SELTRAZ 40mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Seltraz 40 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de sesquihidrat de sodiu).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent

Comprimate gastrorezistente rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, imprimate cu “P 40” cu cerneală neagră pe o faţă.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani Esofagită de reflux.

Adulţi Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi cu ulcere asociate cu H. pylori.

Ulcer gastric şi duodenal.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.

Comprimatele gastrorezistente trebuie administrate cu o oră înainte de masă. Comprimatele gastrorezistente trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar de apă) şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Un comprimat gastrorezistent de Seltraz pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz zilnic) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea esofagitei de reflux de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni.

Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.

Eradicarea H. pylori în combinaţie cu două antibiotice adecvate

La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza cu ajutorul unei terapii combinate. Trebuie luate în consideraţie ghidurile locale oficiale (de ex.

recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi recomandate următoarele combinaţii:

a) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi + 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi + 500 mg claritromicină de două ori pe zi b) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi + 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi + 250 - 500 mg claritromicină, de două ori pe zi c) câte un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg de două ori pe zi + 1000 mg amoxicilină, de două ori pe zi + 400 - 500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol), de două ori pe zi

În terapia combinată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia combinată se aplică în general timp de 7 zile şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.

Dacă terapia combinată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H.

pylori, pentru monoterapia cu Seltraz 40 mg se aplică următoarele indicaţii:

Un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.

Un comprimat gastrorezistent de Seltraz 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice

Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor stări hipersecretorii patologice pacienţii trebuie să-şi înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate gastrorezistente de Seltraz 40 mg). Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie împărţite si administrate în două tranşe în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.

Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.

Copii sub vârsta de 12 ani

Seltraz 40 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei datelor de siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (un comprimat gastrorezistent de 20 mg pantoprazol). Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Seltraz 40 mg în tratamentul combinat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.

Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Seltraz 40 mg în tratamentul combinat la aceşti pacienţi

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi sau alte combinaţii partenere.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).

Tratamentul combinat

În cazul tratamentului combinat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului medicament.

La apariţia oricărui simptom alarmant

La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.

Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.

Administrarea concomitentă cu atazanavir

Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibatori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol.

La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice care cer tratament pe termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo - sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.

În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.

Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibatorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Seltraz 40 mg poate conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi

Campylobacter şi C. difficile.

S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.

În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.

Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Seltraz . Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Seltraz trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile, înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).

Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente

Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice azole precum ketoconazol, itraconazol, posaconazol şi alte medicamente precum erlotinib.

Medicamente anti-HIV (atazanavir)

Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de phenprocoumon sau warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.

În cazul utilizării concomitente de metotrexat în doze mari (de ex. 300 mg) cu inhibitori de pompă de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în doze mari, ca de exemplu în cazul cancerului sau psoriazisului, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.

Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.

Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.

Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.

Seltraz 40 mg nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.

Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern.

Excreţia în laptele matern uman a fost raportat. De aceea, o decizie cu privire la continuarea /întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Seltraz 40 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei cu Seltraz 40 mg pentru mamă.

Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.

4.8) Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥l/10000şi<l/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Necunoscute (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).

Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă 'necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă.

Frecvenţ Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă ă frecvente necunoscută

Clasă de aparate, sisteme şi organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie, hematologice Leucopenie, şi limfatice Pancitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului (inclusiv reacţii imunitar anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemii şi Hiponatremie, metabolice şi creşteri ale Hipomagneziemie, de nutriţie valorilor serice ale Hipocalcemie în lipidelor asociere cu (trigliceride, hipomagneziemie; colesterol), Hipocaliemie1 modificări în greutate

Tulburări Tulburări Depresie (şi toate Dezorienta Halucinaţii; psihice de somn agravările) re (şi toate Confuzie (în agravările) special la pacienţii predispuşi, precum şi agravarea acestor simptome dacă sunt preexistente)

Tulburări ale Cefalee; Modificări ale Parestezie sistemului ameţeală gustului nervos

Tulburări Tulburări de oculare vedere/vedere înceţoşată

Tulburări Polipi ai Diaree; Colită gastro- glandelor greaţă/microscopică intestinale fundice vărsături; (benigni) distensie abdominală şi balonare; constipaţie; xerostomie; durere şi disconfort abdominal

Tulburări Valori Valori serice Leziuni hepatobiliare serice crescute ale hepatocelulare; crescute ale bilirubinei icter; insuficienţă enzimelor hepatocelulară epatice (transamina ze, γ-GT)

Afecţiuni Erupţie Urticarie; edem Sindrom cutanate şi ale cutanată angioneurotic Stevens-ţesutului tranzitorie/Johnson; subcutanat exantem/sindrom Lyell; erupţie; eritem prurit polimorf; fotosensibilitate; Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4).

Tulburări Fractură de Artralgii; Spame musculare musculo- şold, mialgii ca o consecinţă a scheletice şi fractură dezechilibrului ale ţesutului radio- electrolitic conjunctiv carpiană şi de coloană vertebrală (vezi punctual 4.4)

Tulburări Nefrită interstiţială renale şi ale (cu potential de căilor urinare progresie la insuficienţă renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări Astenie, Temperatură generale şi la oboseală, crescută a nivelul locului stare corpului; de generală de edem periferic administrare rău 1 Hipocalcemie în asociere cu hipomagneziemie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate. Pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, prin urmare nu este uşor dializabil.

În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există recomandări terapeutice specifice.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.

Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac prin blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.

Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor parietale unde va inhiba enzima H+, K+-ATP-ază, adică etapa finală a producţiei de acid hidrocloric din stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca urmare provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă.

Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung, nivelurile de gastrină se dublează în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr mic de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi pct. 5.3.).

Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 µg/ml, se obţin la circa 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.

Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare cuprins între 10 mg şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.

Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de absorbţie.

Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi.

Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.

Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi

Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori slabi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii slabi decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator activ). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.

Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2 - 3 ore), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.

Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 7

- 9 ore şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea relevantă din punct de vedere clinic.

După administrarea orală a unor doze unice de 20 mg sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.

După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 mg/kg sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.

În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este scăzută.

În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul dozelor de peste 5 mg/kg.

Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.

S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.

Manitol

Carbonat de sodiu anhidru

Crospovidonă

Hidroxipropilceluloză

Talc

Stearat de calciu

Strat protector (barieră de acoperire) 1

Zein F 4000 (regular)

Copolimer acid metacrilic-etilacrilat(1:1)

Strat gastrorezistent (acoperire enterică) 2

Copolimer acid metacrilic-etilacrilat(1:1)

Trietilcitrat

Dioxid de titan (E171)

Talc

Opadry Yellow OY-52945 care conţine:

Hipromeloza 2910-5cp

Dioxid de titan (E 171)

Polietilenglicol 400

Oxid galben de fer (E 172)

Shellac glaze 45%

Oxid negru de fer (E 172)

Hidroxid de amoniu 28%

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate gastrorezistente.

Fără cerinţe speciale.

DR. REDDY’S LABORATORIES ROMÂNIA S.R.L.

Str. Daniel Danielopolu, nr. 30-32, spațiul 1, etaj 5

Sector 1, Bucuresti, România

12338/2019/01

Data primei autorizări: decembrie 2008

Data ultimei reînnoiri a autorizației: august 2019

Noiembrie, 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.