PRAMIPEXOL TEVA 0.088mg comprimate prospect medicament

Pramipexol Teva 0,088 mg comprimate

Pramipexol Teva 0,18 mg comprimate

Pramipexol Teva 0,35 mg comprimate

Pramipexol Teva 0,7 mg comprimate

Pramipexol Teva 0,088 mg comprimate

Fiecare comprimat conține pramipexol bază 0,088 mg (sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,125 mg).

Pramipexol Teva 0,18 mg comprimate

Fiecare comprimat conține pramipexol bază 0,18 mg (sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,25 mg).

Pramipexol Teva 0,35 mg comprimate

Fiecare comprimat conține pramipexol bază 0,35 mg (sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,5 mg).

Pramipexol Teva 0,7 mg comprimate

Fiecare comprimat conține pramipexol bază 0,7 mg (sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,0 mg).

Dozele de pramipexol menționate în literatura de specialitate se referă la sarea de pramipexol.

De aceea, dozele vor fi exprimate atât ca pramipexol bază liberă, cât și ca sare (între paranteze).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Pramipexol Teva 0,088 mg comprimate

Comprimat alb, plat, rotund, cu margini teșite, cu diametrul de 5,55 mm, marcat cu '93” pe o față și cu 'P1” pe cealaltă.

Pramipexol Teva 0,18 mg comprimate

Comprimat alb, rotund, plat, cu margini teșite, cu diametrul de 7,00 mm, cu linie mediană pe o față și marcat cu 'P2” de o parte și de alta a acesteia și cu '93” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.

Pramipexol Teva 0,35 mg comprimate

Comprimat alb până la aproape alb, oval, biconvex, marcat pe o față cu 9 de o parte a liniei mediane și cu 3 de partea cealaltă a liniei mediane și cu ' 8023” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.

Pramipexol Teva 0,7 mg comprimate

Comprimat alb, rotund, plat, cu margini teșite, cu diametrul de 8,82 mm, cu linie mediană pe o față și marcat cu ' 8024” de o parte și de alta a acesteia și cu ' 93” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.

Pramipexol Teva este indicat pentru tratamentul semnelor și simptomelor formei idiopatice a bolii

Parkinson, singur (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate, când levodopa își pierde eficacitatea sau când eficacitatea sa nu persistă și devine fluctuantă (fluctuații de tip ' on-off”).

Pramipexol Teva este indicat la adulți pentru tratamentul simptomatic al sindromului picioarelor neliniștite de natură idiopatică, moderat până la sever, în doze de până la 0,54 mg bază (0,75 mg sare) (vezi pct. 4.2).

Doza zilnică se administrează divizată în prize egale de trei ori pe zi.

Dozele trebuie crescute treptat, începând de la o doză inițială zilnică de 0,264 mg bază (0,375 mg sare) care se mărește apoi la intervale de 5-7 zile. Dacă nu apar reacții de intoleranță, doza se crește treptat până se ajunge la efectul terapeutic maxim.

Schema de creștere a dozelor de Pramipexol Teva

Săptămâna Doza Doza zilnică Doza Doza zilnică totală (mg bază) totală (mg sare) (mg sare) (mg bază) 1 3 × 0,088 0,264 3 × 0,125 0,375 2 3 × 0,18 0,54 3 × 0,25 0,75 3 3 × 0,35 1,05 3 × 0,5 1,50

Dacă doza trebuie mărită în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,3 mg bază (4,5 mg sare) pe zi.

Totuși, trebuie menționat că incidența somnolenței crește la doze mai mari de 1,1 mg bază (1,5 mg de sare) pe zi (vezi pct. 4.8).

Tratamentul de întreținere

Doza zilnică trebuie să fie cuprinsă între 0,264 mg bază (0,375 mg sare) și un maximum de 3,3 mg bază (4,5 mg sare). În cadrul a trei studii-pivot care au urmărit creșterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost înregistrată începând de la doza de 1,1 mg bază (1,5 mg sare) pe zi. Ajustări ulterioare ale dozajului trebuie făcute în funcție de răspunsul clinic și de apariția reacțiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% din pacienți au fost tratați cu doze sub 1,1 mg bază (1,5 mg sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, doze zilnice mai mari de 1,1 mg (1,5 mg sare) pot fi utile pacienților la care se intenționează reducerea dozei de levodopa. Se recomandă ca dozele de levodopa să fie reduse, atât pe durata creșterii dozei, cât și a tratamentului de întreținere cu Pramipexol Teva, în funcție de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5).

Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariția sindromului neuroleptic malign sau a sindromului de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei.

Tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,54 mg bază (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie redusă cu câte 0,264 mg bază (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4). Totuși, sindromul de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei poate să apară în timpul reducerii treptate a dozei și poate fi necesară o creștere temporară a dozei înainte de reluarea reducerii treptate a dozei (vezi pct. 4.4).

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcția renală. Pentru inițierea tratamentului, se recomandă următoarea schemă terapeutică:

Pacienții cu un clearance al creatininei peste 50 ml/minut nu necesită reducerea dozei zilnice.

La pacienții cu clearance al creatininei între 20 și 50 ml/minut, doza zilnică inițială de Pramipexol

Teva trebuie divizată în două prize, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) de două ori pe zi (0,176 mg bază/0,25 mg sare pe zi). Nu trebuie depășită o doză zilnică maximă de 1,57 mg de pramipexol bază (2,25 mg de sare).

La pacienții cu clearance al creatininei sub 20 ml/minut, doza zilnică de Pramipexol Teva se administrează în priză unică, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi. Nu trebuie depășită o doză zilnică maximă de 1,1 mg de pramipexol bază (1,5 mg de sare).

Dacă funcția renală se alterează pe parcursul tratamentului de întreținere, doza zilnică de Pramipexol

Teva trebuie redusă cu același procentaj cu cel cu care scade funcția renală, de exemplu, dacă clearance-ul creatininei scade cu 30 %, atunci doza zilnică de Pramipexol Teva trebuie redusă cu 30 %. Dacă clearance-ul creatininei este cuprins între 20 și 50 ml/minut, doza zilnică poate fi divizată în două prize, iar dacă clearance-ul creatininei este sub 20 ml/minut, sub formă de doză zilnica unică.

La pacienții cu insuficiență hepatică ajustarea dozei probabil nu este necesară, deoarece aproximativ 90 % din substanța activă absorbită este excretată pe cale renală. Totuși, influența insuficienței hepatice asupra farmacocineticii pramipexolului nu a fost practic investigată.

Siguranța și eficacitatea Pramipexol Teva la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Pramipexol Teva nu prezintă utilizare relevantă la copii și adolescenți în indicația Boala

Parkinson.

Sindromul picioarelor neliniștite

Doza inițială recomandată de Pramipexol Teva este de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) administrată o dată pe zi cu 2-3 ore înainte de culcare. Pentru pacienții care necesită o atenuare simptomatică suplimentară, doza poate fi crescută la fiecare 4-7 zile până la maximum de 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi (conform tabelului de mai jos). Trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.4 Exacerbarea sindromului picioarelor neliniștite).

Schema de creștere a dozelor de Pramipexol Teva

Faza de creștere O dată pe zi seara O dată pe zi seara (mg bază) (mg sare) ,088 0,125 2* 0,18 0,25 3* 0,35 0,50 4* 0,54 0,75

* la nevoie

Se va evalua răspunsul pacienților după 3 luni de tratament și se va reconsidera necesitatea continuării tratamentului. Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de câteva zile acesta trebuie re-inițiat prin creșterea dozei așa cum este menționat mai sus.

Deoarece doza zilnică pentru tratamentul sindromului picioarelor neliniștite nu va depăși 0,54 mg bază (0,75 mg sare), administrarea Pramipexol Teva poate fi întreruptă fără scăderea dozei. Într-un studiu clinic placebo controlat cu durata de 26 săptămâni, revenirea simptomelor sindromului picioarelor neliniștite (creșterea gradului de severitate al simptomelor prin comparație cu valorile inițiale) a fost observat la 10% dintre pacienți (14 din 135) după întreruperea bruscă a tratamentului. Acest efect a fost observat similar, indiferent de doză.

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcția renală. Pacienții cu un clearance al creatininei peste 20 ml/minut nu necesită reducerea dozei zilnice. Utilizarea Pramipexol Teva la pacienții hemodializați sau la pacienții cu insuficiență renală severă nu a fost studiată.

La pacienții cu insuficiență hepatică ajustarea dozei nu este necesară, deoarece aproximativ 90% din substanța activă absorbită este excretată pe cale renală.

Pramipexol Teva nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți sub vârsta de 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea.

