SANVAL 10mg comprimate filmate prospect medicament

Sanval 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine tartrat de zolpidem 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 50 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă marcate cu linie mediană pe una din feţe.

Sanval este indicat pentru tratamentul de scurtă durată al insomniei la adulți, în situațiile în care insomnia este invalidantă sau supune pacientul unui stres marcat.

Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putință. În general, aceasta variază de la câteva zile la două săptămâni, cu un maxim de patru săptămâni, incluzând și perioada de scădere treptată a dozelor. Faza de întrerupere trebuie ajustată individual.

În anumite cazuri, poate fi necesară extinderea tratamentului peste perioada maximă, totuși, aceasta nu trebuie efectuată fără reevaluarea stării pacientului.

Tratamentul trebuie administrat în priză unică, iar administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleiași nopți.

Doza zilnică recomandată pentru adulți este de 10 mg imediat înainte de culcare. Trebuie utilizată doza zilnică minima eficace de zolpidem, care nu trebuie să depășească 10 mg.

La vârstnici sau pacienți debilitați care pot fi sensibili la medicament, se recomandă o doză de 5 mg.

Aceasta doză trebuie crescută la 10 mg numai dacă răspunsul clinic este inadecvat și medicamentul este bine tolerat.

La pacienții cu insuficiență hepatică pentru care medicamentul nu este atât de rapid metabolizat, ca în cazul subiecților sănătoși, se recomandă o doză de 5 mg. Aceasta doză trebuie crescută la 10 mg numai dacă răspunsul clinic este inadecvat și medicamnetul este bine tolerat.

Doza totală de zolpidem nu trebuie să depășească 10 mg pentru niciun pacient.

Sanval nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile clinice placebo-controlate sunt prezentate la pct. 5.1.

Acest medicament trebuie administrat cu lichid imediat înainte de culcare.

Hipersensibilitate la zolpidem sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Insuficienţă respiratorie severă.

Sanval nu se recomandă la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani.

De câte ori este posibil, trebuie identificată cauza insomniei, iar factorii subiacenți trebuie tratați anterior prescrierii unui hipnotic. Eşecul remiterii insomniei după o cură de tratament de 7 - 14 zile, poate indica prezenţa unei tulburări psihice primare sau a unei tulburări fizice, iar pacientul trebuie reevaluat cu atenţie la intervale regulate.

Nu s-a demonstrat o semnificaţie clinică a interacţiunilor farmacocinetice şi farmacodinamice cu inhibitori ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5). Similar altor medicamente hipnotice/sedative, zolpidemul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care prezintă simptome de depresie. Poate să apară tentativa de suicid. Datorită posibilităţii de supradozaj voluntar, acestor pacienţi trebuie să li se furnizeze cea mai mică cantitate de medicament posibilă. Depresia preexistentă poate deveni manifestă în timpul utilizării zolpidemului. Deoarece insomnia poate fi un simptom al depresiei, pacientul trebuie re-evaluat dacă insomnia persistă.

Nu se recomandă administrarea în monoterapie a benzodiazepinelor şi a medicamentelor cu acţiune farmacologică asemănătoare benzodiazepinelor pentru tratamentul depresiei sau al anxietăţii asociate cu depresia (la aceşti pacienţi suicidul poate fi precipitat).

Dezvoltarea toleranței

După administrarea repetată a benzodiazepinelor cu durată scurtă de acţiune şi a medicamentelor cu acţiune farmacologică asemănătoare, timp de câteva săptămâni, se poate instala un anumit grad de reducere a eficacităţii efectului hipnotic

Dezvoltarea dependenței

Utilizarea benzodiazepinelor sau a agenților similari benzodiazepinelor precum zolpidem, pot să conducă la dependență de tip fizic sau fizologic. Riscul de dependență crește odată cu creșterea dozelor sau duratei tratamentului. Este de asemenea crescut în cazul pacienților cu istoric de afecțiuni psihiatrice sau de abuz de alcool și alte substanțe. Acești pacienți trebuie atent supravegheați pe durata tratamentului cu zolpidem.

Odată dezvoltată dependența fizică, oprirea bruscă a tratamentului poate conduce la sindrom de sevraj.

Acesta poate consta în cefalee, dureri musculare, tensiune și anxietate extreme, neliniște, confuzie sau iritabilitate. În cazurile severe pot să apară și următoarele semne și simptome: depersonalizare, desprindere de realitate, hiperacuzie, amorțeală și furnicături la nivelul extremităților, hipersensibilitate la lumină, zgomote sau contact fizic, halucinații și convulsii epileptoide.

Insomnia de rebound

La retragerea tratamentului poate reapare simptomatologia sau chiar poate fi mai accentuată decât inițial. Acetea pot să fie însoțite de manifestări precum modificări de stare, anxietate și neliniște. Este important ca pacientul să fie informat asupra fenomenului de rebound pentru a diminua eventuala anxietate declanșată de oprirea medicamentului. Deoarece frecvența fenomenului de rebound este mai mare atunci când administrarea este oprită brusc, este recomandat ca aceasta să fie făcută prin reducerea progresivă a dozelor.

Există date care atestă că, în cazul benzodiazepinelor cu durată scurtă de acțiune sau a agenților similari benzodiazepinelor pot să apară manifestări de rebound chiar și pe durata tratamentului, mai ales la doze mari.

La admninistrarea benzodiazepinelor cu durată scurtă de acțiune sau a agenților similari benzodiazepinelor poate să apară amnezie retrogradă.

Pentru a diminua riscul, pacienţii trebuie să se asigure că pot dormi fără întrerupere timp de 8 ore (vezi pct. 4.8).

Alte reacții psihice și reacții paradoxale

Au fost raportate neliniște, exacerbarea insomniei, agitație, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coșmaruri, halucinații, psihoză, comportament anormal și alte modificări la administrarea de benzodiazepine sau alte medicamente similare acestora. În cazul apariției unor asemenea manifestări este obligatorie oprirea tratamentului. Acetea apar mai frecvent în cazul pacienților vârstnici.

Somnambulismul și alte comportamente similare

În cazul pacienților care au luat zolpidem și nu s-au trezit complet au fost raportate comportamente precum: mersul în somn, condusul în somn, pregătirea sau consumul de mâncare, activitate sexuală, evenimente pentru care pacientul nu are amintiri. Consumul de alcool sau alte medicamente supresoare ale sisitemului nervos central (SNC) precum și folosirea unor doze mai mari decât cele maxime recomandate sunt mai frecvent asociate cu astfel de comportamente. Administrarea zolpidem trebuie oprită dacă sunt raportate astfel de evenimente, datorită riscului pentru pacient și pentru persoanele din anturajul acestuia (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Insuficiență respiratorie

Deaorece hipnoticele au capacitatea de a deprima centrul respirator, este necesară precauție în cazul administrării zolpidem la pacienți cu funcție respiratorie afectată.

Vezi pct. 4.2.

La pacienții vârstnici sau debilitați trebuie respectate dozele recomandate la pct. 4.2.

Se recomandă prudența în cazul pacienților vârstnici datorită unui risc crescut de căderi, în special în momentul ridicării din pat în timpul nopții.

Eficacitatea și siguranța zolpidem nu au fost evaluate la copii și adolescenții cu vârsta mai mică de 18 ani. În cadrul unui studiu desfășurat pe o perioadă de 8 săptămâni la copii cu vârsta între 6 și 17 ani, cu insomnie asociată sindromului de deficit de atenție/hiperactiviate, tulburări psihice și ale sistemului nervos, au fost observate la administrarea zolpidem vs. placebo următoarele reacții adverse: amețeli (23,5% vs. 1,5%), cefalee (12,5% vs. 9,2%), halucinații (7,4% vs. 0%) (vezi pct. 4.2).

Pacienți cu abuz de alcool și droguri în antecedente

Administrarea zolpidem, ca și a altor hipnotice, trebuie făcută cu precauție la acești pacienți, datorită riscului de dependență.

Afecțiuni psihotice

Hipnoticele precum zolpidem nu trebuie folosite ca tratament de primă intenție la acești pacienți.

Afectare psihomotorie în ziua următoare administrării medicamentului

Riscul afectării psihomotorii în ziua următoare administrării medicamentului, inclusiv a capacităţii de a conduce vehicule, este crescut dacă:

* zolpidemul este administrat cu mai puţin de 8 ore înainte de efectuarea unor activităţi care necesită vigilenţă (vezi pct. 4.7);

* se administrează o doză mai mare decât cea recomandată;

* zolpidemul este administrat în asociere cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC, alte medicamente care cresc concentraţia plasmatică a zolpidemului, alcool etilic sau substanţe ilicite (vezi pct. 4.5).

Zolpidemul trebuie administrat în priză unică, imediat înainte de culcare, iar administrarea nu trebuie repetată în timpul aceleiaşi nopţi.

Sanval conține lactoză

Sanval conține conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Alcoolul etilic

Administrarea concomitentă cu alcool etilic nu este recomandată. Efectul sedativ poate fi accentuat de asocierea cu alcool. Poate fi afectată abilitatea de a conduce mașini și de a folosi utilaje.

Asociere cu medicamente cu efect deprimant asupra SNC

Creşterea efectului deprimant central poate să apară în cazul utilizării concomitente cu medicamente antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice-sedative, antidepresive, analgezice opioide, antiepileptice, anestezice şi antihistaminice sedative.

Prin urmare, administrarea concomitentă a zolpidemului cu aceste medicamente poate accentua somnolenţa şi afectarea psihomotorie din ziua următoare administrării, inclusiv afectarea capacităţii de a conduce vehicule (vezi pct. 4.4 şi 4.7). La pacienţii trataţi cu zolpidem în asociere cu medicamente antidepresive, inclusiv bupropionă, dezipramină, fluoxetină, sertralină şi venlafaxină, au fost raportate, de asemenea, cazuri izolate de halucinaţii vizuale.

Administrarea în asociere cu fluvoxamină poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este recomandată utilizarea concomitentă.

În cazul analgezicelor opioide, accentuarea stării de euforie poate, de asemenea, conduce la creşterea dependenţei psihice.

Inhibitorii și inductorii de CYP3A4

Anumite substanțe care inhibă anumite enzime hepatice (în special citocromul P450) pot accentua activitatea benzodiazepinelor și a agenților similari benzodiazepinelor.

Zopidem este metabolizat prin intermediul enzimelor complexului citocromului P450, cea mai importantă fiind CYP3A4 și în parte CYP1 A2. Efectul farmacodinamic al zolpidem scade atunci când este co-administrat cu rifampicina (un inductor al CYP3A4). Administrarea în asociere cu ciprofloxacina poate creşte concentraţia plasmatică a zolpidemului; nu este recomandată utilizarea concomitentă.

Totuși când zolpidem a fost administrat cu itraconazol (un inhibitor CYP3A4) farmacodinamica și farmacocinetica acestuia nu au fost semnificativ influențate. Relevanța clinică a acestor rezultate nu este încă cunoscută. Coadministrarea de zolpidem cu ketoconazol (200 mg de două ori pe zi), un inhibitor puternic de CYP3A4, a prelungit timpul de înjumătățire prin eliminare, a crescut aria de sub curbă (ASC) și a scăzut clearance-ul aparent oral comparativ cu zolpidem asociat cu placebo. ASC total al zolpidem în asociere cu ketoconazol, a fost crescut cu un factor de 1,83 comparativ cu zolpidem singur. Nu este necesară ajustarea de rutină a dozei dar pacienții trebuie avertizați că la asocierea celor două medicamente efectul sedativ poate fi accentuat.

Deoarece CYP3A4 joacă un rol important în metabolizarea zolpidem, trebuie avută în vedere orice asociere cu medicamente care sunt substrat pentru sau sunt inductori ai CYP3A4.

