Prospect RANTUDIL FORTE 60mg capsule

RANTUDIL FORTE, capsule, 60mg

RANTUDIL FORTE

O capsulă conţine acemetacină 60 mg.

Excipient: lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule

Capsule gelatinoase nr. 4, cu cap roşu şi corp galben opac, ce conţin o pulbere de culoare galbenă.

RANTUDIL FORTE este indicat în tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor întâlnite în:

- artrita acută (inclusiv crize de gută);

- artrita cronică, cu deosebire artrită reumatoidă (poliartrita cronică);

- spondilita anchilozantă şi alte disfuncţii inflamatorii reumatice ale coloanei vertebrale;

- iritaţii determinate de boli degenerative ale articulaţiilor şi ale coloanei vertebrale (osteoartrită şi spondiloză);

- afectări ale ţesuturilor moi asociate bolii reumatice;

- tumefieri dureroase sau inflamaţii în urma unor leziuni şi după intervenţii chirurgicale.

RANTUDIL FORTE se administrează pe cale orală.

Dozarea acemetacinei depinde de gravitatea bolii.

Doza zilnică recomandată variază între 60 şi 180 mg acemetacină (1-3 capsule de RANTUDIL

FORTE), divizată în 1 - 3 doze.

Dozaj în cazul unei crize acute de gută:

Doza uzuală recomandată în crizele acute de gută este de 180 mg acemetacină pe zi (3 capsule de

RANTUDIL FORTE), până la încetarea simptomelor.

De asemenea, în unele cazuri pot fi necesare şi doze mai mari, dar numai la indicaţia medicului.

Doza iniţială recomandată în cazul pacienţilor fără probleme gastro-intestinale în antecedente, este de 120 mg acemetacină (2 capsule de RANTUDIL FORTE), urmată apoi de administrarea a 60 mg acemetacină (o capsulă de RANTUDIL FORTE), la interval de şase ore.

Doza zilnică poate fi crescută până la maximum 300 mg acemetacin în 24 ore. Aceeaşi doză va putea fi repetată şi a doua zi, dacă este nevoie, nu doza se va reduce treptat.

RANTUDIL FORTE nu se recomandă la copii şi adolescenţi, întrucât nu există suficientă experienţă clinică la această grupă de vârstă.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală : este necesară ajustarea dozelor.

Vârstnici: în funcţie de gradul afectării renale sau hepatice este necesară ajustarea dozelor.

Capsulele cu eliberare modificată se înghit întregi cu mult lichid. Capsulele nu trebuie zdrobite sau mestecate.

Nu se recomandă administrarea pe stomacul gol. La pacienţii cu sensibilitate gastrică se recomandă administrarea medicamentului în timpul meselor.

Durata tratamentului va fi stabilită de medic. Tratamentul cu mai mult de 180 mg acemetacină pe zi nu se va continua mai mult de 7 zile.

Administrarea pentru o perioadă mai îndelungată lungă poate fi necesară în cazul afecţiunilor reumatice.

- hipersensibilitate la acemetacină, la indometacină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

- disfuncţii hematopoetice;

- hemoragii gastrointestinale, cerebrovasculare sau alte hemoragii active;

- sarcină în al treilea trimestru;

- ulceraţii gastrice sau intestinale;

- copii şi adolescenţi.

RANTUDIL FORTE se va utiliza numai după o evaluare atentă a riscurilor şi avantajelor, în următoarele situaţii:

- în cazul porfiriei;

- în primul şi al doilea trimestru de sarcină;

- pe perioada alăptării.

Se impune o supraveghere medicală specială şi atentă în următoarele cazuri:

- disfuncţii gastrointestinale sau o ulceraţie gastrointestinală cronică sau în cazul unor boli inflamatorii intestinale (colită ulcerativă, boala lui Crohn);

- hipertensiune sau insuficienţă cardiacă;

- disfuncţii renale existente;

- disfuncţie hepatică severă;

- înaintea unei intervenţii chirurgicale şi imediat după o intervenţie chirurgicală majoră;

- la vârstnici.

RANTUDIL FORTE nu se va administra la copii şi adolescenţi, întrucât nu există suficientă experienţă pentru aceste categorii de vârstă.