Sindromul Tourette

Pramipexol Teva nu este recomandat pentru administrare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani, deoarece siguranța și eficacitatea Pramipexol Teva la acest grup nu au fost stabilite. Pramipexol Teva nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu sindrom Tourette, deoarece raportul beneficiu-risc este negativ pentru această afecțiune (vezi pct. 5.1).

Comprimatele se administrează oral, înghițite cu apă și pot fi luate cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

La pacienții cu boală Parkinson și insuficiență renală se recomandă reducerea dozei de Pramipexol

Teva, așa cum este prezentat la pct. 4.2.

Halucinații

Halucinațiile sunt cunoscute ca un eveniment advers la tratamentul cu agoniști dopaminergici și levodopa.

Pacienții trebuie avertizați asupra posibilității apariției halucinațiilor (mai ales vizuale).

Dischinezie

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creșterii inițiale a dozei de Pramipexol Teva administrat în asociere cu levodopa, poate apărea dischinezie. În această situație, doza de levodopa trebuie redusă.

În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala

Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol.

Episoade de somn cu instalare bruscă și somnolență

Pramipexol a fost asociat cu somnolență și episoade de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienții cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităților zilnice, în unele cazuri fără a fi conștient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puțin frecvent. Pacienții trebuie informați asupra acestui fapt și avertizați să manifeste prudență atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu pramipexol. Pacienții care au manifestat somnolență și/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere micșorarea dozei sau întreruperea tratamentului. Datorită posibilelor efecte aditive, se recomandă prudență în cazul în care pacienții sunt tratați concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.5, 4.7 și pct. 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienții trebuie monitorizați regulat pentru a observa instalarea tulburărilor de control al impulsurilor.

Pacienții și persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conștienți de faptul că pot să apară alte simptome ale tulburărilor de control al impulsurilor comportamentale inclusiv dependența patologică de jocurile de noroc, creșterea libidoului, hipersexualitatea, obsesia cumpărăturilor și creșterea necontrolată a apetitului alimentar, ce au fost raportate la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici, inclusiv pramipexol. Trebuie luată în considerare micșorarea dozei/ întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Episoade maniacale și delir

Pacienții trebuie monitorizați regulat pentru a observa instalarea episoadelor maniacale și a delirului.

Pacienții și persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conștienți că pacienții tratați cu pramipexol pot manifesta episoade maniacale și delir. Trebuie luată în considerare micșorarea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Pacienți cu tulburări psihotice

Pacienții cu tulburări psihotice trebuie tratați cu agoniști dopaminergici numai dacă beneficiile anticipate sunt mai mari decât riscurile potențiale.

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice și pramipexol (vezi pct. 4.5).

Consult oftalmologic periodic

Se recomandă consult oftalmologic la intervale regulate sau dacă apar tulburări de vedere.

Boli cardiovasculare severe

În cazul existenței bolilor cardiovasculare severe, se recomandă prudență. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la debutul tratamentului, datorită riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice.

Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei (DAWS)

DAWS a fost raportat la agoniștii dopaminei, inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.8). Pentru întreruperea tratamentului la pacienții cu boala Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2).

Date limitate sugerează că pacienții cu tulburări ale controlului impulsurilor și cei cărora li se administrează o doză zilnică crescută și/sau doze cumulative crescute de agoniști ai dopaminei pot prezenta un risc mai mare de apariție a DAWS. Simptomele de sevraj pot include apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirație și durere și nu răspund la levodopa. Înainte de reducerea treptată a dozei și întreruperea administrării de pramipexol, pacienții trebuie informați în privința posibilelor simptome de sevraj. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape în timpul reducerii treptate a dozei și opririi administrării. În caz de simptome de sevraj severe și/sau persistente, poate fi avută în vedere readministrarea temporară de pramipexol la cea mai mică doză eficace.

Exacerbarea sindromului picioarelor neliniștite

Tratamentul cu pramipexol al sindromului picioarelor neliniștite poate duce la exacerbarea acestuia.

Exacerbarea se referă la declanșarea simptomelor seara mai devreme (sau chiar după amiaza), la accentuarea simptomelor, precum și la extinderea simptomelor spre alte extremități.

Riscul de exacerbare poate crește cu cât doza este mai mare. Înainte de tratament, pacienții trebuie informați că poate surveni exacerbarea și trebuie să li se recomande să se adreseze medicului curant dacă manifestă simptome de exacerbare. Dacă se suspicionează o exacerbare, trebuie avută în vedere ajustarea dozei până la cea mai mică doză eficace sau oprirea administrării de pramipexol (vezi pct. 4.2 și 4.8).