Atunci când zolpidem a fost administrat cu ranitidină nu au fost observate interacțiuni farmacocinetice semnificative.

Datele provenite din utilizarea zolpidemului la femeile gravide sunt inexistente sau foarte limitate.

Deși studiile la animale nu au arătat efecte teratogene sau embriotoxice, siguranța în timpul sarcinii nu a fost stabilită la om. Prin urmare, Sanval nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.

Dacă medicamentul este prescris unei femei la vârstă fertilă, aceasta trebuie atenționată să se adreseze medicului pentru întreruperea tratamentului dacă intenționează să devină sau crede că este însărcinată.

Dacă, din motive medicale întemeiate, zolpidemul este administrat în timpul ultimului trimestru de sarcină sau în timpul travaliului, datorită acţiunii farmacologice a medicamentului pot să apară efecte la nou-născut, cum sunt hipotermie, hipotonie musculară şi deprimare respiratorie moderată. Au fost raportate cazuri de deprimare respiratorie severă la nou-născut, atunci când zolpidemul a fost administrat în asociere cu alte deprimante ale SNC, la sfârşitul sarcinii.

În plus, nou născuții mamelor care au utilizat cronic în ultima perioadă a sarcinii benzodiazepine sau medicamente cu acțiune farmacologică asemănătoare benzodiazepinelor, pot dezvolta dependență fizică sau simptome de abstinență în perioada postnatală ca rezultat a dependenței fizice.

Cantităţi mici de zolpidem sunt excretate în laptele matern. Prin urmare, utilizarea Sanval de către femeile care alăptează nu este recomandată.

Sanval are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie avertizate că, similar altor medicamente hipnotice, există un risc posibil de somnolenţă, prelungire a timpului de reacţie, ameţeală, obnubilare, vedere înceţoşată/diplopie şi diminuare a stării de vigilenţă, precum şi de afectare a capacităţii de a conduce vehicule în dimineaţa următoare administrării tratamentului (vezi pct. 4.8). Pentru a reduce la minimum acest risc, se recomandă o perioadă de odihnă de cel puţin 8 ore în intervalul dintre administrarea zolpidemului şi conducerea de vehicule, folosirea de utilaje şi efectuarea de activităţi la înălţime.

La administrarea zolpidemului în monoterapie, în doze terapeutice, a fost afectată capacitatea de a conduce vehicule şi au apărut comportamente precum 'şofat în timpul somnului”.

În plus, administrarea zolpidemului în asociere cu alcool etilic sau cu alte medicamente cu efect deprimant asupra SNC creşte riscul de apariţie a unor astfel de comportamente (vezi pct. 4.4 și pct. 4.5).

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze alcool etilic sau alte substanţe psihoactive atunci când iau zolpidem.

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate pe durata tratamentului cu zolpidem, cu următoarele categorii de frecvenţă:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100, < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100)

Rare (≥ 1/10000, < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Există dovezi ale unei legături între doză și intensitatea efectelor secundare, mai ales în cazul unor efecte secundare la nivelul sistemului nervos central. Teoretic, după cum se recomandă la pct. 4.2, dacă zolpidemul se administrează imediat înainte de culcare sau atunci când pacientul este în pat, aceste reacţii ar trebui să fie mai puţin intense.

Cel mai frecvent acestea sunt întâlnite la vârstnici.

Frecvente: infecții ale tractului respirator superior, infecții ale tractului respirator inferior.

Cu frecvență necunoscută: angioedem.

Frecvente: halucinații, agitație, coșmaruri.

Mai puțin frecvente: stare confuzională, iritabilitate.

Cu frecvență necunoscută: neliniște, agresivitate, iluzii, furie, psihoză, comportament anormal, somnambulism (vezi pct. 4.4), dependență (după oprire poate apare sindrom de sevraj sau rebound), tulburări de libido, depresie (vezi pct. 4.4).

Cele mai multe dintre acestea reacții adverse sunt asociate reacțiilor paradoxale.