La pacienţii cu teren atopic, polipi nazali sau boli cronice obstructive ale căilor respiratorii sau la pacienţii cu hipersensibilitate la alte analgezice şi anti-inflamatoare nesteroidiene RANTUDIL FORTE se va administra cu precauţie, necesitând o supravegere medicală atentă şi a unor echipamente de susţinere adecvate pentru cazurile de urgenţă, datorită unui risc crescut de producere a unor reacţii adverse. Acestea pot fi sub forma unor crize de astm (aşa-numita intoleranţă analgezică/astm bronşic indus de analgezic), angioedeme sau urticarie.

O atenţie specială se impune şi în cazul pacienţilor care manifestă o reacţie alergică la alte substanţe, aceştia prezentând un risc crescut de a manifesta o reacţie de hipersensibilitate în cazul administrării de RANTUDIL FORTE.

La pacienţii cu tulburări de coagulare RANTUDIL FORTE se va administra cu precauţie, necesitând o monitorizare atentă, datorită posibilităţii acemetacinei de a induce temporar o scădere a numărului de trombocite.

La pacienţii cu disfuncţii gastrointestinale şi la vârstnici este necesară o supraveghere medicală atentă în timpul tratamentului cu RANTUDIL FORTE. Dacă apar dureri epigastrice acute şi/sau scaune de culoare închisă se impune consult medical de urgenţă cu stabilirea cauzei etiologice.

În cazul tratamentului prelungit cu RANTUDIL FORTE se recomandă o verificare periodică a funcţiei hepatice, renale şi a hemoleucogramei şi consult oftalmologic.

Cefaleea poate apare în cazul administrării unei doze crescute, neadecvate de analgezic, timp îndelungat, şi nu va trebui tratată prin administrarea unor doze crescute de medicament.

În general la administrarea de analgezice şi în special în cazul asocierii mai multor analgezice există riscul de afectare ireversibilă a rinichilor, cu apariţia unei insuficienţe renale , datorită nefropatiei analgezice.

Deoarece conţine lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea concomitentă de RANTUDIL FORTE şi digoxină, fenitoină sau produse pe bază de litiu poate duce la o creştere a valorilor plasmatice a acestor medicamente.

Acemetacina poate diminua efectul diureticelor şi ai agenţilor antihipertensivi. Furosemidul accelerează excreţia acemetacinei.

Asocierea acemetacinei cu inhibitori ai enzimei de conversie le poate diminua efectul acestora.

Utillizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte riscul apariţiei unor disfuncţii renale.

Asocierea cu diuretice care economisesc potasiu poate duce la apariţia hiperkaliemie, astfel încât este necesară monitorizarea nivelului potasiului seric.

Administrarea concomitentă cu corticosteroizi sau a alte medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene creşte riscul apariţiei unor efecte la nivel gastrointestinal.

Administrarea acemetacinei cu 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate duce la o creştere a concentraţiei de metotrexat, ce va determina o creştere a toxicităţii acestuia.

Excreţia întârziată a acemetacinului poate fi cauzată de medicamente care conţin probenecid sau sulfinpirazonă.

Datorită inhibiţiei sintezei de tromboxan de către acemetacin, riscul de sângerare este crescut atunci când se asociază cu medicamente anticoagulante. De aceea, în cazul asocierii acestor medicamente se vor urmări parametrii de coagulare în mod corespunzător.

Medicamentele anti-inflamatorii nesteroidiene (ca acemetacina) pot mări toxicitatea renală a ciclosporinei.

Studiile clinice au evidenţiat existenţa unei interacţiuni între medicamentele nesteroidiene anti-inflamatoare şi agenţii antidiabetici orali (sulfonilureea). Deşi nu s-a semnalat o interacţiune între acemetacină şi sulfoniluree, se recomandă totuşi urmărirea valorilor glucozei, ca măsură de precauţie, atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent.

O atenţie specială este necesară în cazul asocierii acemetacinei cu alte medicamente care acţionează la nivel central sau în cazul asocierii cu alcoolul.

