RASAGILINA DR REDDY'S 1mg comprimate prospect medicament

Rasagilină Dr. Reddy’s 1 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine 1 mg rasagilină (sub formă de hemitartrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, rotunde, plate, cu margini aplatizate, cu diametrul de 8 mm, marcate cu “R” pe o faţă şi cu “1” pe cealaltă faţă.

Rasagilina este indicată în tratamentul bolii Parkinson idiopatică (BP) ca monoterapie (fără levodopa) sau ca adjuvant (în asociere cu levodopa) la pacienţii cu fluctuaţii de sfârşit de doză.

Rasagilina se administrează pe cale orală, în doză de 1 mg o dată pe zi cu sau fără levodopa.

Medicamentul poate fi administrat cu sau fără alimente.

Nu sunt necesare modificări ale dozei la pacienţii vârstnici.

Rasagilina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Insuficienţă hepaticăUtilizarea rasagilinei este contraindicată la pacienţii cu insuficienţăhepatică severă (vezi pct 4.3). La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată utilizarea rasagilinei trebuie evitată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului cu rasagilină. În cazul progresiei insuficienţei hepatice de la uşoară la moderată, administrarea rasagilinei trebuie oprită (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară modificarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (enumeraţi la pct. 6.1).

Administrarea concomitentă de alţi inhibitori de monoaminooxidază (MAO) (incluzând medicamente şi medicamente pe bază de plante eliberate fără prescripţie medicală, de exemplu sunătoare) sau petidină (vezi pct. 4.5). Trebuie păstrată o pauză de cel puţin 14 zile între întreruperea administrării rasagilinei şi începerea tratamentului cu inhibitori MAO sau petidină.

Rasagilina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Trebuie evitată administrarea concomitentă de rasagilină cu fluoxetină sau fluvoxamină (vezi pct. 4.5).

Este necesară o perioadă de cel puţin cinci săptămâni între oprirea tratamentului cu fluoxetină şi iniţierea tratamentului cu rasagilină. Între întreruperea administrării rasagilinei şi iniţierea tratamentului cu fluoxetină sau fluvoxamină este necesară o pauză de cel puţin 14 zile.

Tulburările de control al impulsurilor (TCI) pot să apară la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici şi/sau tratamente dopaminergice. Similar, după punerea pe piaţă, au fost raportate TCI şi în cazul rasagilinei. Pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat pentru depistarea tulburărilor de control al impulsurilor. Pacienţii şi îngrijitorii acestora trebuie înştiinţaţi asupra simptomelor comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor care au fost observate la pacienţii trataţi cu rasagilină, incluzând cazuri de compulsii, ideaţie obsesivă, dependenţă patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitate, comportament impulsiv şi dependenţă compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra.

Întrucât rasagilina potenţează efectele levodopa, reacţiile adverse determinate de levodopa pot fi amplificate, iar diskinezia preexistentă exacerbată. Scăderea dozei de levodopa poate ameliora această reacţie adversă.

Au existat raportări privind reacţii adverse manifestate prin hipotensiune arterială atunci când rasagilina este administrată concomitent cu levodopa. Pacienţii cu boală Parkinson sunt în mod particular vulnerabili la reacţiile adverse cum este hipotensiunea arterială din cauza tulburărilor de mers existente.

Administrarea concomitentă de rasagilină şi dextrometorfan sau simpatomimetice, cum sunt cele din compoziţia decongestionantelor nazale şi orale sau medicamente pentru tratamentul răcelilor, care conţin efedrină sau pseudoefedrină, nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

În cadrul studiilor clinice din perioada programului de dezvoltare a medicamentului, apariţia unor cazuri de melanom a impus luarea în considerare a unei posibile asocieri a acestuia cu rasagilina.

Datele adunate sugerează că boala Parkinson, şi nu un anumit medicament, se asociază cu un risc crescut de cancer tegumentar (nu în mod exclusiv melanom). Orice suspiciune de leziune tegumentară trebuie evaluată de către specialist.

Este necesară prudenţă în cazul iniţierii tratamentului cu rasagilină la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Trebuie evitată utilizarea rasagilinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. În cazul progresiei insuficienţei hepatice de la uşoară la moderată, trebuie oprită administrarea rasagilinei (vezi pct. 5.2)

Există un număr de interacţiuni cunoscute între inhibitorii neselectivi de MAO şi alte medicamente.

Rasagilina nu trebuie administrată concomitent cu alţi inhibitori de MAO, (incluzând medicamente şi medicamente pe bază de plante eliberate fără prescripţie medicală, de exemplu sunătoare), deoarece poate exista un risc pentru inhibarea neselectivă a MAO care poate determina crize de hipertensiune arterială (vezi pct. 4.3).

S-au raportat reacţii adverse grave în cazul utilizării concomitente de petidină şi inhibitori de MAO, incluzând alţi inhibitori selectivi ai MAO-B. Utilizarea concomitentă de rasagilină şi petidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Cu inhibitorii MAO, s-au raportat interacţiuni medicamentoase în cazul utilizării concomitente cu medicamente simpatomimetice. De aceea, având în vedere acţiunea de inhibare a MAO exercitată de rasagilină, nu se recomandă administrarea concomitentă de rasagilină şi simpatomimetice cum sunt cele conţinute în decongestionantele nazale şi orale sau în medicaţia pentru tratamentul răcelii, care conţine efedrină sau pseudoefedrină (vezi pct. 4.4).

Există raportări privind interacţiunile medicamentoase în cazul utilizării concomitente de dextrometorfan şi inhibitori neselectivi de MAO. De aceea, având în vedere acţiunea de inhibare a

MAO exercitată de rasagilină nu este recomandată administrarea concomitentă de rasagilină şi dextrometorfan (vezi pct. 4.4).

Utilizarea rasagilinei concomitent cu fluoxetina sau fluvoxamina trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Pentru utilizarea concomitentă de rasagilină cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN) în studii clinice a se vedea pct. 4.8

S-au raportat reacţii adverse grave în cazul utilizării concomitente de ISRS, IRSN, antidepresive triciclice şi tetraciclice şi inhibitori de MAO. De aceea, având în vedere acţiunea de inhibare a MAO exercitată de rasagilină, antidepresivele trebuie administrate cu prudenţă.

În boala Parkinson ca terapie adjuvantă la pacienţii aflaţi sub tratament cronic cu levodopa nu există efecte clinice semnificative privind influenţa tratamentului cu levodopa asupra clearance-ului rasagilinei.

Studiile in vitro privind metabolizarea au evidenţiat faptul că izoenzima 1A2 a citocromului P450 (CYP1A2) este principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea rasagilinei. Administrarea concomitentă de rasagilină şi ciprofloxacin (inhibitor al CYP1A2) creşte ASC de rasagilină cu 83%.

Administrarea concomitentă de rasagilină şi teofilină (substrat al CYP1A2) nu afectează farmacocinetica nici unuia dintre cele două produse. Deci, inhibitorii puternici ai CYP1A2 pot modifica concentraţia plasmatică a rasagilinei şi trebuie administraţi cu prudenţă.

Există un risc de scădere a concentraţiei plasmatice de rasagilină la fumători, prin inducerea enzimei de metabolizare CYP1A2.

Studiile in vitro au evidenţiat faptul că rasagilina, la o concentraţie de 1 μg/ml (echivalent cu o concentraţie de 160 ori mai mare decât media Cmax~5,9-8,5 ng/ml, la pacienţi cu boală Parkinson dupăadministrarea repetată a 1 mg rasagilină), nu inhibă izoenzimele citocromului P450, CYP1A2,

CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4 şi CYP4A. Aceste rezultate indică faptul că este puţin probabil ca rasagilina, la concentraţii terapeutice, să producă orice interferenţă semnificativă clinic cu substratul enzimelor.

Administrarea concomitentă de rasagilină şi entacaponă creşte cu 28% clearance-ul rasagilinei administrată pe cale orală.

Interacţiuni tiramină/rasagilină: Rezultatele a cinci studii cu tiramină (la voluntari şi pacienţi cu BP), împreună cu rezultatele privind monitorizarea în ambulator a tensiunii arteriale după ingestia de alimente (la 464 pacienţi trataţi cu 0,5 sau 1 mg pe zi rasagilină sau la care s-a administrat placebo, ca terapie adjuvantă la cea cu levodopa, timp de 6 luni fără restricţie de tiramină) şi faptul că nu sunt raportări privind interacţiunea tiramină/rasagilină în studiile clinice efectuate fără restricţii de tiramină, evidenţiază faptul că rasagilina poate fi utilizată în siguranţă fără dietă cu restricţie de tiramină.

