PREGABALINA AUROBINDO 150mg capsule prospect medicament

Pregabalină Aurobindo 75 mg capsule

Pregabalină Aurobindo 150 mg capsule

Pregabalină Aurobindo 300 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 75 mg.

Fiecare capsulă conţine pregabalină 150 mg.

Fiecare capsulă conţine pregabalină 300 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule

Pregabalină Aurobindo 75 mg capsule

Capsule gelatinoase cu capac portocaliu/corp alb, de mărime 4, inscripționate cu 'Z' pe cap și '12' pe corp cu cerneală neagră ce conțin pulbere garnulată de culoare albă până la aproape albă

Pregabalină Aurobindo 150 mg capsule

Capsule gelatinoase cu capac alb/corp alb, de mărime 2, inscripționate cu 'Z' pe cap și '14' pe corp cu cerneală neagră ce conțin pulbere garnulată de culoare albă până la aproape albă

Pregabalină Aurobindo 300 mg capsule

Capsule gelatinoase cu capac portocaliu/corp alb, de mărime 0, inscripționate cu 'Z' pe cap și '17' pe corp cu cerneală neagră ce conțin pulbere garnulată de culoare albă până la aproape alba

Pregabalina este indicată pentru tratamentul durerii neuropate periferice şi centrale la adulţi.

Pregabalina este indicată ca tratament adjuvant, la adulţii cu convulsii parţiale, cu sau fără generalizare secundară.

Pregabalina este indicată pentru tratamentul tulburării anxioase generalizate (TAG) la adulţi.

Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi administrată în 2 sau 3 prize.

Tratamentul cu pregabalină poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi administrată fracţionat în două sau trei prize. În funcţie de răspunsul individual şi de tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la300 mg pe zi după un interval de 3 până la 7 zile şi, dacă este necesar, până la doza maximă de 600 mgpe zi, după încă un interval de 7 zile.

Tratamentul cu pregabalină poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi administrată fracţionat în două sau trei prize. Pe baza răspunsului individual şi pe tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după o săptămână. Doza maximă de 600 mg pe zi poate fi atinsă după încă o săptămână.

Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată regulat. Tratamentul cu pregabalină trebuie iniţiat cu 150 mg pe zi. În funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea individuale, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 1 săptămână. După încă 1 săptămână, doza poate fi crescută la 450 mg pe zi. După încă o săptămână se poate ajunge la doza maximă de 600 mg pe zi.

În conformitate cu practica clinică actuală, dacă tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să fie făcut treptat, timp de minim o săptămână, indiferent de indicaţie (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Pacienţi cu Insuficienţă renală

Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în primul rând prin excreţie renală, sub formă de medicament netransformat. Deoarece clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2), reducerea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale trebuie individualizată în concordanţă cu clearance-ul creatininei (CLcr), după cum se prezintă în

Tabelul 1 şi determinat conform următoarei formule:

Pregabalina se elimină în mod eficace din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore).

Pentru pacienţii hemodializaţi, doza zilnică de pregabalin trebuie ajustată pe baza funcţiei renale. În completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1. Ajustarea dozării pregabalinei pe baza funcţiei renale

Clearance-ul Doza totală de pregabalină* Regimul de dozare creatininei Doza de iniţiere Doza maximă (CLcr) (mg/zi) (mg/zi) (ml/min) ≥ 60 150 600 BID or TID ≥30 - <60 75 300 BID or TID ≥15 - <30 25 - 50 150 Once Daily or BID < 15 25 75 Once Daily

Suplimentarea dozei după hemodializă (mg) 25 100 Doza unică+

TID = divizată în trei prize

BID = divizată în două prize

* Doza totală de pregabalină (mg/zi) trebuie divizată în funcţie de regimul de administrare, exprimat în mg/doză + Doza suplimentară este unică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Siguranţa şi eficacitatea administrării Pregabalinei la copii cu vârsta sub 12 ani şi adolescenţi (între 12 şi 17 ani) nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozei de pragabalină din cauza scăderii funcţiei renale (vezi cap. 5.2).

Pregabalina poate fi administrată cu sau fără alimente.

Pregabalina este numai pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienţi diabetici care au câştigat în greutate în timpul tratamentului cu pregabalină pot necesita ajustarea medicamentelor hipoglicemiante.

În cadrul experienţiei după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, inclusive cazuri de angioedem. Dacă apar simptome de angioedem de exemplu edem facial, perioral sau al căilor aeriene superioare, tratamentul cu pregabalin trebuie intrerupt imediat.

Tratamentul cu pregabalin s-a asociat cu ameţeală şi somnolenţă, care pot creşte incidenţa leziunilor accidentale (căderi) la populaţia vârstnică. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, au existat, de asemenea, raportări de pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mentală. De aceea, pacienţii trebuie avertizaţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu posibilele reacţii adverse ale medicamentului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi care au primit pregabalin decât la pacienţii care au primit placebo a fost raportată vedere înceţoşată care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice care au inclus teste oftalmologice, incidenţa reducerii acuităţii vizuale şi a modificărilor de câmp vizual a fost mai mare la pacienţii trataţi cu pregabalin decât la pacienţii trataţi cu placebo; incidenţa modificărilor examenului fundului de ochi a fost mai mare la pacienţii care au primit placebo (vezi pct. 5.1).

În cadrul experienţei de după punerea pe piață, au fost de asemenea raportate reacţii adverse vizuale, inclusiv pierderea vederii, înceţoşarea vederii sau alte modificări ale acuităţii vizuale, dintre care multe au fost tranzitorii. Întreruperea tratamentului cu pregabalin poate duce la dispariţia sau reducerea acestor simptome vizuale.

Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală, iar întreruperea tratamentului cu pregabalină, în câteva cazuri, a demonstrat reversibilitatea acestei reacţii adverse.

Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor cu pregabalin, şi care să susţină monoterapia cu pregabalin.

După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalină, la unii pacienţi s-au observat simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele evenimente: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate, diaree, sindrom gripal, nervozitate, depresie, durere, convulsii, hiperhidroză şi ameţeli, sugerând dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie avertizat despre aceastea.

În timpul administrării pregabalinei sau la scurt timp după întreruperea administrării pregabalinei, pot apărea convulsii, incluzând status epilepticus şi convulsii de tip grand mal.

În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalin, datele sugerează că incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.

După punerea pe piaţă, au existat raportǎri de insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ la anumiţi pacienţi cărora li s-a administrat pregabalină. Aceste reacţii au fost de cele mai multe ori raportate la pacienţi în vârstă cu funcţie cardiovasculară compromisă şi cărora li s-a administrat pregabalin.

Pregabalina trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Reacţia adversă poate să dispară la întreruperea tratamentului cu pregabalin.

În tratamentul durerii neuropate centrale apărute din cauza măduvei spinării, incidenţa reacţiilor adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central şi în special a somnolenţei a fost crescută. Aceasta poate fi atribuită unui efect aditiv apărut din cauza medicamentelor concomitente (de exemplu antispastice) necesare în tratamentul acestei patologii.

Acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se prescrie pregabalin pentru tratamentul acestei patologii.

Ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice în câteva indicaţii. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut şi din datele disponibile nu se exclude posibilitatea unui risc crescut pentru pregabalin.

Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne ale ideaţiei suicidare şi ale comportamentelui suicidar şi trebuie să fie luat în considerare un tratament adecvat. Pacienţii (şi persoanele care ingrijesc pacienţii) trebuie să fie îndrumaţi să ceară sfatul medicului pentru identificarea primelor semne ale apariţiei ideaţiei suicidare sau comportamentului suicidar.

După punerea pe piaţă au fost raportate evenimente legate de scăderea funcţiei tractului gastro-intestinal inferior (de exemplu, obstrucţia intestinală, ileus paralitic, constipaţie) atunci când pregabalina a fost administrată concomitent cu medicamente care pot induce constipaţia, cum sunt analgezicele opioide. Pot fi luate în considerare măsuri de prevenire a constipaţiei (în mod special la femei şi pacienţi vârstnici), atunci când pregabalina şi opioidele sunt folosite în combinaţie.

Utilizare greșită, potenţial de abuz sau dependență

Au fost raportate cazuri de utilizare greșită, potenţial de abuz sau dependență. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente de abuz de substanţe, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome de abuz, utilizare greșită sau dependență (au fost raportate dezvoltare de toleranță, creșterea dozei, comportament de abuz de medicamente).

Au fost raportate cazuri de encefalopatie, cele mai multe fiind la pacienţi cu afecţiuni subiacente care pot determina apariţia encefalopatiei.

Deoarece pregabalina se excretă în urină predominant ca medicament netransformat, suferă o metabolizare neglijabilă la om (<2% din doza regăsită în urină sub formă de metaboliţi), in vitro nu este inhibată metabolizareal medicamentului, precum şi din cauza faptului că nu se leagă de proteinele plasmatice, interacţiunile farmacocinetice sunt improbabile.

În acest sens, în studiile in vivo nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic între pregabalină şi fenitoină, carbamazepină, acid valproic, lamotrigină, gabapentină, lorazepam, oxicodonă sau etanol. În studiile farmacocinetice populaţionale s-a demonstrat că antidiabeticele orale, diureticele, insulina, fenobarbitalul, tiagabina şi topiramatul nu influenţează clinic semnificativ clearance-ului pregabalinei.

Administrarea concomitentă a pregabalinei cu contraceptivele orale noretisteron şi/sau etinilestradiol nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciuneia dintre substanţe.

Pregabalina poate amplifica efectele etanolului şi lorazepamului. În studii clinice controlate, dozele orale multiple de pregabalină administrate concomitent cu oxicodonă, lorazepam, sau alcool etilic nu au determinat efecte importante clinic asupra respiraţiei. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, există raportări de insuficienţă respiratorie şi comă la pacienţii trataţi cu pregabalin şi cu alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central. Pregabalina pare să aibă efect aditiv în tulburările funcţiei cognitive şi a funcţiei motorii grosiere determinate de către oxicodonă.

La voluntarii vârstnici nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacodinamice specifice.

Studii de interacţiune s-au realizat numai la adulţi.

Deoarece riscul potenţial la om nu este cunoscut, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace.

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea pregabalinei de către femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut.

Pregabalina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar (beneficiul terapeutic matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt).

Nu se cunoaște dacă pregabalina se excretă în laptele matern; Totuși, acesta este prezent în laptele șobolanilor. Prin urmare, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu pregabalin.

Nu sunt disponibile date clinice privind efectele pregabalin asupra fertilităţii la femeii.

Într-un studiu clinic de evaluare a efectului pregabalin asupra motilitaţii spermatozoizilor, subiecţi sănătoşi de sex masculin au fost expuşi la pregabalin în doză de 600 mg/zi. După 3 luni de tratament, nu au existat efecte asupra motilităţii spermatozoizilor.

Un studiu de fertilitate la femelele de şobolan a evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii.

Studiile de fertilitate la şobolani masculi au evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii şi dezvoltării. Relevanţa clinică a acestor observaţii este necunoscută (vezi pct. 5.3).

Pregabalina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pregabalina poate determina ameţeli şi somnolenţă şi, de aceea, poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje complexe sau să nu se implice în alte activităţi potenţial periculoase, decât dacă se cunoaşte în ce mod medicamentul afectează aceste activităţi.

Într-un program clinic în care au fost incluşi peste 8900 pacienţi cu expunere la pregabalină, dintre care peste 5600 au fost implicaţi în studii dublu-orb placebo controlate, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeală şi somnolenţă. Reacţiile adverse au fost, de obicei, de intensitate uşoară până la moderată. În toate studiile controlate, frecvenţa întreruperii administrării din cauza reacţiilor adverse a fost de 12% pentru pacienţii cărora li s-a administrat pregabalin şi de 5% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au determinat întreruperea tratamentului cu pregabalină au fost ameţeala şi somnolenţa.

În tabelul de mai jos, toate reacţiile adverse care apar cu o incidenţă mai mare decât cu placebo şi la mai mult de un pacient sunt prezentate pe clase şi frecvenţă [foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (> 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)]. În cadrul aceleiaşi categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse prezentate pot fi asociate şi cu bolile preexistente şi/sau cu medicamentele administrate concomitent.

În tratamentul durerii neuropate centrale apărute din cauza traumatismului măduvei spinării, incidenţa reacţiilor adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul SNC şi în special a somnolenţei a fost crescută (vezi pct. 4.4).

În lista de mai jos, cu caractere italice, sunt incluse reacţii adverse adiţionale raportate după punerea pe piaţă.

Tabel 2. Reacții adverse la pregabalină

Clasificare pe aparate, Reacţie adversă sisteme şi organe

Frecvente Rinofaringită

Mai puţin frecvente Neutropenie

Mai puţin frecvente Hipersensibilitate

Rare Angioedem, reacţii alergice

Frecvente Apetit crescut

Mai puţin frecvente Anorexie, hipoglicemie

Frecvente Stare de euforie, confuzie, iritabilitate, dezorientare, insomnie, libido scăzut

Mai puţin frecvente Halucinaţii, atac de panică, nelinişte, agitaţie, depresie, comportament depresiv, stare de exaltare, agresivitate, labilitate emoţională, depersonalizare, găsirea cu dificultate a cuvintelor, vise anormale, libido crescut, anorgasmie, apatie

Rare Dezinhibiţie

Foarte frecvente Ameţeală, somnolenţă, cefalee

Frecvente Ataxie, tulburări de coordonare, tremor, dizartrie, amnezie, afectare a memoriei, tulburări de atenţie, parestezii, hipoestezii, sedare, tulburări de echilibru, letargie

Mai puţin frecvente Sincopă, stupor, mioclonii, pierderea conştienţei, hiperactivitate psihomotorie, dischinezie, ameţeală ortostatică (posturală), tremor intenţional, nistagmus, tulburări cognitive, afectare mentală, tulburări de vorbire, hiporeflexie, hiperestezie, senzaţie de arsură, ageuzie, stare generală de rău

Rare Convulsii, parosmie, hipochinezie, disgrafie

Frecvente Vedere înceţoşată, diplopie

Mai puţin frecvente Pierderea vederii periferice, tulburări vizuale, tumefiere oculară, afectarea câmpului visual, reducerea acuităţii vizuale, dureri oculare, astenopie, fotopsie, xeroftalmie, hiperlacrimaţie, iritare oculară

Rare Pierderea vederii, keratită, oscilopsie, alterarea profundă a percepţiei vizuale, midriază, strabism, percepţie vizuală strălucitoare

Frecvente Vertij

Mai puţin frecvente Hiperacuzie

Mai puţin frecvente Tahicardie, bloc atrioventricular de gradul I, bradicardie sinusală, insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ

Rare Prelungirea intervalului QT , tahicardie sinusală, aritmie sinusală

Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, bufeuri, congestie facială, extremităţi reci

Mai puţin frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, rinită, sforăit, uscăciune nazală

Rare Edem pulmonar, încordare la nivelul gâtului

Frecvente Vărsături, greaţǎ, constipaţie, diaree, flatulenţă, distensie abdominală, xerostomie

Mai puţin frecvente Reflux gastro-esofagian, hipersecreţie salivară, hipoestezie orală

Rare Ascită, pancreatită, umflarea limbii, disfagie

Mai puțin frecvente Creșterea nivelului enzimelor hepatice*

Rare Icter

Foarte rare Insuficiență hepatica, hepatită

Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente Erupţii cutanate papulare, urticarie, hiperhidroză, prurit

Rare Sindrom Stevens Johnson, transpiraţii reci

Frecvente Crampe musculare, artralgii, dureri lombare, dureri la nivelul membrelor, spasm cervical

Mai puţin frecvente Tumefieri articulare, mialgii, spasme musculare, durere cervicală, rigiditate musculară

Rare Rabdomioliză

Mai puţin frecvente Incontinenţă urinară, disurie

Rare Insuficienţă renală, oligurie, retenţie urinară

Frecvente Disfuncţie erectilă

Mai puţin frecvente Disfuncţie sexuală, ejaculare întarziată, dismenoree, dureri la nivelul sânului

Rare Amenoree, scurgeri mamelonare, mărirea de volum a sânilor, ginecomastie

Frecvente Edeme periferice, edeme, mers anormal, căzături, senzaţie de ebrietate, stare de rău, fatigabilitate

Mai puţin frecvente Edem generalizat, edem facial, senzaţie de apăsare în piept, durere, pirexie, sete, frisoane, astenie

Frecvente Creşterea greutăţii corporale

Mai puţin frecvente Creşterea creatinfosfokinazei, creşterea valorilor glicemiei, scăderea numărului de trombocite, creşterea creatininemiei, scăderea kaliemiei, scăderea greutăţii corporale

Rare Scăderea numărului de leucocite

*creşterea alanin aminotransferazei(ALT), creşterea aspartat aminotransferazei(AST)

La unii pacienţi, după întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalin, s-au observat simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele reacţii: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate, diaree, sindrom gripal, convulsii, nervozitate, depresie, dureri, hiperhidroză şi ameţeli, sugerând dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie informat despre acestea.

În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalin, datele sugerează că incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.

Profilul de siguranță al profilului pregabalinei observate la patru studii pediatrice la pacienți cu episoade parțiale cu sau fără generalizare secundară (studiu pe 12 săptămâni de eficacitate și siguranță la pacienți cu vârste cuprinse între 4 și 16 ani, n=295; studiu de 14 zile de eficacitate și siguranță la pacienți cu vârstă cuprinse între 1 lună și mai tineri de 4 ani, n=175; un studiu privind farmacocinetica și tolerabilitatea, n=65; un studiu de continuare cu privire la siguranţă, în regim deschis, cu durata de 1 an, n=54) a fost similar cu cel observat la studiile la pacienți adulți cu epilepsie. Cele mai frecvente efecte adverse observate la un studiu pe 12 săptămâni cu pregabalină ca tratamet au fost somnolența, pirexia, infecții ale tractului respirator superior, creșterea apetitului, creșterea în greutate și nazofaringită. Cele mai frecvente reacții adverse observate într-un studiu de 14 zile pe tratament cu pregabalină au fost somnolența, infecții ale tractului respirator superior și pirexie(vezi pct. 4.2, 5.1 și pct. 5.2).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, cel mai frecvent raportate reacţii adverse observate în cazul supradozajului cu pregabalină au inclus somnolenţă, stare confuzională, agitaţie şi stare de nelinişte. Au fost raportate de asemenea convulsii.

Au fost raportate cazuri rare de comă.

Tratamentul supradozajului cu pregabalin trebuie să includă măsuri generale de susţinere şi, dacă este necesar, poate include hemodializă (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Grupa farmacoterapeutică: Antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX16

Substanţa activă, pregabalină, este un analog al acidului gama-aminobutiric (acidul (S)-3-(aminometil)-5-metilhexanoic).

Pregabalina se leagă de o subunitate auxiliară (α2- δ proteina) a canalelor de calciu voltaj-dependente din sistemul nervos central.

În studii, eficacitatea pregabalinei s-a demonstrat asupra neuropatiei diabetice, nevralgiei postherpetice şi leziunilor măduvei spinării. Nu s-a studiat eficacitatea pe alte modele de durere neuropată.

S-au efectuat 10 studii clinice controlate pe o perioadă mai mare de 13 săptămâni cu un regim de administrare de două ori pe zi (BID) şi pe o perioadă de până la 8 săptămâni cu un regim de administrare de trei ori pe zi (TID). În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru regimurile de administrare BID şi TID au fost similare.

În studiile clinice desfăşurate pe o perioadă de până la 12 săptămâni pentru durerea neuropată periferică şi cea centrală s-a observat o reducere a durerii încă din prima săptămână, care s-a menţinut pe toată durata tratamentului.

În studiile clinice controlate privind durerea neuropată periferică, la 35% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi 18% dintre pacienţii trataţi cu placebo s-a înregistrat îmbunătăţirea cu 50% a scorului durerii. Pentru pacienţii care nu au dezvoltat somnolenţă, o asemenea îmbunătăţire s-a observat la 33% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 18% dintre pacienţii trataţi cu placebo. Pentru pacienţii care au dezvoltat somnolenţă frecvenţa răspunsului a fost de 48% pentru pregabalin şi de 16% pentru placebo.

În studiul clinic controlat privind durerea neuropată centrală, la 22% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi 7% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo s-a înregistrat îmbunătăţirea cu 50% a scorului durerii.

S-au efectuat 3 studii clinice controlate, desfăşurate pe o durată de 12 săptămâni, fie cu două doze pe zi (BID) fie cu trei doze pe zi (TID). În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru regimurile de administrare BID şi TID au fost similare.

Reducerea frecvenţei convulsiilor s-a observat încă din prima săptămână de tratament.

Siguranța și eficacitatea pregabalinei ca tratament adjuvant pentru epilepsie la pacienții pediatrici sub vârsta de 12 ani și adolescenți, nu a fost stabilită. Evenimentele adverse observate la un studiu privind farmacocinetica și tolerabilitatea, în care au fost înrolați pacienți cu vârste cuprinse între 3 luni și 16 ani (n=65) cu episoade parțiale au fost similare cu acelea observate la pacienții adulți.

Rezultatele unui studiu controlat placebo pe o perioadă de 12 săptămâni pe 295 de pacienți pediatrici cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani și un studiu de 14 zile controlat placebo pe 175 bpacienți pediatrici cu vârste cuprinse între 1 lună și mai tineri de 4 ani, efectuat pentru a evalua eficacitatera și siguranța pregabalinei ca tratament adjuvant al episoadelor parțiale și un studiu deschis de 1 an la 54 de pacienți pediatrici cu vârste cuprinse între 3 luni și 16 ani cu indicație de epilepsie au arătat că efectele adverse de pirexie și infecții ale tractului respirator superior au fost observate mult mai frecvent decât la studiile cu pacienți cu epilepsie (a se vedea cap. 4.2, pct. 4.8 și 5.2).

Într-un studiu controlat de 12 săptămâni placebo, pacienții pediatrici (4-16 ani) au primit pregabalină 2,5mg/kg/zi (maxim 150mg/zi), pregabalină 10mg/kg/zi (maxim 600mg/zi), sau placebo. Procentul de subiecți cu o reducere de cel puțin 50% a episoadelor pațiale în comparație cu baza a fost de 40,6% din subiecți tratați cu pregabalină 10mg/kg/zi(p=0,0068 versus placebo), 29,1% din subiecți tratați cu pregabalină 2,5mg/kg/zi (p=0,2600 versus placebo) și 22,6% din cei care au primit placebo.

Într-un studiu placebo de 14 zile pe pacienți pediatrici (de la 1 lun- la mai tineri de 4 ani), au primit pregabalină 7mg/kg/zi, pregabalină 14mg/kg/zi, sau placebo. Media frecvenței episoadelor pe 24 de ore a fost de 4,7 și 3,8 pentru pregabalină 7mg/kg/zi, 5,4 și 1,4 pentru pregabalină 14mg/kg/zi și 2,9 și 2,3 pentru placebo. Pregabalina 14mg/kg/zi a redus semnificativ frecvența episoadelor parțiale versus placebo(p=0,0223); pregabalina de 7mg/kg/zi nu a arătat o îmbunătățire relativă față de placebo.

Pregabalina a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic controlat cu durată de 56 de săptămâni cu un regim de administrare BID. Pregabalina nu a demonstrat non-inferioritate comparativ cu lamotrigina din punct de vedere al criteriului final de evaluare, constând în 6 luni lipsite de convulsii.

Pregabalina şi lamotrigina au fost similare din punct de vedere al siguranţei şi au fost la fel de bine tolerate.

Pregabalina s-a investigat în 6 studii clinice controlate cu durata de 4-6 săptămâni, un studiu la vârstnici cu durata de 8 săptămâni şi un studiu pentru prevenirea recăderii pe termen lung, cu o fază dublu-orb cu durata de 6 luni de prevenire a recăderii.

Ameliorarea simptomelor din TAG, aşa cum este reflectată de scala Hamilton de evaluare a anxietăţii (HAM-A), s-a observat din prima săptămână.

În studiile clinice controlate (cu durata de 4-8 săptămâni) la 52% dintre pacienţii trataţi cu pregabalină şi 38% dintre pacienţii cărora li s-a administrat cu placebo s-a înregistrat o ameliorare cu cel puţin 50% a scorului HAM-A total între stadiul iniţial şi cel final al studiului. În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi care au utilizat pregabalină decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice controlate testarea oftalmologică (incluzând testarea acuităţii vizuale, testarea formală a câmpului vizual şi examinarea fundoscopică prin dilatarea pupilei) a fost realizată la peste 3600 pacienţi. La aceşti pacienţi, acuitatea vizuală a fost redusă la 6,5% din pacienţii care au utilizat pregabalin şi 4,8% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Modificările de câmp vizual au fost detectate la 12,4% din pacienţii trataţi cu pregabalină şi 11,7% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Modificările fundoscopice au fost observate la 1,7% dintre pacienţii care au utilizat pregabalină şi 2,1% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Starea de echilibru farmacocinetic pentru pregabalină este similară la voluntarii sănătoşi și pacienţii cu epilepsie care utilizează medicaţie antiepileptică.

Pregabalina se absoarbe rapid atunci când se administrează pe nemâncate, cu atingerea concentraţiei plasmatice maxime într-o oră după administrarea atât a unei doze unice, cât şi a dozelor multiple. Biodisponibilitatea orală a pregabalinei este estimată la ≥90% şi este independentă de doză. După administrări repetate, starea de echilibru este atinsă în 24 până la 48 ore. Viteza de absorbţie a pregabalinei este scăzută atunci când se administrează concomitent cu alimentele, rezultând scăderea Cmax cu aproximativ 25-30% şi întârzierea tmax cu aproximativ 2,5 ore. Totuşi, administrarea pregabalinei odată cu alimentele nu a prezentat efecte semnificative clinic asupra gradului de absorbţie al pregabalinei.

În studiile preclinice, s-a demonstrat că pregabalina traversează bariera hematoencefalică la şoarece, şobolan şi maimuţă. S-a demonstrat că pregabalina traversează placenta la şoarece şi este prezent în laptele femelelor de şobolan. La om, volumul aparent de distribuţie al pregabalinei după administrarea orală este de aproximativ 0,56 l/kg. Pregabalina nu se leagă de proteinele plasmatice.

La om, pregabalina suferă o metabolizare neglijabilă. După o doză de pregabalină marcată radioactiv, aproximativ 98% din radioactivitatea regasită în urină a fost sub formă de pregabalină netransformat. Derivatul N-metilat al pregabalinei, principalul metabolit al pregabalinei descoperit în urină, reprezintă 0,9% din doză. Studiile preclinice nu au relevat niciun indiciu al racemizării enantiomerului S al pregabalinei la enantiomer R.

Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în principal prin excreţie renală, sub formă de medicament netransformat. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al pregabalinei este de 6,3 ore. Clearance-ul plasmatic al pregabalinei şi clearance-ul renal sunt direct proporţionale cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2 Insuficienţă renală).

La pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau hemodializaţi este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Farmacocinetica pregabalinei este lineară la doze mai mari decât doza zilnică recomandată.

Variabilitatea farmacocinetică interindividuală pentru pregabalin este mică (<20%).

Farmacocinetica dozelor multiple este predictibilă din datele pentru doza unică. Totuşi, în practică, nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice de pregabalină.

Studiile clinice evidenţiază că sexul nu influenţează clinic semnificativ concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.

Clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. În plus, pregabalina se elimină eficace din plasmă prin hemodializă (după 4 ore de hemodializă concentraţiile plasmatice ale pregabalinei sunt reduse cu aproximativ 50%). Deoarece eliminarea renală este calea majoră de eliminare, la pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozelor, iar după efectuarea şedinţelor de hemodializă sunt necesare doze suplimentare (vezi pct. 4.2 Tabel 1).

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece pregabalina nu suferă o metabolizare semnificativă la om şi se excretă în urină predominant sub formă de medicament netransformat, se poate afirma că insuficienţa hepatică nu afectează semnificativ concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.

Farmacocinetica pregabalinei a fost evaluată la pacienţii copii şi adolescenţi cu epilepsie (grupe de vârstă: 1-23 luni, 2-6 ani, 7-11 ani şi 12-16 ani), la valori ale dozajului de 2,5, 5, 10, şi 15 mg/kg și zi, într-un studiu privind farmacocinetica şi tolerabilitatea.

După administrarea orală, à jeun, a pregabalinei la pacienţii copii şi adolescenţi, în general, timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost similar la toate grupele de vârstă şi a fost de 0,5 până la 2 ore după administrarea dozei.

Parametrii Cmax şi ASC ai pregabalinei au crescut liniar cu creşterea dozei în cadrul fiecărei grupe de vârstă. ASC a fost mai mică cu 30% la pacienţii copii cu o greutate mai mică de 30 kg, datorită unui clearance ajustat cu greutatea corporală crescut, de 43%, la aceşti pacienţi în comparaţie cu pacienţii cu o greutate ≥30 kg.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost, în medie, de 3-4 ore la pacienţii copii cu vârsta de până la 6 ani şi de 4-6 ore la cei cu vârsta de 7 ani şi mai mare.

Analiza farmacocinetică populaţională a arătat faptul că clearance-ul creatininei constituie o covariabilă semnificativă a clearance-ului oral al pregabalinei, greutatea corporală este o covariabilă semnificativă a volumului aparent de distribuiţie după administrarea orală, iar aceste relaţii sunt similare la pacienţii copii şi adolescenţi şi cei adulţi.

Farmacocinetica pregabalinei la pacienţii cu vârsta mai mică de 3 luni nu a fost studiată (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și pct. 5.1).

Clearance-ul pregabalinei tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Această scădere a clearance- ului oral al pregabalinei este paralel cu scăderea clearance-ul creatininei asociat cu înaintarea în vârstă. Reducerea dozelor de pregabalin poate fi necesară la pacienţi cu funcţie renală compromisă din cauza vârstei (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Farmacocinetica pregabalinei 150 mg administrat la interval de 12 ore (doză zilnică de 300 mg) a fost evaluată la un număr de 10 femei care alăptau, la interval de cel puțin 12 săptămâni postpartum. Alăptarea a avut puțină sau nicio influență asupra farmacocineticii pregabalinei.

Pregabalina a fost eliminat în laptele matern la concentrații medii la starea de echilibru de aproximativ 76% din cele din plasma maternă. Doza estimată primită de sugari din lapte (presupunând un consum mediu de lapte matern de 150 ml/kg greutate corporală pe zi) de la mame care au utilizat pregabalin în doză de 300 mg /zi sau doza maximă de 600 mg/zi, ar fi de 0,31, respectiv 0,62 mg/kg greutate corporală pe zi. Aceste doze estimate reprezintă aproximativ 7% din doza maternă zilnică totală calculată în mg/kg greutate corporală.

În studiile convenţionale privind siguranţa farmacologică la animale, pregabalina a fost bine tolerat la doze relevante clinic. În studii privind toxicitatea după doze repetate la şobolan şi maimuţă s-au observat efecte asupra SNC incluzând hipoactivitate, hiperactivitate şi ataxie. Creşterea incidenţei atrofiei retiniene observate frecvent la şobolanul vârstnic albinos s-a observat după expunerea îndelungată la pregabalin, de ≥ 5 ori mai mare decât expunerea medie la om, la doza maximă recomandată clinic.

S-a demonstrat că pregabalina nu este teratogen la şoarece, şobolan sau iepure. Toxicitatea fetală la şobolan şi iepure a apărut doar la expuneri cu mult peste expunerea la om. În studii privind toxicitatea prenatală/postnatală, pregabalina induce toxicitate asupra dezvoltării embrionilor de şobolan la expuneri > 2 ori faţă de expunerea maximă recomandată la om.

Reacţiile adverse asupra fertilităţii la şobolani masculi şi femele au fost observate numai la expuneri suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice. Reacţiile adverse asupra organelor de reproducere masculine şi parametrilor spermei au fost reversibile şi au apărut numai la expuneri suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice sau au fost asociate cu procese degenerative spontane la nivelul organelor reproducătoare masculine la şobolan. Prin urmare aceste efecte au fost considerate cu relevanţă clinică scăzută sau lipsite de relevanţă clinică.

Bateriile de teste in vitro şi in vivo au arătat că pregabalina nu este genotoxic.

La şobolan şi la şoarece s-au efectuat studii de carcinogenitate cu pregabalin, cu durata de 2 ani.

La şobolan, nu s -a observat apariţia de tumori, la expuneri mai mari de 24 ori faţă de expunerea medie umană la doza clinică maximă recomandată, de 600 mg/zi. La şoarece, nu s-a observat creşterea incidenţei tumorale la expuneri similare cu expunerea medie la om, dar s-a observat o creştere a incidenţei hemangiosarcomului la expuneri mai mari. Mecanismul non-genotoxic al formaţiunilor tumorale induse de pregabalin la şoarece implică modificări trombocitare şi proliferare celulară endotelială asociată. Aceste modificări trombocitare nu au fost prezente la şobolan sau la om, fapt bazat pe datele clinice pe termen scurt şi pe termen lung limitat. Nu există dovezi care să sugereze un risc asociat la om.

La puii de şobolan, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la şobolanii adulţi.

Totuşi, puii de şobolan sunt mult mai sensibili. La expuneri terapeutice, au existat dovezi privind semnele clinice din partea SNC de hiperactivitate şi bruxism şi câteva modificări ale procesului de creştere (întreruperea tranzitorie a creşterii în greutate). Efecte asupra ciclului de împerechere s-au observat la expuneri de 5 ori expunerea terapeutică la om.

La puii de şobolan s-a observat reducerea răspunsului acustic neaşteptat, la 1-2 săptămâni după expunerea > de 2 ori expunerea terapeutică la om. La nouă săptămâni după expunere, acest efect nu s- a mai observat.

Amidon de porumb

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

Laurilsulfat de sodiu

Oxid roșu de fer(E 172) (Pentru 75mg, 100 mg și 300 mg)

Shellac

Oxid negru de fer (E 172)

Hidroxid de potasiu

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

Capsulele de Pregabalină Aurobindo sunt disponibile în blistere transparente din PVC/Al și flacoane albe din PEID opace cu închidere din polipropilenă

Blister: 14, 21, 30, 56, 60, 84, 90, 100, 112 și 200 capsule

Flacoane din PEID:

Pentru 75 mg, 150 mg și 300 mg: 30, 200, 250 și 500 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Șos. București-Ploiești nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A. sector 1, București

România

12891/2020/01-14 12892/2020/01-14 12893/2020/01-14

Data primei autorizări: Octombrie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2020

Februarie 2020