PRAMIPEXOL MYLAN 2.62mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Pramipexol Mylan 0,26 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 0,52 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 1,05 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 1,57 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 2,1 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 2,62 mg comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 3,15 mg comprimate cu eliberare prelungită

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,375 mg, echivalent cu pramipexol 0,26 mg.

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,75 mg, echivalent cu pramipexol 0,52 mg.

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,5 mg, echivalent cu pramipexol 1,05 mg.

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 2,25 mg, echivalent cu pramipexol 1,57 mg.

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 3 mg, echivalent cu pramipexol 2,1 mg.

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 3,75 mg, echivalent cu pramipexol 2,62 mg.

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 4,5 mg, echivalent cu pramipexol 3,15 mg.

Dozele de pramipexol menţionate în literatura de specialitate se referă la sarea de pramipexol.

De aceea, dozele vor fi exprimate atât ca pramipexol bază liberă, cât şi ca sare (între paranteze).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate cu eliberare prelungită

Pramipexol Mylan 0,26 : Comprimate rotunde, cu margini teșite, de culoare albă până la mg comprimate cu aproape albă, cu dimensiuni de 8,9 mm în diametru x 3,6 mm în eliberare prelungită grosime, marcate cu 'PP1” pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan 0,52 : Comprimate rotunde, cu margini teșite, de culoare albă până la mg comprimate cu aproape albă, cu dimensiuni de 9,9 mm în diametru x 4,0 mm în eliberare prelungită grosime, marcate cu 'PP2” pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan 1,05 : Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, mg comprimate cu cu dimensiuni de 13,9 mm x 6,7 mm x 4,85 mm, marcate cu 'PP3” eliberare prelungită pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan 1,57 : Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, mg comprimate cu cu dimensiuni de 14,9 mm x 6,9 mm x 5,15 mm, marcate cu 'PP4” eliberare prelungită pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan 2,1 : Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, mg comprimate cu cu dimensiuni de 14,9 mm x 6,9 mm x 5,35 mm, marcate cu 'PP5” eliberare prelungită pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan 2,62 : Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, mg comprimate cu cu dimensiuni de 16,1 mm x 7,9 mm x 4,85 mm, marcate cu 'PP6” eliberare prelungită pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan 3,15 : Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, mg comprimate cu cu dimensiuni de 16,1 mm x 7,9 mm x 5,35 mm, marcate cu 'PP7” eliberare prelungită pe o faţă şi cu 'M” pe cealaltă faţă.

Pramipexol Mylan este indicat la adulţi pentru tratamentul semnelor şi simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson, ca monoterapie (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate, când eficacitatea tratamentului cu levodopa scade sau nu persistă şi devine fluctuantă (fluctuaţii de tip sfârşit de doză sau “on-off”).

Pramipexol Mylan comprimate cu eliberare prelungită este o formulare a pramipexolului care se administrează într-o singură priză.

Iniţierea tratamentului

Dozele trebuie crescute treptat, începând de la o doză iniţială zilnică de 0,26 mg pramipexol bază (0,375 mg pramipexol sare), care se măreşte apoi, la interval de 5-7 zile. Dacă pacienţii nu prezintă reacţii adverse de intoleranţă, doza se creşte treptat până se ajunge la efectul terapeutic maxim.

Schema de creştere a dozelor de Pramipexol Mylan comprimate cu eliberare prelungită

Săptămâna Doza zilnică Doza zilnică (mg bază) (mg sare) 1 0,26 0,375 2 0,52 0,75 3 1,05 1,5

Dacă doza trebuie mărită în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu câte 0,52 mg pramipexol bază (0,75 mg pramipexol sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg pramipexol sare) pe zi.

Totuşi, trebuie menţionat că incidenţa somnolenţei creşte la doze mai mari de 1,05 mg de pramipexol bază (1,5 mg de pramipexol sare) pe zi (vezi pct. 4.8).

Pacienţii care sunt deja pe tratament cu pramipexol comprimate pot fi comutaţi peste noapte pe tratamentul cu Pramipexol Mylan comprimate cu eliberare prelungită, menţinându-se acceaşi doză zilnică. După schimbarea tratamentului cu Pramipexol Mylan comprimate cu eliberare prelungită, doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului (vezi pct. 5.1).

Doza zilnică individuală de pramipexol trebuie să fie cuprinsă între 0,26 mg pramipexol bază (0,375 mg pramipexol sare) şi un maximum de 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg pramipexol sare) pe zi. În cadrul unor studii-pivot care au urmărit creşterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost înregistrată începând de la doza de 1,05 mg pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare) pe zi. Ajustările ulterioare ale dozelor trebuie făcute în funcţie de răspunsul clinic şi de apariţia reacţiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5 % din pacienţi au fost trataţi cu doze sub 1,05 mg de pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, la pacienţii la care se intenţionează reducerea dozei de levodopa pot fi utile doze zilnice de pramipexol mai mari de 1,05 mg de pramipexol bază (1,5 mg pramipexol sare). Se recomandă ca dozele de levodopa să fie reduse, atât pe durata creşterii dozei, cât şi a tratamentului de întreţinere cu Pramipexol Mylan, în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5).

Atunci când se omite administrarea unei doze, pramipexol comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat în cel mult 12 ore după orarul obişnuit de administrare. După 12 ore, doza omisă nu mai trebuie administrată, următoarea doză urmând a se administra în ziua următoare, conform programului obişnuit de administrare.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariţia sindromului neuroleptic malign. De aceea, tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,52 mg bază (0,75 mg sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,52 mg bază (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie redusă cu câte 0,26 mg bază (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4).

Pacienţii cu insuficienţă renală

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pentru iniţierea tratamentului, se recomandă următoarea schemă terapeutică:

Pacienţii cu un clearance al creatininei peste 50 ml/min nu necesită reducerea dozei zilnice sau a frecvenței administrării.

La pacienţii cu clearance al creatininei între 30 şi 50 ml/min, doza zilnică iniţială de pramipexol trebuie să fie de 0,26 mg o dată la două zile. După o săptămână, înainte de creşterea dozei la doza zilnică obişnuită trebuie evaluate cu grijă răspunsul clinic şi tolerabilitatea pacientului. Dacă creşterea dozei este necesară în continuare, dozele trebuie crescute cu 0,26 mg pramipexol la interval de o săptămână, până la doza maximă de 1,57 mg pramipexol bază (2,25 mg sare) pe zi.

Ȋn cazul pacienților cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min nu este recomandat tratamentul cu pramipexol comprimate cu eliberare prelungită deoarece nu există date disponibile pentru această populație de pacienți. Trebuie luată în considerare utilizarea comprimatelor de pramipexol cu eliberare imediată.

Dacă funcţia renală se alterează pe parcursul tratamentului de întreţinere, se aplică recomandările de mai sus.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, ajustarea dozei nu este, probabil, necesară, întrucât aproximativ 90 % din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală. Cu toate acestea, posibila influenţă a insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii pramipexolului nu a fost investigată.

Siguranţa şi eficacitatea administrării de pramipexol la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu există utilizare relevantă pentru pramipexol comprimate cu eliberare prelungita la copii şi adolescenţi în boala Parkinson.

Pentru administrare orală.

Comprimatele se administrează oral, trebuie înghiţite întregi, cu apă şi nu trebuie mestecate, divizate sau zdrobite. Comprimatele pot fi luate cu sau fără alimente şi trebuie administrate în fiecare zi cam la aceeaşi oră.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Când se administrează Pramipexol Mylan la pacienţii cu boală Parkinson şi insuficienţă renală se recomandă reducerea dozei, aşa cum este prezentat la pct. 4.2.

Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă a tratamentului cu agonişti dopaminergici şi levodopa.

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale).

Dischinezie

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de Pramipexol Mylan administrat în asociere cu levodopa, poate apărea dischinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie redusă.

În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala

Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol.

Episoade de somn cu instalare bruscă şi somnolenţă

Pramipexolul a fost asociat cu somnolenţă şi episoade de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi conşient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puţin frecvent. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui fapt şi avertizaţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu Pramipexol Mylan.

Pacienţii care au manifestat somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere micşorarea dozei sau întreruperea tratamentului. Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.5, 4.7 şi pct. 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru apariţia tulburărilor de control al impulsurilor. Pacienţii şi cei care îi îngrijesc trebuie atenţionaţi că simptomele comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor, incluzând dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, cheltuirea compulsivă sau obsesia cumpărăturilor, apetit exagerat şi mâncatul compulsiv pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv Pramipexol Mylan. În cazul apariţiei unor astfel de simptome trebuie luată în considerare reducerea dozei/ întreruperea treptată a tratamentului.

Episoade maniacale şi delir

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea episoadelor maniacale şi a delirului.

Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi că pacienţii trataţi cu pramipexol pot manifesta episoade maniacale şi delir. Trebuie luată în considerare micşorarea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Pacienţi cu tulburări psihotice

Pacienţii cu tulburări psihotice trebuie trataţi cu agonişti dopaminergici numai dacă beneficiile anticipate sunt mai mari decât riscurile potenţiale. Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.5).

Consult oftalmologic periodic

Se recomandă consult oftalmologic la intervale regulate sau dacă apar tulburări de vedere.

Boli cardiovasculare severe

În cazul existenţei bolilor cardiovasculare severe, se recomandă prudenţă. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la debutul tratamentului, din cauza riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice.

Simptome sugestive pentru sindrom neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pentru a opri tratamentul la pacienţii cu boală Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2.). Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere, care poate fi severă. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la acest lucru înainte de reducerea treptată a dozei de agonist al dopaminei şi trebuie monitorizaţi regulat după aceea.

În cazul unor simptome persistente, poate fi necesară creşterea temporară a dozei de pramipexol (vezi pct. 4.8).

Resturi în scaun

Unii pacienți au raportat apariția de resturi în materiile fecale, care se aseamănă cu comprimatele intacte de pramipexol cu eliberare prelungită. Dacă pacienții raportează o astfel de observație, medicul trebuie să reevalueze răspunsul pacientului la tratament.

Legare de proteinele plasmatice

La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie foarte mică (< 20%), metabolizarea fiind redusă. De aceea, interacţiunile cu alte medicamente care influenţează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin metabolizare sunt puţin probabile. Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin metabolizare, posibilitatea interacţiunilor este redusă, cu toate că interacţiunile cu medicamentele anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacţiuni farmacocinetice cu selegilina şi levodopa.

Inhibitori/competitori ai căilor active de eliminare renală

Cimetidina reduce clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34 %, probabil din cauza inhibării sistemului de transport al cationilor secretaţi la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatina, chinina şi procainamida pot interacţiona cu pramipexolul, cu reducerea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu pramipexol, trebuie avută în vedere reducerea dozei de pramipexol.

Asocierea cu levodopa

Când pramipexol este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă ca doza de levodopa să fie redusă, iar doza altor medicamente antiparkinsoniene să fie menţinută constantă în perioada în care doza de pramipexol este crescută.

Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.4, 4.7 şi 4.8).

Medicamente antipsihotice

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de aşteptate efecte antagoniste.

Efectul asupra sarcinii şi alăptării nu a fost investigat la om.

Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolan şi iepure, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan în cazul administrării de doze materno-toxice (vezi pct.5.3).

În timpul sarcinii, Pramipexol Mylan trebuie administrat numai dacă este absolut necesar şi anume dacă beneficiile potenţiale justifică riscurile potenţiale pentru făt.

Deoarece tratamentul cu pramipexol inhibă secreţia de prolactină la om, inhibarea lactaţiei este probabilă. Excreţia de pramipexol în laptele matern nu a fost studiată la femeie. La şobolan, concentraţia de substanţă activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă.

În absenţa datelor disponibile la om, Pramipexol Mylan nu trebuie administrat în perioada alăptării.

Totuşi, dacă tratamentul este absolut necesar, se recomandă întreruperea alăptării.

Nu au fost efectuate studii în privinţa efectului asupra fertilităţii umane. În studiile la animale, pramipexolul a afectat ciclurile reproductive şi a redus fertilitatea femelelor, aşa cum era de aşteptat pentru un agonist al dopaminei. Cu toate acestea, aceste studii nu au indicat efecte nocive diecte sau indirecte în privinţa fertilităţii masculilor.

Pramipexol Mylan poate avea o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinaţii sau somnolenţă.

Pacienţii aflaţi în tratament cu pramipexol şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu se angajeze în activităţi (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau pe persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente sau somnolenţa nu dispar (vezi şi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8).

Din analizarea datelor obţinute din studiile clinice placebo controlate, cuprinzând un număr de 1778 pacienţi trataţi cu pramipexol şi 1297 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, au fost raportate frecvent reacţii adverse pentru ambele grupuri. 67% dintre pacienţii cărora li s-a administrat pramipexol şi 54% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo au raportat cel puţin o reacţie adversă.

Majoritatea reacţiilor adverse la medicament au apărut de obicei la începutul terapiei şi cele mai multe au avut tendinţa de a dispărea chiar în cazul continuării terapiei.

În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt grupate în ordinea frecvenţei (numărul de pacienţi care pot manifesta reacţia), utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤ 1/100); rare (≥1/10000 şi ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu boală Parkinson, mai frecvente în cazul celor trataţi cu pramipexol decât cei cărora s-a administrat placebo au fost greaţă, diskinezie, hipotensiune arterială, ameţeli, somnolenţă, insomnie, constipaţie, halucinaţii, cefalee şi oboseală.

Incidenţa somnolenţei este crescută la doze mai mari de 1,5 mg pramipexol sare pe zi (vezi pct.4.2).

Reacţii adverse mai frecvente în cazul asocierii cu levodopa au fost diskineziile. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza de pramipexol este crescută prea repede.

Clasificare Rare a pe Foarte Frecvente

Mai puţin frecvente (≥ (≥1/10,000 Cu frecvenţă aparate, frecvente (≥ (≥ 1/100 şi 1/1000 şi < 1/100) și necunoscută sisteme şi 1/10) < 1/10) <1/1000)

Infecţii şi Pneumonie. infestări

Tulburări Secreţie inadecvată de endocrine hormon antidiuretic.1

Tulburări Insomnie. Obsesie a Episode psihice Halucinaţii. cumpărăturilor. maniacale.

Vise Dependenţă neobişnuite. patologică de jocuri

Confuzie de noroc.

Nelinişte.

Tulburări Hipersexualitate comportam Idei delirante.

entale Tulburări de libido.

Paranoia legate de

Delir.

controlul

Mâncat impulsurilor compulsive.1 şi Hiperfagie.1 manifestări compulsive

Tulburări ale Somnolenţă. Cefalee. Somn cu instalare bruscă. sistemului Ameţeli. Amnezie. nervos Dischinezie. Hiperchinezie.

Tulburări Alterare a oculare vederii, inclusiv diplopie.

Vedere înceţoşată.

Acuitate vizuală redusă

Tulburări Insuficienţă cardiacă1 cardiace

Tulburări Hipotensiune vasculare arterială.

Tulburări Dispnee. respiratorii, Sughiţ. toracice şi mediastinale

Tulburări Greaţă. Constipaţie. gastrointesti Vărsături.

Afecţiuni Hipersensibilitate. cutanate şi Prurit. ale ţesutului Erupţie cutanată tranzitorie.subcutanat

Tulburări Oboseală Sindrom de generale şi la Edem sevraj la oprirea nivelul periferic. administrării locului de agonistului administrare dopaminergic, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere.

Investigaţii Scădere Creştere ponderală diagnostice ponderală, inclusiv scăderea apetitului 1 Această reacţie adversă a fost obliservattă în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. Cu o certitudine de 95%, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 2762 pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol.

Somnolenţă

Tratamentul cu pramipexol este frecvent asociat cu somnolenţă şi a fost asociat mai puţin frecvent cu somnolenţă diurnă excesivă şi episoade de somn cu instalare bruscă (vezi şi pct. 4.4).

Tulburări ale libidoului

Pramipexolul poate fi asociat mai puţin frecvent cu tulburări ale libidoului (creştere sau scădere).

Tulburări comportamentale

Dependenţă patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, cheltuirea compulsivă sau obsesia cumpărăturilor, apetitul alimentar exagerat şi mâncatul compulsiv pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu de control şi screening retrospectiv, încrucişat, care a inclus 3090 pacienţi cu boală

Parkinson, 13,6 % dintre pacienţii la care s-a administrat tratament dopaminergic sau non-dopaminergic au manifestat simptome de tulburări comportamentale în ultimele şase luni.

Manifestările observate au inclus dependenţa patologică faţă de jocurile de noroc, obsesie a cumpărăturilor, creştere necontrolată a apetitului alimentar şi comportament sexual compulsiv (hipersexualitate). Posibilii factorii de risc independenţi pentru tulburările de control ale impulsurilor includ tratamente cu medicamente dopaminergice şi terapii cu doze mari de medicamente dopaminergice, vârsta tânără (≤ 65 ani), celibatul şi antecedente familiale de dependenţă patologică faţă de jocurile de noroc.

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa cadiacă a fost raportată în studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă la pacienţii care utilizau pramipexol. Într-un studiu farmaco-epidemiologic, pramipexolul a fost asociat cu un risc crescut de insuficienţă cardiacă, comparativ cu o terapie fără pramipexol (riscul relativ observat 1,86; IÎ 95% 1,21-2,85).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte supradozajul marcat. Reacţiile adverse anticipate ar fi cele legate de proprietăţile farmacodinamice ale agoniştilor dopaminergici, incluzând greaţă, vărsături, hiperkinezie, halucinaţii, agitaţie şi hipotensiune arterială. Nu este stabilit un antidot pentru supradozajul cu agonişti dopaminergici. Dacă există semne de stimulare a sistemului nervos central, se poate recomanda administrarea unui neuroleptic.

Abordarea terapeutică a supradozajului poate necesita măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat şi monitorizare electrocardiografică.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiparkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:

N04BC05

Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate şi specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamină, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 şi o activitate intrinsecă totală.

Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat.

Studiile la animalele de laborator demonstrează că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea şi turnover-ul dopaminei.

La voluntari s-a observat diminuarea secreţiei de prolactină, dependent de doză. Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, în care doza de pramipexol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită a fost scăzută mai repede (la interval de 3 zile) decât este recomandat, până la 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg pramipexol sare) pe zi, s-a observat creşterea tensiuni arteriale şi a frecvenţei cardiace. Acest efect nu a fost observat în studiile efectuate la pacienţi.

Eficacitate clinică şi siguranţă în boala Parkinson

La pacienţi, pramipexolul ameliorează semnele şi simptomele formei idiopatice de boală Parkinson.

Studiile clinice controlate placebo au inclus aproximativ 1800 pacienţi aflaţi în stadiile Hoehn şi Yahr

I - V de boală. Dintre aceştia, aproximativ 1000 se aflau în stadii avansate de boală, urmau tratament concomitent cu levodopa şi prezentau complicaţii motorii.

În stadiile incipiente şi avansate de boală Parkinson, eficacitatea pramipexolului în studiile clinice controlate a fost menţinută timp de aproximativ 6 luni. În studiile clinice deschise care au continuat timp de peste 3 ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacităţii terapeutice.

Într-un studiu controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, tratamentul iniţial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariţia complicaţiilor motorii şi a redus incidenţa acestora, comparativ cu tratamentul iniţial cu levodopa. Această întârziere a complicaţiilor motorii în cazul tratamentului cu pramipexol trebuie pusă în balanţă cu ameliorarea mai accentuată a funcţiilor motorii înregistrată în cazul terapiei cu levodopa (măsurată ca modificare medie pe Scala de evaluare unificată a bolii

Parkinson UPDRS). Incidenţa generală a halucinaţiilor şi somnolenţei a fost, în general, mai mare în faza de creştere a dozelor în grupul de tratament cu pramipexol. Totuşi, nu a fost înregistrată nicio diferenţă semnificativă în cursul fazei de întreţinere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când trebuie luată decizia de a începe tratamentul cu pramipexol la pacienţii cu boală Parkinson.

Siguranţa şi eficacitatea pramipexol comprimate cu eliberare prelungită în tratamentul bolii Parkinson au fost evaluate în cadrul unui program multinaţional de dezvoltare a medicamentului care a constat din 3 studii clinice randomizate, placebo controlate. Două studii au fost efectuate la pacienţi cu boală

Parkinson în stadiu incipient, iar cel de-al treilea studiu la pacienţi cu boală Parkinson în stadiu avansat.

Superioritatea pramipexol comprimate cu eliberare prelungită faţă de placebo a fost demonstrată după 18 săptămâni de tratament, atât în ceea ce priveşte criteriul final principal de evaluare a eficacităţii (scorul pentru partea II+III a scalei UPDRS), cât şi pentru criteriile finale secundare de evaluare (rate de răspuns CGI-I şi PGI-I) într-un studiu clinic, dublu-orb, placebo controlat, care a inclus 539 pacienţi cu boală Parkinson în stadiu incipient. Menţinerea eficacităţii a fost demonstrată la pacienţi trataţi timp de 33 săptămîni. Nu a fost demonstrată inferioritatea pramipexol comprimate cu eliberare prelungită faţă de pramipexol comprimate cu eliberare imediată, aşa cum rezultă din scorul pentru partea II+IIIa a scalei UPDRS, după 33 săptămâni.

Într-un studiu clinic dublu-orb, placebo controlat , care a inclus 517 pacienţi cu boală Parkinson în stadiu avansat trataţi concomitent cu levodopa, după 18 săptămâni de tratament a fost demonstrată superioritatea pramipexol comprimate cu eliberare prelungită versus placebo atât în ceea ce priveşte criteriul final principal de evaluare a eficacităţii (scorul pentru partea II+III pe scala UPDRS), cât şi în ceea ce priveşte criteriile finale secundare de evaluare a eficacităţii.

Eficacitatea şi tolerabilitatea schimbării de la o zi la alta de la tratamentul cu pramipexol comprimate la pramipexol comprimate cu eliberare prelungită în aceeaşi doză zilnică au fost evaluate într-un studiu clinic dublu-orb la pacienţi cu boală Parkinson în stadiu incipient.

A fost menţinută eficacitatea la 87 din 103 pacienţi cărora li s-a schimbat tratamentul la pramipexol comprimate cu eliberare prelungită. Între cei 87 pacienţi, la 82,8% nu a fost modificată doza, la 13,8% a fost crescută şi la 3,4% a fost redusă. La jumătate dintre cei 16 pacienţi care nu au întrunit criteriile de menţinere a eficacităţii conform scorului pentru partea II+IIIa a scalei UPDRS, modificările faţă de valorile iniţiale nu au fost considerate relevante clinic.

Numai un singur pacient căruia i s-a schimbat tratamentul la pramipexol comprimate cu eliberare prelungită a manifestat o reacţie adversă la medicament care a dus la întreruperea tratamentului.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu medicamentul de referinţă care conţine pramipexol la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în boala Parkinson (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

După administrarea orală, pramipexolul este absorbit rapid şi complet. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90 %.

Ȋntr-un studiu clinic de fază I, în care au fost evaluate pramipexol comprimate cu eliberare imediată şi pramipexol comprimate cu eliberare prelungită, administrate în condiţii de repaus alimentar, concentraţiile plasmatice minime şi maxime (Cmin, Cmax) şi expunerea (ASC) au fost echivalente pentru aceeaşi doză zilnică de pramipexol comprimate cu eliberare prelungită administrată o dată pe zi şi de pramipexol comprimate administrată în 3 prize.

În decurs de 24 ore, doza zilnică unică de pramipexol comprimate cu eliberare prelungită produce mai puţin frecvent fluctuaţii ale concentraţiilor plasmatice de pramipexol, comparativ cu aceeaşi doză zilnică de pramipexol comprimate cu eliberare imediată, administrată în trei prize pe zi.

Concentraţia plasmatică maximă se atinge după circa 6 ore de la administrarea dozei unice de pramipexol comprimate cu eliberare prelungită. Starea de echilibru a expunerii se atinge după cel puţin 5 zile de tratament continuu.

Administrarea concomitentă cu alimente nu afectează, în general, biodisponibilitatea pramipexol.

Ingerarea unei mese bogate în grăsimi induce o creştere a concentraţiei plasmatice (Cmax) cu circa 24% după administrarea unei singure doze şi cu circa 20% după mai multe doze şi o întărziere de circa 2 ore în timp pentru atingerea concentraţiei plasmatice la voluntari sănătoşi. Expunerea totală (ASC) nu a fost afectată de administrarea concomitentă cu alimente. Creşterea Cmax nu este considerată relevantă clinic. În studiile clinice de fază III în care s-a stabilit siguranţa şi eficacitatea pramipexol comprimate cu eliberare prelungită, pacienţii au fost instruiţi să utilizeze medicamentele indiferent de orarul meselor.

Deşi greutatea corporală nu afectează ASC, s-a stabilit că influenţează volumul de distribuţie şi, prin urmare, concentraţiile plasmatice maxime Cmax. O scădere a greutăţii corporale cu 30 kg va produce o creştere cu 45% a Cmax. Cu toate acestea, în studii clinice de fază III la pacienţi cu boală Parkinson s-a observat o influenţă nesemnificativă clinic a greutăţii corporale asupra efectului terapeutic şi a tolerabilităţii pramipexol comprimate cu eliberare prelungită.

Pramipexolul are o cinetică liniară, iar concentraţia plasmatică variază puţin interindividual.

La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20 %), iar volumul de distribuţie mare (400 l). La şobolan au fost observate concentraţii mari în ţesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice).

La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură.

Excreţia renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea principală de eliminare. Aproximativ 90 % din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce mai puţin de 2 % se regăseşte în materiile fecale. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/min, iar clearance-ul renal de aproximativ 400 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t½) variază între 8 ore la persoanele tinere şi 12 ore la persoanele vârstnice.

Studiile de toxicitate cu doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcţionale, afectând mai ales

SNC şi funcţia de reproducere la femele, probabil din cauza exagerării efectelor farmacodinamice ale pramipexolului.

La cobai a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice şi sistolice şi a frecvenţei cardiace, iar la maimuţe a fost detectată o tendinţă la efecte hipotensive.

Au fost studiate efectele potenţiale ale pramipexolului asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure. Pramipexolul nu a demonstrat efecte teratogene la şobolan şi iepure, dar a manifestat efecte embriotoxice la şobolan, la doze maternotoxice. Din cauza speciilor de animale selectate şi a parametrilor investigaţi limitaţi, reacţiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii şi asupra fertilităţii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.

La şobolan a fost observată întârziere în dezvoltarea sexuală (adică separarea prepuţului şi deschiderea vaginală). Relevanţa la om nu este cunoscută.

Pramipexolul nu este genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la şobolanii de sex masculin au fost înregistrate hiperplazie a celulelor Leydig şi adenoame, explicate prin efectul de inhibare a prolactinei de către pramipexol. Această observaţie nu prezintă relevanţă clinică la om.

Acelaşi studiu a arătat şi că, la doze de 2 mg/kg (pramipexol sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu degenerescenţă retiniană la şobolanii albinoşi. Aceste din urmă efecte nu au fost observate şi la şobolanii cu pigmentaţie normală şi nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuat la şoarecii albinoşi sau la orice altă specie investigată.

Hipromeloză 2208 (E464)

Amidon de porumb pregelatinizat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu (E470b)

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Cutii cu blistere din OPA/Aluminiu/PVC-Aluminiu care conţin 7, 10, 30, 90 și 100 comprimate cu eliberare prelungită.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material residual trebuie eliminate în conformitate cu reglementările locale.

Mylan S.A.S. 117 Allée des Parcs 69800 Saint-Priest

Franța

11084/2018/01-05 11085/2018/01-05 11086/2018/01-05 11087/2018/01-05 11088/2018/01-05 11089/2018/01-05 11090/2018/01-05

Data primei autorizări - Noiembrie 2018

Noiembrie 2018