Pentru rasagilină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Este necesară prudența când medicamentul va fi prescris la femeile gravide.

Date experimentale indică faptul că rasagilina inhibă secreţia de prolactină, putând astfel să inhibe lactaţia. La om, nu se cunoaste dacă rasagilina se excretă în laptele matern. Este necesară prudenţă în cazul administrării rasagilinei mamelor care alăptează.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pacienţii trebuie avertizaţi despre riscul de a folosi utilaje şi conduce vehicule, până când sunt absolut siguri că rasagilina nu le afectează această capacitate.

În cadrul programului clinic pentru rasagilină au fost trataţi cu rasagilină un total de 1361 pacienţi pentru 3076,4 pacienţi-ani. În studiile dublu orb placebo controlate au fost trataţi 529 pacienţi cu rasagilină 1 mg pe zi, pentru 212 pacienţi-ani şi 539 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, pentru 213 pacienţi-ani.

Lista care urmează include reacţiile adverse care au fost raportate cu incidenţă mai mare în studiile placebo controlate, la pacienţi care au fost trataţi cu rasagilină 1 mg pe zi (grupul rasagilină n=149, grupul placebo n=151).

Reacţiile adverse cu cel puţin 2% diferenţă faţă de placebo sunt marcate cu litere italice.

În paranteze este menţionată incidenţa reacţiilor adverse (% din pacienţi) pentru rasagilină faţă de placebo.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă utilizându-se următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Frecvente: gripă (4,7% faţă de 0,7% )

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Frecvente: carcinom cutanat (1,3% faţă de 0,7%)

Frecvente: leucopenie (1,3% faţă de 0%)

Frecvente: alergii (1,3% faţă de 0,7%)

Mai puţin frecvente: scăderea apetitului alimentar (0,7% faţă de 0%)

Frecvente: depresie (5,4% faţă de 2%), halucinaţii (1,3% faţă de 0,7%)

Foarte frecvente: cefalee (14,1% faţă de 11,9 %)

Mai puţin frecvente: accidente vasculare cerebrale (0,7% faţă de 0%)

Frecvente: conjunctivită (2,7% faţă de 0,7%)

Frecvente: vertij (2,7% faţă de 1,3%)

Frecvente: angină pectorală (1,3% faţă de 0%)

Mai puţin frecvente: infarct miocardic (0,7% faţă de 0%)

Frecvente: rinită (3,4% faţă de 0,7%)

Frecvente: flatulenţă (1,3% faţă de 0%)

Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: dermatite (2,0% faţă de 0%)

Mai puţin frecvente: eruptie veziculobuloasă (0,7% faţă de 0%)

Frecvente: durere musculoscheletică (6,7% faţă de 2,6%), dureri la nivelul gâtului (2,7% faţă de 0%), artrită (1,3% faţă de 0,7%)

Frecvente: micţiune imperioasă (1,3% faţă de 0,7%)

Frecvente: febră (2,7% faţă de 1,3%), stare generală de rău (2% faţă de 0%)

Terapie adjuvantă

Lista care urmează include reacţii adverse care au fost raportate cu incidenţă mai mare în studiile placebo controlate la pacienţii care au fost trataţi cu rasagilină 1 mg pe zi (grupul rasagilină n=380, grupul placebo n=388). În paranteze sunt menţionate incidenţele reacţiilor adverse (% de pacienţi) la rasagilină faţă de placebo.

Reacţiile adverse cu cel puţin 2% diferenţă faţă de placebo sunt scrise cu caractere italice.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizându-se următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Mai puţin frecvente: melanom cutanat (0,5% faţă de 0,3%)

Frecvente: scăderea apetitului alimentar (2,4% faţă de 0,8%)

Frecvente: halucinaţii (2,9% faţă de 2,1 %), vise anormale (2,1% faţă de 0,8%)

Mai puţin frecvente: confuzie (0,8% faţă de 0,5%)

Foarte frecvente: dischinezie (10,5 % faţă de 6,2%)

Frecvente: distonie (2,4% faţă de 0,8%), sindrom de tunel carpian (1,3% faţă de 0%), tulburări de echilibru (1,6% faţă de 0,3%)

Mai puţin frecvente: accidente vasculare cerebrale (0,5 % faţă de 0,3%)

Mai puţin frecvente: angină pectorală (0,5% faţă de 0%)

Frecvente: hipotensiune arterială ortostatică (3,9% faţă de 0,8%)

Frecvente: dureri abdominale (4,2% faţă de 1,3%), constipaţie (4,2% faţă de 2,1%), greaţă şi vărsături (8,4% faţă de 6,2%), xerostomie (3,4% faţă de 1,8%)

Frecvente: erupţie cutanată (1,1% faţă de 0,3%)

Frecvente: artralgii (2,4% faţă de 2,1%), dureri la nivelul gâtului (1,3% faţă de 0,5%)

Frecvente: scădere ponderală (4,5% faţă de 1,5%)

Frecvente: căderi accidentale (4,7% faţă de 3,4%)

Boala Parkinson este asociată cu simptome de tipul halucinaţilor şi confuziei. În perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului aceste simptome au fost observate şi la pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu rasagilină.

Reacţii adverse grave s-au raportat în cazul utilizării concomitente de ISRS, IRSN, antidepresive triciclice şi tetraciclice şi inhibitori MAO. În perioada după punerea pe piaţă, s-au raportat cazuri de sindrom serotoninergic asociat cu agitaţie, confuzie, rigiditate, febră şi mioclonii la pacienţii trataţi cu antidepresive/IRSN concomitent cu rasagilină.

Studiile clinice cu rasagilină nu au permis utilizarea concomitentă a fluoxetinei sau fluvoxaminei cu rasagilină, însă următoarele medicamente antidepresive precum şi dozele corespunzătoare au fost permise în aceste studii: amitriptilină ≤ 50 mg pe zi, trazodonă ≤ 100 mg pe zi, citalopram ≤ 20 mg pe zi, sertralină ≤ 100 mg pe zi şi paroxetină ≤ 30 mg pe zi. Nu au existat cazuri de sindrom serotoninergic în programul clinic al rasagilinei în care 115 pacienţi au fost expuşi concomitent la rasagilină şi antidepresive triciclice, iar 141 pacienţi au fost expuşi la rasagilină şi ISRS/ IRSN.

În perioada după punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi cu rasagilină s-au raportat cazuri de creştere a tensiunii arteriale, inclusiv cazuri rare de crize de hipertensiune arterială asociate cu ingerarea unui număr necunoscut de alimente bogate în tiramină.

În ceea ce priveşte inhibitorii MAO au existat raportări de interacţiuni medicamentoase în timpul utilizării concomitente de medicamente simpatomimetice.

În perioada după punerea pe piaţă a existat un singur caz de creştere a presiunii arteriale la pacienţii care au utilizat medicamentul vasoconstrictor oftalmic, clorhidrat de tetrahidrozolină, în timp ce utilizau rasagilină.

Tulburările de control al impulsurilor

Dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetitul alimentar excesiv sau celcompulsiv pot să apară în cazul pacienţilor trataţi cu agonişti dopaminergici şi/sau alte tratamente dopaminergice. După punerea pe piaţă, au fost raportate tulburări de control al impulsurilor similare în cazul rasagilinei, care au inclus de asemenea compulsii, ideaţie obsesivă şi comportament impulsiv (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomele raportate ca urmare a supradozajului cu rasagilină în doze ce au variat de la 3 mg la 100 mg au inclus disforie, hipomanie, criză de hipertensiune arterială şi sindrom serotoninergic.

Supradozajul poate fi asociat cu o inhibare semnificativă a MAO-A şi MAO-B. Într-un studiu cu doză unică, voluntarii sănătoşi au fost trataţi cu 20 mg pe zi şi într-un studiu cu durata de zece zile voluntarii sănătoşi au fost trataţi cu 10 mg pe zi. Evenimentele adverse au fost uşoare sau moderate şi nu au fost legate de administrarea de rasagilină. Într-un studiu cu doze crescătoare, la pacienţi trataţi cronic cu levodopa cărora li s-au administrat 10 mg pe zi rasagilină, s-au raportat reacţii adverse cardiovasculare (incluzând hipertensiunea arterială şi hipotensiunea arterială ortostatică) care s-au remis după întreruperea tratamentului. Aceste simptome se aseamănă cu cele observate în cazul inhibitorilor neselectivi de MAO.

Nu există un antidot specific. În caz de supradozaj, pacienţii trebuie monitorizaţi şi este necesară instituirea unui tratament corespunzător simptomatic şi de susţinere

Grupa farmacoterapeutică: Antiparkinsoniene, inhibitori de monoaminooxidază-B,codul ATC:

N04BD02.

S-a demonstrat că rasagilina este un inhibitor potent, ireversibil, selectiv de MAO-B, care poate produce o creştere a concentraţiei extracelulare de dopamină la nivelul corpilor striaţi. Concentraţia crescută de dopamină şi creşterea ulterioară a activităţii dopaminergice pare a media efectele benefice ale rasagilinei observate pe modele de disfuncţii motorii dopaminergice.

1-Aminoindan este un metabolit activ principal, care nu este un inhibitor al MAO-B.

Eficacitatea rasagilinei a fost stabilită în trei studii: ca monoterapie în studiul I şi ca terapie adjuvantă asociată levodopei în studiile II şi III.

În studiul I, au fost randomizaţi 404 pacienţi pentru a li se administra placebo (138 pacienţi), rasagilină 1 mg pe zi (134 pacienţi) sau rasagilină 2 mg pe zi (132 pacienţi) şi au fost trataţi timp de 26 săptămâni, fără să existe un comparator activ.

În acest studiu, parametrul principal de eficacitate a constat în modificarea faţă de momentul de începere al tratamentului a scorului total pe Scala de evaluare unificată a bolii Parkinson (Unified

Parkinson’s Disease rating Scale - UPDRS, părţile I-III). Diferenţa între modificările medii de la momentul iniţial până la săptămâna 26/încheiere (LOCF, Last observation Carried Forward - Ultima observaţie efectuată) a fost semnificativă statistic (UPDRS, părţile I-III: pentru rasagilină 1 mg, comparativ cu placebo -4,2, IÎ 95% [- 5,7, -2,7]; p<0,0001; pentru rasagilină 2 mg, comparativ cu placebo -3,6, IÎ 95% [-5,0, -2,1]; p<0,0001, UPDRS Motor, partea II: pentru rasagilină 1 mg, comparativ cu placebo -2,7, IÎ 95% [-3,87, -1,55], p<0,0001; pentru rasagilină 2 mg, comparativ cu placebo -1,68, IÎ 95% [-2,85, -0,51], p=0,0050. Efectul a fost evident, totuşi amplitudinea acestuia a fost modestă la populaţia de pacienţi cu boală uşoară. S-a observat un efect benefic şi semnificativ în ceea ce priveşte calitatea vieţii (aşa cum s-a evaluat conform scalei PD-QUALIF).

Terapie adjuvantă

În studiul II pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra placebo (229 pacienţi) sau rasagilină 1 mg pe zi (231 pacienţi) sau inhibitor de catecol-O-metil transferază (COMT), entacaponă 200 mg administrate concomitent cu schema pentru dozele de levodopa (LD)/inhibitor de decarboxilază (227 pacienţi) şi au fost trataţi timp de 18 săptămâni.În studiul III pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra placebo (159 pacienţi), rasagilină 0,5 mg pe zi (164 pacienţi) sau rasagilină 1 mg pe zi (149 pacienţi), şi au fost trataţi timp de 26 săptămâni.

În ambele studii, parametrul principal de eficacitate a fost modificarea faţă de momentul de începere al tratamentului a numărului mediu de ore care au fost petrecute în stare “OFF”(cu simptomatologie prezentă) în cursul zilei (determinate pe baza unui jurnal pe 24 ore, completat în ambulator timp de 3 zile înainte de fiecare vizită de evaluare).

În studiul II, diferenţa medie între numărul orelor petrecute în stare 'OFF”, comparativ cu placebo a fost - 0,78 ore, IÎ 95% [-1,18, -0,39], p<0,0001. Scăderea medie totală zilnică a timpului OFF a fost similară în grupul tratat cu entacaponă (-0,80 ore, IÎ 95% [-1,20, -0,41], p<0,0001) faţă de cea observată în grupul tratat cu rasagilină 1 mg. În studiul III, media diferenţelor comparativ cu placebo a fost -0,94 ore, IÎ 95% [-1,36, -0,51], p<0,0001. A existat, de asemenea, o ameliorare semnificativă statistic faţă de placebo în grupul tratat cu rasagilină 0,5 mg, dar amplitudinea ameliorării a fost mai mică. Consistenţa rezultatelor privind obiectivul final principal de eficacitate a fost confirmată printr-o baterie suplimentară de modele statistice şi a fost demonstrată pe trei cohorte (ITT, per protocol şi persoane care au finalizat studiul).

Parametrul secundar de eficacitate include evaluarea globală a ameliorărilor făcută de către examinator, scorurile subscalei Activităţi ale vieţii zilnice (Activities of Daily Living - ADL) în timpul perioadei OFF şi UPDRS motor în perioada ON (fără simptomatologie). Rasagilina a determinat un beneficiu semnificativ statistic comparativ cu placebo.

Rasagilina este absorbită rapid, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) atingându-se în aproximativ 0,5 ore. Biodisponibilitatea absolută a unei doze unice de rasagilină este de aproximativ 36%.Alimentele nu afectează Tmax al rasagilinei, deşi Cmax şi expunerea (ASC) sunt scăzute cu aproximativ 60%, respectiv 20%, când medicamentul este administrat împreună cu alimente bogate în lipide. Deoarece ASC nu este substanţial afectată, rasagilina poate fi administrată cu sau fără alimente.

Volumul mediu de distribuţie după o doză unică de rasagilină administrată intravenos este 243 l. După administrarea pe cale orală a unei doze unice de rasagilină marcată cu 14C, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 60 până la 70%.

MetabolizareRasagilina este metabolizată aproape complet la nivel hepatic înainte de a fi excretată.

Metabolizarea rasagilinei se desfăşoară pe două căi principale: N-dezalchilare şi/sau hidroxilare până la formarea de 1-Aminoindan, 3-hidroxi-N-propargil-1 aminoindan şi 3-hidroxi-1-aminoindan.

Experimentele in vitro evidenţiază faptul că amândouă căile de metabolizare ale rasagilinei sunt dependente de sistemul citocromului P450, CYP1A2 fiind izoenzima principală implicată în metabolizarea rasagilinei. S-a constatat faptul că atât conjugarea rasagilinei cât și a metaboliţilor acesteia este o cale principală de eliminare.

După administrarea pe cale orală a rasagilinei marcate cu14C, eliminarea se face în principal pe cale urinară (62,6%) şi secundar prin materiile fecale (21,8%), cu o eliminare totală de 84,4% din doză într-o perioadă de 38 zile. Mai puţin de 1% din rasagilină se excretă prin urină ca medicament nemodificat.

Linearitate/nelinearitate

Farmacocinetica rasagilinei este liniară la doze peste 0,5-2 mg. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 0,6-2 ore.

La pacienții cu insuficienţă hepatică uşoară, ASC şi Cmax au fost crescute cu 80%, respectiv cu 38%.

La pacienții cu insuficienţă hepatică moderată, ASC şi Cmax au fost crescute cu 568%, respectiv cu 83% (vezi pct. 4.4).

Caracteristicile farmacocineticii rasagilinei la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50-80 ml/min) şi moderată (clearance-ul creatininei 30-49 ml/min) sunt similare cu cele ale subiecţilor sănătoşi.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Rasagilina nu a prezentat potenţial genotoxic in vivo şi pe o serie de sisteme in vitro în care s-au folosit bacterii sau hepatocite. În prezenţa activării metaboliţilor, rasagilina a indus o creştere a aberaţiilor cromozomiale la concentraţii cu citotoxicitate excesivă, care nu este realizabilă în condiţiile utilizării clinice.

Rasagilina nu a fost carcinogenă la şobolan în cazul expunerii sistemice de 84-339 ori expunerea plasmatică aşteptată la om, la 1 mg pe zi. La şoarece, s-a observat creşterea incidenţei adenoamelor asociate bronhiolar/alveolar şi/sau a carcinoamelor, la expuneri sistemice de 144-213 ori expunerea plasmatică aşteptată la om în cazul administrării a 1 mg pe zi.

Celuloză microcristalină

Amidon din porumb parțial pregelatinizat

Amidon de porumb

Talc

Acid stearic

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Cutii cu blistere din Al/Al (OPA-Al-PVC/Al) conţinând 28, 30, 60 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Dr. Reddy’s Laboratories România S.R.L.,

Str. Nicolae Caramfil, Nr. 71-73, Etaj 5, Spaţiul 10, Sector 1, Bucureşti, România

9105/2016/01-02-03-04

Data primei autorizări - Iunie 2016

Iunie 2016