PROPRANOLOL BIOEEL 10mg comprimate prospect medicament

Propranolol BIOEEL 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 77 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.

- hipertensiune arterială;

- prevenţia crizelor de angină pectorală;

- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;

- tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare (tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare (extrasistole, tahicardie ventriculară); este de elecţie în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;

- feocromocitom (în asociere cu alfa-blocante);

- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;

- cardiomiopatie hipertrofică;

- migrenă;

- tremor esenţial;

- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii, oscilaţii tensionale şi tremor.

- prevenţia primară şi secundară a hemoragiei digestive prin ruptură de varice esofagiene.

Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, apoi doza se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit.

Dozele uzuale sunt de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în 2 prize.

În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi. Doza uzuală de întreţinere este de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, timp îndelungat (1-2 ani).

Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat.

Feocromocitom: preoperator 60 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat; se va asocia obligatoriu cu un alfa-blocant.

Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg clorhidrat de propranolol, administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă.

Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 -80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în mai multe prize.

Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat până la 240 mg clorhidrat de propranolol pe zi.

Hipertensiune portală: tratamentul profilactic al hemoragiilor esofagiene şi prevenirea recidivelor hemoragice prin varice esofagiene, se poate face cu propranolol în doză minimă de 40 mg administrat de două ori pe zi, până la o doză maximă zilnică de 160 mg; dozele de clorhidrat de propranolol se

Doza minimă eficace trebuie stabilită individual, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg clorhidrat de propranolol/kg şi pe zi în 2-4 prize; doza uzuală este de 2-4 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2 prize.

Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.

La copiii cu vârsta sub 6 ani trebuie utilizate forme farmaceutice corespunzătore vârstei.

4.3 Contraindicaţii

- hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).;

- reacţii de tip anafilactic în antecedente;

- astm bronşic şi bronhopneumopatii obstructive cronice;

- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;

- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;

- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc atrioventricular de grad II şi III;

- angină vasculospastică;

- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice;

- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.

- în cadrul prevenţiei primare şi secundare a hemoragiei digestive la pacienţii cu ciroză:

insuficienţă hepatică cu hiperbilirubinemie, ascită masivă, encefalopatie hepatică

- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.

Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică, deoarece aceasta poate antrena tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic acut sau moarte subită; dozele se reduc treptat, iar dacă este necesar, se introduce un alt medicament antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.

Similar altor beta-blocante, clorhidratul de propranolol nu trebuie administrat la pacienţii cu angină vasospastică (angina Prinzmetal). Se poate asocia cu alte medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de eficace.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici, care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.

În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), trebuie redusă doza de clorhidrat de propranolol.

Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.

La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.

La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor

La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea glicemiei, deoarece anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de exemplu tahicardie, palpitaţii, transpiraţii).

Utilizarea clorhidratului de propranolol la bolnavii cu diabet zaharat necontrolat terapeutic necesită prudenţă.

Administrarea îndelungată de clorhidrat de propranolol poate determina creşterea valorilor serice ale trigliceridelor şi în măsură mai mică, creşterea colesterolemiei; semnificaţia clinică a creşterii lipidemiei nu este precizată.

La pacienţii cu psoriazis, iniţierea tratamentului cu beta-blocante trebuie atent supravegheată, deoarece s-au observat cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.

La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect de antagonist faţă de adrenalină.

Deşi tratamentul cu beta-blocante scade riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al crizelor hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt (de exemplu la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de atropină; trebuie evitată administrarea anestezicelor generale care deprimă cordul. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie avut în vedere riscul apariţiei reacţiilor anafilactice.

În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.

Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate periodic hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.

Sportivii trebuie atenţionaţi că propanololul şi alte beta-blocante adrenergice pot determina pozitivarea testelor antidoping.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Asocierea cu antiaritmice

Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină şi disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate, prin inhibarea mecanismelor simpatice adrenergice.

Clorhidratul de propranolol creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).

Asocierea cu anestezice halogenate

Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice halogenate.

Asocierea clorhidratului de propranolol cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul deprimării miocardice; această asociere obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la pacienţii cu risc cardiac.

Asocierea cu antihipertensive

Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antihipertensive creşte efectul medicamentos al antihipertensivelor; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.

Asocierea cu antidepresive triciclice, neuroleptice

Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidepresive triciclice, neuroleptice creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.

Asocierea cu miorelaxante centrale

Asocierea clorhidratului de propranolol cu baclofen creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.

Asocierea cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene

Asocierea clorhidratului de propranolol cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene determină scăderea efectului antihipertensiv al clorhidratului de propranolol, prin favorizarea retenţiei hidrosaline.

