PENTOXIFILIN TERAPIA 100mg / 5ml concentrat soluție perfuzabilă prospect medicament

Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă (o fiolă) conţin pentoxifilină 100 mg.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu, sub formă de clorură de sodiu şi hidroxid de sodiu (sub formă de soluţie 10%).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile.

Tulburări ale circulaţiei periferice arteriale şi venoase de etiologie aterosclerotică şi/sau diabetică; arteriopatie cronică obliterantă (stadiul II Fontaine); tulburări trofice în sindrom posttrombotic, ulcer de gambă, gangrenă, degerături.

Tulburări acute ale circulaţiei cerebrale: ischemie cerebrală şi complicaţiile acesteia.

Tulburări funcţionale acute de cauză circulatorie la nivel ocular şi la nivelul urechii interne.

Pentoxifilin Terapia se administrează prin perfuzare intravenoasă sau prin perfuzare intraarterială.

În funcţie de severitatea tulburărilor circulatorii, greutatea corporală a pacientului şi tolerabilitate, dozele de Pentoxifilin Terapia trebuie ajustate adecvat.

Pentru perfuzare intravenoasă: iniţial, se administrează 100 mg pentoxifilină (5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml) în 250-500 ml soluţie perfuzabilă (ser fiziologic sau glucoză 5%) timp de 90-180 minute. Dozele pot fi crescute cu câte 50 mg pentoxifilină (2,5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml) pe zi până la maxim 300 mg pentoxifilină (15 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml) pe zi. În cazul tulburărilor circulatorii severe se pot administra 300 mg pentoxifilină (15 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml) de două ori pe zi.

Pentru perfuzare intraarterială: iniţial, se recomandă administrarea a 100-300 mg pentoxifilină (5-15 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml) pe zi, diluat în 20-50 ml ser fiziologic. Durata perfuzării este de minim 10 minute pentru 100 mg pentoxifilină.

La pacienţii cu hipotensiune arterială, pacienţi a căror circulaţie este instabilă, pacienţi cu risc mare de hipotensiune arterială (de exemplu, pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau stenoze relevante ale vaselor de sânge de la nivelul creierului), tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace; apoi, doza trebuie să fie crescută treptat.

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 30 ml/min), dozele trebuie ajustate la 30-50% din dozele standard, în funcţie de tolerabilitatea individuală, vezi pct. 4.4.

Pentoxifilin Terapia 100 mg/5 ml nu este adecvat administrării la copii.

Hipersensibilitate la pentoxifilină, la alte metilxantine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.

Hemoragii cerebrale.

Hemoragii retiniene extinse.

Aritmii cardiace severe.

La primele semne ale unei reacţii anafilactice/anafilactoide, perfuzia cu Pentoxifilină Terapia 100 mg/5 ml trebuie oprită imediat şi trebuie să fie informat imediat un medic.

Este nevoie de o monitorizare atentă ȋn special în următoarele situații:

La pacienţii cu hipotensiune arterială sau boală coronariană severă, pentoxifilina trebuie administrată cu precauţie, datorită posibilităţii de apariţie a unui efect hipotensor tranzitor care, în cazuri izolate, poate determina scăderea perfuziei coronariene.

La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară monitorizare atentă. Excreţia pentoxifilinei poate fi întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 30 ml/minut) şi este necesară ajustarea dozei şi monitorizarea adecvată, pentru a evita acumularea.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă poate fi necesară reducerea dozei.

La pacienții tratați concomitent cu pentoxifilină şi anti-vitamina K sau antiagregante plachetare (vezi, de asemenea, pct 4.5).

La pacienții tratați concomitent cu pentoxifilină şi antidiabetice (vezi și pct 4.5).

La pacienții tratați concomitent cu pentoxifilină și ciprofloxacin (vezi şi pct 4.5).

La pacienții tratați concomitent cu pentoxifilină și teofilină (vezi și pct 4.5).

În cazuri rare, s-a evidenţiat că dozele mari de pentoxifilină soluţie injectabilă intensifică acţiunea de scădere a glicemiei pentru insulină şi antidiabetice orale. Cu toate acestea, după administrarea orală a pentoxifilinei nu s-a observat nici un efect asupra eliberării insulinei. Se recomandă ca pacienții aflați ȋn tratament pentru diabet zaharat să fie monitorizați cu atenție.

După punerea pe piață au fost raportate cazuri de creştere a activităţii anticoagulante la pacienții tratați concomitent cu pentoxifilină şi antivitamina K. Se recomandă monitorizarea activității anticoagulante la acești pacienți atunci când pentoxifilina este introdusă sau doza este modificată.

Pentoxifilina poate potenţa efectul medicamentelor antihipertensive şi poate fi necesară reducerea dozelor de antihipertensiv.

Pentoxifilina nu trebuie administrată concomitent cu ketorolac, deoarece există risc crescut de sângerare şi/sau prelungirea a timpului de protrombină.

Administrarea concomitentă de pentoxifilină și teofilină poate crește nivelul de teofilină la unii pacienți. Prin urmare, poate exista o creștere și o intensificare a reacțiilor adverse ale teofilinei.

Administrarea concomitentă cu ciprofloxacin poate crește concentrația serică de pentoxifilin la unii pacienți. Prin urmare, poate exista o creștere și o intensificare a reacțiilor adverse asociate cu administrarea concomitentă.

Efectul potențial aditiv cu antiagregante plachetare: datorită riscului crescut de sângerare, administrarea concomitentă a unui antiagregant plachetar (cum sunt clopidogrel, eptifibatidă, tirofiban, epoprostenol, iloprost, abciximab, anagrelidă, AINS altele decât inhibitori selectivi de COX-2 acetilsalicilații (ASA/LAS), ticlopidină, dipiridamol) cu pentoxifilină trebuie administrate cu prudență.

Administrarea concomitentă cu cimetidină poate crește concentrația plasmatică a pentoxifilinei și a metabolitului activ, lisofilină.

Nu există informaţii privind utilizarea pentoxifilinei în timpul sarcinii, dar în studiile efectuate la animale nu s-au evidenţiat efecte nedorite. Pentoxifilin Terapia nu trebuie administrat în timpul sarcinii.

Pentoxifilina trece în cantităţi mici în laptele matern. Deoarece nu există suficientă experienţă privind utilizarea pentoxifilinei la femeile care alăptează, medicamentul trebuie administrat în timpul alăptării numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial.

Nu se cunosc efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Aceste reacții adverse au fost raportate în cadrul studiilor clinice sau după punerea pe piață.

Frecvențele sunt necunoscute.

Clasificare pe aparate şi sisteme Reacţii adverse

Investigaţii diagnostice Creşterea transaminazelor

Tulburări cardiace Aritmii, tahicardie, angină pectorală

Tulburări hematologice şi limfatice Trombocitopenie, leucopenie/neutropenie

Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli, cefalee, meningită aseptică*

Tulburări gastrointestinale Tulburări gastrointestinale, disconfort epigastric, distensie abdominală, greață, vărsături, diaree, constipaţie, hipersalivaţie

Afecţiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Prurit, eritem, urticarie, eritem facial, erupţii cutanate tranzitorii

Tulburări vasculare Hemoragii**, hipotensiune arterială

Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii anafilactice, reacții anafilactoide, angioedem

Tulburări hepatobiliare Colestază

Tulburări psihice Agitaţie, tulburări ale somnului

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Bronhospasm

* Meningita aseptică a fost raportată mai ales la pacienţii cu boli de colagen preexistente.

** Episoade foarte rare de sângerare (tegumente, mucoase) au fost raportate la pacienţii trataţi cu pentoxifilin cu şi fără anticoagulante sau antiagregante plachetare. Cele mai grave cazuri au fost înregistrate la nivelul tractului gastrointestinal, genito-urinar, zone traumatizate și zone ale plăgilor chirurgicale şi au fost asociate cu prezenţa unor factori de risc pentru sângerare. Nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate între tratamentul cu pentoxifilin şi sângerări. Trombocitopenia a fost înregistrată în cazuri izolate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În caz de supradozaj cu pentoxifilin pot să apară următoarele manifestări clinice: greaţă, vărsături “în zaţ de cafea”, înroşirea feţei, ameţeli, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, bufeuri, pierderea constienţei, febră, agitaţie, areflexie, convulsii tonico-clonice, aritmii cardiace.

Tratamentul constă în monitorizarea tensiunii arteriale, tratament simptomatic şi de susţinere cu o atenţie deosebită pentru sistemul cardiovascular.

Grupa farmacoterapeutică: vasodilatatoare periferice; derivaţi purinici, codul ATC: C04AD03

Pentoxifilina ameliorează proprietăţile reologice ale sângelui, scăzând vâscozitatea sângelui.

Are în plus proprietăţi farmacologice, care sunt explicate prin următoarele:

- creşte deformabilitatea eritrocitelor, prin inhibarea fosfodiesterazei, cu creşterea consecutivă a cantităţii de AMP ciclic intracelular şi ATP şi inhibând agregarea eritrocitelor.

- inhibă agregarea plachetară.

- diminuă creşterea concentraţiei plasmatice a fibrinogenului.

- inhibă activarea leucocitelor şi aderarea lor la endoteliul vascular.

Prin urmare, pentoxifilina facilitează perfuzarea prin îmbunătăţirea microcirculaţiei datorită fluidificării sângelui şi prin exercitarea unui efect antitrombotic.

Rezistenţa periferică poate fi uşor redusă în cazul în care pentoxifilina este administrată în doze mari, sau prin perfuzare rapidă. Pentoxifilina exercită un efect inotrop slab.

Nu sunt disponibile studii referitoare la efectul pentoxifilinei asupra mortalităţii şi morbidităţii de cauză cardio-cerebrovasculară.

Proprietățile leucocitelor cu importanță hemoreologică au fost modificate în studii la animale și în studii clinice umane in vitro. S-a demonstrat că pentoxifilina creşte deformabilitatea leucocitelor și inhibă adeziunea și activarea neutrofilelor.

Pentoxifilina nu se leagă de proteinele plasmatice; se metabolizează în ficat cu formarea mai multor metaboliţi dintre care cei mai importanţi sunt:

- metabolitul I: 1-(-5-hidroxietil)-3,7-dimetilxantină

- metabolitul V: 1-(-3-carboxipropil)-3,7-dimetilxantină.

Concentraţia plasmatică atinsă de aceşti metaboliţi este de 5-8 ori mai mare decât a substanţei active primare. Farmacocinetica pentoxifilinei şi a metabolitului I este corelată neliniar cu doza administrată, timpul de înjumătăţire plasmatică şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) crescând odată cu doza, într-o relaţie de neproporţionalitate.

La pacienţii vârstnici (60 - 68 ani) sau la cirotici, valoarea ASC este crescută comparativ cu subiecţii tineri (22 - 30 ani) sănătoşi. Timpul aparent de înjumătăţire plasmatică al pentoxifilinei variază între 0,4 - 0,8 ore, iar cel al metaboliţilor săi - între 1 - 1,6 ore. Nu există dovezi privind acumularea sau inducţia enzimatică (citocrom P450) după administrări repetate.

Excreţia se realizează aproape în totalitate pe cale urinară (95% în 24 ore) în principal sub formă de metaboliţi, în timp ce sub formă nemetabolizată se excretă sub 1% din pentoxifilină.

În caz de insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare se prelungeşte şi biodisponibilitatea absolută creşte (vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi pct. 4.4).

Toxicitate după administrarea de doză unică

Studiile de toxicitate după administrarea de doză unică au arătat că, la şoarece, valorile DL50 au fost de 195 mg/kg după administrare intravenoasă şi de 1385 mg/kg după administrarea orală, iar la şobolan, au fost de 230 mg/kg după administrarea intravenoasă şi de 1770 mg/kg după administrare orală.

Toxicitate după administrarea de doze repetate

Studiile de toxicitate cu doze repetate, efectuate cu pentoxifilină oral, în doze zilnice de până la 1000 mg/kg de două ori pe zi, la şobolan şi până la 100 mg pentoxifilină/kg de două ori pe zi, la câine, timp de un an, nu au evidenţiat efecte toxice ale substanţei active asupra organelor. La câini, care au primit timp de un an doze zilnice de 320 mg pentoxifilină/kg sau peste, s-au raportat, în cazuri izolate, tulburări de coordonare, insuficienţă circulatorie, hemoragii, edem pulmonar şi celule gigante la nivelul testiculilor.

Potenţial mutagen şi carcinogen

Testele de mutagenitate efectuate cu pentoxifilină nu au evidenţiat efecte mutagene. Rezultatele studiilor pe termen lung privind potenţialul carcinogen la şoarece şi şobolan, au fost negative.

Administrarea de pentoxifilină în doze orale de până la 450 mg/kg şi zi, timp de peste 18 luni la şoareci, nu a demonstrat efecte cancerigene.

La femelele de şobolani cărora li s-a administrat doze orale de pentoxifilină de până la 450mg/kg şi zi, timp de peste 18 luni, a fost observat un număr crescut de fibroadenoame mamare benigne. Cu toate acestea, fibroadenoamele mamare benigne apar adesea spontan la şobolanii mari.

Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au fost efectuate la şoarece, şobolan şi iepure.

Nu s-au demonstrat efecte teratogene, embriotoxice sau efecte asupra fertilităţii. O viteză crescută a absorbţiei a fost observată la doze foarte mari.

Pentoxifilina şi metaboliţii săi trec în laptele matern.

Clorură de sodiu

Acid clorhidric diluat sau hidroxid de sodiu sub formă de soluţie 10% pentru reglarea pH-ului

Apă pentru preparate injectabile.

Deoarece până în prezent nu se cunosc incompatibilităţi, nu se recomandă amestecarea cu alte medicamente sau soluţii perfuzabile cu excepţia celor menţionate la pct. 4.2.

3 ani

După diluare, medicamentul se administrează imediat.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Fără cerinţe speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Terapia SA

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca

România

4397/2012/01

Reînnoirea autorizaţiei-Martie 2012

Martie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .