ROPIVACAINA KABI 10mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă

Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:

Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 2 mg.

Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 20 mg.

Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 40 mg.

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:

Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de ropivacaină 10 mg.

Fiecare fiolă a 10 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 100 mg.

Fiecare fiolă a 20 ml conţine clorhidrat de ropivacaină 200 mg.

Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:

Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,48 mmol (sau 34 mg).

Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,96 mmol (sau 68 mg).

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:

Fiecare fiolă a 10 ml conţine sodiu 1,2 mmol (sau 28 mg).

Fiecare fiolă a 20 ml conţine sodiu 2,4 mmol (sau 56 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră, cu pH cuprins între 4,0 şi 6,0 şi osmolalitate cuprinsă între 255 şi 305 mOsmol/kg.

Ropivacaina Kabi 2 mg/ml soluţie injectabilă este indicată pentru tratamentul durerii acute:

- La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani, pentru:

- Perfuzie epidurală continuă sau administrare intermitentă în bolus în tratamentul durerii postoperatorii sau din travaliu

- Anestezie locală

- Anestezie continuă de nerv periferic prin perfuzie continuă sau administrare intermitentă în bolus, de exemplu în tratamentul durerii postoperatorii

- La sugari mai mari de 1 an şi copii cu vârsta până la 12 ani inclusiv, pentru:

- Anestezie continuă de nerv periferic unică

- La nou-născuţi, sugari şi copii cu vârstă până la 12 ani inclusiv, pentru (peri- şi postoperator):

- Anestezie epidurală caudală

- Perfuzie epidurală continuă

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă este indicată la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani, pentru:

- Anestezie în chirurgie:

- Anestezie epidurală în chirurgie, inclusiv pentru operaţia cezariană

- Anestezie tronculară

- Anestezie locală

Ropivacaina Kabi trebuie administrată fie de către medici cu experienţă în efectuarea anesteziei regionale, fie sub supravegherea acestora.

Ropivacaină 2 mg/ml soluţie injectabilă

Tabelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii eficiente.

Pentru alegerea dozei, sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătate a pacientului.

Concentraţie Volum Doză Debutul Durata acţiunii acţiunii mg/ml ml mg minute ore

Administrare epidurală lombară

Bolus 2,0 10-20 20-40 10-15 0,5-1,5

Injectare intermitentă 2,0 10-15 20-30 (top-up) (de exemplu, (interval tratamentul durerii din minim de travaliu) 30 de minute)

Perfuzie continuă, de 2,0 6-10 ml/oră 12-20 n/a n/a exemplu, tratamentul mg/oră durerii din travaliu

Tratamentul durerii 2,0 6-14 ml/oră 12-28 n/a n/a postoperatorii mg/oră

Administrare epidurală toracică

Perfuzie continuă 2,0 6-14 ml/oră 12-28 n/a n/a (tratamentul durerii mg/oră postoperatorii)

Anestezie locală (de exemplu, anestezia 2,0 1-100 2,0-200 1-5 2-6 nervilor periferici şi Concentraţie Volum Doză Debutul Durata acţiunii acţiunii mg/ml ml mg minute oreinfiltraţii)

Anestezie de nerv periferic (Anestezie femurală sau interscalenică)

Perfuzie continuă sau 2,0 5-10 ml/oră 10-20 n/a n/a injectare intermitentă (de mg/oră exemplu, tratamentul durerii postoperatorii) n/a = nu este cazul

Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.

Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în prealabil a unei doze test de 3-5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1:200000.

Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr-o creştere temporară a frecvenţei cardiace, iar injectarea intratecală accidentală poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.

Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25-50 mg/minut, în timp ce vor fi monitorizate atent funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate, injectarea trebuie întreruptă imediat.

Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la 250 mg ropivacaină, care au fost bine tolerate.

Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de pacienţi şi a fost bine tolerată.

Atunci când se induce anestezie prelungită prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avut în vedere riscul atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau al inducerii unor leziuni nervoase locale. Doze cumulative de ropivacaină de până la 675 mg, administrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenţii chirurgicale şi pentru analgezie postoperatorie au fost bine tolerate, la adulţi; de asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze de perfuzie de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puţine reacţii adverse.

Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituită preoperator, se induce anestezie epidurală cu ropivacaină 7,5 mg/ml administrată printr-un cateter epidural. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie.

Viteza de perfuzare de 6-14 ml (12-28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată cu anestezie motorie uşoară şi neprogresivă, în majoritatea cazurilor de durere postoperatorie moderată până la severă.

Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent efectul analgezic, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea acestei tehnici, s-a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării opioizilor.

În studii clinice, ropivacaină 2 mg/ml a fost administrată pentru tratamentul durerii postoperatorii în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil 1-4 µg/ml, timp de până la 72 de ore.

Asocierea ropivacainei cu fentanil a îmbunătăţit controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor adverse la opioizi. Asocierea ropivacainei cu fentanil a fost studiată numai pentru ropivacaină 2 mg/ml.

Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin injectare repetată, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau ale producerii unei leziuni nervoase locale. În studii clinice, s-a realizat preoperator anestezie de nerv femural cu doza de 300 mg ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anesteziae interscalenică cu doza de 225 mg ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu ropivacaină 2 mg/ml.

Viteze de perfuzare sau injectări intermitente a 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au asigurat o analgezie adecvată şi au fost bine tolerate.

Administrarea de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este documentată în operaţia cezariană.