Asocierea cu antidiabetice orale, insulină

Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidiabetice orale sau insulină impune monitorizarea glicemiei (simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).

Asocierea cu substanţe de contrast iodate

Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu substanţe de contrast iodate, datorită riscului de reacţii adverse severe.

Asocierea cu cimetidină

Asocierea clorhidratului de propranolol cu cimetidina creşte concentraţia plamatică a clorhidratului de propranolol prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).

Asocierea cu inductoare enzimatice

Inductoarele enzmatice (de exemplu fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a clorhidratului de propranolol prin accelerarea metabolizarii hepatice, diminuând efectele sale terapeutice.

Asocierea cu compuşi de magneziu, aluminiu şi calciu

Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a clorhidratului de propranolol. Se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi clorhidratul de propranolol.

Clorhidratul de propranolol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative la gravide cărora li se administrează clorhidrat de propranolol.

Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu clorhidrat de propranolol pot prezenta hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie.

Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă.

Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

Propranololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelii (vezi pct.4.8).

Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Rare: apariţia anticorpilor antinucleari (excepţional un sindrom lupoid) ; reversibil după întreruperea tratamentului.

Rare: hipoglicemie.

Frecvente: ameţeli.

Rare: parestezii.

Foarte rare: simptome asemănătoare miasteniei gravis sau agravarea miasteniei gravis.

Frecvente: astenie, insomnie, coşmaruri.

Frecvente: bradicardie (uneori severă).

Rare: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată; reversibil după întreruperea tratamentului.

Frecvente: răcirea extremităţilor.

Rare: sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, asemenea fenomene sunt reversibile după întreruperea tratamentului.

Rare: bronhospasm; reversibil după întreruperea tratamentului.

Frecvente: epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree.

Rare: diverse manifestări cutanate (incluzând erupţii psoriaziforme), alopecie, erupţii cutanate tranzitorii; reversibile după întreruperea tratamentului.

Supradozajul cu clorhidrat de propranolol determină bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.

În cazul ingestiei recente trebuie efectuat lavaj gastric şi se administrează cărbune activat.

Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe se pot administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-10 mg/oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia adrenergică ca urmare blocării receptorilor specifici de către clorhidratul de propranolol.

Hemodializa nu este utilă.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante neselective, codul ATC:

C07AA05.

Clorhidratul de propranolol este un blocant beta-adrenergic neselectiv.

Beneficiul în aritmii se datorează beta-blocării, cu împiedicarea influenţelor simpato-adrenergice aritmogene şi deprimarea funcţiei nodului sinusal şi atrioventricular.

Beneficiul în cardiopatia ischemică se datorează protejării inimii faţă de efectele stimulante şi faţă de creşterea consecutivă a consumului de oxigen de către miocard ca urmare a împiedicării influenţei ß1-adrenergice.

În perioada postinfarct miocardic acut, clorhidratul de propranolol realizează protecţia inimii scăzând riscul reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită efectului antiaritmic, antiischemic şi antitrombotic.

Clorhidratul de propranolol are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuită scăderii debitului cardiac, creşterii sensibilităţii baroreceptorilor, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării de noradrenalină din terminaţiile simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia coronariană, renală şi cerebrală nu sunt influenţate semnificativ.

Utilitatea la pacienţii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de asemenea, diminuării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.

Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări de conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.

Absorţia propranololului este rapidă şi aproape completă, dar biodisponibilitatea este mică (aproximativ 26%) datorită inactivării în proporţie mare la primul pasaj hepatic. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern. Este epurat practic în totalitate prin metabolizare hepatică.

După administrare repetată metabolizarea hepatică scade. Unii metaboliţi sunt activi.

Clearance-ul total al propranololului este de 16 ml/min şi kg, iar timpul mediu de înjumătăţire este de aproape 4 ore. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţă cardiacă (fluxul sanguin hepatic este redus).

Conform datelor non-clinice, administrarea unor doze de clorhidrat de propranolol până la 150 mg/kg şi zi la şoareci şi şobolani, timp de 18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate efecte embriotoxice la animale, la doze de 10 ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. În studii la animale nu au fost raportate reacţii adverse asupra fertilităţii.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

Talc

Nu este cazul

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate şi lumină.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.

Fără cerinţe speciale.

BIOEEL MANUFACTURING S.R.L.

Str. Bega, nr. 5D, Târgu Mureș, Judeţul Mureş, România

3385/2011/01

Reînoirea autorizaţiei: Aprilie 2011

Septembrie, 2021