REGENON 25mg capsule moi prospect medicament

Regenon 25 mg capsule moi

O capsulă conţine 25 mg clorhidrat de amfepramonă.

Excipient cu efect cunoscut: sorbitol

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule moi

Capsule gelatinoase moi ovale, de culoare brun-ciocolatie, care conțin o masă de culoare alb-crem.

Terapie adjuvantă pentru pacienţii cu obezitate şi un indice al masei corporale (IMC) de cel puţin 30 kg/m2, care nu au obţinut o scădere corespunzătoare în greutate doar cu regim dietetic.

Indicele masei corporale se va calcula ca raport al greutăţii în kg şi al pătratului înălţimii corpului exprimată în metri.

Greutate (kg)

Indicele masei corporale (IMC) = ---------------------------- [înălţimea (m)2

A fost demonstrată numai eficacitatea de scurtă durată în ceea ce priveşte reducerea greutăţii. Încă nu sunt disponibile date semnificative privind modificări ale morbidităţii sau mortalităţii.

Înainte de a se prescrie acest medicament trebuie exclus diagnosticul obezităţii produse de cauze secundare organice.

Tratamentul obezităţii trebuie făcut print-o abordare globală care trebuie să includă metode dietetice, medicale şi psihoterapeutice.

Adulţii şi copiii cu vârsta mai mare de 12 ani

Doza zilnică recomandată este 1 capsulă x 3 ori pe zi.

Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 3 capsule Regenon.

Regenon capsule trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, înaintea meselor principale.

Ultima administrare trebuie să fie cu cel puţin 4 ore înainte de culcare, având în vedere că acest medicament induce stare de nelinişte şi insomnie.

Se recomandă ca administrarea tratamentului să se facă sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul obezităţii.

Durata tratamentului este de 4-6 săptămâni şi nu trebuie să depăşească trei luni.

Dacă nu se constată o reducere a greutăţii după 3-4 săptămâni, terapia trebuie întreruptă.

În cazul unui tratament de peste 4 săptămâni, beneficiul trebuie apreciat cu atenţie faţă de riscul posibil.

Chiar în cazul scăderii în greutate, Regenon nu trebuie luat mai mult de 12 săptămâni.

- hipersensibilitate la clorhidrat de amfepramonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- tahicardie paroxistică

- tahiaritmii

- feocromocitom

- hipertiroidie

- forme severe de angină pectorală

- glaucom cu unghi închis

- hipertensiune pulmonară

- hipertensiune arterială severă

- afecţiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare actuale sau în antecedente

- afecţiuni psihice actuale sau în antecedente (de exemplu reacţii psihotice) inclusiv anorexie nervoasă şi stare de depresie

- tendinţă la abuz de medicamente, dependenţă de droguri sau alcool etilic

- ateroscleroză avansată

- copii cu vârsta sub 12 ani.

Asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală este contraindicată, datorită riscului crescut de hipertensiune arterială pulmonară, potenţial letală.

Regenon va fi utilizat cu precauţie în cazul existenţei:

- afecţiunii uretro- prostatice cu retenţie urinară

- bolilor metabolice (de exemplu diabetul zaharat)

- hipertensiunii arteriale

- boli cardiace

Utilizarea de Regenon poate duce la rezultate pozitive ale valorilor analizelor pentru controlul dopajului şi mai mult poate constitui un risc pentru sănătate.

Au fost raportate cazuri severe de hipertensiune arterială pulmonară, adeseori letale, la pacienţii cărora li s-au administrat anorexigene de tipul acestui medicament. Un studiu epidemiologic a arătat că administrarea de anorexigene reprezintă un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii arteriale pulmonare şi că administrarea acestora este asociată cu risc crescut pentru aceste reacţii adverse.

Datorită acestui risc rar, dar grav, trebuie să se evidenţieze că:

- Este necesară respectarea atentă a indicaţiilor şi a duratei tratamentului.

- Durata tratamentului mai mare de 3 luni şi IMC > 30 kg/m2 cresc riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale pulmonare.

- Instalarea sau agravarea dispneei de efort sugerează posibilitatea apariţiei unei hipertensiuni arteriale pulmonare. În acest caz, tratamentul trebuie imediat oprit şi pacientul trimis pentru investigaţii la o unitate specializată.

Tratamentul de lungă durată poate creşte riscul apariţiei toleranţei farmacologice şi a dependenţei de medicament, în cazuri rare, la pacienţii cu predispoziţie, pot să apară tulburări psihice severe.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu amfepramonă după administrarea timp îndelungat a unor doze mari, poate duce la fatigabilitate marcată şi stări depresive; au fost remarcate de asemenea, modificări ale electroencefalogramei (EEG) în timpul somnului.

Manifestările intoxicaţiilor cronice cu anorexigene includ dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate, hiperactivitate şi tulburări de personalitate. Cea mai severă manifestare a intoxicaţiei cronice este psihoza, adesea nediferenţiabilă clinic de schizofrenie.

În cazul în care se dezvoltă toleranţă la amfepramonă, doza recomandată nu trebuie crescută, fiind de preferat întreruperea tratamentului.

Rar, s-au raportat cazuri de accidente cardiace sau cerebro-vasculare, survenite adeseori ca urmare a scăderii rapide a greutăţii.

Trebuie luate măsuri speciale în vederea asigurării unei scăderi treptate în greutate şi trebuie efectuate controale regulate ale scăderii greutăţii corporale la pacienţii obezi care prezintă predispoziţie pentru afecţiuni vasculare.

Acest medicament anorexigen este contraindicat pacienţilor cu boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare actuale sau în antecedente.

Acest medicament anorexigen trebuie să fie administrat cu multă prudenţă pacienţilor epileptici. Raportările sugerează că amfepramona poate induce creşterea frecvenţei crizelor convulsive la unii epileptici. De aceea, pacienţii epileptici care primesc Regenon, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Poate fi necesară creşterea lentă a dozei de medicament sau întreruperea administrării acestuia.

Medicamentul conține sorbitol.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acţiunea simpatomimetică indirectă a amfepramonei poate fi cresctă periculos în cazul administrării concomitente de amine adrenergice, de antidepresive, amantadină şi inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO). Acest lucru este valabil pentru IMAO în primele două săptămâni de la ultima administrare a acestui medicament.

Poate fi influenţat necesarul de medicamente antidiabetice (de exemplu insulina). Administrarea concomitentă de anestezice poate produce aritmii. Amfepramona poate reduce efectul medicamentelor antihipertensive, (-metildopa).

Acţiunea de stimulare la nivel central ca şi efectul de inhibare a apetitului alimentar sunt antagonizate total sau parţial de administrarea concomitentă de neuroleptice majore (de exemplu fenotiazine, butirofenone).

Nu este exclusă o potenţare a efectului amfepramonei ca şi o creştere unui potenţial abuz când se administrează concomitent doze mari de cafeină.

Regenon nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau al alăptării. Înaintea începerii tratamentului, se va exclude posibilitatea existenţei unei sarcini. Femeile la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficiente în cursul tratamentului cu Regenon. Studii retrospective, care au inclus un număr de 1232 paciente, cărora li s-a administrat amfepramonă în perioada de sarcină, nu au evidenţiat efecte dăunătoare ale medicamentului asupra sarcinii sau respectiv a fătului, comparativ cu un grup de control. Consumul abuziv de amfepramonă în perioada de sarcină poate provoca sindrom de abstinenţă la nou-născuţi.

Regenon nu trebuie administrat în perioada de alăptare deoarece substanţa activă şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern.

Chiar şi în cazul în care Regenon se administrează conform indicaţiilor medicului, capacitatea de reacţie se poate modifica în aşa măsură încât să afecteze negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect este crescut când medicamentul este asociat cu alcool etilic.

Din acest motiv conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor sau desfăşurarea unor activităţi cu grad mare de periculozitate ar trebui evitate cel puţin în primele zile de tratament. Decizia va fi luată de medic în funcţie de reactivitatea individuală şi doza administrată.

Reacţiile adverse au fost evaluate pe baza următoarelor frecvenţe :

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Un studiu epidemiologic a arătat că utilizarea de anorexigene este un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii arteriale pulmonare şi că este asociată unui risc crescut pentru această reacţie adversă. S-au raportat cazuri de hipertensiune arterială pulmonară la pacienţi trataţi cu acest produs.

Hipertensiunea arterială pulmonară este o afecţiune rară dar severă şi deseori letală. Apariţia sau agravarea dispneei de efort este de obicei primul simptom şi necesită oprirea tratamentului şi investigarea într-o unitate specializată (vezi pct. 4.4.).

Cele mai frecvente reacţii adverse care au fost raportate au fost reacţiile psihice sau psihotice, stare de depresie, stare de nelinişte, stare de agitaţie, tulburări de somn şi vertigo.

Utilizarea Regenon într-un mod diferit decât cel recomandat poate duce la abuz şi dezvoltarea dependenţei de medicament. Când se utilizează în doze mai mari şi pentru o perioadă mai lungă de timp, pot să apară modificări psihice (halucinaţii şi psihoze).

Forte rare:

- depresie medulară

- agranulocitoză,

- leucopenie

- trombocitopenie.

- stare de tensiune,

- stare de confuzie,

- iritabilitate.

- anxietate,

- euforie,

- disforie,

- stare de slăbiciune,

- stare de hiperstimulare.

- cefalee

- tremor,

- somnolenţă,

- diskinezie.

A fost raportată apariţia episoadelor convulsive.

- vedere neclară,

- tulburări de vedere,

- midriază.

- tahicardie,

- palpitaţii,

- hipertensiune,

- dureri precordiale.

- accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare

- angină pectorală

- infarct miocardic

- insuficienţă cardiacă

- stop cardiac

Foarte rare: - aritmii

- modificări ale electrocardiogramei (ECG)

- hipotensiune arterială

- accidente vasculare cerebrale

Foarte rare: - dispnee

Frecvente: - xerostomie

Mai puţin frecvente: - constipaţie, - greţuri.

Foarte rare: - diaree, - dureri epigastrice, - gust neplăcut.

Foarte rare: - căderea părului - transpiraţii

Tratamentul trebuie imediat oprit şi trebuie informat medicul în următoarele cazuri:

- exantem

- eritem

- urticarie

- purpură

Foarte rare: - dureri musculare

Cu frecvenţă necunoscută: - disurie,

- poliurie.

Foarte rare: - impotenţă sexuală

- modificări ale libidoului

- ginecomastie

- tulburări menstruale.

Tratamentul prelungit cu acest medicament poate duce la obişnuinţă, dependenţă şi sindrom de sevraj.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

a) Simptome de supradozaj

În caz de supradozaj există riscul de apariţie a crizelor hipertensive, aritmiilor şi a reacţiilor psihice acute.

Supradozajul acut se manifestă prin nelinişte, tremor, hiperreflexie, tahipnee, stare de confuzie, iritabilitate, halucinaţii, anxietate şi altele. Hiperexcitabilitatea la nivelul sistemului nervos central poate determina stări de epuizare şi de depresie.

La nivelul aparatului cardiovascular manifestările pot include: aritmii, hipertensiune arterială şi şoc cardio-circulator.

La nivelul tractului gastro-intestinal pot să apară greţuri, vărsături, diaree şi crampe abdominale.

b) Tratamentul intoxicaţiei

Se recomandă lavaj gastric, administrarea de laxative saline.

Susţinerea funcţiei respiratorii şi circulatorii, administrarea de diazepam 10-20 mg i.v., cu repetarea dozei dacă este necesar, după 10 minute. Concomitent se administrează -blocante (exemplu tolazolină), nitroglicerină sau isosorbiddinitrat.

Nu există suficientă experienţă clinică în utilizarea hemodializei sau dializei peritoneale pentru a se recomanda un astfel de tratament.

Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, al EKG-ului, al funcţiei renale şi electroliţilor plasmatici, ca şi consulturi psihiatrice.

Grupa farmacoterapeutică: produse cu acţiune centrală pentru combaterea obezităţii, codul ATC: A08A A03

Amfepramona este un simpatomimetic cu acţiune indirectă şi aparţine grupei de anorexigene. Substanţele din această grupă acţionează şi prin inhibarea centrului foamei. Totuşi nu s-a stabilit încă faptul că acţiunea acestor medicamente în tratamentul obezităţii este primordială în privinţa reducerii apetitului alimentar.

Există şi alte efecte asupra sistemului nervos central şi metabolismului legate de acţiunea anorexigenă.

Studiile clinice efectuate au arătat că pacienţii adulţi trataţi cu amfepramonă şi care au urmat dietă au scăzut în greutate, în medie mai mult decât cei care au urmat un tratament placebo şi dietă.

Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a arătat că în funcţie de durata tratamentului, scăderea medie în greutate după administrarea de clorhidrat de amfepramonă este de 4 - 6% după 4 săptămâni, de 5 - 7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12 săptămâni (raportat la greutatea iniţială). Scăderea individuală în greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul.

Amfepramona eliberează aminele adrenergice din terminaţiile nervoase presinaptice. Studiile experimentale efectuate la animale au arătat că acţiunea de inhibare a apetitului alimentar se datorează stimulării neuronilor din hipotalamusul lateral.

Amfepramona poate stimula în acelaşi mod şi alte zone periferice adrenergice, ceea ce poate avea ca urmare apariţia reacţiilor adverse (hipertensiune arterială, tahipnee, midriază etc).Totuşi această acţiune este relativ redusă comparativ cu alte simpatomimetice.

După administrarea orală, clorhidratul de amfepramonă se absoarbe repede şi complet. Concentraţia plasmatică maximă se obţine după 50 minute de la administrarea orală a unei soluţii apoase conţinând 75 mg clorhidrat de amfepramonă; datorită fenomenului intens de prim pasaj hepatic, concentraţia plasmatică maximă clorhidratului de amfepramonă este de 20,3 ng/ml. După administrarea a 400 mg clorhidrat de amfepramonă concentraţia plasmatică maximă atinge 200 ng/ml.

Eliberarea clorhidratului de amfepramonă poate fi întârziată la peste 10 ore pentru forme farmaceutice cu eliberare prelungită.

Metabolizare, eliminare:

Clorhidratul de amfepramonă este intens metabolizat prin N-dezalchilare şi reducere. Mulţi dintre metaboliţi sunt biologic activi şi sunt implicaţi în efectul terapeutic al clorhidratului de amfepramonă.

Datorită liposolubilităţii diferite a metaboliţilor, concentraţia plasmatică a acestora este influenţată de pH-ul urinar.

Clorhidratul de amfepramonă şi metaboliţii săi traversează bariera hematoencefalică şi feto-placentară.

Metaboliţii principali, derivaţii de etilaminopropiofenonă (M II) şi dietilnorpseudoefedrina (M IV) sunt activi din punct de vedere farmacologic (acţiune stimulantă la nivel central şi anorexigenă).

Prin reducerea grupărilor cetonice rezultă şi alţi metaboliţi activi.

Clorhidratul de amfepramonă şi metaboliţii săi se elimină în principal pe cale renală. Între 75% şi 100% din doză se regăsesc în urină, în decurs de 48 ore de la administrare, ca metaboliţi primari.

Un studiu de biodisponibilitate efectuat în anul 1995 pe un lot de 12 persoane a avut următoarele rezultate în comparaţie cu un produs de referinţă.

Concentraţia Timpul în care se Aria de sub curba plasmatică atinge concentraţiei maximă concentraţia plasmatice în

C max (ng/ml) plasmatică funcţie de timp maximă ASC (0 -  )

T max (h) ( h . ng/ml )

Amfepramona Produs testat 11,71 8,58 1,29  0,66 36,60  33,44 (capsule)

Produs de 20,31  11,24 0,54  0,2 42,11  29,0 referinţă (soluţie)

Metabolit II Produs testat 149,52  20,03 2,00  0,8 1222,37  144,7 (etilaminopropiof (capsule) enonă)

Produs de 148,48  27,69 1,11  0,64 1098,72  190,68 referinţă (soluţie)

Metabolit IV Produs testat 100,48  40,5 2,50  0,98 1566,02  670,61(2-N-dietilamino- (capsule) 1-fenilpropanol)

Produs de 90,22  25,77 1,46  0,9357,09  548,7 referinţă (soluţie)

Produs testat: 3 capsule (a câte 25 mg clorhidrat de amfepramonă) Regenon conţinând 75 mg clorhidrat de amfepramonă.

Produs de referinţă: soluţie apoasă conţinând 75 mg clorhidrat de amfepramonă pe doză.

a) Toxicitatea acută

Toxicitatea acută a amfepramonei a fost studiată la diferite specii de animale. Valoarea DL50 după administrare orală a fost între 225 mg/kg (câine), 400 mg/kg (şobolan) şi 600 mg/kg (şoarece).

Simptomatologia intoxicaţiei - a se vedea pct.4.9. Supradozaj.

b) Toxicitatea cronică

Studiile de toxicitate subacută şi cronică efectuate la animale, deşi insuficiente, nu au evidenţiat modificări patologice datorate administrării de clorhidrat de amfepramonă.

c) Potenţial mutagen şi carcinogen

Nu există informaţii asupra potenţialului mutagen şi nu s-au efectuat studii de durată privind potenţialului carcinogen.

d) Studii asupra funcţiei de reproducere

Studii asupra reproducerii efectuate la şobolani cu doze de clorhidrat de amfepramonă de 9 ori mai mari decât cele administrate la om nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau embriotoxicitate. Experienţa referitoare la utilizarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare este limitată. Deoarece embriotoxicitatea la animale nu se extrapolează la om, este contraindicată administrarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare.

Amfepramona şi metaboliţii ei sunt excretaţi în laptele matern.

Acid tartric

Parafină solidă (punct de congelare 68-72oC)

Parafină lichidă (cu vâscozitate scăzută)

Stearat de aluminiu

Clorhidrat de acid glutamic

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Gelatină

Glicerol (85%)

Oxid roşu de fer (E172) 3-etoxi-4-hidroxibenzaldehidă

Acid fosforic (85%)

Manitol (E 421)

Amidon hidrogenat hidrolizat

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 30OC, în ambalaj original.

Cutie cu un blister din Al/PVDC-PVC a 30 capsule moi.

Cutie cu 2 blistere din Al/PVDC-PVC a câte 30 capsule moi.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

TEMMLER PHARMA GMBH

Temmlerstrasse 2, 35039 Marburg, Germania

8699/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016

Iunie 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .