PRIMOVIST 0.25mmol/ml 181.430mg soluție injectabilă în seringă preumplută prospect medicament

Primovist 0,25 mmol/ml soluţie injectabilă în seringă preumplută

Fiecare ml conţine gadoxetat disodic 0,25 mmol (Gd-EOB-DTPA disodic) echivalent la gadoxetat disodic 181,43 mg.

1 seringă preumplută cu 5 ml conține gadoxetat disodic 907 mg, 1 seringă preumplută cu 7,5 ml conține gadoxetat disodic 1361 mg, 1 seringă preumplută cu 10 ml conține gadoxetat disodic 1814 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: sodiu 11,7 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă în seringă preumplută.

Lichid limpede, incolor până la galben pal, fără particule vizibile.

Primovist este indicat în detectarea leziunilor hepatice focale și furnizează informații despre natura leziunilor în examinarea imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) T1-ponderată.

Primovist trebuie utilizat numai atunci când informațiile cu rol diagnostic sunt esențiale și nu sunt disponibile prin imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) fără substanță de contrast, și atunci când este necesară imagistica cu fază întârziată.

Acest medicament trebuie folosit doar în scop diagnostic numai prin administrare intravenoasă.

Primovist este o soluţie apoasă gata constituită pentru a fi administrată nediluată prin injectare intravenoasă in bolus cu o viteză de administrare de 2 ml/sec. După injectarea mediului de contrast, branula intravenoasă trebuie spălată utilizând o soluţie salină 9 mg/ml (0,9%) sterilă.

Pentru informaţii detaliate despre imagistică vezi pct. 5.1.

Pentru instrucţiuni suplimentare vezi pct.6.6.

Trebuie utilizată cea mai scăzută doză care furnizează un contrast suficient în scop diagnostic. Doza trebuie calculată pe baza greutății corporale a pacientului și trebuie să nu depășească doza recomandată per kilogram de greutate corporală detaliată la acest pct.

Doza recomandată de Primovist este:

Adulţi 0,1 ml soluţie injectabilă Primovist/kg greutate corporală.

Administrare repetată

Nu sunt disponibile date clinice despre administrarea repetată a Primovist.

Informații suplimentare despre grupe speciale de pacienţi

Utilizarea Primovist trebuie evitată la pacienţii cu insuficiență renală severă (RFG < 30 ml/min/1,73 m2) şi la pacienţii aflaţi în perioada perioperatorie a transplantului hepatic, cu excepţia cazului în care informaţiile de diagnosticare sunt esenţiale şi nu pot fi obținute prin examen IRM fără agent de contrast (vezi pct. 4.4). Dacă utilizarea Primovist nu poate fi evitată, doza nu trebuie să depăşească 0,025 mmol/kg greutate corporală. Nu trebuie să se utilizeze mai mult de o doză la o scanare. Din cauza lipsei de informaţii privind administrarea repetată, injecţiile cu Primovist nu trebuie repetate decât la un interval între injecţii de cel puţin 7 zile.

Nu este necesară ajustarea dozelor.

Siguranţa şi eficacitatea Primovist la pacienții cu vârsta mai mică de 18 ani nu a fost stabilită. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1.

Persoane vârstnice (cu vârsta de 65 de ani şi peste)

Nu este necesară nicio ajustare a dozei. Este necesară prudenţă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Regulile generale de siguranţă pentru imagistica prin rezonanţă magnetică trebuie să fie respectate, de exemplu eliminarea stimulatoarele cardiace și implanturilor feromagnetice.

Procedurile de diagnostic care implică utilizarea substanțelor de contrast trebuie efectuate sub îndrumarea unui medic cu pregătire prealabilă și cunoaștere amănunțită a procedurii care trebuie efectuată.

După injectare, pacientul trebuie monitorizat timp de cel puţin 30 minute, deoarece experienţa referitoare la utilizarea mediilor de contrast arată că majoritatea reacțiilor adverse apar în acest interval de timp.

Înainte de administrarea Primovist se recomandă screening-ul tuturor pacienţilor pentru insuficiență renală prin analize de laborator.

S-au raportat cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociate cu utilizarea anumitor agenţi de contrast cu conţinut de gadoliniu la pacienţii cu disfuncţie renală severă acută sau cronică (RFG < 30 ml/min/1,73 m2). Pacienţii supuşi unui transplant hepatic sunt expuşi unui risc deosebit, întrucât incidenţa insuficienţei renale acute este mare la acest grup. Întrucât există posibilitatea apariţiei FSN la utilizarea Primovist, aceasta trebuie evitată la pacienţii cu disfuncţie renală severă şi la pacienţii aflaţi în perioada perioperatorie a unui transplant hepatic, cu excepţia cazului în care informaţiile de diagnosticare sunt esenţiale şi indisponibile prin examenul RMN fără agent de contrast.

Hemodializa efectuată la scurt timp după administrarea Primovist poate fi utilă în eliminarea

Primovist din organism. Nu există dovezi care să susţină iniţierea hemodializei în scopul prevenirii sau tratării FSN la pacienţii care nu urmează deja tratament prin hemodializă.

Întrucât clearance-ul renal al gadoxetatului poate fi afectat la persoanele vârstnice, este deosebit de important screeningul pacienţilor cu vârsta de 65 de ani şi peste, pentru depistarea disfuncţiei renale.

Pacienţi cu boli cardiovasculare

Este necesară prudenţa când se administrează Primovist la pacienţii cu probleme cardiovasculare severe deoarece, până în acest moment, sunt disponibile doar informaţii limitate.

Primovist nu trebuie utilizat la pacientii cu hipokaliemie necorectată.

Primovist trebuie utilizat cu precauție specială la pacienții

- cu sindrom QT lung congenital cunoscut sau antecedente în familie de sindrom QT lung congenital

- cu aritmii anterioare cunoscute când se administrează medicamente care prelungesc repolarizarea cardiacă

- care iau în prezent un medicament despre care se știe că prelungește repolarizarea cardiacă, cum ar fi, un antiaritmic de clasa III (de exemplu: amiodaronă, sotalol).

Primovist poate cauza prelungirea tranzitorie a intervalului QT în cazuri individuale (vezi pct 5.3).

Reacții de tip alergic, incluzând șoc anafilactic, sunt cunoscute ca având o frecvență rară după administrarea mediilor de contrast pe bază de gadoliniu în IRM. Majoritatea acestor reacții apar în jumătate de oră de la administrare mediului de contrast. Cu toate acestea, la fel ca în cazul altor medii de contrast din aceasta clasă, reacții întârziate pot să apară în cazuri rare după câteva ore până la câteva zile. Este necesară atât medicaţia pentru tratamentul reacţiilor de hipersensibilitate cât şi pregătirea pentru instituirea măsurilor de urgenţă.

Riscul reacţiilor de hipersensibilitate este mai mare în cazul:

- reacţiilor anterioare la medii de contrast - istoric de astm bronşic - istoric de afecţiuni alergice.

La pacienţii cu predispoziţie alergică (în special cu un istoric al condiţiilor menţionate mai sus) decizia de a utiliza Primovist trebuie luată după evaluarea deosebit de atentă a raportului beneficiu/risc.

Reacțiile de hipersensibilitate pot fi mai intense la pacienţii care iau beta-blocante, în special în prezența astmului bronșic. Trebuie avut în vedere că pacienții care iau beta-blocante pot fi rezistenți la tratamentul standard cu beta-agoniști al reacțiilor de hipersensibilitate.

Intoleranţă locală

Administrarea intramusculară trebuie evitată deoarece poate determina reacţii de intoleranţă locală, inclusiv necroză focală (vezi pct. 5.3).

Acumularea în organism

După administrarea gadoxetat disodic, gadoliniu poate fi reținut la nivelul creierului și la nivelul altor țesuturi din organism (oase, ficat, rinichi, piele) și poate determina creșteri dependente de doză ale intensității semnalului ponderat T1 la nivelul creierului, în special la nivelul nucleului dentat, al globus pallidus și al talamusului. Nu se cunosc consecințele clinice. Avantajele posibile în materie de diagnostic la utilizarea gadoxetat disodic la pacienții la care sunt necesare scanări repetate trebuie puse în balanță cu potențialul de depunere al gadoliniului la nivelul creierului și al altor țesuturi.

Acest medicament conţine 11,7 mg sodiu per ml, echivalent cu 0,585% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult (4,1% (82 mg) pe baza cantității administrate unei persoane de 70 kg). Doza este 0,1 ml soluţie injectabilă/kg greutate corporală.

Deoarece transportul gadodexatului la ficat poate fi mediat de OATP, nu poate fi exclus faptul că inhibitorii puternici ai OATP ar putea provoca interacțiuni medicamentoase reducând astfel efectul de contrast hepatic. Cu toate acestea, nu au fost prezentate date clinice care să susțină această teorie.

Un studiu de interacţiune la subiecţi sănătoşi a demonstrat că administarea concomitentă a eritromicinei nu a influenţat eficacitatea şi farmacocinetica Primovist. Nu au fost realizate studii ulterioare ale interacţiunii clinice cu alte medicamente.

Interferenţa determinată de concentraţiile plasmatice crescute ale bilirubinei sau feritinei

Concentraţiile plasmatice crescute ale bilirubinei sau feritinei pot reduce efectul de contrast hepatic al

Primovist (vezi pct 5.1).

Interferenţa cu testele diagnostice

Metodele complexometrice (de exemplu, metoda de complexare a feritinei) utilizate pentru determinarea fierului plasmatic pot furniza valori false pe o perioadă de până la 24 ore după examinarea cu Primovist din cauza agentului de complexare liber caloxetat trisodic conţinut în soluţia mediului de contrast.

Datele privind utilizarea substanțelor de contrast pe bază de gadoliniu la femeile gravide sunt limitate.

Gadoliniul poate traversa bariera placentară. Nu se cunoaște dacă expunerea la gadoliniu este asociată cu reacții adverse la făt. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate reproductivă la doze înalte repetate (vezi pct. 5.3). Primovist nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune utilizarea gadoxetat disodic.

Agenţii de contrast cu conţinut de gadoliniu se excretă în laptele uman, în cantităţi foarte reduse (vezi pct. 5.3). La dozele clinice, nu se anticipează efecte asupra sugarului, datorită cantităţii mici excretate în lapte şi absorbţiei slabe la nivelul intestinului. Continuarea sau întreruperea alăptării pe o perioadă de 24 de ore după administrarea Primovist trebuie să se facă la decizia medicului şi a mamei care alăptează.

Studiile la animale nu au indicat afectarea fertilităţii.

Primovist nu are influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Rezumatul profilul de siguranţă

Profilul de siguranţă general al Primovist este bazat pe informaţiile primite de la mai mult de 1900 de pacienţi din studii clinice şi din supravegherea de după punerea pe piață.

Reacţiile adverse la medicament observate cel mai frecvent ( 0,5 %) la pacienţii la care s-a administrat Primovist sunt greaţa, cefaleea, senzaţia de căldură, creşterea tensiunii arteriale, durere de spate şi ameţeală.

Cea mai gravă reacţie adversă la pacienţii primind Primovist este şocul anafilactic.

Reacţiile de tip alergic întârziate (după ore sau câteva zile) au fost rareori observate.

Majoritatea reacţiilor adverse au fost tranzitorii şi de intensitate uşoară până la moderată.

Reacţiile adverse observate la Primovist sunt prezentate în tabelul de mai jos. Sunt clasificate conform

Bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme și organe (MedDRA versiunea 12.1). Cel mai adecvat termen MedDRA este folosit pentru a descrie o anumită reacţie şi sinonimele şi condiţiile înrudite cu aceasta.

Reacţiile adverse din studiile clinice sunt clasificate conform frecvenţei acestora. Grupările după frecvenţă sunt definite conform următoarei convenţii: frecvente:  1/100 și < 1/10; mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 și  1/100; rare:  1/10000 și < 1/1000. Reacţiile adverse identificate doar în cursul supravegherii de după punerea pe piață şi pentru care nu a putut fi estimată o frecvenţă, sunt enumerate în coloana 'Cu frecvenţă necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1: Reacţii adverse raportate în studiile clinice sau în cursul supravegherii post-marketing la pacienţii trataţi cu Primovist

Aparate, sisteme Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă și organe frecvente necunoscută (MedDra)

Tulburări ale Reacţii de sistemului imunitar hipersensibilitate/anafilactice (de exemplu: şoc*, hipotensiune arterială, edem faringolaringian, urticarie, edem facial, rinită, conjunctivită, durere abdominală, hipoestezie, strănut, tuse, paliditate)

Tulburări ale Cefalee Vertij Tremor Nelinişte sistemului nervos Ameţeli Acatizie

Disgeuzie

Parestezie

Parosmie

Tulburări cardiace Bloc de ramură Tahicardie

Palpitaţii

Tulburări vasculare Hipertensiune arterială

Înroșirea trecătoare a feței

Tulburări Tulburări respiratorii, respiratorii toracice şi (Dispnee*, mediastinale detresă respiratorie)