Nu se recomandă asocierea acemetacinei cu triamteren, deoarece au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută în urma administrării de triamteren în timpul unui tratament continuu cu indometacin, principalul metabolit al acemetacinului.

Nu se recomandă asocierea acemetacinei cu diflunisal deoarece se preconizează o creştere considerabilă a nivelului plasmatic de indometacin, principalul metabolit al acemetacinei, ce va determina o amplificare a reacţiilor adverse.

Acemetacina poate întârzia excreţia antibioticelor pe bază de penicilină.

Nu există date adecvate privind utilizarea acemetacinei la femeile gravide.

Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale, efectuate la şobolani şi iepuri au demonstrat absenţa efectelor teratogene (vezi pct 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.

Întrucât nu a fost elucidat efectul inhibiţiei sintezei prostaglandinelor pe perioada sarcinii, RANTUDIL

FORTE nu trebuie administrat în primele şase luni de sarcină. Administrarea în primele două trimestre de sarcină se poate face numai după o atentă evaluare a riscurilor şi beneficiilor.

Administrarea de RANTUDIL FORTE este contraindicată în în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Din cauza mecanismului său de acţiune, administrarea de acemetacină poate induce inhibarea contracţiilor uterine, o închidere prematură a ductului arterial, o tendinţă crescută de sângerare la mamă şi la făt, şi a edemelor prezente la mamă. Prin utilizarea indometacinului, un metabolit al acemetacinei, s-a observat producerea unor disfuncţii renale la făt în ultimul trimestru care au provocat oligohidramnios şi mortalitate perinatală. S-au întâlnit şi afecţiuni ale fătului sub formă de enterocolită pseudomembranoasă. Din cauza metabolizării lui în indometacin, afecţiunile cunoscute în cazul administrării de indometacin se vor produce şi în cazul acemetacinului.

Acemetacina şi derivaţii săi se excretă în cantităţi mici în laptele matern, însă utilizarea în timpul perioadei de alăptare va fi evitată, pe cât posibil.

Din cauza apariţiei reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi ameţeli şi starea de oboseală, mai ales în combinaţie cu alcoolul, RANTUDIL FORTE poate reduce viteza de reacţie şi abilitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. De aceea, conducerea de vehicule, folosirea utilajelor sau alte activităţi periculoase trebuie evitate pe perioada tratamentului. Decizia asupra acestei probleme va fi luată de către medic şi trebuie să se bazeze pe răspunsul pacientului la tratament şi pe doza utilizată.

În principal reacţiile adverse apar în funcţie de doză, acestea variind de la un individ la altul.

Riscul sângerărilor gastro-intestinale în special (ulcere, afectări ale mucoaselor, inflamarea mucoasei gastrice) depinde de doză şi de durata administrării. De aceea, se recomandă ca dozele de RANTUDIL

FORTE să fie ajustate şi individualizate.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) :

- greaţă, vărsături, dureri gastrice, diaree şi hemoragii intestinale minore, care, în cazuri excepţionale, pot produce anemie.

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

- meteorism, crampe abdominale, pierderea poftei de mâncare şi ulceraţii gastrice sau intestinale (uneori cu sângerare şi perforare);

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

- vărsături;

- scaune cu sânge sau diaree.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- inflamaţii ale mucoasei bucale sau ale limbii;

- leziuni esofagiene;

- inflamaţia nespecifică intestinală, agravarea bolii Crohn sau colite ulcerative;

- pirozis;

- constipaţie;

- stricturi intestinale, ca cele diafragmatice.

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

- cefalee, agitaţie, iritabilitate, fatigabilitate, apatie şi ameţeli.

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

- pierderea temporară a conştienţei;

- agravarea epilepsiei, a bolii Parkinson sau a unei afecţiuni psihiatrice din antecedente;

- degenerarea pigmentului retinian şi pete pe cornee ce pot apărea în urma unui tratament pe termen lung.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- deficienţe senzoriale, slăbiciune musculară, hipersudoraţie, tulburări gustative, tulburări de vedere (vedere înceţoşată, diplopie, scotoame ), tinitus sau tulburări temporare de auz;

- tulburări de memorie, de orientare, convulsii, anxietate, iritabilitate, coşmaruri, tremurături, psihoze, halucinaţii şi depresii.

Tulburări cutanate şi a ţesutului subcutanate:

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

- erupţii cutanate şi prurit;

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

- urticarie sau căderea părului;

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- erupţii cutanate cu pustule, eczeme, enanteme, eriteme, echimoze de dimensiuni variate (inclusiv cel induse de alergii);

- fotosensibilitate;

- reacţii cunatate severe (sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell) pot apărea numai foarte rar.

Tulburări genito-urinare

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- insuficienţă renală acută, afecţiuni renale (precum nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, necroză papilară); -creşterea ureei sangvine;

- proteinurie, hematurie;

- sângerări vaginale.

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

- creşterea transaminazelor;

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

- hepatită toxică cu sau fără icter, foarte rar fulminantă, uneori fără simptome prealabile). De aceea, valorile hepatice vor trebui verificate regulat.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- hepatită fulminantă.

- pancreatită;

- hiperglicemie şi glicozurie.

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

- anemie, inclusiv anemie aplastică, leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie.

Primele simptome sunt: febră, dureri de gât, leziuni superficiale ale gurii, simptome asemănătoare unei răceli, oboseală accentuată, sângerări nazale şi contuzii. În astfel de cazuri, se va opri imediat administrarea produsului şi se va solicita asistenţă medicală. Nu se vor administra analgezice şi antipiretice fără prescripţie medicală. Regulat, se va monitoriza hemoleucograma, în cazul unui tratament de lungă durată.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- anemia hemolitică;

- tulburări ale agregării plachetare, existând o tendinţă crescută de sângerare.

- o agravare a bolilor infecţioase inflamatorii (de ex. fasceita necrozantă), temporar asociată cu o administrare sistemică a medicamentelor anti-inflamatoare nesteroidiene. Acest lucru poate fi asociat cu mecanismul de acţiune a medicamentelor anti-inflamatorii nesteroidiene.

Dacă apar semne ale unei noi infecţii sau privind agravarea unei infecţii deja existente în timpul utilizării de RANTUDIL FORTE, pacientulul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului. Va trebui reconsiderată necesitatea administrării unor medicamente împotriva infecţiei/ terapie cu antibiotice.

Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) :

- edeme periferice în special la pacienţii cu hipertensiune sau cu funcţie renală afectată.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- insuficienţă cardiacă.

- palpitaţii, angină pectorală şi hipertensiune.

Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) :

- angioedem (umflarea feţei şi a pleoapelor, a laringelui cu îngustarea căilor respiratorii şi dificultăţi respiratorii);

- dispnee, inclusiv crize de astm, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale şi stare de şoc, ce pot pune viaţa în pericol. În cazul apariţiei unor astfel de simptome, care pot apărea după prima administrare se recomandă de urgenţă întreruperea tratamentului şi consult medical.

Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate :

- inflamaţii de natură alergică ale vaselor de sânge (vasculită) şi ale plămânilor (pneumonită).

Simptomatologia supradozajului cu acemetacină include în special reacţii la nivelul sistemului nervos central: cefalee, ameţeli, apatie, tulburări de orientare, letargie, risc crescut de apariţie a convulsiilor, pierderea conştienţei sau chiar comă, dureri abdominale, greaţă şi vomă. Pot apărea, de asemenea sângerări ale tractului gastro-intestinal, transpiraţii, tulburări electrolitice, hipertensiune, edeme la nivelul gleznelor, oligurie, hematurie, depresie respiratorie precum şi tulburări hepatice şi renale.

Nu există antidot specific. Tratamentul constă în măsuri suportive a funcţiilor vitale şi simptomatic.

În funcţie de starea pacientului, poate fi necesară supravegherea acestuia într-o secţie de terapie intensivă. Pot fi necesare măsuri de reducere a absorbţiei şi, dacă e necesar, se poate indica o substituire a elestroliţilor serici.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, derivaţii ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB11.

Acemetacina aparţine grupului de derivaţi acizi indol-acetici. Efectele sale sunt atribuite în principal metabolitului său, indometacin. Acemetacina este un medicament anti-inflamator nesteroidian, care s-a dovedit că acţionează prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Astfel acemetacina reduce durerea, tumefacţia şi febra, asociate inflamaţiei.

Acemetacina inhibă, de asemenea, agregarea trombocitară indusă de ADP.

După administrarea orală acemetacina este absorbit rapid şi complet. Biodisponibilitatea sa este de aproape 100%, în urma unei administrări multiple (60 mg de 3 ori pe zi, până la 10 doze zilnice).

Cantitatea absorbită nu variază semnificativ între cele două forme farmaceutice, obişnuită şi cea cu acţiune prelungită.

Se leagă într-o proporţie crescută de proteinele plasmatice.

Acemetacina se acumulează în zona inflamată. După 6 zile de tratament, la şase ore de la ultima administrare, se observă nivele semnificativ mai ridicate ale componentei active în lichidul sinovial, în membrana sinovială, muşchi şi oase, decât în sânge.

Concentraţiile plasmatice maxime, de circa 0,26 mg/l pentru acemetacină şi 0,59 mg/l pentru metabolitul activ (indometacin) au fost obţinute, în medie, după 2 - 3 ore. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse mult mai târziu în cazul medicamentului cu acţiune prelungită (RANTUDIL

FORTE) nivelele plasmatice fiind semnificativ mai scăzute chiar după 2 ore de la administrarea orală.

Totuşi, după 6 şi 10 ore, concentraţiile plasmatice ale acemetacinei cu acţiune prelungită sunt semnificativ mai crescute decât ale acemetacinei obişnuite, fără acţiune prelungită.

Se metabolizează hepatic prin hidroxilare, rezultând indometacinul, care este metabolitul activ farmacologic şi alţi metaboliţi inactivi (0-desmetil, des-p-clorobenzoil şi 0-desmetil-des-p-clorobenzoil, derivaţi de acemetacin/ indometacin), care ulterior vor fi glucuronoconjugaţi şi eliminaţi pe cale renală şi digestivă.

Aproximativ 50 % din substanţa activă este excretată sub formă metabolizată prin fecale.

Aproximativ 40 % este eliminată pe cale renală sub formă de metaboliţi inactivi.

Timpul de înjumătăţire este de 4,5 ore, în linii mari, independent de funcţia hepatică şi de cea renală.

Testele privind toxicitatea acută, realizate pe animale nu au demonstrat o sensibilitate anume.

Toxicitatea cronică a acemetacinului a fost observată prin experimente realizate pe animale, sub forma unor leziuni şi ulcerări la nivelul tractului gastrointestinal o tendinţă sporită de sângerare, leziuni hepatice şi renale şi modificări în compoziţia sângelui. Dozele ce nu produc efecte sunt de 1.0 mg/kgc la şobolani (care se înscrie în doza terapeutică la oameni) şi de 4.5 mg/kgc la maimuţe (peste doza terapeutică la oameni).

Studiile privind potenţialul mutagen şi carcinogen au evidenţiat faptul că acemetacina nu este genotoxică la testele realizate in vitro pentru a detecta mutaţiile genetice şi repararea AND-ului. Studii realizate pe termen lung pe şobolani nu au furnizat dovezi privind un potenţial carcinogenic al acemetacinului.

Potenţialul embriotoxic al acemetacinei a fost studiat pe două specii de animale (şobolan şi iepure).

Moartea intrauterină şi întârzierea creşterii s-a produs în limitele maternotoxice. Nu s-au observat malformaţii. Perioade de gestaţie mai lungi şi o naştere prelungită au fost determinate de utilizarea acemetacinei. Nu s-au observat efecte în detrimentul fertilităţii.

Conţinutul capsulei: lactoză monohidrat (D 20), lactoză monohidrat (D 80), stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Învelişul capsulei: gelatină, laurilsulfat de sodiu, dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172), oxid roşu de fer (E 172).

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PP transparentă/Al a câte 10 capsule.

Nu sunt necesare.

MEDA Manufacturing GmbH

Neurather Ring 1, D-51063 Köln, Germania

7074/2006/01

Reautorizare - Decembrie 2006

Iunie, 2011