În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în cazul tratamentului cu doză unică sau al tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecinţă, va fi administrată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării întârziate, poate fi necesar să se reducă dozele repetate (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 ani inclusiv Concentraţie Volum Doză mg/ml ml/kg mg/kg

Anestezie epidurală caudală unică

Anestezie sub T12, la copii cu 2,0 greutatea mai mică de 25 kg

Perfuzie epidurală continuă

La copii cu greutatea mai mică de 25 kg 0-6 luni

Doză în bolusa 2,0 0,5--2

Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,1 ml/kg 0,2 mg/kg şi oră şi oră 6-12 luni

Doză în bolusa 2,0 0,5--2

Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg 0,4 mg/kg şi oră şi oră1-12 ani

Doză în bolusb 2,0

Perfuzie cu durata de până la 72 ore 2,0 0,2 ml/kg 0,4 mg/kg şi oră şi oră

Dozele prezentate în tabel trebuie privite drept recomandări de administrare la copii şi adolescenţi. Pot apărea variaţii individuale. La copiii cu greutatea corporală mare, este adesea necesară o reducere treptată a dozei, pe baza greutăţii corporale ideale. Volumul de anestezic în cazul anesteziei epidurale caudale unice şi volumul în cazul dozelor administrate epidural în bolus nu trebuie să depăşească 25 ml la niciun pacient. Pentru factorii care influenţează tehnici specifice de anestezie şi pentru necesităţile specifice pacienţilor, se vor consulta manuale de specialitate. a Dozele de la limita inferioară a intervalului sunt recomandate în cazul anesteziei epidurale toracice, în timp ce dozele de la limita superioară sunt recomandate în cazul anesteziei lombare sau anesteziei epidurale caudale. b Recomandat pentru anestezia epidurală lombară. În practică, este bine să se reducă doza în bolus utilizată în analgezia epidurală toracică.

Sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 1-12 ani:

Dozele de ropivacaină propuse pentru anestezia de nerv periferic la sugari şi copii oferă indicaţii pentru utilizarea la copii care nu suferă de afecţiuni severe. Doze mai conservatoare şi monitorizarea atentă sunt recomandate în cazul copiilor cu afecţiuni severe.

Injecţiile unice pentru anestezia de nerv periferic (de exemplu, anestezia nervului ileoinghinal, anestezia plexului brahial) nu trebuie să depăşească 2,5-3,0 mg/kg.

În cazul perfuziei continue pentru anestezia de nerv periferic, se recomandă administrarea a 0,2-0,6 mg/kg şi oră (0,1-0,3 ml/kg şi oră), timp de până la 72 de ore.

Administrarea ropivacainei la nou-născuţi prematuri nu a fost studiată.

Administrarea epidurală prin injectare.

Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirare atentă înaintea şi în timpul injectării.

În timpul injectării, trebuie urmărite cu atenţie funcţiile vitale ale pacientului. Dacă apar semne de toxicitate, se va întrerupe imediat injectarea.

La majoritatea pacienţilor, o injecţie unică epidurală caudală cu ropivacaină 2 mg/ml asigură o analgezie postoperatorie adecvată sub nivelul T12, atunci când se administrează o doză de 2 mg/kg, într-un volum de 1 ml/kg. Volumul de anestezic injectat epidural caudal poate fi ajustat pentru a se obţine o distribuţie diferită a anesteziei senzitive, după cum se recomandă în manualele de specialitate.

La copiii cu vârsta peste 4 ani, au fost studiate doze de până la 3 mg/kg dintr-o soluţie de ropivacaină cu concentraţia de 3 mg/ml. Totuşi, această concentraţie se asociază cu o incidenţă mai ridicată a blocului motor.

Este recomandată fracţionarea dozei calculate de anestezic local, indiferent de calea de administrare.

În cazul în care se recomandă perfuzia cu ropivacaină, poate fi utilizată ropivacaină soluţie perfuzabilă.

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml soluţie injectabilă

Tabelul următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obţinerea unei anestezii eficiente.

Pentru alegerea dozei, sunt importante experienţa clinicianului şi cunoaşterea stării de sănătate a pacientului.

Concentraţie Volum Doză Debutul Durata acţiunii acţiuniimg/ml ml mg minute ore

ANESTEZIE ÎN INTERVENŢII

CHIRURGICALE

Administrare epidurală lombară

Chirurgie 7,5 15-25 113-188 10-20 3-5 10,0 15-20 150-200 10-20 4-6

Operaţie cezariană 7,5 15-20 113-1501) 10-20 3-5 Concentraţie Volum Doză Debutul Durata acţiunii acţiuniimg/ml ml mg minute ore

ANESTEZIE ÎN INTERVENŢII

CHIRURGICALE

Administrare epidurală toracică

Pentru asigurarea anesteziei pentru 7,5 5-15 38-113 10-20 n/a2) ameliorarea durerii postoperatorii (în funcţie de nivelul la care se face injectarea)

Anestezie tronculară *

Anestezia plexului brahial 7,5 30-40 225-3003) 10-25 6-10

Anestezie locală (de exemplu, anestezia nervilor 7,5 1-30 7,5-225 1-15 2-6 periferici şi infiltraţii)

* Cu privire la anestezia tronculară, doza este recomandată numai pentru anestezia plexului brahial.

Este posibil ca în cazul altor anestezii tronculare să fie necesare doze mai mici. Totuşi, până în prezent, nu există experienţă în ceea ce priveşte recomandarea unor doze specifice pentru alte anestezii.

1) Dozele trebuie crescute progresiv, pornind de la o doză iniţială de aproximativ 100 mg (97,5 mg = 13 ml; 105 mg = 14 ml), administrată în decurs de 3-5 minute. La nevoie, pot fi administrate două doze suplimentare, însumând 50 mg.

2) n/a = nu este cazul. 3) Doza pentru anestezia tronculară trebuie ajustată în funcţie de locul de administrare şi de starea de sănătate a pacientului. Anestezia plexului brahial la nivel interscalenic şi supraclavicular se poate asocia cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local utilizat. (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru administrare).

Administrarea prin injectare perineurală şi epidurală.

Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenţie înaintea şi în timpul injectării. În situaţia în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în prealabil a unei doze test de 3-5 ml lidocaină 2% (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină) 1:200000.

Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr-o creştere temporară a frecvenţei cardiace, iar injectarea intratecală accidentală poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.

Aspirarea trebuie efectuată înaintea şi în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25-50 mg/minut, în timp ce vor fi monitorizate atent funcţiile vitale ale pacientului şi se va menţine contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate, injectarea trebuie întreruptă imediat.

Pentru anestezia epidurală în cadrul intervenţiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la 250 mg ropivacaină, care au fost bine tolerate.

Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de pacienţi şi a fost bine tolerată.

Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau ale inducerii unor leziuni nervoase locale. Doze cumulative de ropivacaină de până la 675 mg, administrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenţii chirurgicale şi pentru analgezie postoperatorie au fost bine tolerate, la adulţi; de asemenea, a fost bine tolerată şi administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze de perfuzare de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienţi, au fost administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puţine reacţii adverse.

Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit preoperator, se induce anestezie epidurală cu ropivacaină 7,5 mg/ml administrată printr-un cateter epidural. Analgezia este menţinută cu Ropivacaina Kabi 2 mg/ml administrată în perfuzie. Viteza de perfuzare de 6-14 ml (12-28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată cu anestezie motorie uşoară şi neprogresivă, în majoritatea cazurilor de durere postoperatorie moderată până la severă. Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuşi, trebuie monitorizat atent efectul analgezic, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea acestei tehnici, s-a observat o scădere semnificativă a necesităţii administrării opioizilor.

În studii clinice, ropivacaina în concentraţie de 2 mg/ml a fost administrată pentru tratamentul durerii postoperatorii, în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil 1-4 µg/ml, timp de până la 72 de ore. Asocierea ropivacainei cu fentanil a îmbunătăţit controlul durerii, însă a determinat apariţia reacţiilor adverse produse de opioizi. Asocierea ropivacainei cu fentanil a fost studiată numai pentru ropivacaină 2 mg/ml.

Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin injectare repetată, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentraţii plasmatice toxice sau ale producerii unei leziuni nervoase locale. În studii clinice, s-a realizat preoperator anestezia de nerv femural cu doza de 300 mg ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică cu doza de 225 mg ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menţinută cu ropivacaină 2 mg/ml.

Viteze de perfuzare sau injectări intermitente a 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au asigurat o analgezie adecvată şi au fost bine tolerate.

Administrarea de ropivacaină în concentraţie mai mare de 7,5 mg/ml nu este documentată în operaţia cezariană.

În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, în cazul tratamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecinţă, va fi administrată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. Din cauza eliminării întârziate, poate fi necesar să se reducă dozele repetate (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 12 ani inclusiv

Administrarea ropivacainei 7,5 mg/ml şi 10 mg/ml poate fi asociată cu evenimente toxice centrale şi sistemice, la copii. Concentraţiile mai mici (2 mg/ml, 5 mg/ml) sunt mai adecvate pentru administrarea la această grupă de pacienţi.

În general, anestezia din intervenţii chirurgicale (de exemplu, administrarea epidurală) necesită utilizarea concentraţiilor şi dozelor mai mari. Ropivacaina Kabi 10 mg/ml este indicat pentru anestezia epidurală în cazul în care este esenţial o anestezie motorie completă pentru intervenţia chirurgicală.

Pentru analgezie (de exemplu, administrarea epidurală pentru tratamentul durerii acute) se recomandă concentraţiile şi dozele mai mici.

- Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte anestezice locale de tip amidic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

- Contraindicaţiile generale legate de anestezia epidurală, indiferent de anestezicul local folosit, trebuie luate în considerare

- Anestezie regională intravenoasă

- Anestezie paracervicală în intervenţii obstetricale

- Hipovolemie

Tehnicile de anestezie regională trebuie efectuate întotdeauna în secţii dotate cu aparatură şi personal adecvat. Trebuie să fie imediat disponibile echipamentul şi medicamentele necesare pentru monitorizare şi resuscitare de urgenţă.

Pacienţii cărora li se induce o anestezia tronculară trebuie să aibă o stare generală optimă şi să aibă montată o linie venoasă înainte de procedura de anestezie.

Medicul responsabil trebuie să ia măsurile de precauţie necesare pentru a evita injectarea intravasculară a anestezicului (vezi pct. 4.2) şi să fie instruit corespunzător şi să cunoască bine diagnosticul şi tratamentul reacţiilor adverse, ale efectelor toxice sistemice şi ale altor complicaţii (vezi pct 4.8 şi 4.9), cum sunt injectarea subarahnoidiană accidentală, care poate determina o anestezie spinală înaltă, însoţită de apnee şi hipotensiune arterială. Convulsiile au apărut cel mai frecvent după anestezia plexului brahial şi după anestezia epidurală. Acestea sunt probabil rezultatul fie al injectării intravasculare accidentale, fie al absorbţiei rapide la locul de administrare a injecţiei.

Se recomandă atenţie pentru a preveni injectarea în zonele inflamate.

Pacienţii trataţi cu medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, amiodaronă) trebuie supravegheaţi atent şi se va avea în vedere monitorizarea ECG, deoarece efectele cardiace pot fi aditive (vezi pct. 4.5).

Au fost raportate, rar, cazuri de stop cardiac în timpul tratamentului cu ropivacaină, în vederea anesteziei epidurale sau anesteziei de nerv periferic, în special după administrarea intravasculară accidentală la pacienţi vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace concomitente. În unele cazuri, resuscitarea a fost dificilă. În caz că apare stopul cardiac, pot fi necesare eforturi prelungite de resuscitare pentru a asigura succesul acesteia.

Anestezie la nivelul capului şi gâtului

Anumite tehnici de anestezie locală, cum sunt cele care presupun injectarea în regiunea capului şi în regiunea gâtului, pot fi asociate cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local folosit.

Anestezie la nivelul trunchiurilor nervoase periferice

Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice poate presupune administrarea unui volum mare de anestezic local în zone bogat vascularizate, adesea în vecinătatea unor vase mari, situaţie în care există un risc crescut de injectare intravasculară şi/sau absorbţie sistemică rapidă, ceea ce poate duce la o concentraţie plasmatică ridicată.

Trebuie avută în vedere o posibilă hipersensibilitate încrucişată cu alte anestezice locale de tip amidic (vezi pct. 4.3).

Hipovolemie

Pacienţii cu hipovolemie din orice cauză pot prezenta brusc hipotensiune arterială severă în timpul anesteziei epidurale, indiferent de anestezicul local utilizat (vezi pct. 4.3).

Pacienţi cu stare generală de sănătate alterată

Pacienţii cu stare generală alterată din cauza vârstei sau a altor factori agravanţi, cum sunt tulburări de conducere parţiale sau complete la nivelul inimii (blocuri), afecţiuni hepatice avansate sau insuficienţă renală severă, necesită o atenţie specială; cu toate acestea, anestezia regională este indicată frecvent la aceşti pacienţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică și renală

Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecinţă, trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu afecţiuni hepatice severe. Este posibil să fie necesară reducerea dozelor repetate, din cauza eliminării întârziate.

În mod normal, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, atunci când anestezicul se administrează în doză unică sau ca tratament pe termen scurt. Acidoza şi scăderea concentraţiei proteinelor plasmatice, întâlnite frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, pot creşte riscul de toxicitate sistemică.

Porfirie acută

Ropivacaina Kabi soluţie injectabilă este potenţial porfirinogen şi va fi indicat pacienţilor cu porfirie acută numai atunci când nu este disponibilă nicio alternativă terapeutică mai sigură. În cazul pacienţilor vulnerabili, se vor lua măsuri de precauţie adecvate, conform manualelor de specialitate şi/sau în urma consultării cu experţi în domeniul terapeutic specific.

Condroliză

După punere pe piaţă a medicamentului, au existat raportări privind apariţia condrolizei la pacienți trataţi postoperator cu anestezice locale, inclusiv ropivacaină, administrate în perfuzie continuă intrarticulară. Majoritatea cazurilor de condroliză raportate au implicat articulația umărului.

Administrarea intraarticulară în perfuzie continuă nu este o indicație aprobată pentru ropivacaină.

Administrarea intraarticulară în perfuzie continuă cu Ropivacaina Kabi trebuie evitată, deoarece eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite.

Excipienți cu acțiune/efect recunoscut

Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:

Acest medicament conține sodiu 0,148 mmol (sau 3,4 mg) pe ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:

Acest medicament conține sodiu 0,12 mmol (sau 2,8 mg) pe ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Administrare prelungită

Se va evita administrarea prelungită a ropivacainei la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori puternici ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamină şi enoxacină (vezi pct. 4.5).

Ropivacaină 2 mg/ml:

La nou-născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile mai mari ale concentraţiei plasmatice a ropivacainei observate la nou-născuţi în studiile clinice sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate sistemică, în special în timpul perfuziei epidurale continue. Dozele recomandate la nou-născuţi se bazează pe date clinice limitate. Atunci când se administrează ropivacaină la aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea regulată a semnelor de toxicitate sistemică (de exemplu, a semnelor de toxicitate la nivelul sistemului nervos central, ECG, SpO2) şi de neurotoxicitate locală (de exemplu, recuperarea lentă), monitorizare care trebuie continuată după oprirea perfuziei, ţinând cont de eliminarea lentă a anestezicului la nou-născuţi.

Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia de nerv periferic nu au fost stabilite pentru sugari < 1 an.

Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 2 mg/ml pentru anestezia locală nu au fost stabilite pentru copii < 12 ani.

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml

Siguranţa şi eficacitatea Ropivacaina Kabi 10 mg/ml la copii cu vârsta de până la 12 ani inclusiv nu au fost stabilite.

La nou-născuţi, poate fi necesară o atenţie deosebită din cauza imaturităţii căilor metabolice. Variaţiile mai mari ale concentraţiei plasmatice a ropivacainei observate la nou-născuţi în studiile clinice sugerează că la această grupă de vârstă poate exista un risc crescut de toxicitate sistemică.

Ropivacaina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează alte anestezice locale sau medicamente cu structură asemănătoare anestezicelor locale de tip amidic, de exemplu, anumite antiaritmice ca lidocaina şi mexiletina, deoarece efectele toxice sistemice sunt aditive. Administrarea simultană a Ropivacaina Kabi cu anestezice generale sau opioizi poate duce la potenţarea reciprocă a reacţiilor adverse. Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu ropivacaină şi medicamente antiaritmice de clasa a III-a (de exemplu, amiodaronă); totuşi, se recomandă prudenţă (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Izoenzima 1A2 a citocromului P450 (CYP) este implicată în formarea 3-hidroxi-ropivacainei, metabolitul principal.

In vivo, clearance-ul plasmatic al ropivacainei a scăzut cu până la 77% în timpul administrării asociate cu fluvoxamina, un inhibitor selectiv potent al CYP1A2. Prin urmare, inhibitorii puternici ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamina şi enoxacina, administraţi concomitent în timpul administrării prelungite a

Ropivacaina Kabi, pot interacţiona cu ropivacaina. Administrarea prelungită a ropivacainei trebuie evitată la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori puternici ai CYP1A2 (vezi pct. 4.4).

In vivo, clearance-ul plasmatic al ropivacainei a fost scăzut cu 15% în timpul administrării asociate cu ketoconazol, un inhibitor selectiv potent al CYP3A4. Totuşi, inhibarea acestei izoenzime nu are, probabil, semnificaţie clinică.

In vitro, ropivacaina este un inhibitor competitiv al CYP2D6, dar nu pare să inhibe această izoenzimă la concentraţiile plasmatice pe care le atinge în condiţiile administrării clinice.

În afară de administrarea epidurală în indicaţiile din obstetrică, nu există date concludente referitoare la administrarea ropivacainei în timpul sarcinii, la om. Studiile experimentale efectuate la animal nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia ropivacainei în laptele uman.

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. În funcţie de doză, anestezicele locale pot avea un efect minor asupra funcţiilor mentale şi a coordonării, chiar în absenţa unor efecte toxice evidente la nivelul sistemului nervos central şi pot afecta temporar locomoţia şi vigilenţa.

Profilul reacţiilor adverse al Ropivacaina Kabi este similar celui întâlnit la alte anestezice locale cu durată lungă de acţiune, de tip amidic. Reacţiile adverse trebuie diferenţiate de efectele fiziologice ale anesteziei nervilor în sine, de exemplu, scăderea tensiunii arteriale şi bradicardia care apar în timpul anesteziei epidurale/spinale şi de reacţiile produse în urma înţepăturii acului (de exemplu, hematom spinal, cefalee după puncţie durală, meningită şi abces epidural).

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, greaţa şi hipotensiunea arterială, sunt în general foarte frecvente în timpul anesteziei şi intervenţiei chirurgicale şi nu se poate face diferenţa între reacţiile adverse determinate de situaţia clinică şi cele determinate de medicament sau de anestezie.

Procentul pacienţilor la care este de aşteptat apariţia reacţiilor adverse diferă în funcţie de calea de administrare a Ropivacaina Kabi. Reacţiile adverse sistemice şi localizate ale ropivacainei apar, de obicei, din cauza dozelor prea mari, absorbţiei rapide sau a injectării intravasculare accidentale.

Frecvențele utilizate în tabelul din secțiunea 4.8 sunt: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000) și foarte rare (<1/10000).

Clasificare pe sisteme și Frecvență Efecte adverse organe

Tulburări psihice Mai puțin frecvente Anxietate

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Parestezii, amețeală, cefalee

Mai puțin frecvente Simptome de toxicitate la nivelul sistemului nervos central (convulsii, convulsii de tip grand mal, stare confuzivă, parestezii periorale, senzație de amorțeală la nivelul limbii, hiperacuzie, tinitus, tulburări de vedere, dizartrie, spasme musculare, tremor)*, hipoestezie

Cu frecvență necunoscută Dischinezie

Tulburări cardiace Frecvente Bradicardie, tahicardie

Rare Stop cardiac, aritmii cardiace

Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterialăa

Frecvente Hipertensiune arterială

Mai puțin frecvente Sincopă

Tulburări respiratorii, toracice și Mai puțin frecvente Dispneemediastinale

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greață

Frecvente Vărsăturib

Tulburări renale și ale căilor Frecvente Retenție urinară urinare

Tulburări generale și la nivelul Frecvente Creșterea temperaturii, rigiditate locului de administrare musculară, frisoane

Mai puțin frecvente Hipotermie

Rare Reacții alergice (reacții anafilactice, angioedem și urticarie)

Tulburări musculo-scheletice și Frecvente Durere de spate ale țesutului conjunctiv a Hipotensiunea arterială este mai puţin frecventă la copii (>1/100). b Vărsăturile sunt mai frecvente la copii (>1/10).

* Aceste simptome apar, de obicei, din cauza injectării intravasculare accidentale, supradozajului sau absorbției rapide (vezi pct. 4.9).

Reacţii adverse ale clasei de medicamente

Complicaţii neurologice

Neuropatiile şi disfuncţiile la nivelul măduvei spinării (de exemplu, sindrom de arteră spinală anterioară, arahnoidită, sindrom de coadă de cal), care pot determina în cazuri rare sechele definitive, au fost asociate anesteziei regionale, indiferent de anestezicul local utilizat.

Anestezia totală spinală

Anestezia totală spinală poate apărea, dacă o doză epidurală este administrată accidental intratecal.

Toxicitate sistemică acută

Reacţiile toxice sistemice afectează îndeosebi sistemul nervos central (SNC) şi sistemul cardiovascular. Astfel de reacţii sunt determinate de o concentraţie sanguină mare a unui anestezic local, care poate rezulta ca urmare a injectării intravasculare (accidentale), supradozajului sau absorbţiei neobişnuit de rapide de la nivelul unor zone bogat vascularizate (vezi pct. 4.4). Reacţiile

SNC sunt similare pentru toate anestezicele locale de tip amidic, în timp ce reacţiile cardiace depind în mai mare măsură de substanţa activă, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ.

Toxicitate la nivelul sistemului nervos central

Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central apare ca un răspuns gradat, cu simptome şi semne de gravitate crescândă. Iniţial, se observă simptome ca: tulburări vizuale sau auditive, parestezie periorală, ameţeală, stare confuzivă, furnicături şi parestezii. Disartria, rigiditatea musculară şi spasmele musculare sunt manifestări mai severe şi pot preceda debutul unor convulsii generalizate.

Aceste semne nu trebuie interpretate greşit ca un comportament nevrotic. Este posibil să urmeze pierderea conştienţei şi convulsii de tip grand mal, care pot dura de la câteva secunde la câteva minute.

În timpul convulsiilor, hipoxia şi hipercapnia se instalează rapid, din cauza creşterii activităţii musculare, asociate cu modificarea respiraţiei. În cazuri severe, se poate produce chiar apnee. Acidoza respiratorie şi metabolică cresc şi prelungesc efectele toxice ale anestezicelor locale.

Revenirea are loc ca urmare a redistribuirii substanţei active din sistemul nervos central, urmată de metabolizare şi excreţie. Revenirea poate fi rapidă, cu excepţia situaţiei în care a fost injectată o cantitate mare de medicament.

Toxicitate la nivelul sistemului cardiovascular

Toxicitatea cardiovasculară indică o situaţie mai gravă. Ca urmare a unor concentraţii sistemice mari de anestezice locale pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, aritmii şi chiar stop cardiac. La voluntari, administrarea ropivacainei în perfuzie intravenoasă a provocat semne de inhibare a funcţiilor cardiace de conducere şi contractilitate.

Efectele toxice cardiovasculare sunt, în general, precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului nervos central, cu excepţia cazurilor în care pacientului i se administrează un anestezic general sau în care pacientul este puternic sedat cu medicamente cum sunt benzodiazepinele sau barbituricele.

Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii să fie similare cu cele raportate la adulţi, cu excepţia hipotensiunii arteriale care apare mai rar la copii (<1 din 10) şi a vărsăturilor care sunt mai frecvente la copii (>1 din 10).

La copii, detectarea precoce a semnelor de toxicitate a anestezicului local poate fi dificilă, deoarece este posibil ca aceştia să nu le poată exprima verbal (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Tratamentul toxicității sistemice acute

Vezi pct. 4.9 Supradozaj.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

Tel: +4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Injectarea intravasculară accidentală a anestezicelor locale poate determina efecte toxice sistemice imediate (în câteva secunde sau minute). In caz de supradozaj, este posibil ca, în funcţie de locul injectării, concentraţia plasmatică maximă să fie atinsă abia după 1-2 ore, astfel încât semnele de toxicitate să apară cu întârziere (vezi pct. 4.8 “Toxicitate sistemică acută”,“Toxicitate la nivelul sistemului nervos central” şi “Toxicitate la nivelul sistemului cardiovascular”).

Dacă apar semne de toxicitate acută sistemică, trebuie oprită imediat injectarea anestezicului local şi simptomele SNC (convulsii, deprimare SNC) trebuie tratate prompt, cu asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii/asistare respiratorie şi administrarea de medicamente anticonvulsivante.

În cazul instalării stopului cardiac, trebuie începută imediat resuscitarea cardiorespiratorie. Oxigenarea şi ventilaţia optimă, asistarea sistemului circulator şi tratamentul acidozei sunt de importanţă vitală.

Dacă apare deprimarea funcţiei cardiovasculare (hipotensiune arterială, bradicardie), trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrare intravenoasă de lichide, vasopresoare şi/sau medicamente inotrope. La copii, se vor administra doze corespunzătoare vârstei şi greutăţii.

Dacă se instalează stopul cardiac, trebuie făcute eforturi prelungite de resuscitare pentru a asigura succesul acesteia.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB09.

Ropivacaina este un anestezic local de tip amidic cu acţiune lungă, cu efect atât anestezic, cât şi analgezic. La doze mari, ropivacaina determină anestezie chirurgicală, în timp ce dozele mici determină anestezie senzorială (analgezie) însoţită de anestezie motorie limitată şi neprogresivă.

Mecanismul de acţiune constă în scăderea reversibilă a permeabilităţii membranei fibrei nervoase pentru ionii de sodiu. Ca urmare, viteza de depolarizare scade şi pragul de excitabilitate creşte, rezultând blocarea locală a impulsurilor nervoase.

Cea mai caracteristică proprietate a ropivacainei este durata lungă de acţiune. Debutul şi durata eficacităţii anesteziei locale depind de locul de administrare şi de doză, dar nu sunt influenţate de prezenţa unui vasoconstrictor (de exemplu, adrenalină). Pentru detalii referitoare la debutul şi durata acţiunii Ropivacaina Kabi, vezi pct. 4.2.

Voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat ropivacaină în perfuzie intravenoasă au tolerat bine medicamentul la doze mici, iar la doza maximă tolerată au prezentat simptomele SNC care erau de aşteptat. Experienţa clinică cu ropivacaina indică o bună marjă de siguranţă, dacă medicamentul este administrat în mod adecvat şi în dozele recomandate.

Ropivacaina are un centru chiral şi este disponibilă ca enantiomer S sub formă pură. Substanţa are o mare liposolubilitate. Toţi metaboliţii săi au efect anestezic local, dar cu o potenţă şi cu o durată de acţiune mult mai mici decât ropivacaina.

Concentraţia plasmatică a ropivacainei depinde de doză, de calea de administrare şi de vascularizaţia la locul unde este injectată. Ropivacaina are o farmacocinetică lineară şi concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este proporţională cu doza.

Absorbţia ropivacainei din spaţiul epidural este completă şi bifazică, având, la adult, timpii de înjumătăţire ai celor două faze de 14 minute şi 4 ore. Absorbţia lentă este factorul care limitează viteza de eliminare a ropivacainei, ceea ce explică de ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare aparent este mai lung în cazul administrării epidurale, decât după administrarea intravenoasă.

Ropivacaina are o absorbţie bifazică şi în cazul administrării în spaţiul epidural caudal la copii și adolescenți.

După administrarea intravenoasă, ropivacaina prezintă un clearance plasmatic total mediu de 440 ml/minut, un clearance renal de 1 ml/minut, un volum de distribuţie la starea de echilibru de 47 de litri şi un timp de înjumătăţire plasmatică al fazei terminale de 1,8 ore. Ropivacaina are o rată de extracţie hepatică intermediară, de aproximativ 0,4. Se leagă în cea mai mare parte de α1-glicoproteina acidă din plasmă (AAG), fracţia liberă fiind de aproximativ 6%.

În timpul perfuziei continue epidurale şi interscalenice, s-a observat o creştere a concentraţiilor plasmatice totale, fenomen legat de creşterea postoperatorie a α1-glicoproteinei acide.

Variaţiile concentraţiei fracţiei libere, cea care este farmacologic activă, au fost mult mai mici decât cele ale concentraţiei plasmatice totale.

Deoarece ropivacaina are o rată de extracţie hepatică medie spre mică, viteza de eliminare a substanţei ar trebui să depindă de concentraţia plasmatică a fracţiei libere. O creştere postoperatorie a AAG determină scăderea fracţiei libere datorită legării crescute de proteine, ceea ce duce la scăderea clearance-ului total şi în consecinţă la creşterea concentraţiei plasmatice totale, după cum s-a demonstrat în studiile la copii, adolescenţi şi adulţi. Clearance-ul ropivacainei libere rămâne neschimbat, fapt demonstrat de stabilitatea concentraţiei fracţiei libere în timpul perfuziei postoperatorii. Factorul care determină efectele farmacodinamice şi toxicitatea sistemică este concentraţia plasmatică a fracţiunii libere.

Ropivacaina traversează cu uşurinţă placenta şi echilibrul concentraţiilor fracţiei libere este rapid atins.

Gradul de legare de proteinele plasmatice la făt este mai mic decât la mamă, ceea ce determină concentraţii plasmatice totale mai mici la făt faţă de mamă.

Biotransformare şi eliminare

Ropivacaina este metabolizată în proporţie mare, în special prin hidroxilare aromatică. După administrarea intravenoasă, 86% din doză este excretată în urină, din care doar 1% reprezintă medicament nemodificat. Principalul metabolit este 3-hidroxi-ropivacaina, din care aproximativ 37% este excretată în urină, predominant sub formă conjugată. Excreţia urinară a 4-hidroxi-ropivacainei, a metabolitului N-dealchilat (PPX) şi a metabolitului 4-hidroxi-dealchilat reprezintă 1-3%. 3-hidroxi-ropivacaina conjugată şi neconjugată se găsesc în plasmă în concentraţii abia detectabile.

La copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de un an, caracteristicele metaboliţilor sunt similare cu cele întâlnite la adulţi.

Nu există dovezi privind racemizarea in vivo a ropivacainei.

Farmacocinetica ropivacainei a fost caracterizată în urma unei analize farmacocinetice la un grup de pacienţi cumulat din mai multe studii, datele fiind obţinute la 192 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 ani. Clearance-ul fracţiunii libere a ropivacainei şi clearance-ul PPX şi volumul de distribuţie al ropivacainei libere depind atât de greutatea corporală, cât şi de vârstă, până la maturizarea funcţiei hepatice, iar după aceea, depind în mare măsură de greutatea corporală. Maturizarea clearance-ului ropivacainei libere pare să fie completă în jurul vârstei de 3 ani, iar pentru PPX în jurul vârstei de 1 an şi pentru volumul de distribuţie al ropivacainei libere în jurul vârstei de 2 ani. Volumul de distribuţie al PPX liber depinde numai de greutatea corporală. Deoarece PPX are un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung şi un clearance mai scăzut, acest metabolit se poate acumula în timpul perfuziei epidurale.

Clearance-ul ropivacainei libere (Clu) corespunzător vârstelor mai mari de 6 luni a ajuns la valori situate în limitele corespunzătoare adultului. Valorile clearance-ului total al ropivacainei (Cl) prezentate în tabelul de mai jos sunt acelea neafectate de creşterea postoperatorie a AAG.

Valori estimative ale parametrilor farmacocinetici obţinuţi la grupul de copii şi adolescenţi din analiza farmacocinetică

Grupa de Greutatea Club Vuc Cld t e f1/2 t1/2ppx vârstă kg (l/oră şi kg) (l/kg) (l/oră şi kg) (ore) (ore)

Nou-născut 3,27 2,40 21,86 0,096 6,3 43,3 1 lună 4,29 3,60 25,94 0,143 5,0 25,7 6 luni 7,85 8,03 41,7,320 3,6 14,5 1 an 10,15 11,32 52,60 0,451 3,2 13,6 4 ani 16,69 15,91 65,24 0,633 2,8 15,1 10 ani 32,19 13,94 65,57 0,555 3,3 17,8 a Valoarea mediană a greutăţii corporale corespunzătoare vârstei respective din baza de date OMS b Clearance-ul ropivacainei libere c Volumul de distribuţie al ropivacainei libere d Clearance-ul total al ropivacainei e Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ropivacainei f Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al PPX

Media simulată a concentraţiilor plasmatice maxime (Cumax) ale fracţiunii libere după o anestezie caudală unică a avut tendinţa de a fi mai mare la nou-născuţi şi intervalul de timp până la atingerea

Cumax (tmax) a scăzut pe măsura creşterii vârstei. Media simulată a concentraţiilor plasmatice ale fracţiunii libere la sfârşitul unei perfuzii epidurale continue cu durata de 72 ore, în dozele recomandate, a indicat de asemenea niveluri mai mari la nou-născuţi, comparativ cu valorile de la sugari şi copii. Vezi, de asemenea, pct. 4.4.

Media simulată şi limitele valorilor observate ale Cumax al fracţiunii libere, după o anestezie caudală unică

Grupa de vârstă Doza Cu a b cmax tmax Cumax (mg/kg) (mg/l) (ore) (mg/l) 0-1 luni 2,00 0,0582 2,00 0,05-0,08 (n=5) 1-6 luni 2,00 0,0375 1,50 0,02-0,09 (n=18) 6-12 luni 2,00 0,0283 1,00 0,01-0,05 (n=9) 1-10 ani 2,00 0,022,50 0,01-0,05 (n=60) a Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere b Intervalul de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fracţiunii libere c Concentraţia plasmatică maximă a fracţiunii libere observată şi normalizată în funcţie de doză

La vârsta de 6 luni, vârsta limită pentru modificarea vitezei de perfuzare epidurale continue recomandate, clearance-ul fracţiunii libere a ropivacainei a ajuns la 34%, iar cel al PPX libere, la 71% din valoarea de la maturitate. Expunerea sistemică este mai mare la nou-născuţi şi, de asemenea, ceva mai mare la sugarii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 6 luni, în comparaţie cu valorile de la copii mai mari, situaţie datorată imaturităţii funcţiei hepatice. Totuşi, această diferenţă este compensată parţial prin scăderea recomandată cu 50% a dozei în cazul perfuziei continue la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni.

Simulările pentru suma concentraţiilor ropivacainei libere şi PPX, pe baza parametrilor farmacocinetici şi a variaţiei acestora în analiza populaţională, indică faptul că doza recomandată pentru o anestezie caudală unică trebuie crescută de 2,7 ori la grupa de vârstă cea mai mică şi de 7,4 ori la grupa de vârstă 1-10 ani, pentru ca limita superioară a intervalului de încredere 90% să atingă pragul de toxicitate sistemică. Factorii corespunzători perfuziei epidurale continue sunt de 1,8 ori şi respectiv 3,8 ori.

Pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea la doze unice şi repetate, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, potenţialul mutagen şi toxicitatea locală, nu au fost identificate alte riscuri la om în afară de cele care sunt de aşteptat pe baza acţiunii farmacodinamice a unor doze mari de ropivacaină (de exemplu, semne SNC, incluzând convulsii şi cardiotoxicitate).

Clorură de sodiu

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

În soluţii alcaline, se poate produce precipitarea, deoarece ropivacaina are solubilitate redusă la pH > 6,0.

Perioada de valabilitate înainte de deschidere 3 ani

Perioada de valabilitate după deschidere

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata şi condiţiile de păstrare până la utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu trebuie să depăşească 24 ore la 2°C până la 8°C.

A nu se păstra la frigider sau congela.

Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a ambalajului primar, vezi pct. 6.3.

Ropivacaina Kabi 2 mg/ml:

Fiolă transparentă din polipropilenă a 10 ml.

Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.

Ropivacaina Kabi 10 mg/ml:

Fiolă transparentă din polipropilenă a 10 ml.

Fiolă transparentă din polipropilenă a 20 ml.

Fiolele din polipropilenă a 10 ml sau 20 ml sunt proiectate special pentru a se adapta la seringi Luer lock şi Luer fit.

Cutie cu o fiolă din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.

Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.

Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 10 ml soluţie injectabilă, în blister.

Cutie cu o fiolă din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.

Cutie cu 5 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.

Cutie cu 10 fiole din polipropilenă a 20 ml soluţie injectabilă, în blister.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Ropivacaina Kabi nu conţine conservanţi şi este destinat unei singure administrări. Se va arunca orice cantitate de soluţie rămasă neutilizată.

Medicamentul trebuie controlat vizual înainte de utilizare. Soluţia va fi folosită numai dacă este limpede, practic fără particule şi dacă ambalajul este nedeteriorat.

Recipientul intact nu trebuie reautoclavat.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.

Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov

România

Telefon: +40 (0)268 40 62 60

Fax: +40 (0)268 40 62 63

5862/2013/01-02-03-04-05-06 5865/2013/01-02-03-04-05-06

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2013

Decembrie 2017