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Legare de proteinele plasmatice

La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporție foarte mică (< 20 %), biotransformarea fiind redusă. De aceea, sunt improbabile interacțiuni cu alte medicamente care afectează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin biotransformare. Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin biotransformare, posibilitatea interacțiunilor este redusă, deși interacțiunile cu anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacțiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa.

Inhibitori/competitori ai căilor de eliminare renală activă

Cimetidina reduce clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 %, probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretați la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatină, chinină și procainamidă pot interacționa cu pramipexolul, cu reducerea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu pramipexol, trebuie avută în vedere reducerea dozei de

Pramipexol Teva.

Asociere cu levodopa

Când Pramipexol Teva este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă ca doza de levodopa să fie redusă, iar doza altor medicamente antiparkinsoniene să fie menținută constantă în perioada în care doza de Pramipexol Teva este crescută.

Datorită posibilelor efecte aditive, se recomandă prudență în cazul în care pacienții sunt tratați cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol.

Medicamente antipsihotice

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice și pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de așteptat efecte antagoniste.

Efectul asupra sarcinii și alăptării nu a fost investigat la om. Pramipexolul nu a demonstrat potențial teratogen la șobolan și iepure, dar s-a dovedit embriotoxic la șobolan în doze materno-toxice (vezi pct. 5.3). În timpul sarcinii Pramipexol Teva trebuie administrat numai dacă este absolut necesar și anume dacă beneficiile potențiale justifică riscurile potențiale pentru făt.

Deoarece tratamentul cu pramipexol inhibă secreția de prolactină la om, inhibarea lactației este probabilă. Excreția de pramipexol în laptele matern nu a fost studiată la femeie. La șobolan, concentrația de substanță activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă.

În absența datelor disponibile la om, Pramipexol Teva nu trebuie administrat în perioada alăptării.

Totuși, dacă tratamentul este absolut necesar, se recomandă întreruperea alăptării.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra fertilității la om. Studiile la animale, arată că pramipexolul afectează ciclurile estrale și reduce fertilitatea la femele, cum este de așteptat de la un agonist al dopaminei. Totuși, aceste studii nu au arătat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind fertilitatea la masculi.

Pramipexol Teva poate avea influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinații și somnolență.

Pacienții aflați în tratament cu Pramipexol Teva și care prezintă somnolență și/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule și să nu se angajeze în activități (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenției ar putea să-i pună pe ei sau pe persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente sau somnolența nu dispar (vezi și pct. 4.4, 4.5 și 4.8).

Din analizarea datelor obținute din studiile clinice controlate cu placebo, cuprinzând un număr de 1 923 pacienți tratați cu pramipexol și 1 354 pacienți cărora li s-a administrat placebo, a rezultat că au fost raportate frecvent reacții adverse la medicament pentru ambele grupuri. 63 % dintre pacienții cărora li s-a administrat pramipexol și 52 % dintre pacienții cărora li s-a administrat placebo au raportat cel puțin o reacție adversă.

Majoritatea reacțiilor adverse la medicament apar de obicei la începutul tratamentului și cele mai multe au tendința de a dispărea chiar în cazul continuării tratamentului.

În cadrul clasificării pe aparate și sisteme, reacțiile adverse sunt grupate în ordinea frecvenței (numărul de pacienți care pot manifesta reacția), utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/00 și ≤ 1/100); rare (≥ 1/10 000 și ≤ 1/00); foarte rare (≤ 1/10 000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Boală Parkinson, cele mai frecvente reacții adverse

Cele mai frecvente (≥ 5 %) reacții adverse la medicament raportate la pacienții cu boală Parkinson, mai frecvente în cazul celor tratați cu pramipexol decât cu placebo au fost greață, dischinezie, hipotensiune arterială, amețeli, somnolență, insomnie, constipație, halucinații, cefalee și oboseală.

Incidența somnolenței este crescută la doze mai mari de 1,5 mg/zi (vezi pct. 4.2). Reacții adverse mai frecvente în cazul asocierii cu levodopa au fost dischineziile. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza este crescută prea repede.

