Prospect RHEUMON 1g / 2ml soluție injectabilă

RHEUMON 1 g/2 ml soluţie injectabilă

2 ml soluţie injectabilă conţin etofenamat 1 g.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, uleioasă, de culoare gălbuie, fără particule în suspensie

Acest medicament este destinat utilizării la adulţi.

Tratamentul simptomatic al durerii severe în:

- artritele cronice, îndeosebi poliartrita reumatoidă;

- spondilita anchilozantă (boala Bechterev) şi alte afecţiuni reumatic- inflamatorii ale coloanei vertebrale;

- iritaţii provocate de afecţiuni degenerative ale articulaţiilor şi coloanei (artroze şi spondilartroze);

- tenosinovită, bursită;

- inflamaţii dureroase după leziuni traumatice

Soluţia injectabilă este indicată numai dacă administrarea pe cale orală sau administrarea sub formă de supozitoare a etofenamatului, nu sunt posibile. Ca regulă, tratamentul trebuie să fie restricţionat la o singură administrare.

Datorită acţiunii prelungite a substanţei active a Rheumon soluţie injectabilă, acest medicament nu este recomandat pentru iniţierea tratamentului dacă este necesară o instalare rapidă a efectului terapeutic.

Datorită posibilităţii apariţiei unor reacţii anafilactice, pacientul trebuie monitorizat timp de cel puţin o oră după injecţia cu Rheumon soluţie injectabilă. Trebuie să fie la îndemână materiale pentru resuscitare. Pacientul trebuie să fie informat asupra scopului acestei măsuri.

O singură injecţie profundă intramusculară a 1000 mg etofenamat (o fiolă Rheumon soluţie injectabilă) este suficientă. Dacă este necesară continuarea tratamentului, sunt recomandate forme farmaceutice cu administrare orală sau supozitoare.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scurte perioade necesare controlării simptomelor (vezi pct. 4.4.).

- hipersensibilitate la substanţa activă, la acidul acetilsalicilic, la alte anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- antecedente de astm bronşic sau de alte reacţii alergice declanşate la administrarea de etofenamat, acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);

- ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;

- tratamente cu anticoagulante sau inhibitori ai agregării plachetare;

- tulburări de coagulare (datorită posibilităţii inhibiţiei tranzitorii a agregării plachetare);

- hemoragii gastrointestinale, cerebrovasculare sau orice alte hemoragii active;

- insuficienţă renală severă;

- insuficienţă hepatică severă;

- insuficienţă cardiacă severă;

- copii şi adolescenţi;

- ultimele 4 luni de sarcină (vezi pct. 4.6.).

- în timpul alăptării.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale, prezentate mai jos).

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru etofenamat.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu etofenamat numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat)

Pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni respiratorii bronhoconstrictive (obstructive) cronice, febră de fân, inflamaţii ale mucoasei nazale şi/sau polipi nazali reacţionează mai frecvent decât alţi pacienţi la AINS prin crize astmatice, edem Quincke sau urticarie. Din acest motiv, Rheumon soluţie injectabilă, trebuie să fie administrat la asemenea pacienţi în condiţiile existenţei materialelor pentru resuscitare şi sub supraveghere medicală directă.

Aceste aspecte sunt valabile şi în cazul pacienţilor cu reacţii alergice cutanate, la excipienţi, prurit sau urticarie în antecedente.

În următoarele cazuri, etofenamatul trebuie utilizat numai după evaluarea corespunzătoare a raportului risc/beneficiu:

- porfirie;

- pacienţi cu lupus eritematos sistemic (LES) sau colagenoze mixte (boli mixte ale ţesutului conjunctiv);

- în primele 5 luni de sarcină (vezi pct. 4.6 Sarcină şi alăptare);

- în timpul alăptării (vezi pct 4.6 Sarcină şi alăptare).

O supraveghere medicală deosebit de atentă este necesară la:

- pacienţii cu tulburări gastro-intestinale, ulcer gastric sau duodenal diagnosticat sau cu inflamaţii intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn) în antecedente;

- pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice;

- imediat după intervenţii chirurgicale majore;

- la pacienţi cu hipertensiune arterială,

- pacienţii vârstnici.

La pacienţii cu tulburări hematologice în antecedente, se recomandă prudenţă.

Etofenamatul poate determina o inhibiţie tranzitorie a agregării plachetare.

Se recomandă prudenţă în cazul administrării asociate de analgezice deoarece poate să apară afectare renală permanentă crescând riscul apariţiei insuficienţei renale (nefropatie analgezică).

Datorită experienţei clinice insuficiente, Rheumon soluţie injectabilă este contraindicat copiilor şi adolescenţilor.

Următoarele interacţiuni ale Rheumon soluţie injectabilă au fost descrise la administrarea concomitentă a medicamentelor mai jos menţionate:

- glucocorticoizi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de hemoragii gastrointestinale

- probenecid, sulfinpirazon: întârzierea eliminării etofenamatului

- diuretice şi alte antihipertensive: scăderea efectului diuretic sau antihipertensiv al acestora

- alcoolul: creşterea riscului de hemoragie gastrointestinală

Următoarele interacţiuni au fost descrise după administrarea concomitentă a altor antiinflamatoare nesteroidiene şi alte medicamente:

- administrarea concomitentă a diferitelor antiinflamatoare nesteroidiene şi a glucocorticoizilor creşte riscul reacţiilor adverse la nivel gastrointestinal.

- digoxina, fenitoină, preparate cu litiu: posibile creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale acestora.

- inhibitori ACE: scăderea efectului acestora. Utilizarea concomitentă poate duce la creşterea riscului de afectare a funcţiei renale.

- diureticele ce economisesc potasiul: posibilă instalare a hiperkaliemiei; trebuie controlate valorile potasiului.

- metotrexatul: administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene în intervalul de 24 de ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate provoca o creştere a nivelurilor metotrexatului în sânge şi poate potenţa efectele sale toxice.

- ciclosporina: creşterea toxicităţii renale a acesteia.

- în cazuri izolate s-a raportat o influenţare a glicemiei după administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, necesitând o ajustare a dozei medicaţiei antidiabetice. Se recomandă ca precauţie să se controleze nivelul glicemiei în caz de tratament concomitent.

Până în prezent investigaţiile clinice nu au demonstrat interacţiuni între etofenamat şi inhibitorii agregării plachetare. Totuşi se recomandă un control riguros al agregării plachetare, în cazul tratamentului concomitent.

Aceste informaţii sunt valabile şi în cazul medicamentelor utilizate cu puţin timp înainte de utilizarea etofenamat-ului.

Nu există suficientă experienţă privind siguranţa administrării în cazul sarcinii. Deoarece influenţa inhibării sintezei prostaglandinelor asupra sarcinii nu este clarificată, etofenamatul nu trebuie administrat în timpul primelor 5 luni de sarcină, decât dacă este absolut necesar, după o atentă evaluare de către medic a raportului risc fetal/beneficiu matern.

Diclofenacul sodic este contraindicat în ultimele 4 luni de sarcină. Datorită mecanismului de acţiune pot să apară inhibarea travaliului, obstrucţia prematură a canalului Botallo, tendinţă hemoragică crescută la mamă şi copil şi o rată crescută a formării edemelor.

Rheumon soluţie injectabilă nu trebuie să fie utilizat în timpul alăptării deoarece substanţa activă se excretă în laptele matern.

Chiar atunci când este utilizat aşa cum a fost recomandat, Rheumon soluţie injectabilă poate modifica viteza de reacţie încât capacitatea de a conduce vehiculele şi de a folosi utilaje, poate fi afectată.

Următoarele reacţii adverse sunt dependente de dozaj şi pot varia de la pacient la pacient; în special, riscul hemoragiei gastrointestinale (gastrită, eroziuni, ulcere) este dependent de intervalul de dozaj şi de durata utilizării.

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi microhemoragii gastrointestinale, care în cazuri excepţionale pot determina anemie.

Ocazional: dispepsie, flatulenţă, spasme abdominale, anorexie ca şi ulcere gastrointestinale (posibil cu hemoragie şi perforare), iar în cazuri rare, hematemeză, melenă sau diaree sangvinolentă.

Izolat: stomatită, glosită, leziuni esofagiene, dureri la nivelul abdomenului inferior (de exemplu, colită hemoragică sau agravarea bolii Crohn/colită ulcerativă) şi constipaţie.

Ocazional: cefalee, agitaţie, iritabilitate, oboseală, toropeală, confuzie. În cazuri izolate, tulburări de percepţie, tulburări ale gustului, tinitus şi, afectarea memoriei, dezorientare, spasme, anxietate, coşmaruri, tremor, depresie şi alte reacţii psihotice.

Vedere înceţoşată, diplopie.

Tulburări auditive tranzitorii.

Ocazional: reacţii de hipersensibilitate precum erupţii cutanate tranzitorii şi pruritul iar în cazuri rare, urticarie sau alopecie.

Izolat: exantem bulos, eczeme, eritem, reacţii de fotosensibilizare, purpură (inclusiv purpură alergică), forme severe de reacţii dermice (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell).

Tulburări renale şi ale căilor genitale

Ocazional leziuni ale ţesutului renal (nefrită interstiţială, necroză papilară), putând fi acompaniate de insuficienţă renală acută, proteinurie şi/sau hematurie. În cazuri izolate, poate apărea sindrom nefritic.

Funcţia renală trebuie să fie în mod regulat controlată.

Ocazional, poate apărea o creştere a nivelului transaminazelor serice. În cazuri rare, tulburări hepatice (hepatită cu sau fără icter, în cazuri izolate cu un caracter fulminant, ocazional fără simptome prodromice).

Din acest motiv, parametrii hepatici trebuie să fie în mod regulat controlaţi.

In cazuri izolate, s-a raportat pancreatită.

Tulburări hematologice în cazuri rare, au fost raportate tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie). Simptomele iniţiale au fost: febră, dureri de gât, ulcere superficiale la nivelul cavităţii bucale, simptome de tip gripal, oboseală severă, hemoragii nazale şi cutanate.

În timpul unui tratament de lungă durată, trebuie efectuate regulat hemograma şi leucograma. În cazuri izolate s-a observat anemie hemolitică.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.

În cazuri izolate, s-au observat palpitaţii, dureri la nivelul pieptului. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Sunt posibile reacţii severe de hipersensibilitate care se pot manifesta sub forma inflamaţiilor faciale, ale limbii şi laringelui ducând la constricţia căilor respiratorii, cu simptome ca atacuri astmatice, tahicardie, hipotensiune şi şoc potenţial fatal. Imediat ce apare unul dintre aceste simptome, ceea ce este posibil după prima administrare, este necesar tratament medical.

În cazuri izolate s-au raportat vasculită indusă alergic şi pneumonie.

În cazuri speciale la pacienţii cu hipertensiune sau insuficienţă renală, pot apărea edeme (de exemplu, edeme periferice).

În cazuri izolate, a fost descrisă agravarea inflamaţiilor datorate unor infecţii (de exemplu, instalarea fasciitei necrozante) concomitent administrării sistemice a anti- inflamatoarelor nesteroidiene. Acest fenomen poate fi considerat ca fiind în legătură cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene. Dacă în timpul utilizării

Rheumon soluţie injectabilă apar semne ale unei noi infecţii sau agravarea semnelor unei infecţii existente, se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului. Trebuie verificat dacă este indicat un tratament anti-infecţios/antibiotic.

După administrare intramusculară pot apărea la locul administrării reacţii adverse locale (senzaţie de arsură) sau leziuni cutanate ca abcese sterile, acumulări de ţesut adipos sau necroză cutanată (embolism cutanat indus medicamentos).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomele supradozajului pot fi tulburări ale sistemului nervos central precum cefalee, confuzie, toropeală, leşin. Pot apărea dureri abdominale, greaţă şi vărsături. De asemenea, hemoragie gastro-intestinală ca şi tulburări ale funcţiilor hepatice şi renale. Măsurile de tratament se vor decide în funcţie de gravitatea supradozajului intoxicaţiei.

Nu se cunoaşte un antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente nesteroidiene, antiinflamatoare şi antireumatice, cod ATC:

M01AGN1

Etofenamatul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator, verificat prin studii la animale şi confirmat prin studii clinice la om, se bazează pe un număr de efecte izolate. Etofenamatul intervine la niveluri diferite ale procesului inflamator: pe lângă inhibarea sintezei prostaglandinei, au fost stabilite o inhibare a eliberării de histamină, un efect antagonistic asupra bradichininei şi serotoninei, o inhibare a activităţii complementului şi o inhibare a eliberării de hialuronidază. Proprietăţile stabilizatoare ale membranei inhibă eliberarea enzimelor proteolitice.

Rezultatul este o inhibare a proceselor inflamatorii exudative şi proliferative; reacţiile anafilactice şi cele dependente de anticorp sunt diminuate.

Eliberarea etofenamatului din formularea uleioasă a Rheumon soluţie injectabilă este prelungită, încât are durată mai lungă de acţiune decât în cazul formelor injectabile hidrosolubile.

Cinetica etofenamatului după injectarea cu Rheumon soluţie injectabilă nu depinde de vârstă.

Concentraţiile plasmatice aproape coincid la pacienţii tineri şi la cei vârstnici.

Legarea de proteinele plasmatice

Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de 98 - 99 %.

Etofenamatul se elimină sub forma a numeroşi metaboliţi (hidroxilare, scindare eterică şi esterică) şi a conjugaţilor prin rinichi (35 %) şi în special prin bilă şi fecale. Probabil că intervine şi circulaţia enterohepatică

Biodisponibilitatea relativă a etofenamatului administrat intramuscular (Rheumon soluţie injectabilă) în comparaţie cu acidul flufenamic administrat oral (comprimate) este de 91 %.

Concentraţiile plasmatice maxime ale etofenamatului (Cmax = 0,633 umol/l + 0,232 umol/l) sunt atinse după 5,67 ore în medie (5,67 + 2,66 ore) după administrarea Rheumon soluţie injectabilă.

Până în prezent nu există rapoarte ale unor manifestări toxice la om după administrare acută sau cronică. Nu există indicaţii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Rezultatele studiilor la animale:

Toleranţa etofenamatului a fost testată prin numeroase studii asupra toxicităţii acute sau cronice la diverse specii de animale.

DL50 după administrare intravenoasă la şobolan este 140 mg/kg şi după administrare orală este 292 mg/kg.

Studiile cu administrare zilnică orală cronică la şobolani (7, 27, 100 mg/kg) şi maimuţe (7, 26, 100 mg/kg) după un an la fiecare specie, au o importanţă specială. Doza la care nu s-a obţinut nici un efect este de 27 mg/kg (şobolani) şi 26 mg/kg (maimuţe) este mai mare cu mult decât doza zilnică terapeutică la oameni.

Studii de carcinogenitate

Aşa cum s-a demonstrat prin numeroase studii nu există nici o evidenţă a vreunui potenţial embriotoxic, mutagen sau carcinogen.

Studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Penetrarea barierei placentare de către etofenamat şi anumiţi metaboliţi ai săi, a putut fi demonstrată la şobolani (administrare orală şi cutanată) şi la iepuri (administrare cutanată). La iepuri au fost administrate doze de 10, 30,100 mg/kg/zi, până în cea de a 18-a zi de sarcină. După întreruperea tratamentului, concentraţiile etofenamatului în placentă, uter, fetus, organe şi bilă au scăzut rapid.

Trigliceride cu lanţ mediu

Nu sunt cunoscute.

4 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu o fiolă din sticlă incoloră a 2 ml soluţie injectabilă

Fără cerinţe speciale

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

MEDA MANUFACTURING GmbH

Neurather Ring 1, D-51063 Cologne, Germania

10017/2017/01

Data primei autorizări: Decembrie 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017

Mai 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .