PRAMIPEXOL SANDOZ 0.52mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Pramipexol Sandoz 0,52 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Sandoz 2,1 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Sandoz 3,15 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,75 mg, echivalent cu pramipexol 0,52 mg.

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 3 mg, echivalent cu pramipexol 2,1 mg.

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 4,5 mg, echivalent cu pramipexol 3,15 mg.

A se lua în considerare:

Dozele de pramipexol, publicate în literatură, se referă la forma de sare.

De aceea, dozele vor fi exprimate în termeni de pramipexol bază şi pramipexol sare (în paranteze).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită

Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită 0,52 mg: comprimate de culoare albă până la aproape albă, cu dimensiune de 10 mm, de formă cilindrică, biconvexe, marcate cu 052 pe una dintre fețe.

Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită 2,1 mg: comprimate de culoare albă până la aproape albă, cu dimensiune de 10 mm, de formă cilindrică, biconvexe, marcate cu 210 pe una dintre fețe.

Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită 3,15 mg: comprimate de culoare albă până la aproape albă, cu dimensiune de 11 mm, de formă cilindrică, plană, cu margini teșite, marcate cu 315 pe una dintre fețe.

Pramipexol Sandoz comprimate este indicat pentru tratamentul semnelor şi simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson, ca monoterapie (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu, pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate când eficacitatea tratamentului cu levodopa scade sau nu persistă şi devine fluctuantă (fluctuaţii de tip'on - off”)

Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită reprezintă forma farmaceutică cu administrare zilnică de pramipexol.

Iniţierea tratamentului

Dozele trebuie crescute treptat, pornind de la o doză zilnică iniţială de 0,26 mg bază (0,375 mg sare), care se crește ulterior, la interval de 5- 7 zile. Dacă nu apar reacţii de intoleranţă, doza se creşte treptat până se obţine efectul terapeutic maxim.

Săptămâna Doza (mg bază) Doza (mg sare) ,26 0,375 2 0,52 0,75 3 1,05 1,5

Dacă doza trebuie mărită în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu 0,52 mg bază (0,75 mg sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,15 mg bază (4,5 mg sare) pe zi. Totuşi, trebuie menţionat că incidenţa somnolenţei creşte la doze mai mari de 1,05 mg bază pe zi (1,5 mg sare) (vezi pct. 4.8).

Pacienții care utilizează deja Pramipexol Sandoz comprimate trebuie transferați la Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită de pe o zi pe alta, utilizând aceeași doză zilnică. După schimbarea tratamentului cu Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită, doza trebuie ajustată în funcție de răspunsul pacientului la tratament (vezi pct. 5.1).

Doza zilnică individuală trebuie să fie cuprinsă între 0,26 mg bază (0,375 mg sare) şi maxim 3,15 mg bază (4,5 mg sare). În cadrul studiilor pivot care au urmărit creşterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost observată începând cu doza zilnică de 1,05 mg bază (1,5 mg sare) pe zi. Ajustările ulterioare ale dozelor trebuie făcute în funcţie de răspunsul clinic şi incidenţa reacţiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% din pacienţi au fost trataţi cu doze mai mici de 1,05 mg bază (1,5 mg sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, doze mai mari de 1,05 mg bază (1,5 mg sare) pe zi pot fi utile pacienţilor pentru care se intenţionează reducerea dozei de levodopa. Se recomandă ca dozele de levodopa să fie reduse atât pe durata creşterii dozei, cât şi a tratamentului de întreţinere cu

Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită, în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5).

În cazul omiterii administrării unei doze, Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat în decurs de 12 ore, conform programului obișnuit de administrare. După 12 ore, doza uitată nu mai trebuie administrată, iar doza următoare trebuie luată în ziua următoare, conform programului de administrare stabilit.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariţia sindromului neuroleptic malign. De aceea, tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,52 mg bază (0,75 mg sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,52 mg bază (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie redusă cu câte 0,26 mg bază (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4).

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pentru iniţierea tratamentului se recomandă următoarea schemă terapeutică:

Pacienţii cu clearance al creatininei peste 50 ml/min nu necesită scăderea dozei zilnice sau a frecvenței administrării dozelor.