Tulburări Greaţă Vărsături Disconfort bucal gastrointestinale Xerostomie Hipersecreţie salivară

Afecţiuni cutanate Erupţie cutanată Erupţie cutanată şi ale ţesutului tranzitorie maculo-papulară subcutanat Prurit** Transpiraţie excesivă

Tulburări musculo- Dureri de spate scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări generale Dureri în piept Disconfort şi la nivelul locului Reacţii la nivelul Stare generală de administrare locului de de rău injectare (diferite reacţii)***

Senzaţie de căldură

Frisoane

Senzaţie de anormal

* Au fost raportate cazurile care ameninţă viaţa şi/sau letale. Aceste rapoarte au rezultat din experienţa de după punerea pe piață.

** Prurit (prurit generalizat, prurit la nivelul ochilor)

*** Reacţii la nivelul locului de injectare (diverse tipuri de reacţii) cuprinzând următoarele:

extravazare la locul de injectare, senzaţia de arsură la locul de injectare, senzaţia de rece la locul de injectare, iritaţie la nivelul locului de injectare, durere la nivelul locului de injectare

În studiile clinice au fost raportate modificări ale valorilor în testele de laborator, cum ar fi creşteri ale fierului seric şi ale bilirubinei serice, creşterea valorilor transaminazelor hepatice, scăderi ale hemoglobinei, creşteri ale amilazei, leucociturie, hiperglicemie, albumină urinară crescută, hiponatremie, fosfat anorganic crescut, scăderea proteinelor serice, leucocitoză, hipocalcemie, nivele crescute ale LDH. Traseele EKG au fost monitorizate regulat în studiile clinice şi prelungirea tranzitorie a QT a fost observată la unii pacienţi fără reacţii adverse asociate.

S-au raportat cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) la alţi agenţi de contrast cu conţinut de gadoliniu (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro.

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj și niciun simptom nu a putut fi descris.

Dozele unice de Primovist atât de mari ca 0,4 ml/kg (0,1 mmol/kg) greutate corporală au fost bine tolerate. În studiile clinice a fost testată, la un număr mic de pacienţi, o doză de 2,0 ml/kg (0,5 mmol/kg) care a determinat apariţia mai frecventă a reacţiilor adverse, dar nu au fost evidenţiate noi reacţii adverse la aceşti pacienţi.

În cazul supradozajului accidental masiv, pacientul trebuie urmărit cu atenție, inclusiv prin monitorizare cardiacă. În acest caz, este posibilă inducerea prelungirii QT (vezi pct 5.3).

Primovist poate fi îndepărtat prin hemodializă. Cu toate acestea, nu există dovezi că hemodializa este adecvată în scopul prevenirii fibrozei sistemice nefrogene (FSN).

Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast paramagnetice, codul ATC: V08CA10.

Primovist este un agent de contrast paramagnetic pentru imagistică prin rezonanţă magnetică.

Efectul de îmbunătăţire a contrastului este mediat de gadoxetat (Gd EOB DTPA), un complex ionic constând în gadoliniu (III) şi un ligand acid etoxibenzil-dietilenetriamin pentaacetic (EOB-DTPA).

Când secvenţe de scanare ponderată T1 sunt utilizate în imagistică prin rezonanţă magnetică cu protoni, ionul de gadolinium indus scurtând timpul de relaxare spin-reţea a nucleelor atomice excitate duce la o creştere a intensităţii semnalului şi, prin urmare, la o creştere a contrastului imaginii în unele ţesuturi.

Gadoxetatul disodic duce la o scurtare clară a timpilor de relaxare chiar şi la concentraţii scăzute. La pH 7, o putere a câmpului magnetic de 0,47 T şi 40°C relaxivitatea (r1) - determinată din influenţa asupra timpului de relaxare spin-reţea (T1) a protonilor din plasmă - este de aproximativ 8,18 l/(mmol.sec) şi relaxivitatea (r2) - determinată din influenţa asupra timpului de relaxare spin-reţea (T2) - este de aproximativ 8,56 l/(mmolsec). La 1,5 T şi 37°C relaxivităţile respective în plasmă sunt plasma r1 = 6,9 l/(mmol.sec) şi r .2 = 8,7 l/(mmol sec). Relaxivitatea prezintă o uşoară dependenţă inversă asupra puterii câmpului magnetic.

EOB-DTPA (Acidul etoxibenzil-dietilenetriaminpentaacetic) formează un complex stabil cu ionul de gadoliniu paramagnetic cu stabilitate termodinamică extrem de mare (log KGdl = 23,46). Gd-EOB-

DTPA este un compus foarte solubil în apă, hidrofil, cu un coeficient de partiţie între n-butanol şi substanţa tampon la pH 7,6 de aproximativ 0,011.

Datorită fracţiunii etoxibenzil lipofilice, gadoxetatul disodic manifestă un mod bifazic de acţiune: în primul rând, se distribuie în spaţiul extracelular după injectarea în bolus şi ulterior este preluat selectiv de către hepatocite. Relaxivitatea r1 în ţesutul hepatic este de 16,6 l/(mmol/sec) (la 0,47T) rezultând o creştere a intensităţii semnalului ţesutului hepatic. Ulterior gadoxetatul disodic este excretat prin bilă.

Leziunile care nu prezintă deloc funcție hepatocitară sau prezintă funcție hepatocitară minimă (chisturi, metastaze, majoritatea carcinomului hepatocelular) nu vor acumula Primovist. Carcinomul hepatocelular bine diferențiat poate conține hepatocite funcționale și poate prezenta o imagine îmbunătățită a hepatocitelor. Prin urmare, sunt necesare informații clinice suplimentare pentru a susține un diagnostic corect.

Substanţa nu manifestă vreo interacţiune inhibitorie semnificativă cu enzimele la concentraţii relevante clinic.

Imagistică

Dupa injectarea in bolus a Primovist, imagistica dinamică în timpul fazelor arteriale, vena portă și a fazelor de echilibru utilizează modele diferite de îmbunătățire temporală a leziunilor hepatice diferite ca bază pentru caracterizarea radiologică a leziunii.

Îmbunățirea parenchimului hepatic în faza hepatocitelor ajută la identificarea numărului, distribuției segmentare, vizualizării și delimitării leziunilor hepatice, îmbunătățind astfel detectarea leziunilor.

Modelul de îmbunătățire/spălare diferețială a leziunilor hepatice contribuie la informațiile din faza dinamică.

Faza întârziată (hepatocite) poate fi investigată la 20 minute după injectare, cu o fereastră imagistică care durează cel puțin 120 minute. Rezultatele diagnosticului și eficacității tehnice din studiile clinice arată o îmbunătățire minimă la 20 de minute după injectare față de cele 10 minute după injectare.

Fereastra imagistică este redusă la 60 minute la pacienții care necesită hemodializa și la pacienții cu valori crescute de bilirubină (> 3 mg/dl).

Excreția hepatică a Primovist duce la îmbunătățirea structurilor biliare.

Proprietăţile fizico-chimice ale Primovist soluţie gata de utilizat sunt următoarele:

Osmolalitate la 37 °C (mOsm/kg H2O) 688

Vâscozitate la 37°C (mPa·s) 1,19

Densitatea la 37°C (g/ml) 1,0881 pH 7,4

Un studiu observaţional a fost efectuat la 52 de pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 18 ani). Pacienţii au fost studiaţi referitor la utilizarea Primovist pentru îmbunătăţirea imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM) la nivelul ficatului în evaluarea leziunilor hepatice focale suspectate sau cunoscute. Informaţii diagnostice suplimentare au fost obţinute când imaginile prin RM neîmbunătăţite şi cele îmbunătăţite combinate au fost comparate cu imaginile prin RM neîmbunătăţite singure. Au fost raportate reacţii adverse grave, însă niciuna nu a fost evaluată de către investigator ca fiind legată de utilizarea Primovist. Din cauza naturii retrospective şi a dimensiunii reduse a eşantionului din acest studiu, nu a putut fi obţinută nicio concluzie definitivă cu privire la siguranţa şi eficacitatea medicamentului la această grupă de vârstă.

După administrarea intravenoasă profilul concentraţiei plasmatice a Gd-EOB-DTPA în funcţie de timp este caracterizat de o scădere biexponenţială.

Gd-EOB-DTPA se distribuie în spaţiul extracelular (volumul de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 0,21 l/kg).

Substanţa se leagă în proporţie foarte scăzută de proteinele plasmatice (sub 10 %).

Compusul difuzează prin bariera placentară doar într-o mică măsură.

Gadoxetat disodic este o substanță de contrast cu ligand liniar pe bază de gadoliniu (GdCA). Studiile au indicat că după expunerea la GdCA, gadoliniu este reţinut în organism. Aceasta include retenția la nivelul creierului, precum și al altor țesuturi și organe. În cazul GdCA liniare, acest lucru poate provoca creșteri dependente de doză ale intensității semnalului ponderat T1 la nivelul creierului, în special la nivelul nucleului dentat, al globus pallidus și al talamusului. Intensitatea semnalului crește, iar datele non-clinice arată că din GdCA liniare se eliberează gadoliniu.

Gadoxetatul disodic nu este metabolizat.

Gd-EOB-DTPA este eliminat în egală măsură pe cale renală şi hepatobiliară.

Valoarea timpului de înjumătăţire al Gd-EOB-DTPA a fost de aproximativ 1 oră. Farmacocinetica a fost lineară până la doza de 0,4 ml/kg (0,1 mmol/kg)

Un clearance-ul seric total (Cltot ) de 250 ml/min a fost înregistrat. Clearance-ul renal (ClR) corespunde cu aproximativ 120 ml/min.

Caracteristici la grupe speciale de pacienți

În conformitate cu schimbările fiziologice ale funcţiei renale legate de vârstă, clearance-ul plasmatic al gadoxetatului disodic a fost redus de la 210 ml/min la subiecţii ne-vârstnici la 163 ml/min la subiecţii vârstnici cu vârsta de 65 de ani şi peste. Timpul de înjumătăţire şi expunerea sistemică au fost mai mari la vârstnici (2,3 h şi respectiv, 197 µmol*h/l) comparativ cu grupul de control (1,6 h şi respectiv, 153 µmol*h/l). Excreţia renală a fost completă după 24 h la toţi subiecţii fără nicio diferenţă între subiecţii vârstnici şi cei sănătoşi ne-vârstnici.

Insuficienţa renală şi/sau hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică ușoară și moderată au fost observate o creştere uşoară către moderată a concentrației plasmatice, a timpului de înjumătăţire şi excreţiei urinare, cât şi o scădere a excreţiei hepatobiliare comparativ cu subiecţii sănătoşi. Cu toate acestea, nu au fost observate diferențe clinice relevante în îmbunătățirea semnalului hepatic. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, în special la pacienţii cu niveluri ale bilirubinei serice anormal de mari (> 3 mg/dl), ASC a fost crescută la 259 µmol*h/l comparativ cu 160 µmol*h/l la grupul de control. Timpul de înjumătăţire a fost crescut la 2,6 h comparativ cu 1,8 h la grupul de control. Excreţia hepatobiliară a scăzut substanţial la 5,7% din doza administrată și îmbunătățirea semnalului hepatic redusă la aceşti pacienţi.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, ASC a fost crescută de șase ori la aproximativ 903 µmol*h/l şi timpul de înjumătăţire prelungit la aproximativ 20 h. Hemodializa a crescut clearance-ul gadoxetatului disodic (vezi pct. 4.4). Aproximativ 30 % din gadoxetatul disodic a fost îndepărtat într-o sesiune de dializă de 3 ore începând la 1 oră după injectare. Pe lângă clearance-ul prin hemodializă, o fracțiune semnificativă din doza de gadoxetat administrată este eliminată prin excreţie biliară la aceşti pacienţi cu o recuperare medie de 50% din materiile fecale în 4 zile (intervalul de la 24,6 la 74,0%, n=6 pacienți).

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea acută și subcronică, genotoxicitatea şi potenţialul de sensibilizare la contact.

Siguranța cardiacă

La câini conștienți monitorizați de la distanță s-a observat o mică și tranzitorie prelungire a QT la cea mai mare doză testată de 0,5 mmol/kg, care reprezintă de 20 de ori doza folosită la om. La concentrații crescute, Gd-EOB-DTPA a blocat canalul și a prelungit durata potențială de acțiune în mușchii papilari izolați la porcii de guineea. Aceasta indică posibilitatea ca Primovist să poată induce prelungirea QT în caz de supradozaj.

Nu s-au observat rezultate în studiile farmacologice privind siguranța în cazul altor sisteme de organe.

Toxicologia funcţiei de reproducere și alăptării

Într-un studiu cu privire la embriotoxicitatea la iepuri, s-a observat un număr crescut de pierderi post-nidare și rata crescută de avort după administrarea repetată a 2,0 mmol/kg Gd-EOB-DTPA, reprezentând de 25,9 ori (bazat pe suprafaţa corporală) sau de 80 ori (bazat pe greutatea corporală) doza umană recomandată.

La șobolanii care alăptează mai puțin de 0,5% din doza administrată intravenos (0,1 mmol/kg) de gadoxetat marcat radioactiv a fost excretată în laptele matern. Absorbția după administrarea orală a fost foarte mică la șobolani cu 0,4%.

Studiile de toxicitate cu doză unică și repetată la șobolani nou-născuți și tineri nu s-au diferențiat calitativ de cele observate la șobolani adulți, dar puii sunt mai sensibili.

Toleranţa locală

Reactii de toleranţă locală au fost observate după administrarea intramusculară a Gd-EOB-DTPA.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate.

Caloxetat trisodic

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Trometamol

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

5 ani (seringă preumplută din sticlă) 3 ani (seringă preumplută din plastic)

Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Seringă preumplută din sticlă: cu capacitate de 10 ml, alcătuită dintr-un corp din sticlă PhEur tip I incoloră siliconizată, piston cu dop din elastomer clorobutilic siliconizat, prevăzută cu un capac protector al vârfului din cauciuc elastomer clorobutilic, un adaptor polisulfonic Luer Lock şi un capac de siguranţă din polipropilenă.

Seringă preumplută din plastic: cu capacitatea de 10 ml, alcătuită dintr-un corp din plastic incolor polimer cicloolefinic, prevăzută cu un capac protector al vârfului din elastomer termoplastic, închisă cu un piston elastomer bromobutilic siliconizat.

Mărimile de ambalaj:

1, 5 și 10 x 5 ml (în seringă preumplută de 10 ml) 1, 5 și 10 x 7,5 ml (în seringă preumplută de 10 ml) (doar ambalaj din sticlă) 1, 5 și 10 x 10 ml (în seringă preumplută de 10 ml)

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Inspectare

Acest medicament este o soluţie injectabilă limpede, incoloră sau de culoare galben pal. Aceasta trebuie inspectată vizual înainte de utilizare.

Primovist nu trebuie folosit în caz de modificări de culoare considerabile, prezenţă de depuneri sau seringă defectă.

Seringa preumplută trebuie scoasă din ambalaj şi pregătită pentru injectare imediat înaintea efectuării examinării

Capacul protector trebuie înlăturat de pe seringa preumplută imediat înainte de folosire.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Eticheta de urmărire decolabilă de pe seringile preumplute trebuie lipită pe fişa pacientului, pentru a permite înregistrarea precisă a agentului de contrast pe bază de gadoliniu utilizat. Doza trebuie de asemenea înregistrată. Dacă se utilizează fişă electronică a pacientului, numele medicamentului, seria şi doza trebuie înregistrate în fişa pacientului.

Bayer AG

Kaiser-Wilhelm-Allee 1 51373 Leverkusen

Germania

13707/2021/01 Cutie cu 1 seringă preumplută din sticlă a câte 5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/02 Cutie cu 5 seringi preumplute din sticlă a câte 5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/03 Cutie cu 10 seringi preumplute din sticlă a câte 5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/04 Cutie cu 1 seringă preumplută din sticlă a câte 7,5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/05 Cutie cu 5 seringi preumplute din sticlă a câte 7,5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/06 Cutie cu 10 seringi preumplute din sticlă a câte 7,5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/07 Cutie cu 1 seringă preumplută din sticlă a câte 10 ml soluţie injectabilă 13707/2021/08 Cutie cu 5 seringi preumplute din sticlă a câte 10 ml soluţie injectabilă 13707/2021/09 Cutie cu 10 seringi preumplute din sticlă a câte 10 ml soluţie injectabilă 13707/2021/10 Cutie cu 1 seringă preumplută din plastic a câte 5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/11 Cutie cu 5 seringi preumplute din plastic a câte 5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/12 Cutie cu 10 seringi preumplute din plastic a câte 5 ml soluţie injectabilă 13707/2021/13 Cutie cu 1 seringă preumplută din plastic a câte 10 ml soluţie injectabilă 13707/2021/14 Cutie cu 5 seringi preumplute din plastic a câte 10 ml soluţie injectabilă 13707/2021/15 Cutie cu 10 seringi preumplute din plastic a câte 10 ml soluţie injectabilă

Data primei autorizări: Februarie 2021

August 2024