Frecvente: somnolență, cefalee, amețeli, insomnie exacerbată, anmezie anterogradă (aceasta poate fi asociată cu un comportament inadecvat).

Cu frecvență necunoscută: nivel scăzut al stării de conștiență.

Mai puțin frecvente: diplopie.

Cu frecvență necunoscută: depresie respiratorie (vezi pct. 4.4).

Frecvente: diaree, greață, vărsături, durere abdominală.

Cu frecvență necunsocută: creșterea nivelului enzimelor hepatice.

Cu frecvență necunsocută: eruptive cutanată tranzitorie, prurit, urticarie, hiperhidroză.

Frecvente: dorsalgie.

Cu frecvență necunsocută: slăbiciune musculară.

Frecvente: fatigabilitate.

Cu frecvență necunsocută: tulburări ale mersului, toleranță, leșin (mai ales la vârstnici sau când nu a fost administrat la dozele recomandate).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În cazurile de supradozaj numai cu zolpidem sau în asociere cu alte medicamente deprimante SNC (incluzând alcoolul), afectarea stării de conştienţă a variat de la somnolenţă până la comă, inclusiv decese.

Trebuie folosite măsuri suportive și simptomatice. Când este adecvat, trebuie efectuat imediat lavaj gastric. Dacă este necesar, trebuie administrate intravenos lichide. Dacă nu există un beneficiu prin golirea conținutului gastric, trebuie administrat cărbune activ pentru diminuarea absorbției gastrice.

Trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiilor respiratorie şi cardiacă. Administrarea medicamentelor sedative trebuie evitată, chiar şi în cazul apariţiei excitaţiei.

Utilizarea flumazemil poate fi avută în vedere atunci când simptomatologia devine severă.

În tratamentul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere posibilitatea unei intoxicaţii polimedicamentoase. Flumazemil are un timp de eliminare de aproximativ 40-80 min.

Zolpidem nu este dializabil. Valoarea dializei în tratamentul supradozării nu a fost determinată.

Dializa la pacienții cu insuficiență renală care sunt tratați cu doze terapeutice de zolpidem nu a arătat o scădere a concentrației acestuia.

Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative; medicamente înrudite cu benzodiazepine, codul

ATC: N05CF02.

Tartratul de zolpidem este un derivat de imidazopiridină. Diferit ca structură de benzodiazepine, zolpidem are o acţiune puternic sedativă, dar o lipsă relativă a proprietăţilor anxiolitice, miorelaxante şi anticonvulsivante, la dozele terapeutice.

Studiile la animale au arătat că zolpidemul, deşi diferit de benzodiazepine, are un mecanism similar de acţiune cu cel al benzodiazepinelor; totuşi, are anumite caracteristici specifice. Studiile in vitro au arătat că un inhibitor al neurotransmiterii, acidul gamma-aminobutiric (GABA) este un component al unui complex molecular mai mare GABA-benzodiazepină-canal de clor (GBCC), care în afară de situsuri de legare pentru benzodizepine, are şi situsuri specifice de legare pentru unele medicamente şi toxine. După legarea benzodiazepinelor de GBCC, frecvenţa deschiderii canalului de clor este crescută, (ca răspuns la GABA) astfel crescând fluxul de ioni de clor din spaţiul extracelular către principalii neuroni, determinând hiperpolarizare şi reducerea excitaţiei neuronale. Acţiunea sedativă şi anxiolitică, şi efectele anticonvulsivante şi de relaxare a muşchilor scheletici sunt consecinţa acestei acţiuni benzodiazepinice asupra neuronilor din SNC.

În concordanţă cu noua clasificare, situsurile de legare allosterice ale GBCC pentru benzodiazepine sunt denumite situsuri modulatorii omega sau receptori. Până în prezent au fost identificate 3 subtipuri: omega-1, omega-2 şi omega-3.

Spre deosebire de benzodiazepine, care se leagă neselectiv şi activează toate cele trei tipuri de receptori omega, zolpidemul se leagă preferenţial de receptorul omega-1. Receptorul omega-1 se găseşte în principal în lamina IV a regiunilor corticale senzitivo-motorii, cerebel, punte şi coliculul inferior.

