PROPOFOL MCT/LCT FRESENIUS 20mg / ml emulsie injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Propofol Fresenius 20 mg/ml emulsie perfuzabilă/injectabilă

Un mililitru emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 20 mg.

O fiolă a 20 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 400 mg.

Un flacon a 50 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 1000 mg.

Un flacon a 100 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 2000 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: 1 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine:

Ulei de soia rafinat 100 mg

Sodiu max. 0,06 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Emulsie injectabilă sau perfuzabilă.

Emulsie de culoare albă.

Propofol Fresenius 20 mg/ml este un anestezic general de scurtă durată, care se administrează intravenos pentru:

- inducerea şi menţinerea anesteziei generale, la adulţi şi copii cu vârsta > 3 ani;

- sedarea în cadrul procedurilor de diagnosticare şi chirurgicale, în monoterapie sau în asociere cu anestezie locală sau regională, la adulţi şi copii cu vârsta > 3 ani;

- sedarea pacienţilor cu vârsta > 16 ani ventilaţi artificial în unităţile de terapie intensivă.

Propofol Fresenius 20 mg/ml trebuie administrat numai în spitale sau în unităţi cu spitalizare de zi echipate adecvat, de către medici instruiţi în anestezie sau în îngrijirea pacienţilor în terapie intensivă.

Funcţiile circulatorie şi respiratorie trebuie monitorizate în mod constant (de exemplu, ECG, pulsoximetrie) şi trebuie să fie disponibile imediat şi în orice moment echipamente pentru susţinerea căilor respiratorii ale pacientului, ventilaţie artificială şi alte echipamente pentru resuscitare.

Pentru sedare în timpul intervenţiilor chirurgicale şi de diagnostic, Propofol Fresenius 20 mg/ml nu trebuie administrat de către aceeaşi persoană care realizează intervenţia chirurgicală sau procedura de diagnosticare.

Doza de Propofol Fresenius 20 mg/ml trebuie stabilită individual, în funcţie de răspunsul pacientului şi de tipul de premedicaţie folosit.

În general, Propofol Fresenius 20 mg/ml se asociază cu alte medicamente analgezice.

Anestezia generală la adulţi

Pentru inducerea anesteziei, doza de Propofol Fresenius 20 mg/ml trebuie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului (aproximativ 20-40 mg propofol la fiecare 10 secunde), până la apariţia semnelor clinice caracteristice instalării anesteziei.

Majoritatea pacienţilor adulţi cu vârsta sub 55 ani necesită o doză de 1,5-2,5 mg propofol/kg corp.

În general, la pacienţii cu vârstă peste 55 ani şi la pacienţii cu gradul III şi IV ASA (American Society of Anesthesiologists), mai ales la cei cu insuficienţă cardiacă, necesarul este mai mic şi doza totală de

Propofol Fresenius 20 mg/ml poate fi redusă până la minimum 1 mg propofol/kg corp. Viteza perfuziei intravenoase cu Propofol Fresenius 20 mg/ml trebuie să fie mai mică [aproximativ 1 ml (20 mg propofol) la fiecare 10 secunde].

Menţinerea anesteziei:

Anestezia poate fi menţinută prin administrarea Propofol Fresenius 20 mg/ml în perfuzie intravenoasă continuă.

Pentru menţinerea anesteziei, în general, trebuie administrate doze de 4-12 mg propofol/kg corp şi oră. În timpul procedurilor chirurgicale cu stres mic, cum este chirurgia invazivă minimală, poate fi suficientă o doză de menţinere mai mică, de aproximativ 4 mg propofol/kg corp şi oră.

La pacienţi vârstnici, pacienţi cu stare generală instabilă, pacienţi cu insuficienţă cardiacă sau pacienţi hipovolemici şi la cei cu grad III şi IV ASA, doza de Propofol Fresenius 20 mg/ml poate fi redusă în continuare, în funcţie de gravitatea stării pacientului şi de tehnica de anestezie efectuată.

Anestezia generală la copii cu vârsta peste 3 ani

Pentru inducerea anesteziei, Propofol Fresenius 20 mg/ml trebuie administrat lent, până la apariţia semnelor clinice caracteristice instalării anesteziei. Doza trebuie ajustată în funcţie de vârstă şi/sau greutate corporală. La majoritatea copiilor cu vârsta peste 8 ani, doza necesară pentru inducerea anesteziei este de aproximativ 2,5 mg propofol/kg corp. La copiii mai mici, pot fi necesare doze mai mari (2,5 - 4 mg/kg corp).

Menţinerea anesteziei:

Anestezia poate fi menţinută prin administrarea Propofol Fresenius 20 mg/ml în perfuzie intravenoasă continuă pentru a menţine gradul de anestezie necesar. Viteza de administrare variază considerabil de la un pacient la altul, dar se poate atinge un grad satisfăcător de anestezie cu viteze de perfuzare curpinse între 9-15 mg/kg şi oră. La copiii mai mici, pot fi necesare doze mai mari.

La pacienţii cu grad III şi IV ASA, sunt recomandate doze mai mici (vezi pct. 4.4).

Sedarea pacienţilor adulţi pentru proceduri de diagnostic şi chirurgicale

Pentru realizarea sedării în timpul procedurilor chirurgicale şi de diagnostic, dozele şi vitezele de administrare trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic. Pentru instalarea sedării, majoritatea pacienţilor necesită 0,5-1 mg propofol/kg corp, administrat în interval de 1-5 minute. Menţinerea sedării se realizează prin administrarea Propofol Fresenius 20 mg/ml în perfuzie intravenoasă, până la obţinerea gradului de sedare dorit. Majoritatea pacienţilor necesită 1,5-4,5 mg propofol/kg corp şi oră.

Perfuzia poate fi suplimentată prin administrarea în bolus a 10-20 mg propofol (0,5-1 ml Propofol

Fresenius 20 mg/ml), dacă este necesară o creştere rapidă a gradului de sedare.

La pacienţii cu vârsta mai mare de 55 de ani şi la pacienţii cu grad III şi IV ASA, sunt necesare doze mai mici de Propofol Fresenius 20 mg/ml şi viteza de administrare trebuie redusă.

Sedarea copiilor cu vârsta mai mare de 3 ani pentru proceduri de diagnostic şi chirurgicale

Dozele şi vitezele de administrare trebuie ajustate în funcţie de gradul de sedare necesar şi de răspunsul clinic. Pentru instalarea sedării, majoritatea copiilor necesită 1-2 mg propofol/kg corp.

Menţinerea sedării se realizează prin administrarea Propofol Fresenius 20 mg/ml, în perfuzie intravenoasă, până la obţinerea gradului de sedare dorit. Majoritatea pacienţilor necesită 1,5-9 mg propofol/kg corp şi oră.

La pacienţii cu grad III şi IV ASA, sunt necesare doze mai mici.

Sedarea pacienţilor cu vârsta peste 16 ani în unităţile de terapie intensivă

Atunci când se utilizează pentru sedarea pacienţilor ventilaţi artificial în condiţii de terapie intensivă, se recomandă ca Propofol Fresenius 20 mg/ml să fie administrat în perfuzie intravenoasă continuă.

Doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de sedare necesar. De obicei, un grad de sedare satisfăcător este obţinut la viteze de administare de 0,3 - 4,0 mg propofol/kg corp şi oră. Nu sunt recomandate viteze de perfuzare mai mari de 4,0 mg propofol/kg corp şi oră (vezi pct. 4.4).

Administrarea propofolului printr-un sistem de perfuzare controlată TCI (Target Controled Infusion) nu este recomandată pentru sedarea pacienţilor în unităţile de terapie intensivă (UTI).

Propofol Fresenius 20 mg/ml se administrează intravenos, nediluat, prin perfuzare continuă.

Propofol Fresenius 20 mg/ml nu trebuie administrat în bolus intravenos repetat, pentru menţinerea anesteziei.

În cazul în care Propofol Fresenius 20 mg/ml este administrat în perfuzie, se recomandă întotdeauna utilizarea unui echipament adecvat pentru monitorizarea vitezei de perfuzare, cum ar fi “burette”, numărătorul de picături, seringa automată sau pompa volumetrică pentru perfuzie.

Recipientele trebuie agitate înainte de utilizare.

A se utiliza numai emulsii omogene şi ambalaje nedeteriorate.

Înainte de utilizare, gâtul fiolei sau suprafaţa dopului din cauciuc trebuie curăţate utilizând un spray alcoolic sau un tampon îmbibat în alcool etilic. După utilizare, ambalajele deschise trebuie aruncate.

Propofol Fresenius 20 mg/ml este o emulsie lipidică ce nu conţine conservanţi antimicrobiologici, putând favoriza dezvoltarea rapidă a microorganismelor.

Emulsia trebuie transferată în condiţii aseptice, într-o seringă sterilă şi într-un echipament de perfuzare steril, imediat după deschiderea fiolei sau desigilarea flaconului. Administrarea trebuie începută imediat.

În timpul perfuziei intravenoase, trebuie păstrate condiţiile aseptice, atât pentru emulsia de Propofol

Fresenius 20 mg/ml, cât şi pentru echipamentul de perfuzare. Administrarea concomitentă a altor medicamente sau a altor soluţii prin adăugarea acestora în linia de perfuzie a propofolului trebuie să se efectueze aproape de canulă, utilizând un conector în Y sau o valvă cu trei căi.

Propofol Fresenius 20 mg/ml nu trebuie amestecat cu alte soluţii perfuzabile sau injectabile. Totuşi, soluţia perfuzabilă de glucoză 5% sau soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau soluția perfuzabilă de clorură de sodiu 0,18% și glucoză 4% pot fi administrate în canulă, prin dispozitive de administrare adecvate.

Propofol Fresenius 20 mg/ml nu trebuie administrat printr-un filtru microbiologic.

Propofol Fresenius 20 mg/ml şi orice echipament de perfuzare care conţine Propofol Fresenius 20 mg/ml sunt destinate unei singure administrări, la un singur pacient. După administrare, soluţia de

Propofol Fresenius 20 mg/ml rămasă trebuie aruncată.

Ca în cazul oricărei emulsii lipidice, perfuzarea Propofol Fresenius 20 mg/ml prin aceeaşi trusă de perfuzie nu trebuie să depăşească 12 ore. După 12 ore, trusa de perfuzie şi flaconul cu Propofol

Fresenius 20 mg/ml trebuie îndepărtate sau, dacă este necesar, înlocuite.

În vederea reducerii durerii la locul administrării, Propofol Fresenius 20 mg/ml trebuie administrat într-o venă mare sau poate fi administrată o soluţie injectabilă de lidocaină înainte de inducerea anesteziei cu Propofol Fresenius 20 mg/ml (vezi pct. 4.4).

Administrarea unor miorelaxante, precum atracurium şi mivacurium, utilizând linia venoasă prin care se administrează Propofol Fresenius 20 mg/ml, se va face numai după eliminarea anestezicului din sistemul de perfuzare.

De asemenea, propofolul poate fi administrat printr-un sistem de perfuzare controlată TCI. Deoarece există disponibile pe piață diferite algoritmuri pentru dozele recomandate, este necesar a se consulta instrucțiunile de utilizare ale dispozitivului de administrare, elaborate de către producător.

Durata administrării nu trebuie să depăşească 7 zile.

Propofolul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la propofol sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Propofol Fresenius 20 mg/ml conține ulei de soia și nu trebuie administrat la pacienții cu hipersensibilitate la arahide sau soia.

Propofolul nu trebuie administrat pacienților cu vârsta de 16 ani sau mai mică pentru sedare în unitățile de terapie intensivă (vezi pct. 4.4).

Propofolul trebuie administrat de către personal calificat în efectuarea anesteziei (sau, acolo unde este cazul, medici specialiști în îngrijirea pacienților în unitățile de terapie intensivă).

Pacienții trebuie monitorizați permanent iar echipamentele de menținere a permeabilității căilor respiratorii, ventilație artificială, suplimentare cu oxigen și alte dispozitive de resuscitare trebuie să fie disponibile imediat, în orice moment. Propofolul nu trebuie administrat de către persoana care realizează procedura de diagnosticare sau intervenţia chirurgicală.

Au fost raportate abuz și dependență de propofol, mai ales de către profesioniștii din domeniul sănătății. Ca și în cazul altor anestezice generale, administrarea propofolului în absența unor mijloace de susținere a căilor respiratorii, poate duce la complicații respiratorii letale.

În cazul în care propofolul este administrat în scop de sedare conștientă pentru proceduri chirurgicale şi de diagnostic, pacienții trebuie monitorizați permanent pentru detectarea semnelor precoce de hipotensiune arterială, obstrucție a căilor respiratorii și desaturare în oxigen.

Ca şi în cazul altor medicamente sedative, atunci când propofolul este utilizat pentru sedare în timpul procedurilor chirurgicale, pacienții pot prezenta mişcări involuntare. În timpul procedurilor care necesită imobilizare, aceste mişcări pot reprezenta un risc la locul intervenţiei.

Pentru a se asigura recuperarea completă a pacientului după utilizarea propofolului, este necesară o perioadă de timp adecvată înainte de externarea acestuia. În cazuri izolate, utilizarea propofolului poate fi asociată postoperator cu o perioadă de inconştienţă, care poate fi însoțită de o creştere a tonusului muscular. Acestă perioadă poate fi precedată sau nu de o perioadă de trezire. Deşi recuperarea este spontană, pacienţii inconştienţi trebuie îngrijiți corespunzător.

În general, tulburările induse de propofol nu sunt detectabile după 12 ore. Efectele propofolului, procedura efectuată, medicația administrată concomitent, vârsta și starea pacientului trebuie luate în considerare atunci când pacienții sunt sfătuiți în legătură cu următoarele:

- Recomandarea de a fi însoțiți atunci când părăsesc locul în care s-a efectuat administrarea;

- Momentul în care pot fi reluate activitățile specializate sau periculoase, cum ar fi conducerea vehiculelor;

- Utilizarea altor medicamente care pot provoca sedare (de exemplu, benzodiazepine, opioide, alcool).

Pot apărea crize epileptiforme întârziate, chiar și la pacienții non-epileptici, cu o perioadă de latență care variază de la câteva ore la câteva zile.

Insuficiență cardiacă, circulatorie sau respiratorie și hipovolemie

Ca şi în cazul altor medicamente anestezice administrate intravenos, trebuie acordată atenție pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, respiratorie, renală sau hepatică sau pacienților hipovolemici sau debilitaţi.

Clearance-ul propofolului este dependent de fluxul sanguin, prin urmare, administrarea concomitentă a medicamentelor care reduc debitul cardiac va reduce, de asemenea, clearance-ul propofolului.

Insuficienţa cardiacă, circulatorie sau pulmonară şi hipovolemia trebuie compensate înainte de administrarea propofolului.

Propofolul nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă cardiacă severă sau alte afecţiuni miocardice severe, decât cu precauţie extremă şi monitorizare intensivă.

La pacienţii supraponderali, la care trebuie să se administreze doze mai mari, trebuie avut în vedere riscul efectelor hemodinamice asupra sistemului cardiovascular.

Propofolul este lipsit de activitate vagolitică și a fost asociat cu bradicardie (ocazional marcată) şi chiar asistolie. Trebuie avută în vedere administrarea intravenoasă a unui medicament anticolinergic, fie înaintea inducerii, fie în timpul menţinerii anesteziei, mai ales în situaţiile în care tonusul vagal pare să predomine sau când propofolul este utilizat în asociere cu alte medicamente care ar putea provoca bradicardie.

Când propofolul este administrat unui pacient epileptic, poate exista risc de crize convulsive.

La pacienții epileptici pot apărea crize epileptiforme întârziate, cu o perioadă de latență care variază de la câteva ore la câteva zile.

Înainte de anestezierea unui pacient epileptic, trebuie verificat dacă acestuia i s-a administrat tratamentul antiepileptic. Deşi mai multe studii au demonstrat eficacitatea referitoare la tratarea stării de rău epileptic, administrarea propofolului la pacienţii epileptici poate, de asemenea, creşte riscul de crize convulsive.

Utilizarea propofolului nu este recomandată în asociere cu terapia electroconvulsivantă.

Pacienți cu tulburări ale metabolismului lipidic

Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări ale metabolismului lipidic sau cu alte afecţiuni care impun o utilizare prudentă a emulsiilor lipidice.

Pacienți cu presiune intracraniană crescută

Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu presiune intracraniană crescută şi tensiune arterială medie mică, deoarece există riscul unei scăderi semnificative a presiunii de perfuzie intracerebrală.

Nu se recomandă administrarea propofolului la nou-născuţi, deoarece administrarea la această grupă de pacienţi nu a fost studiată pe deplin. Datele farmacocinetice (vezi pct. 5.2 din RCP) indică faptul că clearance-ul este redus considerabil în cazul nou-născuţilor și prezintă o variabilitate interindividuală foarte mare. Se poate produce supradozaj relativ în urma administrării unor doze recomandate pentru copii mai mari, având ca rezultat deprimarea cardiovasculară severă.

Propofol Fresenius 20 mg/ml nu este recomandat la copii cu vârsta mai mică de 3 ani, întrucât ajustarea dozei în cazul concentraţiei de 20 mg/ml este greu de realizat la copilul mic, care necesită volume perfuzabile foarte mici. La copiii cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 3 ani, dacă, de exemplu, se urmăreşte obţinerea unei doze mai mici de 100 mg/oră, se recomandă utilizarea Propofol Fresenius 10 mg/ml.

Propofolul nu trebuie administrat pacienților cu vârsta de 16 ani sau mai mică pentru sedare în unitățile de terapie intensivă, deoarece siguranţa și eficacitatea utilizării propofolului pentru sedare la această grupă de vârstă nu au fost demonstrate (vezi pct. 4.3).