La pacienţii cu clearance al creatininei între 30 şi 50 ml/min, tratamentul trebuie inițiat utilizând o doză de 0,26 mg Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită, o dată la 2 zile. Este necesară prudență și monitorizarea atentă a răspunsului terapeutic și a toleranței înainte de modificarea administrării după o săptămână în administrare zilnică. În cazul în care este necesară creșterea ulterioară a dozei, aceasta trebuie crescută cu 0,26 mg pramipexol bază la interval de o săptămână, până la o doză maximă de 1,57 mg pramipexol bază (2,25 mg sare) pe zi.

Nu se recomandă tratamentul cu Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită la pacienţii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min, deoarece nu sunt date disponibile pentru acest grup populațional. Trebuie reevaluată administrarea Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită.

Dacă funcţia renală este afectată în timpul tratamentului de întreţinere, trebuie urmate recomandările de mai sus.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, ajustarea dozelor nu este, probabil, necesară, întrucât aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală. Cu toate acestea, posibila influenţă a insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită nu a fost investigată.

La copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani, siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite.

Utilizarea de Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită la copiii și adolescenții cu boala

Parkinson nu este relevantă.

Mod de administare

Comprimatele trebuie înghițite întregi cu apă și nu trebuie mestecate, divizate sau sfărâmate.

Comprimatele trebuie administrate cu sau fără alimente și trebuie administrate în fiecare zi la aceeași oră.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii listați la pct. 6.1.

Când se prescrie Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită pacienţilor cu boală

Parkinson şi insuficienţă renală, se recomandă scăderea dozei, aşa cum este specificat la pct. 4.2.

Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă a tratamentului cu agonişti dopaminergici şi levodopa.

Pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale).

Diskinezie

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de pramipexol administrat în asociere cu levodopa poate apărea diskinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie scăzută.

În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala

Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol.

Stare de somnolenţă şi episoade de somn cu instalare bruscă

Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu apariţia stării de somnolenţă şi a episoadelor de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi conştient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puţin frecvent. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui aspect şi avertizaţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu pramipexol. Pacienţii care au prezentat somnolenţă şi/sau un episod de somn cu instalare bruscă trebuie să renunţe la conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.5, 4.7 şi pct. 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienții trebuie monitorizați în mod regulat pentru dezvoltarea tulburărilor de control al impulsurilor.

Pacienții și cei care îi îngrijesc trebuie avertizați că simptomele comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor, incluzând dependenţă patologică faţă de jocurile de noroc, creștere a libidoului, hipersexualitate, cheltuieli sau cumpărături excesive, creştere necontrolată a apetitului alimentar şi consum de alimente compulsiv pot să apară la pacienții tratați cu agonişti de dopamină, incluzând Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită. Trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin scăderea treptată a dozei dacă apar astfel de simptome.

Manie și delir

Pacienții trebuie monitorizați cu regularitate pentru apariția maniei și a delirului. Pacienții și cei care îi îngrijesc trebuie avertizați referitor la posibilitatea apriției maniei și a delirului la pacienții tratați cu pramipexol. Trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin scăderea treptată a dozei, dacă apar astfel de simptome.

Pacienți cu tulburări psihotice

Pacienţii cu tulburări psihotice trebuie trataţi cu agonişti dopaminergici numai dacă beneficiile potenţiale sunt mai mari decât riscurile. Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.5).

Monitorizare oftalmologică

Se recomandă efectuarea consultului oftalmologic la intervale periodice sau dacă apar tulburări de vedere.

Afecţiuni cardiovasculare severe

În caz de afecţiuni cardiovasculare severe, se recomandă prudenţă. Din cauza riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la inițierea tratamentului.

Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).

Fragmente în scaun

Unii dintre pacienți au raportat apariția unor fragmente din Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită în scaun. În cazul în care pacienții raportează aceste evenimente medicul trebuie să reevalueze răspunsul pacientului la tratament.

Sindromul dereglării dopaminei

Sindromul dereglării dopaminei (SDD) este o tulburare de tipul dependenţei care duce la utilizarea excesivă a medicamentului, observată la unii pacienţi trataţi cu medicamente dopaminergice, inclusiv pramipexol. Înainte de iniţierea tratamentului, pacienţii şi persoanele care asigură îngrijirea acestora trebuie atenţionaţi cu privire la riscul potenţial de apariţie a SDD.

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pentru a opri tratamentul la pacienţii cu boala Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2). Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere, care poate fi severă. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la acest lucru înainte de reducerea treptată a dozei de agonist al dopaminei şi trebuie monitorizaţi regulat după aceea.

În cazul unor simptome persistente, poate fi necesară creşterea temporară a dozei de pramipexol (vezi pct. 4.8).

Legarea de proteinele plasmatice

La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie foarte mică (< 20%), metabolizarea fiind redusă. De aceea, interacţiunile cu alte substanţe medicamentoase care influenţează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin metabolizare sunt puţin probabile.

Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin metabolizare, posibilitatea interacţiunilor este redusă, cu toate că interacţiunile cu medicamentele anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacţiuni farmacocinetice cu selegilina şi levodopa.

Inhibitori/ competitori ai căii active de eliminare renală

Cimetidina reduce clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34%, probabil prin inhibarea sistemului de transport al cationilor secretaţi la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatina, chinidina și procainamida pot interacţiona cu pramipexolul, având ca efect reducerea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu pramipexol, trebuie avută în vedere reducerea dozei de pramipexol.

Asocierea cu levodopa

Când pramipexol este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă scăderea dozei de levodopa şi menţinerea constantă a dozei oricărui alt medicament antiparkinsonian în perioada în care doza de pramipexol este crescută.

Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.4, 4.7 şi 4.8).

Medicamente antipsihotice

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de aşteptat efecte antagoniste.

Efectul asupra sarcinii şi alăptării nu a fost investigat la om. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolani şi iepuri, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan, atunci când a fost administrat în doze materno-toxice (vezi pct. 5.3). Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar, şi anume, dacă se consideră că beneficiile potenţiale justifică riscurile potenţiale la care este expus fătul.

Deoarece tratamentul cu pramipexol inhibă secreţia de prolactină la om, se anticipează inhibarea secreţiei lactate. Excreţia de pramipexol în laptele matern nu a fost studiată la om. La şobolan, concentraţia de substanţă activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă.

În absenţa datelor disponibile la om, pramipexol nu trebuie administrat în perioada alăptării. Totuşi, dacă administrarea este absolut necesară, alăptarea trebuie întreruptă.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra fertilităţii la om. Studiile la animale, arată că pramipexolul modifică ciclurile estrale şi scade fertilitatea la femele, cum este de aşteptat de la un agonist al dopaminei. Totuşi, aceste studii nu au arătat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind fertilitatea la masculi.

Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită are o influenţă majoră asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinaţii şi somnolenţă.

Pacienţii trataţi cu Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu desfăşoare activităţi (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente şi somnolenţa nu dispar (vezi şi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8).

Analiza datelor obţinute din studiile clinice placebo controlate, cuprinzând un număr de 1778 de pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol şi 1297 de pacienţi cărora li s-a administrat placebo, a evidenţiat raportarea frecventă a reacţiilor adverse pentru ambele grupuri. 67% din pacienţii trataţi cu pramipexol şi 54% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo au raportat cel puţin o reacţie adversă.

Majoritatea reacţiilor adverse, au apărut de obicei la începutul tratamentului şi multe au avut tendinţa de a dispărea chiar în cazul continuării terapiei.

În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de frecvenţă (număr de pacienţi la care poate să apară reacţia adversă) utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000),

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu boală Parkinson, întâlnite mai des la cei trataţi cu pramipexol decât la cei cărora li s-a administrat placebo, au fost greaţă, diskinezie, hipotensiune arterială, ameţeli, somnolenţă, insomnie, constipaţie, halucinaţii, cefalee şi oboseală.

Incidenţa somnolenţei este crescută la doze mai mari de 1,5 mg sare de pramipexol /zi (vezi pct. 4.2).

În cazul administrării în asociere cu levodopa, reacţia adversă cea mai frecventă a fost diskinezia. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza de pramipexol este crescută prea repede.

Clasificare pe aparate, sisteme şi Reacţie adversă organe

Mai puţin frecvente pneumonie

Mai puțin frecvente secreție inadecvată de hormon antidiuretic1

Frecvente vise neobişnuite, tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor şi manifestări compulsive, confuzie, halucinaţii, insomnie

Mai puţin frecvente creştere necontrolată a apetitului alimentar1, consum de alimente compulsiv, delir, hiperfagie1, hipersexualitate, tulburări de libido, paranoia, dependenţă patologică de jocuri de noroc, nelinişte

Rare manie

Foarte frecvente ameţeli, dischinezie, somnolenţă

Frecvente cefalee

Mai puţin frecvente amnezie, hiperkinezie,episoade de somn cu instalare bruscă, sincopă

Frecvente alterare a vederii, inclusiv diplopie, vedere înceţoşată şi scădere a acuității vizuale

Mai puţin frecvente insuficienţă cardiacă1

Frecvente hipotensiune arterială

Mai puţin frecvente dispnee, sughiţuri

Foarte frecvente greaţă

Frecvente constipaţie, vărsături

Mai puţin frecvente reacţii de hipersensibilitate, prurit, erupţie cutanată

Frecvente fatigabilitate, edeme periferice

Frecvență necunoscută sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere

Frecvente scădere ponderală, inclusiv scădere a apetitului alimentar

Mai puţin frecvente creştere ponderală 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piață. Cu o certitudine de 95%, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă, deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 2762 pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol.

Somnolenţă

Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu somnolenţă şi, mai puţin frecvent, cu somnolenţă diurnă excesivă şi episoade de somn cu instalare bruscă (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale libidoului

Tratamentul cu pramipexol se poate asocia mai puţin frecvent cu tulburări ale libidoului (creştere sau diminuare).

Tulburări ale controlului impulsurilor:

Poate să apară dependența patologică de jocuri de noroc, creștere a libidoului, cheltuieli sau cumpărături compulsive, creştere necontrolată a apetitului alimentar şi consum de alimente compulsiv la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici, incluzând Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu clinic de control, retrospectiv, încrucişat, incluzând 3090 pacienţi cu boală Parkinson, 13,6% dintre pacienţii care au utilizat tratament dopaminergic sau non-dopaminergic, au avut simptome ale tulburării controlului impulsurilor în timpul ultimelor şase luni. Manifestările observate au fost dependenţa patologică de jocurile de noroc, cumpărăturile compulsive, creşterea necontrolată a apetitului alimentar şi consumul de alimente compulsiv precum şi comportamentul sexual compulsiv (hipersexualitate). Factorii de risc independenţi posibili pentru tulburările de control ale impulsurilor au inclus tratament dopaminergic şi doze mari de medicamente dopaminergice, vârsta mai tânără (≤ 65 de ani), necăsătoriţi şi cu antecedente familiale de comportament dependent de jocurile de noroc.

În cadrul studiilor clinice şi a experienţei ulterioare punerii pe piață, insuficienţa cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu pramipexol. Într-un studiu farmacoepidemiologic, utilizarea pramipexolului a fost asociată unui risc crescut de insuficienţă cardiacă, comparativ cu o terapie care nu a inclus pramipexol (raportul de risc observat 1,86; IÎ 95%, 1,21-2,85).

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu există experienţă clinică referitoare la supradozajul masiv. Evenimentele adverse anticipate ar fi cele legate de proprietăţile farmacodinamice ale agoniştilor dopaminergici, incluzând greaţă, vărsături, hiperkinezie, halucinaţii, agitaţie şi hipotensiune arterială. Nu se cunoaşte niciun antidot pentru supradozajul cu agonişti dopaminergici. Dacă apar semne de stimulare a sistemului nervos central, poate fi indicată administrarea unei substanţe neuroleptice. Terapia supradozajului poate necesita măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat şi monitorizare electrocardiografică.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-Parkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:

N04BC05

Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate şi specificitate mare de subgrupul D2 al receptorilor dopaminergici, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 şi o activitate intrinsecă totală.

Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat. Studiile la animale de laborator au demonstrat că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea şi turnover-ul dopaminei.

În studiile efectuate la voluntari, a fost observată diminuarea secreţiei de prolactină, dependent de doză. Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, în cadrul căruia doza de pramipexol a fost crescută mai repede decât era recomandat (la interval de 3 zile), până la doza de 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg de sare) pe zi, s-a observat o creştere a tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace.

Asemenea efecte nu au fost observate în studiile efectuate la pacienţi.

Eficacitate și siguranță clinică în boala Parkinson

La pacienţi, pramipexolul ameliorează semnele şi simptomele formei idiopatice a bolii Parkinson.

Studiile clinice placebo controlate au inclus aproximativ 1800 de pacienţi aflaţi în stadiile Hoehn şi

Yahr I - V de boală, trataţi cu pramipexol. Dintre aceştia, aproximativ 1000 se aflau într-un stadiu mai avansat de boală, li s-a administrat tratament asociat cu levodopa şi au prezentat complicaţii motorii.

În stadiile iniţiale şi avansate ale bolii Parkinson, eficacitatea pramipexolului, urmărită în cadrul studiilor clinice controlate, s-a menţinut timp de aproximativ şase luni. În studiile clinice deschise, care au continuat timp de peste trei ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacităţii terapeutice.

Într-un studiu clinic controlat, dublu orb, cu durata de 2 ani, tratamentul iniţial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariţia complicaţiilor motorii şi a scăzut incidenţa acestora, comparativ cu tratamentul iniţial cu levodopa. Această întârziere în apariţia complicaţiilor motorii în cazul tratamentului cu pramipexol trebuie pusă în balanţă cu ameliorarea mai accentuată a funcţiilor motorii indusă de levodopa (cuantificată prin modificarea medie pe scala UPDRS). Incidenţa generală a halucinaţiilor şi somnolenţei a fost, în general, mai mare în faza de creştere a dozelor în grupul tratat cu pramipexol. Totuşi, nu a fost înregistrată o diferenţă semnificativă pe perioada tratamentului de întreţinere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când se iniţiază tratamentul cu pramipexol la pacienţii cu boală Parkinson.

Siguranța și eficacitatea Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită în tratamentul bolii

Parkinson au fost evaluate în cadrul unui program multinațional de dezvoltare a medicamentului, constând în trei studii randomizate controlate. Două studii au fost efectuate la pacienții cu boală

Parkinson în stadiu inițial și un studiu a fost efectuat la pacienții cu boală Parkinson avansată.

Superioritatea Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită comparativ cu placebo a fost demonstrată după 18 săptămâni de tratament, luându-se în considerare criteriul principal de evaluare (UPDRS scor II+III) și criteriul secundar de evaluare (ratele de răspuns CGI-I și PGI-I), într-un studiu dublu-orb, placebo controlat care a inclus un total de 539 pacienți cu boală Parkinson. Menținerea eficacității a fost demonstrată la pacienții trataţi timp de 33 săptămâni. Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită nu au avut efect inferior comprimatelor cu eliberare imediată conform evaluării

UPDRS scor II+III în săptămâna 33.

În cadrul unui studiu dublu orb, placebo controlat incluzând un total de 517 pacienți cu boală

Parkinson în stadiu avansat care utilizează concomitent levodopa, a fost demonstrată superioritatea pramipexol comprimate cu eliberare prelungită comparativ cu placebo după 18 săptămâni de tratament în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare (UPDRS scor II+III) și criteriul secundar de evaluare (independent de timp) pentru eficacitate.

Eficacitatea și tolerabilitatea modificării nocturne de la comprimatele de pramipexol la pramipexol comprimate cu eliberare prelungită în aceeași doză zilnică au fost evaluate în cadrul unui studiu dublu orb la pacienții cu boală Parkinson în stadiu precoce.

Eficacitatea a fost menținută la 87 din cei 103 pacienți la care s-a realizat trecerea la Pramipexol

Sandoz comprimate cu eliberare prelungită. Din acești 87 de pacienți, la 82,8% nu s-a modificat doza, la 13,8% aceasta a fost crescută și la 3,4% aceasta a fost redusă.

La jumătate dintre cei 16 pacienți care nu au întrunit criteriile pentru menținerea eficacității în ceea ce priveşte UPDRS scor II+III, modificarea de la valoarea bazală nu a fost considerată relevantă.

Numai un singur pacient care a fost trecut la tratamentul cu pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită a prezentat reacții adverse care au determinat întreruperea medicamentului.

Agenția Europeană a Medicamentului a solicitat depunerea rezultatelor din studiile efectuate cu pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită pentru toate grupele de copii cu boală

Parkinson (vezi pct.4.2 pentru informații despre utilizarea la copii și adolescenți).

Pramipexolul este absorbit complet după administrarea orală. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90%.

Într-un studiu de fază I, în care eliberarea imediată sau prelungită de pramipexol a fost evaluată preprandial, concentrațiile plasmatice minime și maxime (Cmin, Cmax) și expunerea (ASC) în cazul utilizării unei doze zilnice de pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită și a unei doze zilnice de pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare imediată, administrat de trei ori pe zi, au fost echivalente.

Administrarea zilnică o dată pe zi de pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită determină fluctuații mai mici ale concentrațiilor plasmatice de pramipexol în decurs de 24 de ore, comparativ cu administrarea de trei ori pe zi a comprimatelor de pramipexol.

Concentrațiile plasmatice maxime apar la aproximativ 6 ore de la administrarea zilnică de pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită. Starea de echilibru pentru expunere se obține în decurs de cel mult 5 zile după administrarea continuă de doze repetate.

Administrarea în timpul meselor nu scade gradul de absorbţie a pramipexolului. Ingerarea unei mese bogate în grăsimi poate crește concentrația plasmatică maximă (Cmax) cu aproximativ 24% după administrarea unei doze unice și cu 20% după administrarea de doze repetate și o întârziere de aproximativ 2 ore pentru a se atinge concentrația maximă în cazul voluntarilor sănătoși. Expunerea totală (ASC) nu a fost influenţată de ingerarea concomitentă de alimente. Creșterea Cmax nu este considerată clinic relevantă. În studiile de fază III care au stabilit siguranța și eficacitatea Pramipexol

Sandoz comprimate cu eliberare prelungită pacienții au fost instruiți să utilizeze medicația din studiu, fără legătură cu mesele.

În timp ce greutatea corporală nu are niciun impact asupra ASC, s-a observat că aceasta influențează volumului de distribuție, și, prin urmare și concentrațiile plasmatice maxime Cmax. O reducere a greutății corporale cu 30 kg a determinat o creștere a Cmax cu 45%. Oricum, în studiile de fază III efectuate la pacienții cu boală Parkinson nu s-a observat o semnificație clinică a greutății corporale asupra efectului terapeutic și tolerabilității Pramipexol Sandoz comprimate cu eliberare prelungită.

Pramipexol prezintă cinetică liniară și o variabilitate mică a concentrațiilor plasmatice interindividuale.

La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20%), iar volumul de distribuţie este mare (400 l). La şobolan au fost observate concentraţii mari în ţesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice).

La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură.

Excreţia renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea principală de eliminare. Aproximativ 90% din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce în materiile fecale se regăseşte mai puţin de 2%. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/min, iar clearance-ul renal este de aproximativ 400 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t½) variază între 8 ore la persoanele tinere şi 12 ore la persoanele vârstnice.

Studii de toxicitate după administrarea de doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcţionale, afectând mai ales SNC şi funcţia de reproducere la femele, determinate probabil de un efect farmacodinamic exagerat.

La porcii de talie mică a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice şi sistolice şi a frecvenţei cardiace, iar la maimuţă, tendinţa de a avea un efect hipotensiv.

Efectele potenţiale ale pramipexolului asupra funcţiei de reproducere au fost studiate la şobolani şi iepuri. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolani şi iepuri, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan atunci când a fost administrat în doze materno-toxice. Din cauza speciilor de animale selectate şi a numărului limitat de parametrii investigaţi, reacţiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii şi asupra fertilităţii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.

La șobolani a fost observată o întârziere în dezvoltarea sexuală (de exemplu, separarea prepuțului și deschiderea vaginului). Nu se cunoaște relevanța acestei observații la om.

Pramipexolul nu s-a dovedit a fi genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la şobolanii de sex masculin au apărut hiperplazie a celulelor Leydig şi adenoame, explicate prin efectul de inhibare a secreţiei de prolactină pe care îl are pramipexolul. Această observaţie nu prezintă relevanţă clinică la om. Acelaşi studiu a demonstrat şi faptul că, la doze de 2 mg/kg (de sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu apariţia degenerescenţei retiniene la şobolanii albinoşi.

Acest din urmă efect nu a fost observat la şobolanii cu pigmentaţie normală şi nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuat la şoarecii albinoşi sau la orice altă specie studiată.

Hipromeloză

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Nu este cazul.

30 luni

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

Cutii cu blistere din OPA-Al-PVC/Al: 10, 30 şi 100 comprimate cu eliberare prelungită.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Sandoz S.R.L.,

Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România

6749/2014/01-03 6750/2014/01-03 6751/2014/01-03

Autorizare - August 2014

Martie 2018