REMUREL 40mg / ml soluție injectabilă în seringă preumplută prospect medicament

Remurel 40 mg/ml soluție injectabilă în seringă preumplută

1 seringă preumplută (1 ml) soluţie injectabilă conţine acetat de glatiramer* 40 mg, echivalent cu glatiramer bază 36 mg.

* Acetatul de glatiramer este sarea acetică a polipeptidelor sintetice, care conţin patru aminoacizi naturali: L-acid glutamic, L-alanină, L-tirozină şi L-lizină, cu o fracţie molară cuprinsă între 0,129-0,153, 0,392-0,462, 0,086-0,100 şi respectiv 0,300-0,374. Greutatea moleculară medie a acetatului de glatiramer este cuprinsă între 5000-9000 daltoni. Din cauza complexității sale compoziționale, niciun polipeptid specific nu poate fi caracterizat complet, inclusiv în ceea ce privește secvența de aminoacizi, deși compoziția finală de acetat de glatiramer nu este în întregime aleatorie.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1

Soluţie injectabilă în seringă preumplută.

Soluţie limpede, incoloră până la galben-brun pal, fără particule vizibile.

Soluţia injectabilă are pH-ul cuprins în intervalul 5,5 - 7,0 şi osmolaritatea de aproximativ 300 mOsmol/l.

Acetatul de glatiramer este indicat pentru tratamentul formelor recurente ale sclerozei multiple (SM) (vezi pct. 5.1 pentru informaţii importante referitoare la populaţia pentru care s-a stabilit eficacitatea).

Acetatul de glatiramer nu este indicat în tratamentul sclerozei multiple progresive primare sau secundare.

Inițierea tratamentului cu acetat de glatiramer trebuie supravegheată de un neurolog sau de un medic cu experiență în tratamentul SM.

Doza recomandată pentru adulţi este de 40 mg acetat de glatiramer (o seringă preumplută), administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână, la intervale de cel puțin 48 de ore.

Până în prezent nu a fost stabilită durata tratamentului.

O decizie privind durata tratamentului, trebuie luată de către medicul specialist prin evaluarea clinică individuală a fiecărui pacient.

Utilizarea acetatului de glatiramer nu a fost studiată în mod particular la vârstnici.

Utilizarea acetatului de glatiramer, nu a fost studiată în mod particular la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct.4.4).

Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea acetatului de glatiramer la copii și adolescenți. Nu sunt disponibile suficiente informaţii privind utilizarea acetatului de glatiramer 40 mg/ml administrat de trei ori pe săptămână, la copii şi la adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. De aceea, acetatul de glatiramer 40 mg/ml administrat de 3 ori pe săptămână, nu trebuie utilizat la această categorie de vârstă.

Acetatul de glatiramer se utilizează subcutanat.

Pacienţii trebuie instruiţi asupra tehnicii de auto-injectare şi vor fi supravegheaţi de un cadru medical de specialitate la prima auto-injectare şi timp de 30 minute după aceea.

Trebuie ales un loc diferit pentru fiecare injectare, în scopul reducerii posibilităţii apariţiei oricărei iritaţii sau dureri locale. Locurile pentru auto-injectare includ: abdomenul, braţele, şoldurile şi coapsele.

Dispozitivul Autoxon este disponibil în cazul în care pacienții doresc să facă injecția cu un dispozitiv de injectare. Dispozitivul Autoxon este un autoinjector care se utilizează cu seringile preumplute cu acetat de glatiramer și nu a fost testat cu alte seringi preumplute. Dispozitivul Autoxon trebuie utilizat conform recomandărilor din informațiile furnizate de producătorul dispozitivului.

Acetatul de glatiramer este contraindicat în următoarele situaţii:

* Hipersensibilitate la acetatul de glatiramer sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Acetatul de glatiramer trebuie administrat numai pe cale subcutanată. Acetatul de glatiramer nu trebuie administrat intravascular sau intramuscular.

Medicul curant trebuie să îi explice pacientului că este posibil să apară la câteva minute după injectare o reacţie, având cel puţin unul dintre următoarele simptome: vasodilataţie (eritem cutanat), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor simptome sunt de scurtă durată şi dispar spontan, fără sechele. Dacă apar reacţii adverse severe, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu acetat de glatiramer şi să contacteze medicul curant sau alt medic dintr-un departament de urgenţă. Poate fi instituit tratament simptomatic după aprecierea medicului.

Nu există date care să sugereze că există un risc special privind acest tip de reacţii, pentru anumite categorii de pacienţi. Totuşi, acetatul de glatiramer se va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente. Aceşti pacienţi trebuie să fie supravegheaţi regulat pe durata tratamentului.

Au fost raportate rareori, convulsii şi/sau reacţii anafilactoide sau alergice. Pot apărea rareori reacţii de hipersensibilitate grave (de exemplu, bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacţiile sunt severe, se va institui un tratament adecvat şi se va întrerupe administrarea de acetat de glatiramer.

Au fost detectaţi anticorpi anti-acetat de glatiramer, în plasma pacienţilor care au urmat un tratament cronic, zilnic, cu acetat de glatiramer. Valorile maxime ale titrurilor de anticorpi au fost atinse după 3-4 luni de tratament, apoi valorile titrurilor de anticorpi s-au diminuat şi s-au stabilizat la o valoare puţin mai mare decât cea inițială.

Nu există date care să sugereze că aceşti anticorpi anti-acetat de glatiramer sunt neutralizanți sau că formarea lor afectează eficacitatea clinică a acetatului de glatiramer.

La pacienţii cu insuficienţă renală, trebuie monitorizată funcţia renală pe parcursul tratamentului cu acetat de glatiramer. Deşi nu s-a evidenţiat depunerea glomerulară a complexelor imune, nu poate fi exclusă această posibilitate.

Au fost observate cazuri rare de leziuni hepatice severe (inclusiv hepatită cu icter, insuficiență hepatică și, în cazuri izolate, transplant de ficat). Leziunile hepatice au apărut de la câteva zile la ani după inițierea tratamentului cu acetat de glatiramer. Majoritatea cazurilor de leziuni hepatice severe s-au rezolvat cu întreruperea tratamentului. În unele cazuri, aceste reacții au apărut în prezența unui consum excesiv de alcool, prezenţa sau istoricul de leziuni hepatice și utilizarea altor medicamente cu potențial hepatotoxic. Pacienții trebuie monitorizați în mod regulat pentru semne de leziuni hepatice și instruiți să solicite asistență medicală imediată în caz de simptome de afectare hepatică. În caz de leziuni hepatice semnificative clinic, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu acetat de glatiramer.

Nu s-au evaluat oficial interacţiunile între acetatul de glatiramer şi alte medicamente.

Nu există date disponibile privind interacţiunea cu interferonul beta.

S-a observat o incidenţă crescută a reacţiilor la locul injectării la pacienţii tratați concomitent cu acetat de glatiramer şi corticosteroizi.

Studiile in vitro sugerează că acetatul de glatiramer se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, dar nu este dislocat de pe acestea de către fenitoină sau carbamazepină şi nici nu dislocă fenitoina sau carbamazepina de pe proteinele plasmatice. Totuşi, fiindcă acetatul de glatiramer are, teoretic, proprietatea de a modifica distribuţia substanţelor legate de proteine, administrarea concomitentă a acestora trebuie monitorizată atent.

Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Datele curente prinvind utilizarea acetatului de glatiramer 20 mg/ml la femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau fetală/neonatală. Datele despre acetatatul de glatiramer 40 mg/ml concordă cu aceste constatări. Până în prezent, nu sunt diponibile date relevante de epidemiologie. Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea acetatului de glatiramer pe parcursul sarcinii, cu excepţia cazului în care beneficiul matern depăşeşte riscul asupra fătului.

Proprietățile fizico-chimice și absorbția orală scăzută sugerează că expunerea nou-născuților/sugarilor la acetat de glatiramer prin laptele matern uman este neglijabilă. Un studiu retrospectiv non-intervențional la 60 de sugari alăptați ai mamelor expuse la acetat de glatiramer, comparativ cu 60 de sugari alăptați ai mamelor care nu au fost expuse la nicio terapie de modificare a bolii și date limitate de după punerea pe piață la om nu au arătat efecte negative ale acetatului de glatiramer.

Remurel poate fi utilizat în timpul alăptării.

Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Majoritatea datelor privind siguranța administrării acetatului de glatiramer, au fost acumulate din utilizarea acetatului de glatiramer 20 mg/ml, administrat sub formă de injecție subcutanată, o dată pe zi. Această secțiune prezintă datele privind siguranța, cumulate din patru studii clinice, controlate cu placebo, efectuate cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, administrat o dată pe zi și dintr-un studiu clinic, controlat cu placebo, efectuat cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână.

Nu a fost efectuată o comparație directă privind siguranța, în cadrul unui studiu clinic, între acetatul de glatiramer 20 mg/ml (administrat zilnic) și acetatul de glatiramer 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână).

Acetat de glatiramer 20 mg/ml (administrat o dată pe zi)

În toate studiile clinice efectuate cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, cele mai frecvente reacţii adverse observate şi raportate de majoritatea pacienţilor trataţi cu acetat de glatiramer, au fost reacţiile locale la locul injectării. În studiile controlate, procentul pacienţilor care au raportat aceste reacţii, cel puţin o dată, a fost mai mare în grupul de tratament cu acetat de glatiramer 20 mg/ml (70%), faţă de cel din grupul la care s-a administrat placebo (37%). Cele mai frecvente reacţii la locul injectării, care au fost raportate mai frecvent la pacienţii tratați cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, faţă de cei care au utilizat placebo, au fost: eritem, durere, induraţie, prurit, edem, inflamaţie şi hipersensibilitate.

Au fost descrise reacţii imediate post-injectare, care constau din cel puţin unul sau mai multe din următoarele simptome: vasodilataţie (înroșire a pielii), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.4). Acest tip de reacţie poate să apară la câteva minute de la injectarea acetatului de glatiramer. Cel puţin unul dintre simptomele acestui tip de reacţie a fost raportat cel puţin o dată, la 31% dintre pacienţii trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, faţă de 13% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

Reacţiile adverse identificate din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă, sunt prezentate în tabelul de mai jos. Datele din studiile clinice au fost obţinute din patru studii clinice pilot, dublu-orb, controlate cu placebo, care au inclus în total 512 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/ml şi 509 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 luni. Trei studii au fost efectuate pentru indicaţia de scleroză multiplă cu episoade de recădere și episoade de remisiune alternante (SMRR) şi au inclus 269 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/zi şi 271 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de până la 35 luni. Al patrulea studiu a fost efectuat la pacienţi care au prezentat un prim episod clinic şi au fost consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite şi a inclus 243 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/zi şi 238 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 luni.

Rare 'cu frecvenţă

Mai puţin (≥1/10,000 şi necunoscută”

Clasificare pe

Foarte frecvente Frecvente frecvente <1/1,000) (nu poate fi aparate, sisteme (>1/10) (>1/100 și ≤1/10) (>1/1000 și estimată din şi organe ≤1/100) datele disponibile)

Infecţii şi infestări Infecţii, gripă Bronşită, Abcese, celulită, gastroenterită, furuncule, zona herpes simplex, zoster, otită medie, rinită, pielonefrită abcese dentare, candidoză vaginală*

Tumori benigne, Tumori benigne Cancer cutanat maligne şi cutanate, neoplasm nespecifice (inclusiv chisturi şi polipi)

Tulburări Limfadenopatie* Leucocitoză, hematologice şi leucopenie, limfatice splenomegalie, trombocitopenie, morfologie anormală a limfocitelor

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar

Tulburări Guşă, endocrine hipertiroidism

Tulburări Anorexie, creştere Intoleranţă la metabolice şi de în greutate* alcool etilic, gută, nutriţie hiperlipidemie, concentraţie crescută de sodiu în sânge, concentraţie redusă de feritină serică

Tulburări psihice Anxietate*, Nervozitate Vise anormale, depresie confuzie, stare euforică, halucinaţii, ostilitate, manie, tulburări de personalitate, tentativă de suicid

Tulburări ale Cefalee Disgeuzie, Sindrom de tunel sistemului nervos hipertonie, carpian, tulburări migrenă, tulburări cognitive, de vorbire, convulsii, sincopă, tremor* disgrafie, dislexie, distonie, tulburări motorii, mioclonie, nevrită, blocaj neuromuscular, nistagmus, paralizie, pareză a nervului peronier, stupor, defecte de câmp vizual

Tulburări oculare Diplopie, tulburări Cataractă, leziune oculare* a corneei, xeroftalmie, hemoragie oculară, ptoză palpebrală, midriază, atrofie optică

Tulburări acustice Tulburări acustice şi vestibulare

Tulburări cardiace Palpitaţii*, Extrasistole, tahicardie* bradicardie sinusală, tahicardie paroxistică

Tulburări Vasodilataţie* Varice vasculare

Tulburări Dispnee* Tuse, rinită Apnee, epistaxis, respiratorii, sezonieră hiperventilaţie, toracice şi laringospasm, mediastinale afecţiuni pulmonare, senzaţie de sufocare

Tulburări gastro- Greaţă* Tulburări Colită, polipi la intestinale anorectale, nivelul colonului, constipaţie, carii enterocolită, dentare, dispepsie, eructaţie, ulcer disfagie, esofagian, incontinenţă parodontită, fecală, vărsături* hemoragie rectală, hipertrofie a glandelor salivare

Tulburări hepato- Rezultate Colelitiază, Hepatită toxică Insuficienţă biliare anormale ale hepatomegalie Leziuni hepatice hepatică ** testelor funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate Erupţie Echimoze, Angioedem, şi ale ţesutului tranzitorie* hiperhidroză, dermatită de subcutanat prurit, afecţiuni contact, eritem cutanate*, urticarie nodos, noduli subcutanați

Tulburări Artralgie, durere Durere la nivelul Artrită, bursită, musculo-scheletice de spate* gâtului durere în flanc, şi ale ţesutului atrofie musculară, conjunctiv osteoartrită

Tulburări renale şi Micţiune Hematurie, ale căilor urinare imperioasă, nefrolitiază, polakiurie, retenţie tulburări ale urinară tractului urinar, anomalii urinare

Tulburări ale Angorjare a sistemului sânilor, disfuncţie reproducător şi ale erectilă, prolaps sânului al organelor pelvine, priapism, afecţiuni ale prostatei, frotiuri cervicale anormale, afecţiuni testiculare, hemoragie vaginală, tulburări vulvovaginale

Tulburări Astenie, durere Frisoane*, edem Chisturi, stare generale şi la toracică*, reacţii facial*, atrofie la asemănătoare nivelul locului de la locul locul injectării♣, celei de administrare injectării*§, reacţii locale*, mahmureală, durere* edem periferic, hipotermie, edem, febră reacţie imediată post-injectare, inflamaţie, necroză la locul injectării, afecţiuni ale mucoaselor

Leziuni, intoxicaţii Sindrom post- şi complicaţii vaccinare procedurale

*Incidenţă mai mare cu peste 2% (>2/100) la grupul tratat cu acetat de glatiramer, faţă de cel la care s-a administrat placebo. Reacţiile adverse fără simbolul * prezintă o diferenţă de incidenţă între grupuri mai mică sau egală cu 2%.

§ Termenul “Reacţii la locul injectării” (diferite tipuri) cuprinde toate reacţiile adverse ce apar la locul injectării, cu excepţia atrofiei la locul injectării şi a necrozei la locul injectării, care sunt prezentate separat în tabel.

♣ Sunt incluşi termeni care descriu lipoatrofia localizată la locul injectării.

În cel de-al patrulea studiu menționat mai sus, perioada controlată placebo a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis. În timpul perioadei de urmărire de până la 5 ani a tratamentului în regim deschis, nu a fost observată nicio modificare a profilului de siguranţă al acetatului de glatiramer 20 mg/ml.

** S-au raportat câteva cazuri cu transplant hepatic.

Au fost raportate rar (≥ 1/10000 și < 1/1000), reacţii anafilactoide la pacienţi cu SM trataţi cu acetat de glatiramer în cadrul unor studii clinice necontrolate şi din supravegherea de după punerea pe piaţă a acetatului de glatiramer.

Acetatul de glatiramer 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână)

Siguranța administrării acetatului de glatiramer 40 mg/ml a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 luni de tratament, efectuat la pacienți diagnosticați cu

SMRR, care a inclus un total de 943 pacienţi trataţi cu acetat de glatiramer 40 mg/ml administrat de trei ori pe săptămână şi 461 pacienţi la care s-a administrat placebo.

În general, reacțiile adverse la medicament observate la pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână, au fost cele deja cunoscute și descrise pentru acetatul de glatiramer 20 mg/ml, administrat zilnic. În particular, reacţiile adverse la locul injectării (RLI) și reacțiile imediate postinjectare (RIPI) au fost raportate cu o frecvență mai mică pentru acetatul de glatiramer 40 mg/ml, administrat de trei ori pe săptămână, decât pentru acetatul de glatiramer 20 mg/ml, administrat zilnic (RLI 35,5% comparativ cu 70%, respectiv RIPI 7,8% comparativ cu 31%).

Reacţiile adverse la locul injectării au fost raportate de către 36% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, comparativ cu 5% dintre pacienții la care s-a administrat placebo. Reacțiile imediate post-injectare au fost raportate de către 8% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, comparativ cu 2% dintre pacienții la care s-a administrat placebo.

S-au raportate câteva reacții adverse specifice:

* Au fost raportate rar, reacții anafilactoide (≥1/10000 și <1/1000) la pacienţi cu SM trataţi cu acetat de glatiramer 20 mg/ml, în cadrul unor studii clinice necontrolate şi în urma supravegherii de după punerea pe piaţă. Acestea au fost raportate de către 0,3% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml (mai puțin frecvente: ≥ 1/1000 și < 1/100).

* Nu a fost raportată necroză la locul injectării.

* Eritemul cutanat și durerea la nivelul extremităților, reacții care nu au fost descrise pentru acetatul de glatiramer 20 mg/ml, au fost raportate fiecare de către 2,1% dintre pacienții tratați cu acetat de glatiramer 40 mg/ml (frecvente: ≥ 1/100 și < 1/10).

* Leziuni hepatice induse de medicament și hepatita toxică, au fost raportate fiecare de către un pacient (0,1%) tratat cu acetat de glatiramer 40 mg/ml (mai puțin frecvente: ≥ 1/1000 și < 1/100).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu acetat de glatiramer (până la 300 mg acetat de glatiramer). Aceste cazuri nu au fost asociate cu alte reacţii adverse decât cele menţionate la pct. 4.8.

În caz de supradozaj, pacienţii vor fi monitorizaţi şi se va institui un tratament adecvat, simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: imunomodulatoare, alte imunomodulatoare, codul ATC: L03AX13

Mecanismul prin care acetatul de glatiramer îşi exercită efectul terapeutic în formele recurente de SM nu este complet elucidat, dar se presupune că implică modularea proceselor imunitare. Studiile efectuate la animale și pacienți cu SM sugerează că acetatul de glatiramer acționează asupra celulelor imune înnăscute, incluzând monocitele, celulele dendritice și celulele B, care, la rândul lor, modulează funcțiile adaptative ale celulelor B și T care induc secreția de citokine antiinflamatorii și regulatoare.

Nu se cunoaște dacă efectul terapeutic este mediat de efectele celulare descrise mai sus deoarece fiziopatologia SM este doar parțial înțeleasă.

Scleroză multiplă cu episoade de recădere și episoade de remisiune alternante

Dovezile privind eficacitatea acetatului de glatiramer 40 mg/ml soluţie injectabilă, administrat subcutanat de trei ori pe săptămână, în scăderea frecvenţei recăderii, derivă dintr-un studiu clinic cu durată de 12 luni, controlat cu placebo.

În studiul clinic pivot, scleroza multiplă cu episoade de recădere și episoade de remisiune alternante, a fost caracterizată fie prin cel puţin o recădere documentată în evidenţa clinică în ultimele 12 luni, fie prin cel puţin două recăderi documentate în evidenţa clinică în ultimele 24 de luni, fie printr-o recădere documentată în evidenţa clinică între ultimele 12 şi 24 de luni cu cel puţin o leziune evidenţiată prin

T1-gadoliniu în imagistica cu rezonanţă magnetică efectuată în ultimele 12 luni.

Criteriul final de evaluare principal a fost numărul total de recăderi confirmate clinic. Criteriile finale de evaluare secundare, care au implicat imagistica cu rezonanţă magnetică (IRM), au inclus numărul cumulat de leziuni T2 noi/extinse şi numărul cumulativ de leziuni evidenţiate cu secvenţe T1-ponderate, ambele măsurate la 6 şi la 12 luni.

Un număr total de 1404 pacienţi au fost repartizaţi aleator, în raport 2:1, pentru a li se administra fie acetat de glatiramer 40 mg/ml (n=943), fie placebo (n=461). Ambele braţe de tratament au fost comparabile în ceea ce priveşte datele demografice, caracteristicile SM şi parametrii IRM de la momentul iniţial. Pacienţii au avut o medie de 2,0 recăderi în decursul a 2 ani până la evaluarea pentru selecţie.

Comparativ cu placebo, pacienţii trataţi cu acetat de glatiramer 40 mg/ml, de trei ori pe săptămână, au avut o reducere însemnată şi semnificativă statistic în cadrul evaluărilor corespunzătoare criteriilor finale de evaluare principale şi secundare, fapt concordant cu efectul tratamentului cu acetat de glatiramer 20 mg/ml administrat zilnic.

Următorul tabel prezintă valorile măsurătorilor corespunzătoare criteriilor finale de evaluare principale şi secundare pentru populaţia în intenţie-de-tratament:

Estimării medii ajustate

Criteriu evaluat AG (40 mg/ml) Placebo Valoarea p (N=943) (N=461)

Rata anuală a recăderilor (RAR) 0,33,505 p<0,0001

Diferenţa riscului absolut* -0,174 [-0,2841; -0,0639] (interval de încredere de 95%)

Numărul cumulat de leziuni T2 noi/extinse la 3,650 5,592 p<0,0001 6 şi la 12 luni

Rata frecvenţei** 0,653 [0,546; 0,780] (interval de încredere de 95%)

Numărul cumulativ de leziuni evidenţiate cu 0,905 1,639 p<0,0001 secvenţe T1-ponderate extinse la 6 şi la 12 luni

Rata frecvenţei** 0,552 [0,436; 0,699] (interval de încredere de 95%)

*Diferenţa riscului absolut este definită ca diferenţa între RAR medie ajustată, în cazul administrării acetatului de glatiramer 40 mg/ml de 3 ori pe săptămână şi RAR medie ajustată în cazul administrării de placebo.

**Rata frecvenţei este definită ca raportul dintre rata medie ajustată pentru acetatul de glatiramer 40 mg/ml de 3 ori pe săptămână şi rata medie ajustată pentru placebo.

În acest studiu, nu s-a efectuat o comparaţie directă privind eficacitatea şi siguranţa între acetatul de glatiramer 20 mg/ml (administrat zilnic) şi acetatul de glatiramer 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână).

Glatiramer acetat 40 mg/ml: Proporția pacienților care au dezvoltat progresia incapacității confirmată la 3 luni (PIC), a fost un rezultat exploratoriu într-un studiu controlat cu placebo timp de 12 luni (GALA). PIC de trei luni a fost experimentat de 3% dintre pacienții tratați cu placebo și, respectiv, 3,5% cu glatiramer acetat (raport proporțional, OR [IÎ 95%]: 1.182 [0.661, 2.117] (p = 0.5726)).

Incluzând extinderea studiului deschis (până la 7 ani), timp de până la 6 luni, PIC a fost un obiectiv exploratoriu. Rata de risc (RR) [IÎ 95%] pentru intenția de a trata cohorta, comparând grupul cu tratamentul timpuriu cu glatiramer acetat cu grupul cu tratamentul întârziat, a fost 0,892 [0,688, 1,157] (p = 0,3898).

În prezent, nu sunt dovezi pentru utilizarea acetatului de glatiramer la pacienţii cu scleroză multiplă progresivă primară sau secundară.

Remurel este un medicament hibrid. Informaţii detaliate se găsesc pe indexul MRI al produselor; http://mri.medagencies.org/Human/ .

Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică la pacienţi. Datele in vitro şi datele limitate obţinute de la voluntari sănătoşi indică faptul că după administrarea subcutanată a acetatului de glatiramer, substanţa activă este absorbită rapid şi o mare parte din doză este rapid degradată în fragmente mai mici, chiar la nivelul ţesutului subcutanat.

Datele non-clinice din studii convenţionale de siguranţă farmacologică, teste de toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carcinogenic, toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au pus în evidenţă un risc special pentru om, în afara informaţiilor incluse deja în alte capitole ale RCP-ului. Din cauza lipsei datelor de farmacocinetică la om, nu a putut fi stabilită corespondenţa dintre expunerea la om şi expunerea la animale.

Depunerea de complexe imune la nivelul glomerulilor renali a fost raportată doar la un număr mic de şobolani şi maimuţe cărora li s-a administrat tratament cel puţin 6 luni. Într-un studiu cu durata de 2 ani efectuat la şobolan nu a fost observat niciun caz de depunere de complexe imune la nivelul glomerulilor renali.

S-a raportat apariţia de reacţii anafilactice după administrarea la animale sensibilizate (cobai sau şoareci). Nu este cunoscută relevanţa acestor date la om.

La animale, după administrări repetate, reacţiile de toxicitate la locul de injectare au fost observate frecvent

La șobolan, o reducere ușoară, dar statistic semnificativă, a creșterii în greutate corporală a descendenților născuți la grupurile tratate în timpul sarcinii și pe parcursul alăptării a fost observată în doze subcutanate ≥ 6mg/kg/zi (de 2,83 de ori doza maximă recomandată zilnic la un adult de 60 kg bazat pe mg/m2) în comparație cu controlul. Nu au fost observate alte efecte semnificative asupra creșterii descendenței și dezvoltării comportamentale.

Manitol (E 421)

Apă pentru preparate injectabile.

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

3 ani

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

A se păstra la frigider (2-8°C).

A nu se congela.

În cazul în care seringile preumplute nu pot fi păstrate la frigider, ele pot fi păstrate la temperatura camerei (15-25°C) doar o singură dată, timp de maxim o lună.

După această perioadă de o lună, în cazul în care seringile preumplute cu acetat de glatiramer nu au fost utilizate şi sunt încă în ambalajul original, trebuie depozitate la frigider (2-8°C).

Ambalajul constă dintr-o seringă din sticlă, pentru o singură utilizare, cu ac încorporat. Un dop din cauciuc (de tip I, bromobutilic) este inclus în corpul seringii pentru închidere şi acţionează ca şi piston pe parcursul injecţiei. O tijă manevrabilă este înşurubată în dopul din cauciuc. Acul este acoperit cu un capac protector.

Volumul soluţiei din seringă este de 1,0 ml.

3 seringi preumplute 12 seringi preumplute 36 (3 x 12) seringi preumplute

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Pentru o singură utilizare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în concordanţă cu reglementările locale.

Labormed-Pharma S.A.

Bd. Theodor Pallady, nr. 44B, Sector 3, București, România

10601/2018/01-03

Data primei autorizări - Februarie 2018

Decembrie 2022