S.A. 4, Eleftherias Str. Kifissia 145 64

Grecia

10251/2017/01-07

Data primei autorizări - Septembrie 2017

Noiembrie 2021