Recomandări cu privire la tratamentul în unităţi de terapie intensivă

Administrarea emulsiilor perfuzabile de propofol pentru sedare în unităţile de terapie intensivă a fost asociată cu o multitudine de dezechilibre metabolice și insuficiențe ale organelor, care pot fi letale. Au fost raportate asocieri de: acidoză metabolică, rabdomioliză, hiperpotasemie, hepatomegalie, insuficiență renală, hiperlipidemie, aritmie cardiacă, ECG de tip Brugada (supradenivelare a segmentului ST și undă T negativă) și insuficiență cardiacă cu progresie rapidă, care, de obicei, este refractară la tratament inotrop de susținere. Asocieri ale acestor tulburări au fost denumite “sindromul perfuziei cu propofol”. Aceste tulburări au fost observate mai ales la pacienții cu traumatisme craniene grave și copii cu infecții ale tractului respirator cărora li s-au administrat doze mai mari decât cele recomandate la adulți pentru sedare în unitățile de terapie intensivă.

Următoarele cauze par să fie factorii majori de risc pentru apariția acestor reacții adverse: reducerea aportului de oxigen la nivelul țesuturilor; leziuni neurologice severe și/sau sepsis; doze ridicate ale unuia sau mai multora dintre următorii agenți farmacologici - vasoconstrictoare, steroizi, medicamente inotrope și/sau propofol (de regulă, la doze mai mari de 4 mg/kg și oră pentru mai mult de 48 de ore).

Medicii prescriptori trebuie să fie atenți la aceste tulburări la pacienții cu riscurile de mai sus și să întrerupă imediat administrarea de propofol atunci când simptomele de mai sus apar. Concentrațiile tuturor medicamentelor sedative și a medicamentelor utilizate în unitățile de terapie intensivă (UTI), trebuie stabilite treptat în vederea menținerii aportului optim de oxigen și a parametrilor hemodinamici. Pacienţilor cu presiune intracraniană mărită (PIC) trebuie să li se administreze un tratament adecvat pentru susţinerea presiunii de perfuzie cerebrală în timpul acestor modificări induse de tratament.

Se reaminteşte medicilor curanţi, pe cât posibil, să nu se depăşească doza recomandată de 4 mg/kg şi oră.

Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări ale metabolismului lipidic sau cu alte afecţiuni care impun o utilizare prudentă a emulsiilor lipidice.

Se recomandă monitorizarea lipidemiei dacă se administrează propofol la pacienții care se consideră că prezintă un risc crescut de supraîncărcare lipidică. Dacă testele arată că lipidele nu sunt eliminate corespunzător din organism, administrarea propofolului trebuie făcută corespunzător. Dacă pacientului i se administrează simultan altă perfuzie intravenoasă cu lipide, trebuie să se reducă cantitatea acesteia pentru a se ţine cont de cantitatea de lipide perfuzate din compoziția propofolului: 1,0 ml Propofol

Fresenius 20 mg/ml conţine aproximativ 0,1 g lipide.

Trebuie avut grijă la tratamentul pacienților cu boală mitocondrială. Acești pacienți pot fi predispuși la exacerbarea afecțiunii în timpul anesteziei, intervenției chirurgicale și tratamentului în UTI. La acești pacienți se recomandă menținerea normotermiei, administrarea de carbohidrați și hidratare corespunzătoare. Semnele de debut ale exacerbării bolii mitocondriale și cele ale “sindromului perfuziei cu propofol” pot fi asemănătoare.

Propofol Fresenius 20 mg/ml nu conţine conservanţi antimicrobieni și favorizează dezvoltarea microorganismelor.

Atunci când se aspiră propofolul, acesta trebuie transferat în condiţii aseptice într-o seringă sterilă și într-un sistem de perfuzare steril, imediat după deschiderea fiolei sau desigilarea flaconului.

Administrarea trebuie începută imediat. În timpul administrării perfuziei intravenoase, trebuie păstrate condiţii aseptice, atât pentru propofol, cât şi pentru echipamentul de perfuzare. Administrarea concomitentă a altor medicamente sau a altor soluţii prin adăugarea acestora în linia de perfuzie prin care se administrează propofol, trebuie să se efectueze aproape de canulă. Propofolul nu trebuie administrat printr-un filtru microbiologic.

Propofolul și orice seringă care conține propofol sunt pentru o singură utilizare, la un singur pacient.

În conformitate cu ghidurile stabilite pentru alte emulsii lipidice, o perfuzie cu propofol nu trebuie să depășească 12 ore. La finalul procedurii sau după 12 ore, oricare dintre acestea are loc mai devreme, atât recipientul de propofol cât și trusa de perfuzie trebuie eliminate și înlocuite corespunzător.

Durere la locul de administrare

Pentru a reduce durerea locală în timpul inducerii anesteziei cu Propofol Fresenius 20 mg/ml, înaintea administrării emulsiei cu propofol se poate injecta lidocaină (vezi pct. 4.2).

Lidocaina nu trebuie administrată pacienţilor cu porfirie acută ereditară.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pentru 100 ml, adică este, practic, “fără sodiu”.

Propofolul a fost utilizat în asociere cu anestezia spinală şi epidurală şi cu premedicaţii utilizate în mod obişnuit, blocante neuromusculare, anestezice inhalatorii şi analgezice; nu s-a evidenţiat nicio incompatibilitate farmacologică. Pot fi necesare doze mai mici de propofol în cazurile în care anestezia generală sau sedarea sunt utilizate suplimentar tehnicilor de anestezie regională.

Ca urmare a inducerii anesteziei cu propofol, la pacienții tratați cu rifampicină a fost raportată hipotensiune arterială marcată.

Utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor, parasimpatoliticelor sau anestezicelor inhalatorii a prelungit anestezia şi a redus frecvenţa respiratorie.

După premedicaţia suplimentară cu opioide, efectele sedative ale propofolului sunt mai intense şi apneea poate să apară mai frecvent şi cu o durată mai lungă.

Trebuie avut în vedere că utilizarea concomitentă a propofolului şi a premedicaţiei, a anestezicelor inhalatorii sau a analgezicelor poate potenţa anestezia şi reacţiile adverse cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a deprimantelor sistemului nervos central (de exemplu, alcool etilic, anestezice generale, analgezice opioide) va determina potenţarea efectelor lor sedative. Asocierea Propofol Fresenius 20 mg/ml cu medicamente deprimante central, administrate pe cale parenterală, poate provoca deprimare respiratorie şi cardiovasculară severă.

După administrarea de fentanil, concentraţia plasmatică a propofolului poate creşte tranzitoriu, cu o creştere a frecvenţei de apariţie a apneei.

După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi stop cardiac.

La pacienţii trataţi cu ciclosporină cărora li s-au administrat lipide emulsionate de tipul Propofol

Fresenius 20 mg/ml, s-a raportat leucoencefalopatie.

La pacienții tratați cu valproat, a fost observată necesitatea unor doze mai scăzute de propofol. Atunci când se folosesc concomitent, o reducere a dozei de propofol ar trebui luată în considerare.

Siguranţa administrării propofolului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Propofolul nu trebuie să se administreze femeilor gravide, cu excepția situaţiilor când este absolut necesar. Propofolul traversează bariera fetoplacentară şi poate induce deprimare respiratorie neonatală. Totuși, propofolul poate fi utilizat în cazul unui avort indus.

Trebuie evitate dozele mari (peste 2,5 mg propofol/kg corp pentru inducerea sau 6 mg propofol/kg corp şi oră pentru menţinerea anesteziei).

Studiile efectuate la animale au evidențiat toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Studii efectuate la femei care alăptează au arătat că mici cantități de propofol sunt excretate în laptele matern. Prin urmare, femeile nu trebuie să alăpteze timp de 24 ore după administrarea propofolului.

Laptele produs în acestă perioadă trebuie aruncat.

Pacienții trebuie avertizați că le poate fi afectată capacitatea de a efectua sarcini specializate, cum ar fi conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, un anumit timp după utilizarea propofolului.

După administrarea Propofol Fresenius 20 mg/ml, pacientul trebuie ţinut sub observaţie o perioadă suficientă de timp. Pacientul trebuie atenţionat să evite să conducă vehicule, să folosească utilaje sau să lucreze în situaţii potenţial periculoase. Pacientului nu trebuie să i se permită să părăsească unitatea sanitară neînsoţit şi trebuie informat să evite consumul de alcool etilic.

În general, tulburările induse de propofol nu sunt detectabile după 12 ore (vezi pct 4.4).

Inducerea și menținerea anesteziei sau sedării cu propofol este în general ușoară, cu simptome minime de excitație. Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate sunt reacțiile adverse previzibile din punct de vedere farmacologic ale unui medicament anestezic/sedativ, cum ar fi hipotensiunea arterială. Tipul, severitatea și incidența reacțiilor adverse observate la pacienții cărora li s-a administrat propofol pot fi asociate cu starea pacienților și cu procedurile chirurgicale sau terapeutice efectuate.

Categoriile de frecvență au fost astfel definite:

Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunsocută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabel cu reacții adverse

Clasificarea MedDRA pe Frecvență Reacții adverse aparate, sisteme și organe

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare Anafilaxie - poate include angioedem, bronhospasm, eritem și hipotensiune arterială

Tulburări metabolice și de Cu frecvență necunoscută (9) Acidoză metabolică (5), nutriție hiperkaliemie (5), hiperlipidemie (5)

Tulburări psihice Cu frecvență necunoscută (9) Stare euforică, dezinhibiție sexuală.

Abuz și dependență medicamentoasă (8)

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee în timpul perioadei de revenire

Rare Mișcări epileptiforme, inclusiv convulsii și opistotonus în timpul perioadelor de inducere, menținere și revenire.

Vertij, frisoane şi senzaţie de frig în perioada de revenire Foarte rare Stare de inconștiență postoperator

Cu frecvență necunoscută (9) Mișcări involuntare

Tulburări cardiace Frecvente Bradicardie (1) și tahicardie în timpul perioadei de inducere

Foarte rare Edem pulmonar

Cu frecvență necunoscută (9) Aritmii cardiace (5), insuficienţă cardiacă (5),(7)

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială (2) Mai puțin frecvente Tromboză şi flebită

Tulburări respiratorii, toracice și Frecvente Apnee tranzitorie, tuse și mediastinale singultus în timpul perioadei de inducție

Cu frecvență necunoscută (9) Depresie respiratorie (dependentă de doză)

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greață și vărsături în timpul perioadei de revenire

Foarte rare Pancreatită

Clasificarea MedDRA pe Frecvență Reacții adverse aparate, sisteme și organe

Tulburări hepatobiliare Cu frecvență necunoscută (9) Hepatomegalie (5)

Tulburări musculo-scheletice și Cu frecvență necunoscută (9) Rabdomioliză (3),(5) ale țesutului conjunctiv

Tulburări renale și ale căilor Foarte rare Modificare de culoare a urinei, urinare la administrarea prelungită

Cu frecvență necunoscută (9) Insuficiență renală (5)

Tulburări generale și la nivelul Foarte frecvente Durere locală în perioada de locului de administrare inducere(4) Foarte rare Necroză tisulară (10) după administrare extravasculară accidentală

Cu frecvență necunoscută (9) Durere locală, edem după administrare extravasculară accidentală

Investigații diagnostice Cu frecvență necunoscută (9) ECG de tip Brugada (5),(6)

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii Foarte rare Febră postoperator legate de procedurile utilizate (1) Bradicardiile severe sunt rare. Au fost raportate cazuri izolate de progresie la asistolie. (2) Ocazional, hipotensiunea arterială poate necesita administrare intravenoasă de lichide și reducerea vitezei de administrare a propofolului. (3) Au fost raportate foarte rar cazuri de rabdomioliză la administrarea unor doze mai mari de 4 mg/kg și oră, pentru sedare în UTI. (4) Poate fi minimizată utilizând venele mai mari de la nivelul antebrațului și fosei antecubitale. La administrarea Propofol Fresenius 20 mg/ml, durerea locală poate fi, de asemenea, redusă prin administrarea concomitentă a lidocainei.

(5) Combinații ale acestor evenimente, cunoscute ca “sindromul perfuziei cu propofol”, pot fi observate la pacienții cu afecțiuni grave care, de cele mai multe ori, prezintă factori de risc multipli pentru apariția acestor evenimente, vezi pct. 4.4.

(6) ECG de tip Brugada - supranivelare a segmentului ST și undă T negativă pe ECG. (7) Insuficiență cardiacă rapid progresivă (în unele cazuri cu sfârșit letal) la adulți. În aceste cazuri, insuficiența cardiacă a fost, de obicei, refractară la tratamentul inotrop de susținere. (8) Abuz și dependență de propofol, mai ales de către profesioniștii din domeniul sănătății. (9) Frecvență necunoscută, deoarece nu poate fi estimată din datele disponibile din studiile clinice. (10) A fost raportată necroză în cazul în care viabilitatea tisulară a fost afectată.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

Tel: +4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Este posibil ca supradozajul accidental să determine deprimare cardio-respiratorie. Deprimarea respiratorie trebuie tratată prin ventilaţie artificială cu oxigen. Deprimarea cardiovasculară poate necesita aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg şi, dacă este gravă, administrarea de substituenţi de plasmă şi agenţi presori.

Grupa farmacoterapeutică: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX10.

Propofolul (2,6-diizopropilfenol) este un anestezic general cu durată scurtă de acţiune şi cu o instalare rapidă. În funcţie de viteza de administrare, acţiunea se instalează după 30-40 secunde. Durata anesteziei după o singură administrare în bolus este scurtă şi durează, în funcţie de metabolism şi eliminare, 4-6 minute.

Nu s-a constatat acumulare semnificativă după injecţii repetate sau perfuzii, în cazul utilizării dozelor recomandate pentru menţinerea anesteziei. Pacienţii îşi recapătă conştienţa rapid.

Bradicardia şi hipotensiunea arterială raportate în timpul inducerii anesteziei pot fi cauzate de un efect vagotonic cerebral sau de inhibarea activităţii simpatice. Totuşi, funcţiile hemodinamice revin, în general, la normal în timpul menţinerii anesteziei.

Studii limitate privind durata anesteziei pe bază de propofol la copii indică faptul că siguranţa şi eficacitatea rămân neschimbate pe o durată de până la 4 ore. Datele din literatura de specialitate privind utilizarea la copii atestă utilizarea pentru proceduri prelungite fără modificări în ceea ce priveşte siguranţa sau eficacitatea.

Propofolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 98%. După administrarea intravenoasă, profilul farmacocinetic al propofolului urmează un model tri-compartimental.

Propofolul este distribuit extensiv şi este eliminat rapid din organism (clearance-ul total: 1,5-2 l/minut). Clearance-ul se produce prin procese metabolice, în principal la nivel hepatic unde este dependent de fluxul sanguin, pentru a forma conjugaţi inactivi ai propofolului şi quinolului corespunzător, care sunt excretaţi în urină.

După o doză unică de 3 mg propofol/kg corp administrată intravenos, clearance-ul propofol/kg corp creşte cu vârsta, după cum urmează: clearance-ul mediu este considerabil mai scăzut la nou-născuţii cu vârsta < 1 lună (n=25) (20 ml/kg şi min), comparativ cu copiii cu vârsta mai mare (n = 36, vârsta cuprinsă între 4 luni-7 ani). În plus, variabilitatea interindividuală este considerabilă la nou-născuţi (3,7-78 ml/kg şi min). Ţinând cont de aceste date limitate obţinute din studii clinice, care indică o mare variabilitate, nu există recomandări în ceea ce priveşte dozele pentru această grupă de vârstă.

Clearance-ul mediu al propofolului la copiii cu vârstă mai mare, după o doză unică de 3 mg/kg corp, administrată în bolus, a fost de 37,5 ml/min şi kg (4-24 luni) (n=8), 38,7 ml/min şi kg (11-43 luni) (n=6), 48 ml/min şi kg (1-3 ani) (n=12), 28,2 ml/min şi kg (4-7 ani) (n=10), comparativ cu 23,6 ml/min şi kg la adulţi (n=6).

Studiile preclinice de toxicitate după doze repetate şi de genotoxicitate nu au evidenţiat riscuri specifice pentru om, legate de administrarea propofolului. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate. Nu au fost observate efecte teratogene. În cadrul studiilor de toleranţă locală, injectarea intramusculară a dus la distrugerea ţesutului adiacent locului de injectare, iar injectarea paravenoasă şi cea subcutanată au determinat modificări histologice, caracterizate prin infiltrat inflamator şi fibroză focală.

Studiile publicate, efectuate la animale (inclusiv primate), cu doze ce au indus anestezie ușoară până la moderată, au arătat că utilizarea medicamentelor anestezice pe parcursul perioadei de dezvoltare cerebrală rapidă sau de sinaptogeneză au condus la pierderea celulelor în creierul aflat în curs de dezvoltare, ce poate fi asociată cu deficiențe cognitive prelungite. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor constatări preclinice.

Ulei de soia rafinat

Lecitină purificată din ou

Glicerol

Acid oleic

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalajul original este de 2 ani.

Sistemele de administrare care conţin Propofol Fresenius 20 mg/ml nediluat trebuie înlocuite după 12 ore.

După deschidere, medicamentul trebuie utilizat imediat.

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se congela.

Fiole din sticlă incoloră (tip I) a 20 ml.

Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 50 ml cu dop din cauciuc bromobutilic.

Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 100 ml cu dop din cauciuc bromobutilic.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 20 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră a 50 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 50 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră a 100 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 100 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Pentru o singură administrare. Orice cantitate de emulsie neutilizată trebuie aruncată.

Recipientele trebuie agitate înainte de utilizare.

Emulsia nu trebuie utilizată, dacă se observă două straturi după agitare.

A se utiliza numai emulsii omogene şi ambalaje nedeteriorate.

Înainte de utilizare, gâtul fiolei sau suprafaţa dopului din cauciuc trebuie curăţate utilizând un spray alcoolic sau un tampon îmbibat în alcool. După utilizare, recipientele deschise trebuie aruncate.

Fresenius Kabi Deutschland GmbH, 61346 Bad Homburg v.d.H.,

Germania

Tel: +49 6172 686 0

Fax: +49 6172 686 8119

10591/2018/01-02-03-04-05

Data ultimei reînnoiri a autorizatiei: februarie 2018

Noiembrie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.