Zolpidemul a demonstrat o afinitate scăzută faţă de receptorul omega-2 (zona lombară a măduvei spinării, hipocampus) şi receptorii omega-3 (anumite regiuni periferice). Datele existente arată că acţiunea farmacologică a zolpidemului diferă de cea a benzodiazepinelor.

Studiile randomizate au dovedit în mod convingător eficacitatea zolpidemului în doză de 10 mg.

În cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 462 de voluntari sănătoşi, cu insomnie tranzitorie, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu 10 minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg, această scădere a fost de 3 minute.

În cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, care nu a inclus vârstnici, efectuat la 114 pacienţi cu insomnie cronică, administrarea de zolpidem în doză de 10 mg a scăzut timpul mediu de adormire cu 30 de minute, comparativ cu placebo, în timp ce în cazul administrării de zolpidem în doză de 5 mg, această scădere a fost de 15 minute.

La anumiţi pacienţi, poate fi eficace doza mai mică, de 5 mg.

Copii și adolescenți: Siguranța și eficacitatea zolpidemului nu au fost stabilite la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani. Un studiu randomizat, controlat cu placebo, care a inclus 201 copii cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani, cu insomnie asociată cu Deficit de atenție/Tulburare hiperkinetică (ADHD) nu a reușit să demonstreze eficacitatea zolpidem 0,25 mg/kg/zi (cu un maxim de 10 mg/zi), comparativ cu placebo. Cele mai frecvente evenimente adverse observate în urma tratamentului cu zolpidem, comparativ cu placebo, au cuprins tulburări ale sistemului nervos și tulburări psihice și au inclus amețeli (23,5% comparativ cu 1,5%), cefalee (12,5% comparativ cu 9,2%) și halucinații (7,4% comparativ cu 0%) (a se vedea pct. 4.2 și 4.3).

Zolpidemul acţionează prin legarea de GBCC şi ca răspuns la GABA, stimulează deschiderea canalului de clor, determinând o hiperpolarizare a celulelor neuronale şi reducerea excitabilităţii lor.

Zolpidemul se leagă selectiv de receptorii omega-1, în timp ce benzodiazepinele se leagă neselectiv de receptorii omega -1, omega - 2 şi omega-3.

Zolpidemul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal atingând o concentraţie plasmatică maximă de (Cmax) de 59 ng/ml şi respectiv 121 ng/ml, la 1,6 ore (tmax) după o doză de 5 mg şi 10 mg.

Zolpidemul are o farmacocinetică liniară la doze cuprinse între 5 şi 20 mg.

Absorbţia zolpidemului este uşor scăzută şi încetinită de prezenţa alimentelor în stomac. Pentru inducerea cât mai rapidă a somnului, zolpidemul nu trebuie administrat în timpul mesei sau imediat după masă. Biodisponibilitatea după administrarea orală a zolpidem este de aproximativ 70% atât pentru comprimate filmate cât şi pentru capsule. Farmacocinetica zolpidemului rămâne nemodificată după administrări repetate, timp de câteva săptămâni.

Fracţia de zolpidem nelegată în plasmă este de aproximativ de 8% la subiecţii sănătoşi, 11% la pacienţi cu ciroză hepatică şi 15% la pacienţii cu uremie.

În experimentele la animale s-a demonstrat că zolpidemul are, în general, o distribuţie omogenă din sânge spre ţesuturi, cu cea mai mare concentraţie în ţesuturile glandulare şi ţesutul adipos şi cea mai scăzută în SNC. Raportul între concentraţia din creier şi cea plasmatică a fost de 0,3-0,5, cu mai mult de jumătate din cantitatea de la nivel SNC sub formă netransformată. Distribuţia în creier a fost în general omogenă. Raportul lapte matern/concentraţie plasmatică a zolpidemului la 3 ore a fost de 0,13 după administrarea unei doze orale de 20 mg. Nu a fost detectată nici o urmă a medicamentului în lapte după 13-16 ore. Studiile au arătat că excreţia în lapte a fost mai mică de 0,02% din doza administrată.

Deşi un număr de metaboliţi inactivi ai zolpidemului au fost detectaţi la şobolan, numai 3 metaboliţi au fost descoperiţi la om. Zolpidemul este biotransformat prin oxidarea grupărilor metil şi hidroxilarea grupării imidazopiridinice. Până la 96% din doza de zolpidem administrată este excretată ca metaboliţi în urină, bilă şi fecale. Fracţia netransformată este eliminată prin urină într-o proporţie mai mică de 1%. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1,5 până la 2,4 ore; acesta nu este modificat semnificativ în timpul unui tratament cu 20 mg zolpidem zilnic timp de 2 săptămâni. Clearance-ul plasmatic este de 0,26 l/h/kg, iar volumul de distribuţie este de 0,54 l/kg. O creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice şi o creştere de câteva ori a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost observate la pacienţii cu ciroză hepatică. La pacienţii uremici şi la pacienţii dializaţi aceşti parametrii nu sunt semnificativ modificaţi. Aceasta demonstrează că întreruperea acţiunii zolpidemului depinde în primul rând de metabolizarea sa în ficat. De aceea, reducerea dozei de zolpidem trebuie făcută cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

În cadrul studiilor de toxicitate la şoarece şi şobolan s-a evidenţiat pentru zolpidem toxicitate relativ scăzută. Doza letală DL50 după administrare orală la şoarece este de 695 mg/kg şi la şobolan de 270 mg/kg. Nu există date în literatura de specialitate despre toxicitatea cronică a zolpidem. Deoarece zolpidem a fost utilizat pe o perioadă lungă de timp în medicina umană, toxicitatea la animale a fost acceptabilă.

Nu a fost observată nici o dovadă a potenţialului carcinogen al zolpidemului la şoarece şi şobolan.

Zolpidemul a fost administrat la aceste animale timp de 2 ani la doze de 4, 18 sau 80 mg/kg şi zi.

Aceste doze sunt de 26 până la de 520 de ori şi de 43 până la de 876 de ori mai mari, decât doza umană de 10 mg, raportată la greutate.

Zolpidemul nu a demonstrat activitate mutagenă în cursul câtorva teste incluzând testul Ames, genotoxicitate in vitro pe celule limfomatoase la şoarece, aberaţii cromozomiale la nivelul limfocitelor umane şi testul micronucleilor la şoarece. La şobolan acestea nu au avut nici un efect asupra fertilităţii la masculi şi femele după doze orale zilnice de 40 - 100 mg/kg. S-au observat cicluri estrogenice și intervale precoitale prelungite.

La femelele gravide, tinere, de şobolan, cărora li s-au administrat doze mari de zolpidem (20 - 100 mg/kg), au fost raportate letargie maternă şi ataxie şi o tendinţă de osificare incompletă a oaselor fătului. Acestea au fost observate adesea la şobolanii care au primit medicamente sedative/hipnotice.

Nu a fost raportat nici un efect teratogen al zolpidemului. O doză de 4 mg/kg nu a determinat toxicitate maternă şi fetală. S-a demonstrat la femelele gestante de iepure o creştere a pierderilor fetale postimplantare şi osificare incompletă la feţii viabili pentru doze de 16 mg/kg. Aceste constatări sunt de obicei asociate scăderii greutăţii mamei. Nu există efecte teratogene clare.

Lactoză monohidra

Celuloză microcristalină

Amidonglicolat de sodiu

Povidonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu.

Hipromeloză

Hidroxipropilceluloză

Macrogol 400

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Ceară carnauba

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.

Cutie cu 1 blister din Al/PVC a 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate filmate.

Fără cerinţe speciale.

Lek Pharmaceuticals d.d.,

Verovskova 57, 1526 Ljubljana

Slovenia

9508/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2016

Decembrie 2016