PRAGIOLA 50mg capsule prospect medicament

Pragiola 25 mg capsule

Pragiola 50 mg capsule

Pragiola 75 mg capsule

Pragiola 100 mg capsule

Pragiola 150 mg capsule

Pragiola 200 mg capsule

Pragiola 225 mg capsule

Pragiola 300 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 25 mg, 50 mg, 75 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg, 225 mg sau 300 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule 25 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare albă. Capul capsulei este imprimat cu P25 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 13,8 - 14,8 mm.

Capsule 50 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare galben strălucitor. Pe capul capsulei este imprimat P50 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 15,3 - 16,2 mm.

Capsule 75 mg: corpul capsulei de culoare galben-brun, capul capsulei de culoare galben-brun. Pe capul capsulei este imprimat P75 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 13,8 - 14,8 mm.

Capsule 100 mg: corpul capsulei de culoare brun-roşiatic, capul capsulei de culoare brun-roşiatic. Pe capul capsulei este imprimat P100 cu cerneală de culoare albă. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 15,3 - 16,2 mm.

Capsule 150 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun-gălbui. Pe capul capsulei este imprimat P150 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 17,2 - 18,3 mm.

Capsule 200 mg: corpul capsulei de culoare brun, capul capsulei de culoare brun. Pe capul capsulei este imprimat P200 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 18,7 - 19,8 mm.

Capsule 225 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun. Pe capul capsulei este imprimat P225 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 18,7 - 19,8 mm.

Capsule 300 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun închis. Pe capul capsulei este imprimat P300 cu cerneală de culoare albă. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 20,0 - 22,1 mm.

Pragiola este indicat pentru tratamentul durerii neuropate periferice şi centrale la adulţi.

Pragiola este indicat ca tratament adjuvant, la adulţii cu convulsii parţiale, cu sau fără generalizare secundară.

Pragiola este indicat pentru tratamentul tulburării anxioase generalizate (TAG) la adulţi.

Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi administrată în 2 sau 3 prize.

Tratamentul cu pregabalină poate fi început cu o doză de 150 mg administrată zilnic în două sau trei prize. În funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea fiecărui pacient, doza poate fi crescută la 300 mg zilnic după o perioadă de 3 până la 7 zile şi, dacă este nevoie, până la o doză maximă de 600 mg zilnic după o perioadă de încă 7 zile.

Tratamentul cu pregabalină poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi administrată fracţionat în două sau trei prize. Pe baza răspunsului individual şi pe tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după o săptămână. Doza maximă de 600 mg pe zi poate fi atinsă după încă o săptămână.

Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată regulat. Tratamentul cu pregabalină trebuie iniţiat cu 150 mg pe zi. În funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea individuale, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 1 săptămână.

După încă 1 săptămână, doza poate fi crescută la 450 mg pe zi. După încă o săptămână se poate ajunge la doza maximă de 600 mg pe zi.

În conformitate cu practica clinică actuală, dacă tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să fie făcut treptat, timp de minim o săptămână, indiferent de indicaţie (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în primul rând prin excreţie renală, sub formă de medicament netransformat. Deoarece clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2), reducerea dozei la pacienţii cu afectare a funcţiei renale trebuie individualizată în concordanţă cu clearance-ul creatininei (CLcr), după cum se prezintă în Tabelul 1 şi determinat conform următoarei formule:

Pregabalina se elimină în mod eficace din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore).

Pentru pacienţii hemodializaţi, doza zilnică de pregabalina trebuie ajustată pe baza funcţiei renale. În completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1. Ajustarea dozelor de pregabalină pe baza funcţiei renale

Clearance-ul creatininei (CLcr) Doza totală de pregabalină* Regimul de dozare (ml/min) Doza de iniţiere Doza maximă (mg/zi) (mg/zi) ≥ 60 150 600 BID sau TID ≥30 - <60 75 300 BID sau TID ≥15 - <30 25 - 50 150 O dată pe zi sau

BID < 15 25 75 O dată pe zi

Suplimentarea dozei după hemodializă (mg) 25 100 Doza unică+

TID = divizată în trei prize

BID = divizată în două prize

* Doza totală de pregabalină (mg/zi) trebuie divizată în funcţie de regimul de administrare, exprimat în mg/doză + Doza suplimentară este unică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Siguranţa şi eficacitatea administrării Pragiola la copii cu vârsta sub 12 ani şi adolescenţi (între 12 şi 17 ani) nu au fost stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și pct. 5.2, dar nu se poate emite nicio recomandare cu privire la doze.

