PROPAFENONA ARENA 150mg comprimate filmate prospect medicament

Propafenonă Arena 150 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conține 150 mg clorhidrat de propafenonă.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate filmate

Comprimate filmate de culoare albă, rotunde, cu suprafeţe lenticulare, cu diametrul de 9 mm.

Tahiaritmii supraventriculare: tahicardie joncţională, tahicardie supraventriculară din sindromul WPW, fibrilaţie atrială paroxistică, în absenţa alterării funcţiei ventriculului stâng.

Tahicardie ventriculară simptomatică severă, cu potenţial letal.

Dozele trebuie ajustate în funcţie de cerinţele individuale ale fiecărui pacient.

În cazul pacienţilor la care apare prelungirea semnificativă a complexului QRS sau bloc atrio-ventricular de gradul 2 sau 3, trebuie luată în considerare reducerea dozei.

La pacienţii cu greutatea de aproximativ 70 kg, în perioada de creştere treptată a dozei şi în tratamentul de menţinere, se recomandă o doză zilnică de 450 până la 600 mg de clorhidrat de propafenonă divizată în două sau trei doze pe zi.

Ocazional, poate fi necesară creşterea dozei zilnice la 900 mg de clorhidrat de propafenonă.

La pacienţii cu greutatea mai mică, doza zilnică trebuie scăzută corespunzător. Creşterea dozei nu trebuie iniţiată decât după ce pacientul a utilizat tratamentul trei până la patru zile.

O scădere a dozei trebuie să se ia în considerare la acei pacienţi care au complexul QRS prelungit sau bloc

AV de gradul trei.

Doza individuală de întreţinere trebuie să fie stabilită sub supraveghere cardiologică, inclusiv monitorizare

ECG şi control repetat al tensiunii arteriale (în perioada de creştere treptată a dozei).

Creşterea dozei nu trebuie să se iniţieze decât după ce pacientul a utilizat tratamentul trei până la patru zile.

Doza individuală de întreţinere trebuie să fie stabilită sub supraveghere cardiologică inclusiv monitorizare

ECG şi control repetat al tensiunii arteriale (în perioada de creştere treptată a dozei).

Creşterea dozei nu trebuie să se iniţieze decât după ce pacientul a utilizat tratamentul trei până la patru zile.

Doza individuală de întreţinere trebuie să fie stabilită sub supraveghere cardiologică inclusiv monitorizare

ECG şi control repetat al tensiunii arteriale (în perioada de creştere gradată a dozei).

La vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă ventriculară stângă importantă (fracţia de ejecţie a ventriculului stâng mai mică de 35%) sau cu o afecţiune a structurii miocardice, tratamentul trebuie iniţiat cu prudenţă cu doze mici, crescute treptat. Acelaşi lucru se recomandă şi în tratamentul de întreţinere.

Orice creştere a dozei ce poate fi necesară nu trebuie să se facă decât după cinci sau opt zile de tratament.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică/renală, poate apărea la doze terapeutice standard fenomenul de acumulare. Cu toate acestea, pacienţii cu aceste afecţiuni pot utiliza clorhidratul de propafenonă sub monitorizarea ECG şi a concentraţiilor plasmatice ale medicamentului.

Datorită gustului amar şi acţiunii anestezice de suprafaţă a propafenonei, comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi (fără a fi mestecate), cu lichide.

- Hipersensibilitate la clorhidrat de propafenonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Sindrom Brugada cunoscut (vezi pct. 4.4)

- Infarct miocardic în ultimele 3 luni

- Afecţiuni cardiace cum sunt:

- insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată terapeutic cu fracţia de ejecţie a ventriculului stâng mai mică de 35%;

- şoc cardiogen, cu excepţia celui indus de aritmii;

- bradicardie severă simptomatică;

- prezenţa tulburărilor de conducere la nivel sinoatrial, defect de conducere atrială, bloc atrioventricular de gradul doi sau mai mare, bloc de ramură complet sau bloc distal în absenţa unui pacemaker artificial;

- hipotensiune severă.

- Tulburări ale echilibrului electrolitic (de exemplu, tulburări ale metabolismului potasiului)

- Boli pulmonare obstructive severe

- Miastenia gravis

- Utilizarea concomitentă a ritonavirului.

Este important ca fiecare pacient care utilizează propafenonă să fie evaluat electrocardiografic şi clinic înaintea şi în timpul tratamentului pentru a stabili dacă răspunsul la propafenonă necesită continuarea tratamentului.

După expunerea la propafenonă, poate fi depistat sindromul Brugada sau pot apărea modificări ale ECG de tip Brugada în perioada asimptomatică de purtători ai sindromului. După iniţierea tratamentului cu propafenonă trebuie să se efectueze ECG pentru a exclude modificările sugestive pentru sindromul Brugada.

Tratamentul cu clorhidrat de propafenonă poate influenţa activitatea pacemaker-ului artificial. De aceea, în timpul tratamentului, trebuie verificată funcţionarea pacemaker-ului şi la nevoie, acesta trebuie reprogramat.

Există posibilitatea de transformare a fibrilaţiei atriale paroxistice în flutter atrial însoţit de bloc de conducere 2:1 sau 1:1 (vezi pct. 4.8).

Similar celorlalte medicamente antiaritmice din clasa IC, pacienţii cu afecţiuni semnificative ale structurii cardiace pot fi predispuşi la evenimente adverse severe. De aceea propafenona este contraindicată acestor pacienţi (vezi pct. 4.3).

Clorhidratul de propafenonă trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie a căilor respiratorii, de exemplu: astm.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Medicamentele care inhibă CYP2D6, CYP1A2 şi CYP 3A4 ca de exemplu ketoconazolul, cimetidina, chinidina, eritromicina, precum şi sucul de grapefruit pot să determine creşterea concentraţiilor de propafenonă. Atunci când propafenona este utilizată concomitent cu inhibitori ai acestor enzime, pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi doza trebuie ajustată corespunzător.

Nu s-au observat efecte semnificative asupra farmacocineticii propafenonei sau a lidocainei în cazul în care acestea se utilizează concomitent. Totuşi, s-a raportat creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central determinate de lidocaină atunci când aceasta se utilizează concomitent cu propafenonă.

Tratamentul concomitent cu amiodaronă şi clorhidrat de propafenonă poate influenţa conducerea şi repolarizarea şi determină tulburări care au potenţial proaritmogen. Poate fi necesară ajustarea dozelor ambelor componente în funcţie de răspunsul terapeutic.

Atunci când propafenona se utilizează concomitent cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) cum sunt fluoxetina şi paroxetina, poate să crească concentraţia plasmatică a propafenonei.

Utilizarea concomitentă de propafenonă şi fluoxetină, creşte Cmax şi ASC ale propafenonei S cu 39 şi respectiv 50% şi Cmax şi ASC ale propafenonei R cu 71 şi respectiv 50%. De aceea, doze mai mici de propafenonă pot fi suficiente pentru a se atinge răspunsul terapeutic dorit.

Poate să crească apariţia reacţiilor adverse atunci când propafenona se utilizează concomitent cu anestezice locale (de exemplu implantarea unui pacemaker, intervenţii chirurgicale sau lucrări dentare) şi cu alte medicamente care au efect inhibitor al frecvenţei cardiace şi/sau a contractilităţii miocardului (de exemplu beta-blocante, antidepresive triciclice).

Utilizarea concomitentă a clorhidratului de propafenonă cu medicamente metabolizate de CYP2D6 (cum este venlafaxina) poate să determine creşterea concentraţiilor acestor medicamente. În timpul tratamentului cu propafenonă s-a raportat creşterea concentraţiilor plasmatice şi/sau sanguine de propranolol, metoprolol, desipramină, ciclosporină, teofilină şi digoxină.

Dacă se observă semne de supradozaj, trebuie să se scadă dozele acestor medicamente, după caz.

Utilizarea concomitentă a propafenonei şi a fenobarbitalului şi/sau a rifampicinei (inductori CYP3A4) poate să scadă eficacitatea propafenonei ca antiaritmic ca rezultat al scăderii concentraţiei plasmatice a propafenonei. Prin urmare răspunsul la tratamentul cu propafenonă trebuie monitorizat în timpul tratamentului cronic concomitent cu fenobarbital şi/sau rifampicină.

Se recomandă monitorizarea atentă a factorilor coagulării la pacienţii care utilizează concomitent anticoagulante orale (de exemplu: fenprocumonă, warfarină) deoarece propafenona poate să crească concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente având ca rezultat creşterea timpului de protrombină.

Dacă se observă semne de supradozaj, dozele acestor medicamente trebuie scăzute corespunzător.

Studii referitoare la interacţiuni au efectuate numai la adulţi. Nu se ştie în ce măsură interacţiunile acestea sunt similare şi în cadrul grupului de vârstă pediatric.

Nu s-au efectuat studii specifice bine-controlate la gravide. Propafenona trebuie să fie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.

La om, se cunoaşte că propafenona traversează bariera placentară. S-a arătat că în cordonul ombilical, concentraţia propafenonei este de aproximativ 30% din concentraţia din sângele matern.

Nu a fost studiată eliminarea propafenonei în laptele matern. Date limitate sugerează că este posibil ca propafenona să se elimine în laptele matern. Mamele care alăptează trebuie să utilizeze cu precauţie propafenonă.

În timpul tratamentului, pot să apară vedere înceţoşată, ameţeli, fatigabilitate şi hipotensiune arterială posturală, care pot să influenţeze viteza de reacţie a pacienţilor şi scad capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse asociate tratamentului cu propafenonă sunt ameţeli, tulburări de conducere cardiacă şi palpitaţii.

Reacţii din studiile clinice sau din observaţiile după punerea pe piață

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse raportate în studii clinice şi după punerea pe piaţă a propafenonei.

Reacţiile adverse considerate ca fiind cel puţin posibil în legătură cu propafenona sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), cu frecvenţă necunoscută ( frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii, acolo unde s-a putut stabili gradul de severitate.

Aparate, sisteme şi Foarte Frecvente Mai puţin Cu frecvenţă organe frecvente ≥1/100 şi <1/10 frecvente necunoscută ≥ 1/10 ≥1/1000 şi <1/100 (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări Trombocitopenie Agranulocitoză hematologice şi Leucopenie limfatice Granulocitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitate1 sistemului imunitar

Tulburări metabolice Scăderea apetitului şi de nutriţie alimentar

Tulburări psihice Anxietate Coşmaruri Stare confuzională

Tulburări ale somnului

Tulburări ale Ameţeli2 Cefalee Sincopă Convulsii sistemului nervos Disgeuzie Ataxie Simptome

Parestezie extrapiramidale

Agitaţie

Tulburări vizuale Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi Vertij vestibulare

Tulburări cardiace Tulburări ale Bradicardie Tahicardie Fibrilaţie conducerii sinusală ventriculară ventriculară cardiace3 Bradicardie Aritmii4 Insuficienţă

Palpitaţii Tahicardie cardiacă5

Flutter atrial Scăderea frecvenţei cardiace

Tulburări vasculare Hipotensiune Hipotensiune arterială arterială ortostatică

Tulburări Dispnee respiratorii, toracice şi mediastinale

Tulburări Durere Distensie Tulburări gastro-intestinale abdominală abdominală gastro-intestinale

Vărsături Flatulenţă

Greaţă

Constipaţie

Xerostomie

Tulburări Funcţie hepatică Leziuni hepatobiliare alterată6 hepatocelulare

Colestază

Hepatită

Icter

Afecţiuni cutanate şi Urticarie ale ţesutului Prurit subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie

Eritem

Tulburări musculo- Sindrom scheletice şi ale asemănător ţesutului conjunctiv lupusului

Tulburări ale Disfuncţie erectilă Scădere a aparatului genital şi numărului de sânului spermatozoizi7

Tulburări generale şi Dureri toracice la nivelul locului de Astenie administrare Fatigabilitate

Pirexie 1Se poate manifesta prin colestază, discrazie sanguină şi erupţie cutanată tranzitorie. 2Exclusiv vertijul. 3Inclusiv bloc sinoatrial, bloc atrioventricular şi bloc intraventricular. 4Propafenona se poate asocia cu efecte proaritmice care se manifestă prin creşterea frecvenţei cardiace (tahicardie) sau fibrilaţie ventriculară. Unele dintre aceste aritmii pot fi ameninţătoare de viaţă şi pot necesita resuscitare pentru a preveni un rezultat posibil fatal. 5Poate să apară agravarea insuficienţei cardiace preexistente. 6Acest termen acoperă teste ale funcţiei hepatice modificate, cum este creşterea aspartat-aminotransferazei, alanin-aminotransferazei, gama-glutamiltransferazei şi a fosfatazei alcaline sanguine. 7Scăderea numărului de spermatozoizi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu propafenonă.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Simptome cardiace

Efectele toxice ale propafenonei se manifestă la nivelul miocardului prin tulburări la nivelul generării şi conducerii impulsurilor, cum sunt prelungirea intervalului PQ; lărgire complexului QRS; supresia automatismului nodului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventriculară, flutter ventricular, fibrilaţie ventriculară. Scăderea forţei de contracţie (efect inotrop negativ) poate produce hipotensiune arterială, mergând până la şoc cardiogen, în cazuri severe.

Simptome extracardiace

Pot apărea frecvent: cefalee, ameţeli, vedere înceţoşată, parestezii, tremor, greaţă, constipaţie şi xerostomie.

În cazuri foarte rare pot să apară convulsii. De asemenea, s-a raportat deces.

În cazuri severe de supradozaj s-au raportat convulsii tonico-clonice, parestezii, somnolenţă, comă şi stop respirator.

În plus faţă de măsurile generale, trebuie monitorizate semnele vitale şi dacă e nevoie, acestea vor fi susţinute într-un serviciu de terapie intensivă.

Defibrilarea precum şi perfuzia cu dopamină şi izoproterenol sunt eficiente în controlul ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale. Convulsiile au fost atenuate cu diazepam intravenos. Pot fi necesare măsuri generale de susţinere cum sunt respiraţie artificială asistată şi masaj cardiac extern.

Încercarea de eliminare prin hemoperfuzie are eficacitate limitată. Datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice (> 95%) şi volumului mare de distribuţie, hemodializa este ineficace.

Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice clasa IC, codul ATC: C01BC03.

Propafenona este un agent antiaritmic, stabilizator de membrană, blocant al canalelor de sodiu aparţinând clasei IC (Vaughan Williams).

Propafenona scade viteza depolarizării sistolice (faza 0) şi amplitudinea potenţialului de acţiune, cu diminuarea conducerii în miocard (efect dromotrop negativ), scade viteza depolarizării diastolice cu diminuarea automatismului, creşte durata perioadei refractare.

Măreşte durata perioadei refractare la nivelul atriului, nodului atrioventricular şi ventriculului.

Propafenona măreşte perioada refractară în căile accesorii, la pacienţii cu sindrom WPW.

Propafenona este un amestec racemic de S- şi R-propafenonă.

După administrarea orală a propafenonei cu eliberare imediată concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 2-3 ore.

Este cunoscut faptul că propafenona este supusă biotransformării presistemice extensive şi saturabile (efect de prim pasaj hepatic CYP2D6), ceea ce conduce la o biodisponibilitate absolută dependentă de doza şi de forma farmaceutică. Deşi în studiul cu doză unică alimentele au crescut concentraţia plasmatică maximală şi biodisponibilitatea, în timpul administrării de doze multiple la subiecţi sănătoşi, alimentele nu au modificat semnificativ biodisponibilitatea.

Propafenona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 1,9 până la 3,0 L/kg.

Gradul de legare al propafenonei de proteinele plasmatice este dependent de concentraţie şi a scăzut de la 97,3% la 0,25 ng/mL până la 91,3% la 100 ng/mL.

Biotransformare şi eliminare

Există două şabloane determinate genetic de metabolism al propafenonei. La peste 90% din pacienţi, medicamentul este metabolizat rapid şi extensiv cu un timp de înjumătăţire la eliminare de 2-10 ore (metabolizatori rapizi). Aceşti pacienţi metabolizează propafenona în 2 metaboliţi activi: 5-hidroxipropafenonă care este formată de CYP2D6 şi N-depropilpropafenona (norpropafenonă) care este formată de CYP3A4 şi CYP1A2. La mai puţin de 10% din pacienţi, metabolismul propafenonei este mai lent, deoarece metabolitul 5-hidroxi nu se formează sau se formează puţin (metabolizatori lenţi). Timpul de înjumătăţire la eliminare variază de la 2 la 10 ore pentru metabolizatorii rapizi şi între 10 şi 32 ore pentru metabolizatorii lenţi. Clearance-ul propafenonei este între 0,67 şi 0,81 L/h/kg.

Deoarece starea de echilibru se atinge în ziua 3 sau 4, regimul de dozare recomandat este acelaşi indiferent de tipul de metabolizator (rapid sau lent) pentru toţi pacienţii.

În cazul metabolizatorilor rapizi, calea saturabilă a hidroxilării (CYP2D6) determină o farmacocinetică nonliniară. La metabolizatorii lenţi, propafenona are o farmacocinetică liniară.

Variabilitatea inter- şi intra-individuală

În cazul clorhidratului de propafenonă există un grad considerabil de variabilitate individuală al farmacocineticii datorat în mare parte efectului de prim pasaj hepatic şi farmacocineticii nonliniare a metabolizatorilor rapizi. Marea variabilitate a nivelurilor sanguine necesită ca doza să fie crescută cu atenţie la pacienţi, acordând o atenţie deosebită la apariţia semnelor clinice şi electrocardiografice de toxicitate.

Expunerea la propafenonă la subiecţii în vârstă cu funcşie renală normală este înalt variabilă şi nu diferă semnificativ de subiecţii sănătoşi tineri. Expunerea la 5-hidorxipropafenonă a fost similară, dar expunerea glucuronidele propafenonei a fost dublă.

La pacienţii cu insuficienţă renală, expunerea la propafenonă şi la 5-hidorxipropafenonă a fost similară cu cea de la grupul de control sănătos, însă a fost observată acumularea de metaboliţi glucuronidaţi.

Clorhidratul de propafenonă trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boală renală.

Propafenona a demonstrat o biodisponibilitate orală crescută şi un timp de înjumătăţire crescut la pacienţii cu afectare hepatică. Doza trebuie ajustată la pacienţii cu boală hepatică.

Studiile la animale nu au demonstrat vreun pericol deosebit pentru oameni, luând în considerare studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carciogenetic sau toxicitate în cadrul reproducerii.

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină PH 101

Stearat de magneziu

Talc

Croscarmeloza sodică

Polividonă K 30

AquaPolish® P White 011.20 conține:

Hidroxipromeloză 6 Pa 2910

Polietilenglicol 6000Pa

Lactoză monohidrat

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate.

Cutie cu 2 blistere din PVC transparent/Al a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 5 blistere din PVC transparent/Al a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 10 blistere din PVC transparent/Al a câte 10 comprimate filmate

Fără cerinţe speciale.

ARENA GROUP SA

Str. Ştefan Mihaileanu nr.31, sector 2, Bucureşti

România

9245/2016/01-03

Data primei autorizări: August 2016

August 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.