Tabelul nr. 1: Boală Parkinson

Clasificarea pe Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență aparate, sisteme frecvente (≥ 1/100 și frecvente (≥ 1/10000 necunoscută și organe (≥ 1/10) < 1/10) (≥ 1/1000 și și < 1/1000) < 1/100)

Infecții și pneumonie infestări

Tulburări secreție inadecvată endocrine de hormon antidiuretic1

Tulburări psihice insomnie obsesie a episoade halucinații cumpărăturilor/maniacale vise neobișnuite oniomanie confuzie dependență patologică de tulburări jocuri de noroc comportamental neliniște e legate de hipersexualitate controlul idei delirante impulsurilor și tulburări de libido manifestări paranoia compulsive delir mâncat compulsiv1 hiperfagie1

Tulburări ale somnolență cefalee somn cu instalare sistemului nervos amețeli bruscă dischinezie amnezie hiperchinezie sincopă

Tulburări oculare alterare a vederii, inclusiv diplopie vedere încețoșată acuitate vizuală redusă

Tulburări insuficiență cardiace cardiacă1

Tulburări hipotensiune vasculare arterială

Tulburări dispnee respiratorii, sughițuri toracice și mediastinale

Tulburări gastro- greață constipație intestinale vărsături

Afecțiuni hipersensibilitate cutanate și ale prurit țesutului erupție cutanată subcutanat tranzitorie

Tulburări ale erecție aparatului genital peniană și sânului spontană

Tulburări oboseală sindrom de generale și la edem periferic sevraj la nivelul locului de oprirea administrare administrării agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirații și durere.

Investigații scădere creștere ponderală diagnostice ponderală, inclusiv scăderea apetitului alimentar 1 Această reacție adversă a fost observată în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvență nu este mai mare decât mai puțin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenței nu este posibilă deoarece reacția adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolați 2.762 pacienți cu boală

Parkinson tratați cu pramipexol.

Sindromul picioarelor neliniștite, cele mai frecvente reacții adverse

Cele mai frecvente (≥ 5 %) reacții adverse la medicament raportate la pacienții tratați cu pramipexol pentru sindromul picioarelor neliniștite au fost greață, cefalee, amețeli și oboseală. Greața și oboseala au fost raportate mai des la femeile tratate cu pramipexol (20,8 % și respectiv 10,5 %) comparativ cu bărbații (6,7 % și respectiv 7,3 %).

Tabelul nr. 2: Sindromul picioarelor neliniștite

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență pe aparate. frecvente (≥ 1/100 și frecvente (≥ 1/10 000 necunoscută

Sisteme și (≥ 1/10) < 1/10) (≥ 1/1000 și și organe < 1/100) < 1/00)

Infecții și pneumonie1 infestări

Tulburări secreție inadecvată endocrine de hormon antidiuretic1

Tulburări insomnie neliniște psihice vise confuzie neobișnuite halucinații tulburări de libido idei delirante1 hiperfagie1 paranoia1 episoade maniacale1 delir1 tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor și manifestări compulsive1 (cum sunt: obsesie a cumpărăturilor/oniomanie, dependență patologică de jocuri de noroc, hipersexualitate, mâncat compulsiv)

Tulburări ale exacerbarea cefalee somn cu instalare sistemului sindromului amețeli bruscă nervos picioarelor somnolență sincopă neliniștite dischinezie amnezie1 hiperchinezie1

Tulburări alterare a vederii, oculare inclusiv acuitate vizuală redusă diplopie vedere încețoșată

Tulburări insuficiență cardiace cardiacă1

Tulburări hipotensiune vasculare arterială

Tulburări dispnee respiratorii, sughițuri toracice și mediastinale

Tulburări greață constipație gastro- vărsături intestinale

Afecțiuni hipersensibilitate cutanate și ale prurit țesutului erupție cutanată subcutanat tranzitorie

Tulburări ale erecție aparatului peniană genital și spontană sânului

Tulburări oboseală edem periferic sindrom de generale și la sevraj la oprirea nivelul administrării locului de agonistului administrare dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirații și durere

Investigații scădere ponderală, diagnostice inclusiv scăderea apetitului alimentar creștere ponderală 1 Această reacție adversă a fost observată în cadrul experienței post-autorizare. Cu o certitudine de 95%, categoria de frecvență nu este mai mare decât mai puțin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenței nu este posibilă deoarece reacția adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolați 1 395 pacienți cu sindromul picioarelor neliniștite tratați cu pramipexol.

Somnolență

Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu somnolență (8,6 %) și, mai puțin frecvent, cu somnolență diurnă excesivă și episoade de somn cu instalare bruscă (0,1 %). Vezi și pct. 4.4.

Tulburări ale libidoului

Pramipexolul se poate asocia cu afectarea libidoului [creștere (0,1 %) sau diminuare (0,4 %)].

Tulburări comportamentale

Dependență patologică de jocuri de noroc, creșterea libidoului, hipersexualitate, obsesia cumpărăturilor și creșterea necontrolată a apetitului alimentar au fost raportate la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu de control și screening retrospectiv, încrucișat, care a inclus 3 090 pacienți cu boală

Parkinson, 13,6 % dintre pacienții care au primit tratament dopaminergic sau non-dopaminergic au manifestat simptome de tulburări comportamentale în ultimele șase luni. Manifestările observate au inclus dependență patologică față de jocurile de noroc, obsesie a cumpărăturilor, creștere necontrolată a apetitului alimentar și comportament sexual compulsiv (hipersexualitate). Posibilii factorii de risc independenți pentru tulburările de control ale impulsurilor includ tratamente cu dopaminergice și tratamente cu doze crescute de dopaminergice, vârsta tânără (≤ 65 ani), celibatul, și antecedente familiale ale dependenței patologice față de jocurile de noroc.

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pot apărea reacții adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniștilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirații și durere (vezi pct. 4.4).

În cadrul studiilor clinice și a experienței post-autorizare, insuficiența cardiacă a fost raportată la pacienți tratați cu pramipexol. Într-un studiu farmacoepidemiologic, utilizarea pramipexolului a fost asociată unui risc crescut de insuficiență cardiacă comparativ cu o terapie fără pramipexol (raportul de risc observat 1,86; 95% IÎ, 1,21-2,85).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Nu există experiență clinică în ceea ce privește supradozajul masiv. Evenimentele adverse anticipate ar fi cele legate de proprietățile farmacodinamice ale agoniștilor dopaminergici, incluzând greață, vărsături, hiperkinezie, halucinații, agitație și hipotensiune arterială. Nu este stabilit un antidot pentru supradozajul cu agoniști dopaminergici. Dacă există semne de stimulare a sistemului nervos central, se poate recomanda administrarea unui neuroleptic. Tratarea supradozajului poate necesita măsuri generale de susținere, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat și monitorizare electrocardiografică.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-Parkinsoniene, agoniști dopaminergici, codul ATC:

N04BC05

Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate și specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamină, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 și o activitate intrinsecă totală.

Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat. Studiile la animale de laborator demonstrează că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea și turnover-ul dopaminei.

Mecanismul de acțiune al pramipexolului ca tratament pentru sindromul picioarelor neliniștite nu este cunoscut. Dovezi neurofarmacologice sugerează în principal implicarea sistemului dopaminergic.

În studiile la voluntari, a fost observată diminuarea secreției de prolactină dependent de doză.

Într-un studiu clinic la voluntari sănătoși, s-a observat o creștere a tensiunii arteriale și a frecvenței bătăilor inimii, atunci când creșterea dozelor de Pramipexol Teva comprimate cu eliberare prelungită a fost efectuată într-un ritm mai rapid (la fiecare 3 zile) decât se recomandă, până la maxim 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg sare) pe zi. Astfel de efecte nu au fost observate în studiile la pacienți.

Eficacitate și siguranță clinică în boala Parkinson

La pacienți, pramipexolul ameliorează semnele și simptomele formei idiopatice de boală Parkinson.

Studiile clinice controlate au inclus aproximativ 1 800 pacienți aflați în stadiile Hoehn și Yahr I-IV de boală. Dintre aceștia, aproximativ 00 se aflau în stadii avansate de boală, urmând tratament concomitent cu levodopa și suferind de complicații motorii.

În stadiile incipiente și avansate de boală Parkinson, eficacitatea pramipexolului în studiile clinice controlate a fost menținută timp de aproximativ 6 luni. În studiile clinice deschise care au continuat timp de peste 3 ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacității terapeutice.

Într-un studiu controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, tratamentul inițial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariția complicațiilor motorii și a redus incidența acestora, comparativ cu tratamentul inițial cu levodopa. Această întârziere a complicațiilor motorii în cazul pramipexolului trebuie pusă în balanță cu ameliorarea mai bună a funcțiilor motorii înregistrată în cazul levodopei (măsurată ca modificare medie pe scala UPDRS). Incidența generală a halucinațiilor și somnolenței a fost, în general, mai mare în faza de creștere a dozelor la grupul cu pramipexol. Totuși, nu a fost înregistrată nici o diferență semnificativă în cursul fazei de întreținere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când trebuie luată decizia de a începe tratamentul cu pramipexol la pacienții cu boală

Parkinson.