La vârstnici este necesară reducerea dozei de pregabalină, din cauza scăderii funcţiei renale (vezi pct. 5.2).

Pragiola poate fi administrat cu sau fără alimente.

Pragiola este numai pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienţi diabetici care au câştigat în greutate în timpul tratamentului cu pregabalină pot necesita ajustarea medicamentelor hipoglicemiante.

În cadrul experienţiei după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, inclusiv cazuri de angioedem. Dacă apar simptome de angioedem de exemplu edem facial, perioral sau al căilor aeriene superioare, tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt imediat.

Tratamentul cu pregabalină s-a asociat cu ameţeală şi somnolenţă, care pot creşte incidenţa leziunilor accidentale (căderi) la populaţia vârstnică. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, au existat, de asemenea, raportări de pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mentală. De aceea, pacienţii trebuie avertizaţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu posibilele reacţii adverse ale medicamentului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi trataţi cu pregabalină comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice care au inclus teste oftalmologice, incidenţa reducerii acuităţii vizuale şi a modificărilor de câmp vizual a fost mai mare la pacienţii trataţi cu pregabalină decât la pacienţii la care s-a administrat placebo; incidenţa modificărilor examenului fundului de ochi a fost mai mare la pacienţii la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1).

În cadrul experienţei de după punerea pe piață, au fost raportate, de asemenea, reacţii adverse vizuale, inclusiv pierderea vederii, înceţoşarea vederii sau alte modificări ale acuităţii vizuale, dintre care multe au fost tranzitorii. Întreruperea tratamentului cu pregabalină poate duce la dispariţia sau reducerea acestor simptome vizuale.

Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală, iar întreruperea tratamentului cu pregabalină, în câteva cazuri, a demonstrat reversibilitatea acestei reacţii adverse.

Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor cu pregabalină, şi care să susţină monoterapia cu pregabalină.

După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalin, la unii pacienţi s-au observat simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele evenimente: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate, diaree, sindrom gripal, nervozitate, depresie, durere, convulsii, hiperhidroză şi ameţeli, sugerând dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie avertizat despre aceastea.

În timpul administrării de pregabalină sau la scurt timp după întreruperea administrării de pregabalină, pot apărea convulsii, incluzând status epilepticus şi convulsii de tip grand mal.

În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.

După punerea pe piaţă, au existat raportǎri de insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ la anumiţi pacienţi cărora li s-a administrat pregabalină. Aceste reacţii au fost de cele mai multe ori raportate la pacienţi în vârstă, cu funcţie cardiovasculară compromisă, cărora li s-a administrat pregabalină. Pregabalina trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Reacţia adversă poate să dispară la întreruperea tratamentului cu pregabalină.

Tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de Traumatismul măduvei spinării

În tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatism al măduvei spinării, incidenţa reacţiilor adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central şi în special a somnolenţei a fost crescută. Aceasta poate fi atribuită unui efect aditiv apărut din cauza medicamentelor utilizate concomitent (de exemplu antispastice), necesare în tratamentul acestei patologii. Acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se prescrie pregabalină pentru tratamentul acestei patologii.

Ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice în câteva indicaţii. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut şi din datele disponibile nu se exclude posibilitatea unui risc crescut pentru pregabalină.

Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne ale ideaţiei suicidare şi ale comportamentelui suicidar şi trebuie să fie luat în considerare un tratament adecvat. Pacienţii (şi persoanele care ingrijesc pacienţii) trebuie să fie îndrumaţi să ceară sfatul medicului pentru identificarea primelor semne ale apariţiei ideaţiei suicidare sau comportamentului suicidar.

După punerea pe piaţă au fost raportate evenimente legate de scăderea funcţiei tractului gastro- intestinal inferior (de exemplu, obstrucţie intestinală, ileus paralitic, constipaţie) atunci când pregabalina a fost administrată concomitent cu medicamente care pot induce constipaţia, cum sunt analgezicele opioide. Pot fi luate în considerare măsuri de prevenire a constipaţiei (în mod special la femei şi pacienţi vârstnici), atunci când pregabalina şi opioidele sunt administrate concomitent.

Au fost raportate cazuri de administrare incorectă, abuz şi dependenţă. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente de abuz de substanţe, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome de administrare incorectă, abuz sau dependenţă de pregabalină (au fost raportate: apariţia toleranţei, creşterea dozelor, comportament de căutare de droguri).

Au fost raportate cazuri de encefalopatie, cele mai multe fiind la pacienţi cu afecţiuni subiacente care pot determina apariţia encefalopatiei.

Interacţiunile farmacocinetice sunt improbabile deoarece pregabalina se excretă în urină predominant ca medicament netransformat, prezintă o metabolizare neglijabilă la om (<2% din doza regăsită în urină sub formă de metaboliţi), in vitro nu este inhibată metabolizarea medicamentului, precum şi din cauza faptului că nu se leagă de proteinele plasmatice,.

În acest sens, în studiile in vivo nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic între pregabalină şi fenitoină, carbamazepină, acid valproic, lamotrigină, gabapentină, lorazepam, oxicodonă sau etanol. În studiile farmacocinetice populaţionale s-a demonstrat că antidiabeticele orale, diureticele, insulina, fenobarbitalul, tiagabina şi topiramatul nu influenţează clinic semnificativ clearance-ului pregabalinei.

Administrarea concomitentă a pregabalinei cu contraceptivele orale noretisteronă şi/sau etinilestradiol nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciuneia dintre substanţe.

Pregabalina poate amplifica efectele etanolului şi lorazepamului. În studii clinice controlate, dozele repetate de pregabalină administrate oral concomitent cu oxicodonă, lorazepam sau alcool etilic nu au determinat efecte importante clinic asupra respiraţiei. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, există raportări de insuficienţă respiratorie şi comă la pacienţii trataţi concomitent cu pregabalină şi cu alte medicamente cu efect deprimant asupra sistemului nervos central. Pregabalina pare să aibă efect aditiv în tulburările funcţiei cognitive şi a funcţiei motorii grosiere determinate de către oxicodonă.

La voluntarii vârstnici nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacodinamice specifice. Studii de interacţiune s-au realizat numai la adulţi.

Deoarece riscul potenţial la om nu este cunoscut, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace.

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea pregabalinei de către femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut.

Pragiola nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar (beneficiul terapeutic matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt).

Pregabalina este eliminat în laptele matern. (vezi pct. 5.2). Efectul pregabalinei asupra nou-născutului/copilului mic nu este cunoscut. În funcție de evaluarea raportului beneficiul tratamentului matern/beneficiul alăptarii nou-născutului, trebuie luată decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului mamei.

Nu sunt disponibile date clinice privind efectele pregabalinei asupra fertilităţii la femeii.

Într-un studiu clinic de evaluare a efectului pregabalinei asupra motilitaţii spermatozoizilor, subiecţi sănătoşi de sex masculin au fost expuşi la pregabalină în doză de 600 mg pe zi. După 3 luni de tratament, nu au existat efecte asupra motilităţii spermatozoizilor.

Un studiu de fertilitate efectuat la femelele de şobolan a evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii.

Studiile de fertilitate efectuate la şobolani masculi au evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii şi dezvoltării. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută (vezi pct. 5.3).

Pragiola poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pragiola poate determina ameţeli şi somnolenţă şi, de aceea, poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje complexe sau să nu se implice în alte activităţi potenţial periculoase, decât dacă se cunoaşte în ce mod medicamentul afectează aceste activităţi.

Într-un program clinic în care au fost incluşi peste 8900 pacienţi expuşi la pregabalină, dintre care peste 5600 au fost implicaţi în studii dublu-orb controlate cu placebo, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeală şi somnolenţă. Reacţiile adverse au fost, de obicei, de intensitate uşoară până la moderată. În toate studiile controlate, frecvenţa întreruperii administrării din cauza reacţiilor adverse a fost de 12% pentru pacienţii cărora li s-a administrat pregabalină şi de 5% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au determinat întreruperea tratamentului cu pregabalină au fost ameţeala şi somnolenţa.

În tabelul de mai jos, toate reacţiile adverse care apar cu o incidenţă mai mare decât cu placebo şi la mai mult de un pacient sunt prezentate pe clase şi frecvenţă [foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (> 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)]. În cadrul aceleiaşi categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse prezentate pot fi asociate şi cu bolile preexistente şi/sau cu medicamentele administrate concomitent.

În tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatismul măduvei spinării, incidenţa reacţiilor adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul SNC şi în special a somnolenţei a fost crescută (vezi pct. 4.4).

În lista de mai jos, cu caractere italice, sunt incluse reacţii adverse adiţionale raportate după punerea pe piaţă.

Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse la medicament

Frecvente Rinofaringită

Mai puţin frecvente Neutropenie

Mai puţin frecvente Hipersensibilitate

Rare Angioedem, reacţii alergice

Frecvente Apetit crescut

Mai puţin frecvente Anorexie, hipoglicemie

Frecvente Stare de euforie, confuzie, iritabilitate, dezorientare, insomnie, libido scăzut

Mai puţin frecvente Halucinaţii, atac de panică, nelinişte, agitaţie, depresie, comportament depresiv, stare de exaltare, agresivitate, labilitate emoţională, depersonalizare, găsirea cu dificultate a cuvintelor, vise anormale, libido crescut, anorgasmie, apatie

Rare Dezinhibiţie

Foarte frecvente Ameţeli, somnolenţă, cefalee

Frecvente Ataxie, tulburări de coordonare, tremor, dizartrie, amnezie, tulburări de atenţie, parestezii, hipoestezii, sedare, tulburări de echilibru, letargie

Mai puţin frecvente Sincopă, stupor, mioclonii, pierdere a conştienţei, hiperactivitate psihomotorie, dischinezie, ameţeli ortostatice (posturale), tremor intenţional, nistagmus, tulburări cognitive, afectare mentală, tulburări de vorbire, hiporeflexie, hiperestezie, senzaţie de arsură, ageuzie, stare generală de rău

Rare Convulsii, parosmie, hipochinezie, disgrafie

Frecvente Vedere înceţoşată, diplopie

Mai puţin frecvente Pierdere a vederii periferice, tulburări vizuale, tumefiere oculară, afectare a câmpului visual, reducerea acuităţii vizuale, dureri oculare, astenopie, fotopsie, xeroftalmie, hiperlacrimaţie, iritare oculară

Rare Pierderea vederii, keratită, oscilopsie, alterarea profundă a percepţiei vizuale, midriază, strabism, percepţie vizuală strălucitoare

Frecvente Vertij

Mai puţin frecvente Hiperacuzie

Mai puţin frecvente Tahicardie, bloc atrioventricular de gradul I, bradicardie sinusală, insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ

Rare Prelungirea intervalului QT , tahicardie sinusală, aritmie sinusală

Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, bufeuri, congestie facială, extremităţi reci

Mai puţin frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, rinită, sforăit, uscăciune nazală

Rare Edem pulmonar, încordare la nivelul gâtului

Frecvente Vărsături, greaţǎ, constipaţie, diaree, flatulenţă, distensie abdominală, xerostomie

Mai puţin frecvente Reflux gastro-esofagian, hipersecreţie salivară, hipoestezie orală

Rare Ascită, pancreatită, umflarea limbii, disfagie

Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente Erupţii cutanate papulare, urticarie, hiperhidroză, prurit

Rare Sindrom Stevens Johnson, transpiraţii reci

Frecvente Crampe musculare, artralgii, dureri lombare, dureri la nivelul membrelor, spasm cervical

Mai puţin frecvente Tumefieri articulare, mialgii, spasme musculare, durere cervicală, rigiditate musculară

Rare Rabdomioliză

Mai puţin frecvente Incontinenţă urinară, disurie

Rare Insuficienţă renală, oligurie, retenţie urinară

Frecvente Disfuncţie erectilă

Mai puţin frecvente Disfuncţie sexuală, ejaculare întarziată, dismenoree, dureri la nivelul sânului

Rare Amenoree, scurgeri mamelonare, mărirea de volum a sânilor, ginecomastie

Frecvente Edeme periferice, edeme, mers anormal, căzături, senzaţie de ebrietate, stare de rău, fatigabilitate

Mai puţin frecvente Edem generalizat, edem facial, senzaţie de apăsare în piept, durere, pirexie, sete, frisoane, astenie

Frecvente Creştere a greutăţii corporale

Mai puţin frecvente Creştere a creatinfosfokinazei, creştere a alaninaminotransferazei, creştere a aspartataminotransferazei, creştere a valorilor glicemiei, scădere a numărului de trombocite, creştere a creatininemiei, scădere a potasemiei, scădere a greutăţii corporale

Rare Scădere a numărului de leucocite

La unii pacienţi, după întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalină, s-au observat simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele reacţii: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate, diaree, sindrom gripal, convulsii, nervozitate, depresie, dureri, hiperhidroză şi ameţeli, sugerând dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie informat despre acestea.

În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.

Profilul de siguranţă al pregabalinului observat în două studii la copii şi adolescenţi (un studiu privind farmacocinetica şi tolerabilitatea, n=65; un studiu de continuare cu privire la siguranţă, în regim deschis, cu durata de 1 an, n=54) a fost similar cu cel observat în studiile la adulţi (vezi pct. 4.2, 5.1 și pct. 5.2).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, cel mai frecvent raportate reacţii adverse observate în cazul supradozajului cu pregabalină au inclus somnolenţă, stare confuzională, agitaţie şi stare de nelinişte.

Au fost raportate și convulsii.

Au fost raportate cazuri rare de comă.

Abordarea terapeutică a supradozajului cu pregabalină trebuie să includă măsuri generale de susţinere şi, dacă este necesar, poate include hemodializă (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Grupa farmacoterapeutică: Antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX16

Substanţa activă, pregabalina, este un analog al acidului gama-aminobutiric (acidul (S)-3- (aminometil)-5-metilhexanoic).

Pregabalina se leagă de o subunitate auxiliară (α2-δ proteina) a canalelor de calciu voltaj-dependente din sistemul nervos central.

Eficacitatea a fost demonstrată în studii efectuate pentru neuropatia diabetică, nevralgia post herpetică si traumatismul măduvei spinării. Eficacitatea nu a fost studiată pentru alte tipuri de durere neuropată.

Pregabalina a fost studiată în 10 studii clinice controlate cu durată de până la 13 săptămâni, cu administrare de două ori pe zi şi cu durată de până la 8 săptămâni cu administrare de trei ori pe zi. Per ansamblu, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru administrarea de două ori pe zi şi pentru administrarea de trei ori pe zi au fost similare.

În studiile clinice cu durată de până la 12 săptămâni s-a constatat o reducere a durerii neuropate, atât a celei periferice, cât şi a celei centrale în prima săptămână de tratament, reducere care s-a menţinut pe durata perioadei de tratament.

În studiile clinice controlate efectuate pentru durerea neuropată periferică, 35% dintre pacienţii trataţi cu pregabalină şi 18% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au avut o îmbunătăţire cu 50% a scorului durerii. Pentru pacienţii la care nu s-a înregistrat somnolenţă, o asemenea îmbunătăţire a fost observată la 33% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 18% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. Pentru pacienţii la care s-a înregistrat somnolenţă, rata de răspuns a fost de 48% pentru pregabalină, respectiv 16% pentru placebo.

În studiile clinice controlate efectuate pentru durerea neuropată centrală, 22% dintre pacienţii trataţi cu pregabalină şi 7% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au avut o îmbunătăţire de 50% a scorului durerii.

S-au efectuat 3 studii clinice controlate, desfăşurate pe o durată de 12 săptămâni, fie cu două doze pe zi (BID) fie cu trei doze pe zi (TID). În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru schemele de administrare BID şi TID au fost similare.

Reducerea frecvenţei convulsiilor s-a observat încă din prima săptămână de tratament.

Eficacitatea şi siguranţa pregabalinului ca tratament adjuvant pentru epilepsie la pacienţii copii cu vârsta mai mică de 12 ani şi adolescenţi nu au fost stabilite. Evenimentele adverse observate în cadrul unui studiu privind farmacocinetica şi tolerabilitatea, care a înrolat pacienţi cu vârste între 3 luni şi 16 ani (n=65), au fost similare cu cele observate la adulţi. Rezultatele unui studiu cu privire la siguranţă, în regim deschis, cu durata de 1 an, la 54 pacienţi copii şi adolescenţi cu epilepsie, cu vârste între 3 luni şi 16 ani, indică faptul că evenimentele adverse reprezentate de pirexie şi infecţii ale căilor respiratorii superioare au fost observate cu frecvenţă mai mare decât în studiile la adulţi (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și pct. 5.2).

Pregabalina a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic controlat cu durată de 56 de săptămâni cu o schemă de administrare de două ori pe zi (BID). Pregabalina nu a demonstrat non-inferioritate comparativ cu lamotrigina din punct de vedere al criteriului final de evaluare constând în 6 luni lipsite de convulsii. Pregabalina şi lamotrigina au fost similare din punct de vedere al siguranţei şi au fost la fel de bine tolerate.

Pregabalina a fost investigată în 6 studii clinice controlate cu durata de 4-6 săptămâni, un studiu la vârstnici cu durata de 8 săptămâni şi un studiu pentru prevenirea recăderii pe termen lung, cu o fază dublu-orb cu durata de 6 luni de prevenire a recăderii.

Ameliorarea simptomelor din TAG, aşa cum este reflectată de scala Hamilton de evaluare a anxietăţii (HAM-A), s-a observat din prima săptămână.

În studiile clinice controlate (cu durata de 4-8 săptămâni) la 52% dintre pacienţii trataţi cu pregabalină şi la 38% dintre pacienţii cărora li s-a administrat cu placebo s-a înregistrat o ameliorare cu cel puţin 50% a scorului HAM-A total între stadiul iniţial şi cel final al studiului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi care au utilizat pregabalină decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată, care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice controlate testarea oftalmologică (incluzând testarea acuităţii vizuale, testarea formală a câmpului vizual şi examinarea fundoscopică prin dilatarea pupilei) a fost realizată la peste 3600 pacienţi. La aceşti pacienţi, acuitatea vizuală a fost redusă la 6,5% din pacienţii care au utilizat pregabalină şi la 4,8% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Modificările de câmp vizual au fost detectate la 12,4% din pacienţii trataţi cu pregabalină şi la 11,7% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Modificările fundoscopice au fost observate la 1,7% dintre pacienţii care au utilizat pregabalină şi la 2,1% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Starea de echilibru farmacocinetic pentru pregabalină este similară la voluntarii sănătoşi și pacienţii cu epilepsie care utilizează medicaţie antiepileptică.

Pregabalina se absoarbe rapid atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar, cu atingerea concentraţiei plasmatice maxime într-o oră după administrarea atât a unei doze unice, cât şi a dozelor repetate.

Biodisponibilitatea orală a pregabalinei este estimată la ≥90% şi este independentă de doză. După administrări repetate, starea de echilibru este atinsă în 24 până la 48 ore. Viteza de absorbţie a pregabalinei este scăzută atunci când se administrează concomitent cu alimentele, rezultând scăderea

Cmax cu aproximativ 25-30% şi întârzierea tmax cu aproximativ 2,5 ore. Totuşi, administrarea pregabalinei odată cu alimentele nu a prezentat efecte semnificative clinic asupra gradului de absorbţie al pregabalinei.

În studiile preclinice, s-a demonstrat că pregabalina traversează bariera hematoencefalică la şoarece, şobolan şi maimuţă. S-a demonstrat că pregabalina traversează placenta la şoarece şi este prezentă în laptele femelelor de şobolan. La om, volumul aparent de distribuţie al pregabalinei după administrarea orală este de aproximativ 0,56 l/kg. Pregabalina nu se leagă de proteinele plasmatice.

La om, pregabalina prezintă o metabolizare neglijabilă. După administrarea unei doze de pregabalină marcată radioactiv, aproximativ 98% din radioactivitatea regasită în urină a fost sub formă de pregabalină netransformat. Derivatul N-metilat al pregabalinei, principalul metabolit al pregabalinei descoperit în urină, reprezintă 0,9% din doză. Studiile preclinice nu au relevat niciun indiciu al racemizării enantiomerului L al pregabalinei la enantiomer D.

Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în principal prin excreţie renală, sub formă de medicament netransformat. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al pregabalinei este de 6,3 ore. Clearance-ul plasmatic al pregabalinei şi clearance-ul renal sunt direct proporţionale cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2 Insuficienţă renală).

La pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau hemodializaţi este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2

Tabelul 1).

Farmacocinetica pregabalinei este liniară la doze mai mari decât doza zilnică recomandată.

Variabilitatea farmacocinetică interindividuală pentru pregabalină este mică (<20%). Farmacocinetica după administrarea de doze repetate este predictibilă din datele pentru doza unică. Totuşi, în practică, nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice de pregabalină.

Studiile clinice evidenţiază că sexul nu influenţează clinic semnificativ concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.

Clearance-ul pregabalineui este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. În plus, pregabalina se elimină eficace din plasmă prin hemodializă (după 4 ore de hemodializă concentraţiile plasmatice ale pregabalinei sunt reduse cu aproximativ 50%). Deoarece eliminarea renală este calea majoră de eliminare, la pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozelor, iar după efectuarea şedinţelor de hemodializă sunt necesare doze suplimentare (vezi pct. 4.2 Tabel 1).

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece pregabalina nu prezintă o metabolizare semnificativă la om şi se excretă în urină predominant sub formă de medicament netransformat, se poate afirma că insuficienţa hepatică nu afectează semnificativ concentraţiile plasmatice ale pregabalinului.

Farmacocinetica pregabalinului a fost evaluată la pacienţii copii şi adolescenţi cu epilepsie (grupe de vârstă: 1-23 luni, 2-6 ani, 7-11 ani şi 12-16 ani), la valori ale dozajului de 2,5, 5, 10, şi 15 mg/kg și zi, într-un studiu privind farmacocinetica şi tolerabilitatea.

După administrarea orală, à jeun, a pregabalinului la pacienţii copii şi adolescenţi, în general, timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost similar la toate grupele de vârstă şi a fost de 0,5 până la 2 ore după administrarea dozei.

Parametrii Cmax şi ASC ai pregabalinului au crescut liniar cu creşterea dozei în cadrul fiecărei grupe de vârstă. ASC a fost mai mică cu 30% la pacienţii copii cu o greutate mai mică de 30 kg, datorită unui clearance ajustat cu greutatea corporală crescut, de 43%, la aceşti pacienţi în comparaţie cu pacienţii cu o greutate ≥30 kg.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost, în medie, de 3-4 ore la pacienţii copii cu vârsta de până la 6 ani şi de 4-6 ore la cei cu vârsta de 7 ani şi mai mare.

Analiza farmacocinetică populaţională a arătat faptul că clearance-ul creatininei constituie o covariabilă semnificativă a clearance-ului oral al pregabalinului, greutatea corporală este o covariabilă semnificativă a volumului aparent de distribuiţie după administrarea orală, iar aceste relaţii sunt similare la pacienţii copii şi adolescenţi şi cei adulţi.

Farmacocinetica pregabalinului la pacienţii cu vârsta mai mică de 3 luni nu a fost studiată (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și pct. 5.1)

Clearance-ul pregabalinului tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Această scădere a clearance- ului oral al pregabalinului este paralel cu scăderea clearance-ul creatininei asociat cu înaintarea în vârstă. Reducerea dozelor de pregabalin poate fi necesară la pacienţi cu funcţie renală compromisă din cauza vârstei (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Farmacocinetica dozei de pregabalină 150 mg administrată la interval de 12ore (doză zilnică de300 mg) a fost evaluată la un număr de10 femei care alăptau, la interval de cel puțin 12 săptămâni postpartum. Alăptarea a avut puțină sau nicio influență asupra farmacocineticii pregabalinei. După atingerea stării de echilibru, pregabalina a fost eliminată în laptele matern la concentrații medii de aproximativ76% din cele plasmatice. Doza estimată transferată la sugari prin lapte (presupunând un consum mediu de lapte matern de 150 ml/kg greutate corporală pe zi) de la mame care au utilizat pregabalină în doză de 300 mg pe zi sau doza maximă de 600mg pe zi, ar fi de 0,31, respectiv 0,62mg/kg greutate corporală pe zi. Aceste doze estimate reprezintă aproximativ 7% din doza maternă zilnică totală calculată în mg/kg greutate corporală.

În studiile convenţionale privind siguranţa farmacologică la animale, pregabalina a fost bine tolerată la doze relevante clinic. În studii privind toxicitatea după doze repetate la şobolan şi maimuţă s-au observat efecte asupra SNC incluzând hipoactivitate, hiperactivitate şi ataxie. Creşterea incidenţei atrofiei retiniene observate frecvent la şobolanul vârstnic albinos s-a observat după expunerea îndelungată la pregabalină, de ≥ 5 ori mai mare decât expunerea medie la om, la doza maximă recomandată clinic.

S-a demonstrat că pregabalina nu este teratogenă la şoarece, şobolan sau iepure. Toxicitatea fetală la şobolan şi iepure a apărut doar la expuneri cu mult peste expunerea la om. În studii privind toxicitatea prenatală/postnatală, pregabalina induce toxicitate asupra dezvoltării embrionilor de şobolan la expuneri > 2 ori faţă de expunerea maximă recomandată la om.

Reacţiile adverse asupra fertilităţii la şobolani masculi şi femele au fost observate numai la expuneri suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice. Reacţiile adverse asupra organelor de reproducere masculine şi parametrilor spermei au fost reversibile şi au apărut numai la expuneri suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice sau au fost asociate cu procese degenerative spontane la nivelul organelor reproducătoare masculine la şobolan. Prin urmare aceste efecte au fost considerate cu relevanţă clinică scăzută sau lipsite de relevanţă clinică.

Bateriile de teste in vitro şi in vivo au arătat că pregabalina nu este genotoxică.

La şobolan şi la şoarece s-au efectuat studii de carcinogenitate cu pregabalină, cu durata de 2 ani. La şobolan, nu s-a observat apariţia de tumori, la expuneri mai mari de 24 ori faţă de expunerea medie la om la doza clinică maximă recomandată, de 600 mg pe zi. La şoarece, nu s-a observat creşterea incidenţei tumorale la expuneri similare cu expunerea medie la om, dar s-a observat o creştere a incidenţei hemangiosarcomului la expuneri mai mari. Mecanismul non-genotoxic al formaţiunilor tumorale induse de pregabalină la şoarece implică modificări trombocitare şi proliferare celulară endotelială asociată. Aceste modificări trombocitare nu au fost prezente la şobolan sau la om, fapt bazat pe datele clinice pe termen scurt şi pe termen lung limitat. Nu există dovezi care să sugereze un risc asociat la om.

La puii de şobolan, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la şobolanii adulţi. Totuşi, puii de şobolan sunt mult mai sensibili. La expuneri terapeutice, au existat dovezi privind semnele clinice din partea SNC de hiperactivitate şi bruxism şi câteva modificări ale procesului de creştere (întreruperea tranzitorie a creşterii în greutate). Efecte asupra ciclului de împerechere s-au observat la expuneri de 5 ori mai mari decât expunerea terapeutică la om.

La puii de şobolan s-a observat reducerea răspunsului acustic neaşteptat, la 1-2 săptămâni după expunerea > de 2 ori decât expunerea terapeutică la om. La nouă săptămâni după expunere, acest efect nu s- a mai observat.

Amidon de porumb pregelatinizat

Talc

Învelişul capsulei capsulă 25 mg

Dioxid de titan

Gelatină

Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol] capsule 50 mg, 75 mg

Dioxid de titan

Gelatină

Oxid galben de fer (E172)

Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol] capsulă 100 mg

Dioxid de titan

Gelatină

Oxid roșu de fer (E172)

Cerneală albă [shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, dioxid de titan] capsulă 150 mg

Dioxid de titan

Gelatină

Oxid roșu de fer (E172)

Oxid galben de fer (E172)

Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol].

capsule 200 mg, 225 mg

Dioxid de titan

Gelatină

Oxid roșu de fer (E172)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid negru de fer (E172)

Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol] capsulă 300 mg

Dioxid de titan

Gelatină

Oxid roșu de fer (E172)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid negru de fer (E172)

Cerneală albă [shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, dioxid de titan]

Nu este cazul.

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Cutii cu blistere (PVC-PVDC/Al), conţinând 14, 28, 30, 56, 60, 84, 90 sau 100 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale pentru eliminare.

KRKA, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto

Slovenia

7679/2015/01-08 7680/2015/01-08 7681/2015/01-08 7682/2015/01-08 7683/2015/01-08 7684/2015/01-08 7685/2015/01-08 7686/2015/01-08

Data primei autorizări: Mai 2015

Noiembrie 2017