PRONORAN 50mg drajeuri eliberare prelungită prospect medicament

PRONORAN 50 mg drajeuri cu eliberare prelungită

Un drajeu cu eliberare prelungită conţine piribedil 50 mg.

Excipienţi: un drajeu cu eliberare prelungită conţine: Ponceau 4 R 3,87 mg şi zahăr 57,17 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Drajeu cu eliberare prelungită

Drajeuri rotunde, de culoare roşie, cu înălţimea de 4 mm şi diametrul de aproximativ 9 mm.

- Tratamentul bolii Parkinson:

- fie în monoterapie (în special în formele clinice cu tremor),

- sau în asociere cu levodopa, de la iniţierea tratamentului sau ulterior (în special în formele clinice cu tremor),

Pronoran este indicat la adulţi.

Tratamentul bolii Parkinson

- în monoterapie: doza uzuală este de 3-5 drajeuri Pronoran 50 mg (150-250 mg piribedil) pe zi, administrate fracţionat, în 3-5 prize;

- în asociere cu terapia cu levodopa: doza uzuală este de 1-3 drajeuri Pronoran 50 mg (50-150 mg piribedil) pe zi, administrate fracţionat, în 1-3 prize (aproximativ 50 mg piribedil pentru 250 mg levodopa).

Oprirea bruscă a tratamentului cu agoniști dopaminergici expune la riscul de sindrom neuroleptic malign.

Pentru a evita acest risc, doza de piribedil trebuie scăzută treptat, până la întreruperea completă a tratamentului.

Tulburări de control al impulsurilor

Pentru a evita riscul de apariție a tulburărilor de control al impulsurilor, se rocomadă administrarea dozei minime eficace. Dacă apar astfel de simptome, trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență hepatică și/sau renală

Piribedilul nu a fost studiat la aceste grupe de pacienți. Se recomandă precauție la administrarea la pacienți cu insuficiență hepatică și/sau renală.

Siguranța și eficacitatea piribedilului la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Nu există informații relevante privind utilizarea piribedil pentru această indicație la copii și adolescenți.

Drajeurile trebuie înghiţite cu o jumătate de pahar cu apă, fără a le mesteca, după mese.

Aceste doze trebuie atinse treptat: se recomandă o creştere a dozei cu câte 50 mg piribedil (un drajeu cu eliberare prelungită) la fiecare trei zile.

- hipersensibilitate la piribedil sau la oricare dintre excipienţi

- şoc cardiovascular

- infarct miocardic acut.

- este contraindicată asocierea cu neuroleptice (cu excepţia clozapinei) (vezi pct. 4.5).

Piribedil a fost asociat cu somnolenţă şi episoade de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi precedate de semne de atenţionare, a fost raportată foarte rar. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui fapt şi avertizaţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu piribedil. Pacienţii care au manifestat somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje.

În plus, poate fi avută în vedere micşorarea dozei sau întreruperea tratamentului.

Este cunoscut faptul că agoniștii dopaminergici afectează reglarea sistemică a tensiunii arteriale, având ca rezultat apariția hipotensiunii arteriale posturale.

Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la începutul tratamentului, din cauza riscului general de apariție a hipotensiunii arteriale asociat cu terapia dopaminergică.

Luând în considerare vârsta pacienţilor trataţi cu piribedil, trebuie avut în vedere riscul de căderi datorat apariţiei episoadelor subite de somn, hipotensiunii arteriale sau stării confuzionale.

Datorită posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu piribedil.

Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă la tratamentul cu agonişti dopaminergici şi levodopa.

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale).

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de agonist dopaminergic administrat în asociere cu levodopa, poate apărea dischinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie redusă.

Tulburări de control a impulsurilor

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu regularitate pentru apariţia tulburărilor de control a impulsurilor. Pacienţii şi cei care îi ingrijesc trebuie atenţionaţi că, la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv piribedil, pot apărea simptome comportamentale ale tulburărilor de control a impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, dorinţa compulsivă de a cheltui sau cumpăra, mâncatul în exces şi dorinţa compulsivă de a mânca. Dacă apar astfel de simptome, trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei.

Comportament anormal

A fost raportat comportament anormal care poate fi asociat cu manifestări ce includ confuzie, agitație, agresivitate.

Dacă apar astfel de simptome, trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei.

Agoniștii dopaminergici pot produce sau agrava tulburări psihice cum sunt mania, delirul și halucinațiile (vezi pct. 4.5).

Dacă apar astfel de simptome, trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei.

Diskinezie

În stadii avansate ale bolii Parkinson, în cazul tratamentului asociat cu levodopa, poate apărea diskinezie în timpul creșterii inițiale a dozei de piribedil. Dacă apare acest simptom, doza de piribedil trebuie scăzută.

La întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice au fost raportate simptome sugestive de sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.2).

Edemul periferic a fost observat la administrarea agoniștilor dopaminergici. Acesta trebuie avut în vedere și când se administrează piribedil.

Tratamentul cu piribedil nu justifică întreruperea administrării antihipertensivelor la pacienţii cu hipertensiune arterială.

Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Excipientul Ponceau 4 R (E 124) poate provoca reacţii alergice.

+ Asocierea cu neuroleptice (cu excepţia clozapinei) este contraindicată din cauza antagonismului reciproc între medicamentele antiparkinsoniene dopaminergice şi neuroleptice (vezi pct. 4.3).

1. Pacienţii cu sindrom extrapiramidal indus de neuroleptice trebuie trataţi cu un medicament anticolinergic şi nu cu un medicament dopaminergic antiparkinsonian (receptorii dopaminergici sunt blocaţi de neuroleptice).

2. Agoniştii dopaminergici pot induce sau agrava tulburările psihice (vezi pct. 4.4). Dacă la pacienţii cu boală Parkinson trataţi cu agonişti dopaminergici este necesar un tratament cu neuroleptic, doza de agonist dopaminergic trebuie redusă progresiv, până la întreruperea completă a tratamentului (o întrerupere bruscă a medicamentului dopaminergic creşte riscul de sindrom neuroleptic malign).

3. Neuroleptice antiemetice: trebuie utilizat un antiemetic lipsit de efecte extrapiramidale.

+ Asocierea cu tetrabenazină nu este recomandată din cauza antagonismului reciproc între medicamentele dopaminergice antiparkinsoniene şi tetrabenazină.

+ Asocierea piribedilului cu băuturi alcoolice nu este recomandată.

+ Se recomandă precauţie la asocierea piribedilului cu alte medicamente sedative.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale.

S-a observat că piribedilul traversează bariera placentară la femelele de şoarece gestante şi se distribuie în organele fătului.

În absenţa unor date relevante, nu se recomandă utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii.

În absenţa unor date relevante, nu se recomadă utilizarea acestui medicament în timpul alăptării și la femeile aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează metode de contracepție.

Pronoran poate avea o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinaţii şi somnolenţă.

Pacienţii aflaţi în tratament cu piribedil şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie informaţi să nu conducă vehicule şi să nu se angajeze în activităţi (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau pe persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente sau somnolenţa nu dispar (vezi şi pct. 4.4).

Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente(≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000).

Frecvente: s-au observat tulburări psihice precum confuzie, agitație, halucinaţii (vizuale, auditive sau combinate), care dispar la întreruperea tratamentului.

Cu frecvență necunoscută: agresivitate, tulburări psihice (manie, delir).

Frecvente: s-a observat ameţeală, care dispare la întreruperea tratamentului.

Tratamentul cu piribedil este asociat cu somnolenţă şi, în cazuri foarte rare, a fost asociat cu somnolenţă diurnă excesivă şi apariţia de atacuri subite de somn.

Cu frecvență necunoscută: diskinezie.

Tulburări ale sistemului cardio-vascular

Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică asociată cu sincope sau stare de rău sau tensiune arterială instabilă.

Frecvente: tulburări gastro-intestinale minore (greaţă, vărsături, flatulenţă) care pot să dispară, mai ales după ajustarea individuală a dozei (simptomele gastro-intestinale pot fi în mare măsură reduse prin creşterea treptată a dozei (creşterea cu 50 mg la fiecare 2 zile).

Tulburări de control a impulsurilor

La pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv piribedil, pot apărea dependenţă patologică pentru jocuri de noroc, libidou crescut şi hipersexualitate, dorinţă compulsivă de a cheltui sau cumpăra, mâncat în exces şi dorinţă compulsivă de a mânca (vezi pct. 4.4 ’Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare’).

Cu frecvență necunoscută: edemele periferice au fost observate la administrarea agoniștilor dopaminergici.

Datorită efectului emetic al piribedilului la doze foarte mari, este puţin probabil să apară supradozajul cu formularea de comprimat.

Cu toate acestea, în cazul ingestiei accidentale a unei doze mai mari decât doza terapeutică, pot fi observate următoarele semne şi simptome:

- instabilitate a tensiunii arteriale (hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială)

- simptome digestive (greaţă, vărsături).

Aceste simptome dispar după întreruperea administrării şi cu tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: agonişti dopaminergici, codul ATC: N04BC08.

Piribedil este un agonist dopaminergic (stimulează receptorii dopaminergici şi căile dopaminergice cerebrale).

La om, mecanismul de acţiune, de stimulare dopaminergică, a fost demonstrat în studiile de farmacologie clinică.

În timpul tratamentului cu piribedil apar următoarele tipuri de acţiune:

- stimularea activităţii corticale, de tip 'dopaminergic“, atât în timpul somnului cât şi în stare de veghe;

- activitate clinică asupra diferitelor funcţii controlate de dopamină, această activitate fiind pusă în evidenţă prin utilizarea scalelor de evaluare comportamentală sau psihometrică.

Se consideră că efectul benefic în boala Parkinson decurge din activarea receptorilor dopaminergici localizaţi cerebral la nivel nigro-striat.

În plus, piribedilul determină o creştere a debitului circulator la nivelul arterei femurale (existenţa receptorilor dopaminergici la nivelul reţelei vasculare femurale explică acţiunea piribedilului asupra circulaţiei periferice).

Piribedilul se absoarbe rapid. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după o oră de la administrarea orală a Pronoran 50 mg. Ulterior, concentraţiile plasmatice scad, urmând un model bifazic, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de 1,7 şi respectiv, 6,9 ore.

Probabilitatea interacţiunii piribedilului cu alte substanţe este slabă, deoarece se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice. Piribedilul este metabolizat în proporţie mare, rezultând doi metaboliţi principali (un derivat hidroxilat şi unul dihidroxilat).

Eliminarea piribedilului se face în principal pe cale urinară: 68% din piribedilul absorbit se excretă pe cale renală, sub formă de metaboliţi, iar 25% se excretă prin bilă.

In vitro, Pronoran 50 mg a demonstrat că are capacitatea de a elibera lent substanţa activă, ceea ce, in vivo, permite o eliberare progresivă a acesteia. La om, studiile de farmacocinetică au arătat o menţinere a concentraţiei plasmatice eficace terapeutic de peste 24 ore.

Eliminarea urinară a piribedilului este de aproximativ 50% după 24 ore de la administrare şi este totală după 48 ore.

Nu sunt disponibile.

Piribedilul, administrat în regim sub-cronic şi cronic, a fost bine tolerat la animale. Piribedilul nu a demonstrat potenţial teratogenic la şoareci, şobolani şi iepuri. Medicamentul nu a evidenţiat potenţial genotoxic într-o serie de teste desfăşurate in vitro şi in vivo. Nu s-au efectuat sudii de carcinogenitate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Stearat de magneziu

Povidonă

Talc

Carmeloză sodică

Polisorbat 80

Ponceau 4R (E 124)

Povidonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hidrogenocarbonat de sodiu

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Ceară de albine

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25oC.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 drajeuri cu eliberare prelungită.

Fără cerinţe speciale.

Les Laboratoires Servier 50, rue Carnot, 92284 Suresnes cedex

Franţa

715/2008/01

Data primei autorizări: 29/10/2002

Reînnoirea autorizaţiei: 07/05/2008

Noiembrie 2020