Într-un studiu de polisomnografie controlat cu placebo cu durata de 3 săptămâni, pramipexol a redus semnificativ numărul de mișcări periodice ale membrelor pe durata perioadei de stat în pat.

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu pramipexol la toate subgrupele de copii și adolescenți în boala Parkinson (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Eficacitate și siguranță clinică în sindromul picioarelor neliniștite

Eficacitatea pramipexolului a fost evaluată în patru studii clinice controlate cu placebo la aproximativ 00 de pacienți cu sindrom idiopatic al picioarelor neliniștite moderat până la sever.

Criteriile principale de evaluare a eficacității au fost modificarea medie față de valorile inițiale ale scorului la Scala de Evaluare a sindromului picioarelor neliniștite (SESPN) și la Impresia clinică globală a ameliorării (ICGA). Pentru ambele criterii finale principale s-au observat diferențe semnificative statistic la grupurile tratate cu doze de pramipexol de 0,25 mg, 0,5 mg și 0,75 mg pramipexol sare față de placebo. După 12 săptămâni de tratament scorul la SESPN s-a ameliorat de la 23,5 la 14,1 puncte pentru placebo și de la 23,4 la 9,4 puncte pentru pramipexol (doze combinate).

Diferența medie ajustată a fost de -4,3 puncte (IÎ 95% -6,4; -2,1 puncte, valoare p < 0,0001). Ratele de răspuns pentru ICGA (ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost 51,2% și 72,0% pentru placebo și respectiv pentru pramipexol (diferența de 20% IÎ 95%: 8,1%; 31,8%, p< 0.0005). S-a observat eficacitatea la doze de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi după prima săptămână de tratament.

Într-un studiu de polisomnografie controlat cu placebo cu durata de 3 săptămâni, pramipexolul a redus semnificativ numărul de mișcări periodice ale membrelor pe durata perioadei de stat în pat.

Eficacitatea pe termen lung a fost evaluată într-un studiu clinic placebo controlat. După 26 săptămâni de tratament, s-a observat o reducere medie ajustată a valorilor scorului total la Scala de Evaluare a sindromului picioarelor neliniștite SESPN/IRLS de 13,7 și de 11,1 puncte pentru grupul tratat cu pramipexol și respectiv pentru grupul controlat placebo, cu o diferență medie semnificativă din punct de vedere statistic (p = 0,008) între tratamente de -2,6. Ratele de răspuns ICGA (mult ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost de 50,3% (80/159) și 68,5% (111/162) pentru placebo și respectiv pramipexol (p = 0,001), ceea ce corespunde unui număr de 6 pacienți necesar pentru a fi tratați (NNT) (ÎI 95%: 3,5, 13,4).

Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu pramipexol la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în sindromul picioarelor neliniștite (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Eficacitate și siguranță clinică în Sindromul Tourette

Eficacitatea pramipexolului (0,0625-0,5 mg/zi) la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani cu sindrom Tourette a fost evaluată într-un studiu clinic, dublu-orb, randomizat, placebo controlat, cu doză variabilă, cu durata de 6 săptămâni. Au fost randomizați în total 63 pacienți (43 tratați cu pramipexol, 20 cu administrare de placebo). Criteriul principal de evaluare a fost modificarea medie față de valorile inițiale ale scorului la Scala de Evaluare a Ticurilor Total Tic Score (TTS) a

Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS). Nu a fost înregistrată nicio diferență între pramipexol și placebo atât în ceea ce privește criteriul principal de evaluare, cât și pentru oricare dintre criteriile secundare de evaluare a eficacității, inclusiv scorul total YGTSS, Patient Global Impression of

Improvement (PGI-I), Clinical Global Impression of Improvement (CGI-I) sau Clinical Global

Impressions of Severity of Illness (CGI-S). Evenimentele adverse care au apărut la cel puțin 5% din grupul de pacienți tratat cu pramipexol și mai frecvent la pacienții tratați cu pramipexol comparativ cu placebo au fost: cefalee (27,9%, placebo 25,0%), somnolență (7,0%, placebo 5,0%), greață (18,6%, placebo 10,0%), vărsături (11,6%, placebo 0,0%), dureri în etajul abdominal superior (7,0%, placebo 5,0%), hipotensiune arterială ortostatică (9,3%, placebo 5,0%), mialgie (9,3%, placebo5,0%), tulburări de somn (7,0%, placebo 0,0%), dispnee (7,0%, placebo 0,0%) și infecții la nivelul căilor respiratorii superioare (7,0%, placebo 5,0%). Alte evenimente adverse semnificative, care au dus la întreruperea administrării medicației la pacienți tratați cu pramipexol, au fost stări confuzionale, tulburări de vorbire sau agravarea afecțiunii (vezi pct. 4.2).

După administrarea orală, pramipexolul este absorbit rapid și complet. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90 %, iar concentrația plasmatică maximă se atinge în intervalul de 1-3 ore de la administrare. Administrarea în timpul meselor nu reduce gradul de absorbție a pramipexolului, ci doar viteza acesteia. Pramipexolul are o cinetică liniară, iar concentrația plasmatică variază puțin interindividual.

La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20 %), iar volumul de distribuție mare (400 l). La șobolan au fost observate concentrații mari în țesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice).

La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură.

Excreția renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea principală de eliminare. Aproximativ 90 % din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce mai puțin de 2 % se regăsește în materiile fecale. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/minut, iar clearance-ul renal de aproximativ 400 ml/minut. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t½) variază între 8 ore la persoanele tinere și 12 ore la persoanele vârstnice.

Studii de toxicitate după doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcționale, afectând mai ales

SNC și funcția de reproducere la femele, datorate probabil exagerării efectelor farmacodinamice.

La cobai a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice și sistolice și a frecvenței cardiace, iar la maimuță tendința la efecte hipotensive.

La șobolan și iepure au fost studiate efectele potențiale ale pramipexolului asupra funcției de reproducere. Pramipexolul nu a demonstrat efecte teratogene la șobolan și iepure, dar a manifestat efecte embriotoxice la șobolan, la doze maternotoxice. Datorită speciilor de animale selectate și a parametrilor investigați limitați, reacțiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii și asupra fertilității la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.

La șobolani, a fost observată o întârziere în dezvoltarea sexuală (de ex., separarea prepuțială și deschiderea vaginală). Nu se cunoaște relevanța pentru om.

Pramipexolul nu este genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la șobolanii de sex masculin au fost înregistrate hiperplazie a celulelor Leydig și adenoame, explicate prin efectul de inhibare a prolactinei de către pramipexol. Această observație nu prezintă relevanță clinică la om.

Același studiu a arătat și că, la doze de 2 mg/kg (sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu degenerescență retiniană la șobolanii albinoși. Aceste din urmă efecte nu au fost observate și la șobolanii pigmentați și nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani la șoarecii albinoși sau la orice altă specie investigată.

Manitol

Celuloză microcristalină

Amidonglicolat de sodiu

Povidonă K25

Stearat de magneziu

Stearil fumarat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal.

Nu este cazul.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină și umiditate.

Blister din Al/Al.

Mărimi de ambalaj: 30, 30 × 1, 50 × 1, 100 × 1 sau 100 comprimate.

Flacon pentru comprimate, din polietilenă, cu capac fără filet, din polipropilenă, cu sistem de închidere securizat pentru copii. Mărimea ambalajului: 90 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

Teva B.V.

Swensweg 5 2031GA Haarlem

Olanda

Pramipexol Teva 0,088 mg comprimate

EU/1/08/490/001

EU/1/08/490/002

EU/1/08/490/003

EU/1/08/490/004

EU/1/08/490/017

EU/1/08/490/018

Pramipexol Teva 0,18 mg comprimate

EU/1/08/490/005

EU/1/08/490/006

EU/1/08/490/007

EU/1/08/490/008

EU/1/08/490/019

EU/1/08/490/020

Pramipexole Teva 0,35 mg comprimate

EU/1/08/490/009

EU/1/08/490/010

EU/1/08/490/011

EU/1/08/490/012

EU/1/08/490/021

EU/1/08/490/022

Pramipexol Teva 0,7 mg comprimate

EU/1/08/490/013

EU/1/08/490/014

EU/1/08/490/015

EU/1/08/490/016

EU/1/08/490/023

EU/1/08/490/024

Data primei autorizări: 18 Decembrie 2008

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 26 August 2013

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu.