RELITAZ 20mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Relitaz 10 mg comprimate gastrorezistente

Relitaz 20 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat de Relitaz 10 mg conţine rabeprazol sodic 10 mg, echivalent cu rabeprazol sodic monohidrat 10,47 mg.

Fiecare comprimat de Relitaz 20 mg conţine rabeprazol sodic 20 mg, echivalent cu rabeprazol sodic monohidrat 20,94mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent.

Relitaz 10 mg: comprimate de culoare galbenă, rotunde (diametrul de 6 mm).

Relitaz 20 mg: comprimate de culoare galbenă, rotunde (diametrul de 8 mm).

Relitaz comprimate este indicat pentru tratamentul:

- Ulcerului duodenal activ

- Ulcerului gastric activ benign

- Bolii de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă, simptomatică (BRGE)

- Tratamentul de întreţinere al bolii de reflux gastroesofagian (terapie de întreţinere pentru BRGE)

- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian, formă moderată până la foarte severă (BRGE simptomatică)

- Sindromului Zollinger-Ellison

- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) la pacienţii cu ulcer gastro-duodenal, în asociere cu medicamente antibacteriene adecvate. Vezi pct. 4.2.

Ulcer duodenal activ şi ulcer gastric activ benign

Doza recomandată pentru ulcerul duodenal activ şi ulcerul gastric activ benign este de 20 mg, administrată oral, o dată pe zi, dimineaţa.

Majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal activ se vindecă în patru săptămâni. Totuşi, anumiţi pacienţi pot necesita încă patru săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.

Cei mai mulţi pacienţi cu ulcer gastric activ benign se vindecă în şase săptămâni. Totuşi, anumiţi pacienţi pot necesita încă şase săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.

Boala de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă (BRGE)

Doza recomandată este de 20 mg, administrată oral, o dată pe zi, timp de patru până la opt săptămâni.

Tratamentul de întreţinere pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

Pentru tratamentul pe termen îndelungat, poate fi utilizată o doză de întreţinere de 1 comprimat Relitaz 20 mg sau 10 mg, o dată pe zi, în funcţie de răspunsul la tratament.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian, formă moderată până la foarte severă (BRGE)

Doza recomandată este de 10 mg, administrată oral, o dată pe zi la pacienţii fără esofagită. Dacă după patru săptămâni de tratament nu se obţine controlul simptomelor, pacientul necesită investigaţii suplimentare. După dispariția simptomelor, controlul ulterior al simptomatologiei poate fi realizat prin tratament la nevoie, cu doza de 10 mg, o dată pe zi.

Doza iniţială recomandată la adulţi este de 60 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient. Pot fi administrate doze unice de până la 100 mg pe zi. Doza de 120 mg poate necesita administrarea divizată, în două prize a câte 60 mg, de două ori pe zi.

Tratamentul trebuie continuat atât cât este nevoie.

Eradicarea H. pylori

Pacienţilor cu infecţie cu H. pylori trebuie să li se administreze schema de tratament de eradicare. Este recomandată următoarea asociere medicamentoasă, pentru o perioadă de 7 zile:

Relitaz 20 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi şi amoxicilină 1 g, de două ori pe zi.

Pentru schemele de tratament cu administrare o dată pe zi, comprimatele de Relitaz trebuie administrate dimineaţa, înainte de masă; cu toate că activitatea rabeprazolului sodic nu este afectată de perioada zilei sau alimente, această administrare facilitează complianţa pacientului la tratament.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarea Relitaz în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă.

Relitaz nu este recomandat la copii şi adolescenţi, deoarece nu există date disponibile.

Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu zdrobească sau să mestece comprimatele de Relitaz, ci să le înghită întregi.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerati la pct. 6.1.

Relitaz nu este recomandat în sarcină și în perioada de alăptare (vezi pct. 4.6).

Dispariţia simptomelor după tratamentul cu rabeprazol sodic nu exclude prezenţa tumorilor maligne gastrice sau esofagiene, de aceea înaintea tratamentului cu Relitaz trebuie exclusă malignitatea.

Pacienţii în tratament pe termen îndelungat (în particular cei în tratament de peste un an) trebuie monitorizaţi cu regularitate.

Nu poate fi exclus riscul hipersensibilizării încrucişate cu alt inhibitor al pompei de protoni (IPP) sau substituenţi de benzimidazol.

Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu zdrobească sau să mestece comprimatele de Relitaz, ci să le înghită întregi.

Relitaz nu este recomandat la copii şi adolescenţi, deoarece nu există date disponibile pentru această grupă de vârstă.

După punerea pe piaţă, au existat raportări de discrazii sanguine (trombocitopenie şi neutropenie). În majoritatea cazurilor în care nu se poate stabili o etiologie alternativă, nu au existat complicaţii şi evenimentele au fost rezolvate prin întreruperea tratamentului cu rabeprazol.

În studiile clinice şi, de asemenea, după punerea pe piaţă a medicamentului, au fost raportate modificări ale valorilor serice ale enzimelor hepatice. În majoritatea cazurilor în care nu a fost identificată o etiologie alternativă, nu au existat complicaţii şi evenimentele au fost rezolvate prin întreruperea tratamentului cu rabeprazol.

Într-un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, nu au fost identificate probleme legate de siguranţa medicamentului, în comparaţie cu pacienţii din grupul de control, de aceeaşi vârstă şi sex. Totuşi, deoarece nu există date clinice disponibile cu privire la utilizarea Relitaz în tratamentul pacienţilor cu disfuncţie hepatică severă, medicul prescriptor este sfătuit să manifeste precauţie la iniţierea tratamentului cu Relitaz la aceşti pacienţi.

Administrarea concomitentă de atazanavir şi Relitaz nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni, inclusiv Relitaz, poate duce la creşterea riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter şi Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).

Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an), pot creşte în proporție mică riscul de fractură de şold, de articulaţie radiocarpiană şi de coloană vertebrală, predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10-40%. O parte a acestei creşteri poate fi consecința altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se administreze tratament conform ghidurilor terapeutice curente şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamină D şi calciu.

La pacienţii trataţi cu IPP, cum este Relitaz, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagnezemii severe. În cazul hipomagnezemiei pot apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagnezemia s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea tratamentului cu IPP.

La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care utilizează IPP concomitent cu digoxină sau medicamente care determină hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.

Administrarea concomitantă a rabeprazol cu metotrexat

Literatura de specialiate sugerează că utilizarea concomitentă a IPP cu metotrexat (în primul rând la doze mari, a se vedea informațiile de prescriere a metotrexatului) poate determina creșterea și prelungi nivelurile serice de metotrex și/sau a metabolitului său, ceea ce poate duce la toxicitatea metotrexatului.

În cazul utilizării de metotrexat în doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu IPP.

Rabeprazol sodic, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (cianocobalamină) din cauza hipo - sau a-clorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.

La pacienții care iau rabeprazol a fost observată nefrita tubulointerstițială (NTI) acută, care poate apărea oricând pe durata tratamentului cu rabeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita tubulointerstițială (NTI) acută poate progresa către insuficiență renală. Tratamentul cu rabeprazol trebuie întrerupt în cazul unei suspiciuni de

NTI și trebuie inițiat imediat tratamentul adecvat.

Utilizarea inhibitorilor pompei de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Relitaz. Apariția LECS după un tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni, poate crește riscul apariției LECS și în cazul utilizării altor inhibitori ai pompei de protoni.

Creșterea concentrației plasmatice de cromogranină (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Relitaz trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de efectuarea testelor pentru CgA (vezi pct. 5.1). În cazul în care concentrațiile plasmatice de CgA și gastrină nu au revenit la nivelul de referință după determinarea inițială, testele trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat gastrorezistent, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Rabeprazolul sodic determină o inhibare importantă şi îndelungată a secreţiei gastrice acide. Poate apare o interacţiune cu compuşi a căror absorbţie este dependentă de pH. Administrarea concomitentă de rabeprazol sodic şi ketoconazol sau itraconazol poate determina o scădere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de antifungic. De aceea, la administrarea concomitentă de Relitaz şi ketoconazol sau itraconazol, anumiţi pacienţi necesită monitorizare pentru determinarea necesităţii ajustării dozei.

În studiile clinice, antiacidele au fost utilizate concomitent cu Relitaz şi, într-un studiu de interacţiune medicamentoasă, nu au fost observate interacţiuni cu antiacidele sub forma farmaceutică lichidă.

Administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg şi omeprazol (40 mg o dată pe zi) sau de atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg o dată pe zi) la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir. Absorbţia atazanavirului este dependentă de pH. Cu toate că nu s-au efectuat studii, se aşteaptă rezultate similare şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni. De aceea, IPP, incluzând rabeprazol, nu trebuie administraţi concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Raportările de caz, studiile de farmacocinetică publicate şi analizele retrospective sugerează că utilizarea concomitentă a IPP cu metotrexat (în primul rând la doze mari, a se vedea informațiile de prescriere a metotrexatului) poate determina creșterea și prelungi nivelurile serice de metotrexat și/sau a metabolitului său - hidroximetotrexat. Cu toate acestea, nu au fost efectuate studii specifice de interacţiuni medicamentoase ale metotrexatului cu IPP.

Nu sunt disponibile date referitoare la siguranţa utilizării rabeprazolului în timpul sarcinii la om.

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii sau asupra fetusului, atribuite rabeprazolului sodic, cu toate că la şobolani s-a dovedit existenţa unui transfer redus feto-placentar.

Relitaz este contraindicat în timpul sarcinii.

Nu se ştie dacă rabeprazolul sodic este excretat în laptele matern uman. Nu au fost efectuate studii la femeile care alăptează. Totuşi, rabeprazolul sodic este excretat în secreţiile mamare la şobolan. De aceea, Relitaz nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Luând în considerare proprietăţile farmacodinamice şi profilul reacţiilor adverse, este puţin probabil ca

Relitaz să determine afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă, totuşi, starea de vigilență este modificată din cauza somnolenţei, se recomandă evitarea condusului vehiculelor şi folosirea utilajelor complexe.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în timpul studiilor clinice controlate cu rabeprazol au fost cefalee, diaree, durere abdominală, astenie, flatulenţă, erupţie cutanată tranzitorie şi xerostomie.

Majoritatea reacţiilor adverse din timpul studiilor clinice au fost uşoare sau moderate şi tranzitorii.

În timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse.

Frecvenţele de apariţie sunt definite: frecvente (>1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 și <1/100), rare (>1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasa de aparate, Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă sisteme și organe frecvente necunoscută

Infecţii şi infestări infecţie

Tulburări neutropenie, hematologice şi leucopenie, limfatice trombocitopenie leucocitoză

Tulburări ale hipersensibilitate,1,2 sistemului imunitar

Tulburări anorexie hiponatremie, metabolice şi de hipomagnezemie4 nutriţie

Tulburări psihice insomnie nervozitate depresie confuzie

Tulburări ale cefalee, somnolenţă sistemului nervos ameţeli

Tulburări oculare tulburări de vedere

Tulburări vasculare edem periferic

Tulburări tuse, bronşită, sinuzită respiratorii, toracice faringită, şi mediastinale rinită

Tulburări gastro- diaree, dispepsie, gastrită, stomatită, colită microscopică intestinale vărsături, xerostomie, tulburări ale greaţă, durere eructaţii gustului abdominală, constipaţie, flatulenţă, polipi ai glandelor fundice (benigni)

Tulburări hepatită, icter, hepatobiliare encefalopatie hepatică

Clasa de aparate, Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă sisteme și organe frecvente necunoscută

Afecţiuni cutanate erupţie cutanată, prurit, eritem lupus eritematos şi ale ţesutului 2eritem hipersudoraţie, polimorf, cutanat subacut4 subcutanat erupţii buloase2 necroliză epidermică toxică (NET) sindrom

Stevens-

Johnson (SSJ)

Tulburări musculo- durere mialgie, crampe scheletice şi ale nespecifică, ale membrului ţesutului conjunctiv durere inferior, artralgie, dorsală fractură de şold, de articulaţie radiocarpiană sau coloană vertebrală4

Tulburări renale şi infecţii ale nefrită ale căilor urinare tractului urinar tubulointerstiţială (cu o posibilă progresie către insuficiență renală)

Tulburări ale ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări generale astenie, dureri toracice, şi la nivelul locului afecţiune frisoane, stare de administrare asemănătoare febrilă gripei

Investigaţii creştere a creştere a greutăţii diagnostice concentraţiilor corporale plasmatice ale enzimelor hepatice 1 Include tumefacţie facială, hipotensiune arterială şi dispnee. 2 Eritem, erupţie buloasă şi reacţii de hipersensibilitate care, de obicei, au dispărut la întreruperea tratamentului. 3 S-au înregistrat raportări rare de encefalopatie hepatică la pacienţi cu ciroză hepatică. În tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, medicul prescriptor este sfătuit să manifeste precauţie la iniţierea tratamentului cu Relitaz (vezi pct. 4.4).

4 A se vedea atenționări și precauții speciale pentru utilizare (4.4)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Până în prezent, există date limitate asupra supradozajului intenţionat sau accidental. Expunerea maximă atinsă nu a depăşit 60 mg de două ori pe zi, sau 160 mg o dată pe zi. Efectele sunt, în general, minime, reprezentative pentru profilul cunoscut al reacţiilor adverse şi reversibile, fără necesitatea intervenţiei medicale. Nu există antidot specific. Rabeprazolul sodic se leagă în proporţie mare de proteinele sanguine şi, de aceea, nu este eliminat prin dializă. Similar altor situaţii de supradozaj, tratamentul este simptomatic şi trebuie instituite măsuri generale de suport ale funcţiilor organismului.

Grupa farmacoterapeutică: tract digestiv și metabolism, medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal și bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE), inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:

A02BC04.

Rabeprazolul sodic aparţine clasei de compuşi antisecretorii, substituenţi de benzimidazol, care nu exercită proprietăţi anticolinergice sau antihistaminice H2 dar suprimă secreţia gastrică acidă prin inhibarea specifică a enzimei H+/K+-ATP-ază (pompă acidă sau pompă de protoni). Efectul este dependent de doză şi duce la inhibarea secreţiei acide bazale şi stimulate, indiferent de natura stimulului. Studiile la animale au arătat că după administrare, rabeprazolul sodic dispare rapid din plasmă şi mucoasa gastrică. Fiind o bază slabă, rabeprazolul se absoarbe rapid, indiferent de doză şi se concentrează în mediul acid al celulelor parietale gastrice. Rabeprazolul este convertit în metabolit activ de tip sulfonamidic prin protonizare şi reacţionează cu cisteinele pompei de protoni.

Activitate antisecretorie

După administrarea orală a dozei de rabeprazol sodic de 20 mg, debutul efectului antisecretor apare după o oră, cu o valoare maximă în două până la patru ore. Inhibarea secreţiei acide bazale şi celei stimulate de alimente la 23 ore după prima doză de rabeprazol sodic, este de 69% şi, respectiv, 82%, iar durata inhibării este de până la 48 ore. Efectul inhibitor al rabeprazolului sodic asupra secreţiei acide creşte uşor în cazul administrării de doze repetate, zilnic, atingând o inhibare stabilă după trei zile de tratament. La întreruperea administrării medicamentului, activitatea secretorie se normalizează într-o perioadă de 2 până la 3 zile.

Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prin utilizarea de inhibitori de pompă de protoni cum este rabeprazol, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal în tractul gastrointestinal. Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter şi Clostridium difficile.

Efectele gastrinei serice

În studiile clinice, pacienţii au utilizat doze zilnice unice de 10 sau 20 mg rabeprazol sodic, pentru o perioadă de până la 43 luni. Valorile serice ale gastrinei au crescut în primele 2 până la 8 săptămâni, reflectând efectele inhibitoare asupra secreţiei acide şi au rămas stabile pe tot parcursul tratamentului.

Valorile serice ale gastrinei au revenit la cele iniţiale, de dinaintea tratamentului, de obicei într-o perioadă de 1 până la 2 săptămâni după întreruperea tratamentului.

Probele de biopsie din zona antrului şi fundului gastric de la peste 500 pacienţi cărora li s-a administrat rabeprazol sau medicament de control, pe o durata de până la 8 săptămâni, nu au arătat modificări histologice ale celulelor parietale, modificări gastrice, prezenţă a gastritei atrofice, metaplazie intestinală sau distribuţie a infecţiei cu H. pylori. La peste 250 pacienţi, după 36 luni de terapie continuă, nu au fost observate modificări semnificative faţă de starea bazală.

Alte efecte

Până în prezent, nu au fost observate efecte ale rabeprazolului sodic asupra sistemelor nervos central (SNC), cardiovascular şi respirator. Rabeprazolul sodic, administrat oral în doze de 20 mg, timp de 2 săptămâni, nu a prezentat efecte asupra funcţiei tiroidiene, metabolismului glucidic sau asupra concentraţiilor plasmatice ale parathormonului, cortizolului, estrogenilor, testosteronului, prolactinei, colecistokininei, secretinei, glucagonului, hormonului foliculostimulant (FSH), hormonului luteinizant (LH), reninei, aldosteronului sau hormonului somatotrop.

Studiile la voluntari sănătoşi au arătat că rabeprazolul sodic nu prezintă interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic cu amoxicilina. Rabeprazolul nu determină scăderea concentraţiilor plasmatice de amoxicilină sau claritromicină, atunci când sunt administrate în asociere în terapia de eradicare a infecţiei cu H. pylori de la nivelul tractului gastro-intestinal superior.

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrinemia crește ca răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea, CgA crește, pe baza scăderii acidității gastrice. Creșterea concentrației plasmatice a CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Datele disponibile publicate sugerează ca tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie întrerupt într-un interval cuprins între 5 zile și 2 săptămâni înainte de măsurătorile CgA. Acest lucru permite ca valorile GCA, care pot fi în mod fals crescute în urma tratamentului cu IPP, să revină la nivelul de referință.

Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu acest medicament la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu acest medicament la toate subgrupele de copii și adolescenți în tratamentul sindromului

Zollinger-Ellison, ulcerului duodenal și ulcerului gastric (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Absorbţie: Relitaz conţine rabeprazol sodic, fiind disponibil sub forma farmaceutică de comprimat gastrorezistent. Această formă farmaceutică este necesară, deoarece rabeprazolul este inactivat în mediul acid. Absorbţia rabeprazolului începe numai după ce comprimatul trece din stomac în intestin.

Absorbţia este rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime de rabeprazol ce apar la aproximativ 3,5 ore de la administrarea unei doze de 20 mg. Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) de rabeprazol şi ASC sunt liniare în intervalul de doze de 10 mg până la 40 mg. Biodisponibilitatea absolută în cazul administrării orale a unei doze de 20 mg (comparativ cu administrarea intravenoasă) este de aproximativ 52%, în mare parte din cauza metabolizării presistemice. În plus, biodisponibilitatea nu pare să crească în cazul administrării de dozerepetate. La voluntarii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ o oră (cu limite de la 0,7 până la 1,5 ore), iar clearance-ul total este estimat la 283 ± 98 ml/min. Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic cu alimentele. Absorbţia rabeprazolului sodic nu este afectată nici de alimente, nici de perioada zilei în care se face administrarea medicamentului.

Distribuţie: rabeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 97%.

Metabolizare şi eliminare: rabeprazolul sodic, similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450 (CYP450) hepatic. Studiile in vitro cu microzomi de ficat uman au arătat că rabeprazolul sodic este metabolizat de izoenzimele

CYP450 (CYP2C19 şi CYP3A4). În aceste studii, la concentraţiile plasmatice aşteptate, rabeprazolul nici nu induce, nici nu inhibă CYP3A4; cu toate că studiile in vitro nu sunt întotdeauna predictive pentru activitatea in vivo, aceste date sugerează că nu se aşteaptă interacţiuni între rabeprazol şi ciclosporină. La om, metaboliţii plasmatici principali sunt derivatul de tioeter (M1) şi de acid carboxilic (M6), iar metaboliţii minori, cu concentraţii mai scăzute, sunt derivatul sulfonic (M2), demetiltioeter (M4) şi conjugat cu acid mercapturic (M5). Numai metabolitul demetil (M3) prezintă o slabă activitate antisecretorie, dar nu este prezent în plasmă.

După administrarea orală a unei doze unice de rabeprazol sodic 20 mg, marcat cu 14C, în urină nu a fost detectat medicament în formă nemodificată. Aproximativ 90% din doză a fost eliminată în urină, în principal sub forma a doi metaboliţi: cel conjugat cu acidul mercapturic (M5) şi derivatul de acid carboxilic (M6) şi încă doi metaboliţi neidentificaţi. Restul dozei a fost eliminat prin materiile fecale.

Sex: după administrarea unei doze unice de rabeprazol de 20 mg, nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici dependente de sex, după ajustarea pentru greutate corporală şi înălţime.

Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală stabilizată terapeutic, în fază terminală, care necesitau tratament de întreţinere prin hemodializă (clearance-ul creatininei ≤5 ml/min/1,73 m2), parametrii rabeprazolului au fost foarte similari cu cei obținuți la voluntarii sănătoşi. La aceşti pacienţi,

ASC şi Cmax au fost cu 35% mai scăzute decât la voluntarii sănătoşi. Timpul de înjumătăţire mediu al rabeprazolului a fost de 0,82 ore la voluntarii sănătoşi, de 0,95 ore la pacienţi în timpul hemodializei şi de 3,6 ore post dializă. Clearance-ul medicamentului la pacienţii cu boli renale ce necesită dializă de întreţinere a fost aproximativ dublu decât la voluntarii sănătoşi.

Insuficienţă hepatică: după administrarea orală a unei doze unice de rabeprazol sodic 20 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică uşoară până la moderată, valorile ASC s-au dublat, iar timpul de înjumătăţire a crescut de 2-3 ori, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Totuşi, după administrarea dozei de 20 mg pe zi, timp de 7 zile, ASC a crescut numai de 1,5 ori, iar Cmax de numai 1,2 ori. Timpul de înjumătăţire plasmatică al rabeprazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică a fost de 12,3 ore, comparativ cu 2,1 ore la voluntarii sănătoşi. Răspunsul farmacodinamic (controlul pH-ului gastric) la cele două grupe de pacienţi a fost comparabil clinic.

Vârstnici: eliminarea rabeprazolului a fost oarecum scăzută la vârstnici. După 7 zile de administrare zilnică de rabeprazol sodic 20 mg, valorile ASC au fost aproximativ duble, Cmax a crescut cu 60% iar T1/2 a crescut cu aproximativ 30%, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Totuşi, nu s-a observat acumularea rabeprazolului.

Polimorfismul CYP2C19: după administrarea unei doze de rabeprazol de 20 mg pe zi, timp de 7 zile, metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă pe calea CYP2C19 au prezentat valori ale ASC şi T1/2 mai mari de aproximativ 1,9 ori şi, respectiv, 1,6 ori faţă de metabolizatorii extensivi, în timp ce valoarea Cmax a crescut numai cu 40%.

Efectele non-clinice au fost observate numai la expuneri suficient de mari faţă de expunerile terapeutice maxime la om, de aceea datele disponibile la animale nu au semnificaţie clinică la om.

Studiile de mutagenitate au oferit rezultate echivoce. Testele asupra liniilor celulare de limfom la şoarece au fost pozitive, în timp ce testele in vivo cu micronuclei şi testele de reparaţie ADN in vivo şi in vitro au fost negative. Studiile de carcinogenitate nu au prezentat riscuri deosebite pentru om.

Manitol

Oxid de magneziu (uşor)

Carbonat de sodiu anhidru

Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie

Stearat de magneziu

Subînveliș:

Etilceluloză(min 8 mPa.s)

Oxid de magneziu (uşor)

Hidroxipropilmetilceluloză (min 40 mPa.s).

Înveliș enteric:

Ftalat de hidroxipropilmetilceluloză (40 mPa.s)

Monogliceride diacetilate

Talc

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Nu este cazul.

2 ani.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A nu se păstra la frigider.

Blistere din Al/Al

Mărimi de ambalaj: cutii cu blistere care conțin 7, 14, 28, 30, 56 sau 98 comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Dr. Reddy’s Laboratories România S.R.L.

Str. Nicolae Caramfil nr. 71-73, etaj 5, spațiul 10, sector 1, București,

România

13031/2020/01-06 13032/2020/01-06

Data primei autorizări: Februarie 2020