PENTHROX 99.9% 3ml VAPORI DE INHALAT LICHID vapori inhalații lichide prospect medicament

Penthrox 99,9%, 3 ml vapori de inhalat, lichid

Fiecare flacon conține 3 ml de metoxifluran 99,9%.

Excipienți cu efect cunoscut: butil-hidroxitoluen (E321) (0,01%)

Vapori de inhalat, lichid.

Lichid limpede, aproape incolor, volatil, cu un miros caracteristic fructat.

Analgezia de urgență a durerii moderate până la severe la pacienți adulți, conștienți, care se prezintă cu traumatisme și durere asociată.

Penthrox trebuie auto-administrat sub supravegherea unei persoane instruite în administrarea acestuia, medicului, asistentei medicale sau paramedicului, utilizând dispozitivul de inhalat Penthrox. Acesta se inhalează prin inhalatorul personalizat Penthrox.

Un flacon de 3 ml ca doză unică, administrat cu ajutorul dispozitivului furnizat. Se poate utiliza un al doilea flacon de 3 ml dar numai dacă este necesar.

Nu a fost stabilită frecvența cu care se poate utiliza în siguranță Penthrox (vezi pct. 4.4). Se recomandă următoarea schemă de administrare: maximum 6 ml într-o singură zi, nu este recomandată administrarea în zile consecutive, iar doza totală administrată unui pacient într-o săptămână nu trebuie să depășească 15 ml.

Debutul analgeziei este rapid și apare după 6-10 inhalări. Pacienții trebuie instruiți să inhaleze intermitent pentru a obține o analgezie adecvată. Pacienții pot să-și evalueze propriul nivel de durere și să crească treptat cantitatea inhalată de Penthrox pentru a obține o analgezie adecvată. Inhalarea continuă a unui flacon de 3 ml asigură analgezie timp de 25-30 de minute. Inhalarea intermitentă poate oferi analgezie de durată mai lungă. Pacienții trebuie sfătuiți să utilizeze cea mai mică doză posibilă pentru calmarea durerii (vezi pct. 4.4).

Se recomandă prudență în cazul pacienților diagnosticați cu afecțiuni clinice care ar putea predispune la leziuni renale (vezi pct. 4.4).

Se recomandă o evaluare clinică prudentă dacă se recomandă utilizarea Penthrox mai frecvent decât o dată la 3 luni (vezi pct. 4.4).

Penthrox nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Pentru inhalare.

Instrucțiunile privind pregătirea inhalatorului Penthrox și administrarea corectă sunt disponibile în imaginile de mai jos:

1. Asigurați-vă că în partea de sus a inhalatorului Penthrox, cartuş cu cărbune activat (CA) este introdusă în orificiul diluatorului 2. Scoateți cu mâna capacul flaconului. Alternativ, puteți folosi baza inhalatorului pentru a slăbi capacul, răsucind pe jumătate. Separați Inhalatorul de flacon și scoateți capacul cu mâna.

3. Înclinați inhalatorul într-un unghi de 45° și turnați întreg conținutul unui flacon în baza Inhalatorului, răsucind în același timp.

4. Atașați cordonul pe încheietura mâinii pacientului. Pacientul inhalează prin piesa bucală a inhalatorului pentru a obține analgezia. Primele câteva respirații trebuie să fie ușoare iar apoi se poate respira normal prin Inhalator.

5. Pacientul expiră în inhalator. Vaporii expirați trec prin cartuş cu CA pentru ca metoxifluranul expirat să fie absorbit.

6. Dacă este necesară o analgezie mai puternică, în timpul utilizării pacientul poate acoperi cu degetul orificiul diluatorului situat pe cartuş cu CA.

7. Dacă este necesară obținerea unei analgezii suplimentare, după ce s-a folosit primul flacon puteți utiliza un al doilea flacon de 3 ml dacă este disponibil. Eventual, puteți utiliza un al doilea flacon dintr-un nou pachet combinat. Utilizați la fel ca primul flacon la pașii 2 și 3. Nu este nevoie să scoateți cartuş cu CA. Introduceți flaconul utilizat în punga de plastic furnizată.

8. Pacientul trebuie instruit să inhaleze intermitent pentru a obține o analgezie adecvată. Inhalarea continuă va reduce durata utilizării. Trebuie administrată doza minimă pentru obținerea analgeziei.

9. Puneți capacul înapoi pe flacon. Introduceți inhalatorul utilizat și flaconul folosit în punga de plastic cu sigiliu și eliminați corespunzător (vezi pct. 6.6).

Medicul, asistenta medicală, paramedicul sau persoana instruită în administrarea Penthrox trebuie să ofere pacientului Prospectul însoțit de explicații.

Utilizare ca agent anestezic.

Hipersensibilitate la metoxifluran, orice anestezic fluorurat sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

Hipertermie malignă: pacienții cunoscuți sau cu o predispoziție genetică la hipertermie malignă.

Pacienții sau pacienții cu antecedente familiale cunoscute de reacții adverse severe după administrarea de anestezice inhalatorii.

Pacienții cu antecedente de semne de afectare hepatică după utilizarea anterioară de metoxifluran sau a anesteziei cu hidrocarburi halogenate.

Insuficiență renală clinic semnificativă.

Modificarea nivelului de conștiență indiferent de cauze, inclusiv traumatisme craniene, droguri sau alcool etilic.

Instabilitate cardiovasculară clinic evidentă.

Deprimare respiratorie clinic evidentă.

Pentru a asigura utilizarea Penthrox ca analgezic în condiții de siguranță, trebuie respectate următoarele precauții.

- Folosiți cea mai mică doză eficientă pentru a controla durerea

- Utilizați cu prudență la vârstnici sau la alți pacienți cu factori de risc cunoscuți pentru boală renală.

- Folosiți cu prudență la pacienții diagnosticați cu afecțiuni clinice care pot predispune la leziuni renale

Metoxifluranul determină nefrotoxicitate semnificativă la doze mari. Se consideră că nefrotoxicitatea este asociată ionilor anorganici fluorurați, un produs metabolic de descompunere. Când se administrează conform instrucțiunilor în indicația analgezică, o singură doză de metoxifluran 3 ml generează niveluri serice de ioni anorganici fluorurați sub 10 micromol/l. În trecut, când se utiliza ca agent anestezic, metoxifluranul la doze mari a cauzat nefrotoxicitate semnificativă, determinată a se produce la niveluri serice de ioni anorganici fluorurați mai mari de 40 micromol/l. Nefrotoxicitatea este de asemenea corelată și cu rata de metabolizare. De aceea, factorii care cresc rata de metabolizare, precum medicamentele care au efect inductor asupra enzimelor hepatice, pot crește riscul de toxicitate al metoxifluranului, la fel și în cazul subgrupurilor de persoane cu variații genetice care pot determina un status de metabolizator rapid (vezi pct. 4.5).

Boală hepatică

Metoxifluranul este metabolizat la nivel hepatic, prin urmare expunerea crescută la pacienții cu insuficiență hepatică poate provoca toxicitate. Penthrox nu trebuie utilizat la pacienții care prezintă antecedente de semne de afectare hepatică după utilizarea anterioară a metoxifluranului sau a anesteziei cu hidrocarburi halogenate (vezi pct. 4.3). Penthrox trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu afecțiuni hepatice subiacente sau cu risc de disfuncție hepatică (precum inductorii enzimatici - vezi și pct. 4.5).

S-a raportat că expunerea anterioară la anestezicele cu hidrocarburi halogenate (inclusiv metoxifluran utilizat în trecut ca agent anestezic), în special dacă intervalul este mai mic de 3 luni, poate crește potențialul de leziuni hepatice.

Se recomandă o evaluare clinică atentă dacă Penthrox trebuie utilizat mai frecvent decât o dată la 3 luni.

Deprimarea sistemului cardiovascular/ Utilizarea la vârstnici

Efectele potențiale asupra tensiunii arteriale și ritmului cardiac sunt cunoscute ca efecte de clasă ale dozei ridicate de metoxifluran administrat ca anestezic și ale altor anestezice. Aparent, acestea nu sunt semnificative în doze analgezice. Nu există un model specific privind valorile tensiunii arteriale sistolice după administrarea de metoxifluran ca analgezic la pacienții din toate grupurile de vârstă. Cu toate acestea, deoarece riscul poate fi crescut la persoanele vârstnice cu hipotensiune arterială și bradicardie, este necesară prudență la vârstnici din cauza unei posibile scăderi a tensiunii arteriale.

Efectele asupra sistemului nervos central (SNC)

Efectele farmacodinamice secundare, inclusiv efectele potențiale la nivelul SNC, cum ar fi sedarea, euforia, amnezia, capacitatea de concentrare, modificarea coordonării senzitivo-motorii și modificări ale dispoziției sunt de asemenea efecte de clasă cunoscute. Auto-administrarea metoxifluranului în doze analgezice va fi limitată de apariția efectelor la nivelul SNC, precum sedarea. Deși posibilitatea efectelor asupra SNC poate fi văzută ca factor de risc pentru un eventual abuz, raportările sunt foarte rare în acest sens din experiența de după punerea pe piață.

Utilizare frecventă repetată

Datorită limitărilor privind doza de Penthrox (vezi pct. 4.2) și durata analgeziei, Penthrox nu este adecvat pentru a asigura calmarea durerii/exacerbărilor intermitente în afecțiunile însoțite de durere cronică. De asemenea, Penthrox nu este adecvat pentru a calma durerea asociată traumatismelor în episoade repetate, la intervale scurte de timp, pentru același pacient.

Butil-hidroxitoluen

Penthrox conține excipientul butil-hidroxitoluen (E321), un stabilizator.

Butil-hidroxitoluen poate provoca reacții cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact) sau iritație la nivelul ochilor și al membranelor mucoase. Vezi pct. 6.1.

Expunerea profesională

Profesioniștii din domeniul sănătății care intră în contact regulat cu pacienți care utilizează inhalatoare

Penthrox trebuie să cunoască orice instrucțiuni relevante privind sănătatea și siguranța la locul de muncă privind utilizarea agenților inhalatori. Pentru a reduce expunerea profesională la metoxifluran, inhalatorul Penthrox trebuie să fie întotdeauna utilizat împreună cu cartuş ce conține cărbune activat (CA) care absoarbe metoxifluranul expirat. Folosirea repetată a inhalatorului Penthrox fără cartuş CA implică un risc suplimentar.

În trecut, când metoxifluranul era utilizat la femeile gravide în momentul travaliului și la naștere a fost raportată la personalul din maternități, din secțiile de naștere creșterea enzimelor hepatice, a azotului ureic sanguin și a acidului uric seric.

Nu există interacțiuni medicamentoase raportate atunci când este utilizat la doza analgezică (3-6 ml).

Metabolizarea metoxifluranului este mediată de enzimele CYP 450 în special de CYP 2E1, CYP 2B6 și, într-o oarecare măsură, de CYP 2A6. Este posibil ca inductorii enzimatici (cum ar fi alcoolul etilic sau izoniazida pentru CYP 2E1 și fenobarbitalul sau rifampicina pentru CYP 2A6 si carbamazepină, efiravenz, rifampicină sau nevirapină pentru CYP 2B6) care cresc rata metabolizării metoxifluranului să crească potențialul său toxic și prin urmare trebuie evitată administrarea concomitentă cu metoxifluran.

Trebuie evitată administrarea concomitentă a metoxifluranului cu medicamente (de exemplu, agenți de contrast și unele antibiotice) despre care se știe că au efect nefrotoxic, deoarece poate exista un efect suplimentar de nefrotoxicitate. Antibioticele cu potențial nefrotoxic cunoscut includ tetraciclina, gentamicina, colistina, polimixina B și amfotericina B. Se recomandă evitarea utilizării anesteziei cu sevofluran după analgezia cu metofluoran, deoarece sevofluranul crește concentrațiile serice de fluorură, iar nefrotoxicitatea metoxifluranului este asociată cu creșterea concentrației serice de fluorură.

Utilizarea concomitentă a Penthrox cu deprimante ale SNC, precum opioide, sedative sau hipnotice, anestezice generale, fenotiazine, tranchilizante, miorelaxante, antihistaminice sedative și alcool etilic poate produce efecte deprimante suplimentare. Dacă se administrează opioide concomitent cu

Penthrox, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, conform practicii clinice obișnuite în contextul administrării de opioide.

Atunci când metoxifluoran a fost folosit pentru anestezie la doze mai mari de 40-60 ml, au fost raportate: a) Interacțiunea medicamentului cu inductori ai enzimelor hepatice (de exemplu, barbituricele) prin creșterea metabolizării metoxifluranului și având ca rezultat câteva cazuri raportate de nefrotoxicitate. Nu există informații suficiente care să demonstreze dacă inducția enzimatică influențează afectarea hepatică după o doză analgezică de metoxifluran. b) Reducerea fluxului sanguin la nivel renal și, prin urmare, se anticipează creșterea efectului la nivel renal atunci când este utilizat în asociere cu medicamente care reduc randamentul cardiac (de exemplu, barbiturice). c) efect de clasă corelat cu deprimare cardiacă, care poate fi amplificat de alte medicamente ce induc deprimare cardiacă, de exemplu practolol administrat intravenos în timpul intervențiilor chirurgicale cardiace.

Nu sunt disponibile date clinice privind efectele metoxifluranului asupra fertilității. Datele limitate obținute din studii la animale nu indică niciun efect asupra morfologiei spermatozoizilor.

Studiile la animale au evidențiat toxicitate reproductivă (vezi secțiunea 5.3). Când metoxifluranul a fost utilizat pentru analgezia obstetrică la femeile gravide, a existat un singur raport de deprimare respiratorie neonatală asociată cu un nivel ridicat al concentrației fetale de metoxifluran. Cu toate acestea, atunci când au fost administrate concentrații scăzute sau durata concentrațiilor mai mari a fost scurtată, în funcție de doza recomandată, s-a constatat că metoxifluranul are un efect redus asupra fătului. Nu s-au raportat complicații fetale ca urmare a analgeziei cu metoxifluran administrat mamei în toate studiile efectuate pentru evaluarea analgeziei obstetrice.

La fel ca în cazul tuturor medicamentelor, trebuie să se acorde atenție administrării în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.

Nu există informații suficiente privind excreția metoxifluranului în laptele uman. Se recomandă prudență la administrarea metoxifluran unei femei care alăptează.

Metoxifluranul poate avea o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În urma administrării de metoxifluran pot să apară amețeli, somnolență și apatie (vezi pct. 4.8).

Pacienții trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă prezintă somnolență sau amețeală.

Reacțiile non-grave frecvente sunt reacții de tip SNC, cum ar fi amețeală și somnolență și sunt în general ușor reversibile.

Nefrotoxicitatea gravă asociată dozei a fost corelată cu metoxifluran numai atunci când a fost utilizat în doze mari, pe perioade prelungite, în timpul anesteziei generale. Prin urmare, metoxifluranul nu mai este utilizat pentru anestezie. Vezi pct. 4.4 - boală renală. Prin urmare, nu trebuie depășită doza maximă recomandată pentru Penthrox.

Următorul tabel prezintă reacțiile adverse la medicament:

- observate în studiile clinice cu Penthrox pentru analgezie

- observate cu utilizarea analgezică a metoxifluranului în timpul experienței de după punerea pe piață

- reacții adverse la medicament corelate cu utilizarea metoxifluranului în analgezie identificate în experiența de după punerea pe piață și în literatura științifică

Următoarele frecvențe reprezintă baza pentru evaluarea reacțiilor adverse:

Foarte frecvente (≥1/10);

Frecvente (≥1/100 și <1/10);

Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100);

Rare (≥1/10000 și <1/1000);

Foarte rare (<1/10000); și

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare Foarte Cu frecvență

MedDRA pe frecvente Frecvente necunoscută

Mai puțin frecvente aparate, ≥1/10 ≥1/100 și ≥1/1000 și <1/100 sisteme și <1/10 organe

Tulburări metabolice și Creșterea apetitului alimentar de nutriție Labilitate

Anxietate, afectivă^,

Depresie,

Agitație^,

Tulburări Tulburări de atenție, Dezorientare^, psihice Dispozitie euforica,

Disociere^,

Afect inadecvat

Neliniște^.

Verbigerație

Tulburări ale Amețeală, Cefalee, Amnezie, Modificarea sistemului Somnolență Disartrie, stării de nervos Disgeuzie, conștiență^,

Parestezii, Nistagmus^

Neuropatie periferică senzorială,

Tulburări Diplopie Vedere oculare încețoșată^

Tulburări Bufeuri, vasculare Hipertensiune arterială,

Tulburări Tuse Sufocare^, respiratorii, Hipoxie^. toracice și mediastinale

Tulburări Xerostomie, Disconfort bucal, gastro- Greață Prurit bucal, intestinale Hipersecreție salivară Vărsături^

Tulburări Insuficiență hepatobiliare hepatică*,

Hepatită*,

Icter^,

Leziuni hepatice^.

Afecțiuni Hiperhidroză cutanate și ale țesutului subcutanat

Tulburări Insuficiență renale și ale renală^ căilor urinare

Tulburări Fatigabilitate, generale și la Senzație de anormalitate, nivelul locului Senzație de beție de Frisoane administrare Senzație de relaxare

Investigații Creșterea diagnostice valorilor enzimelor hepatice ^,

Creșterea valorilor ureei sanguine

Creșterea valorilor acidului uric din sânge^,

Creșterea creatininei serice^.

* *raportări izolate din timpul experienței de după punerea pe piață care au fost observate cu metoxifluran utilizat ca analgezic ^Alte evenimente asociate utilizării metoxifluranului ca analgezic identificate în experiența de după punerea pe piață și în literatura de specialitate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Pacienții trebuie monitorizați pentru semne de somnolență, paloare și relaxare musculară după administrarea de metoxifluran. Efectele depresive cardiorespiratorii ale metoxifluranului sunt efecte de clasă cunoscute ale dozei mari de metoxifluran folosite anterior în anestezie. Ele nu sunt semnificative la doze analgezice.

Dozele mari de metoxifluran cauzează nefrotoxicitate asociată dozei. Insuficiența renală marcantă s-a instalat la câteva ore sau zile după administrarea repetată de doze mari de metoxifluran în scop analgezic sau anestezic.

Grupa farmacoterapeutică: Analgezice, alte analgezice și antipiretice, codul ATC: N02BG09

Mecanismul prin care metoxifluranul își exercită activitatea analgezică nu a fost complet elucidat.

Metoxifluranul aparține grupului de hidrocarburi fluorurate ale agenților anestezici volatili și oferă analgezie atunci când este inhalat la concentrații scăzute de pacienți conștienți. La doze terapeutice pentru obținerea analgeziei poate să apară o scădere a tensiunii arteriale, care poate fi însoțită de bradicardie, ritmul cardiac fiind în general regulat, deși poate apare somnolență. Metoxifluranul are o acțiune minimă de sensibilizare a miocardului la adrenalină.

Eficacitatea și siguranța Penthrox au fost demonstrate în cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, multicentric, controlat cu placebo, în tratamentul durerii acute la pacienți cu traumatisme minore care s-au prezentat la secția de urgență. Au fost recrutați 300 pacienți (151 au primit metoxifluran și 149 au primit placebo într-un raport de 1:1). Pacienții cu scor al durerii ≥ 4 până la ≤ 7 la Scala de evaluare numerică au fost eligibili pentru includere în studiu. Media scorurilor pentru durere (scala vizuală analogică (SVA)) observată la momentul inițial a fost similară la grupul de tratament cu metoxifluran (64,8) și la cel cu placebo (64,0). Variabila de eficacitate primară, variația medie estimată a durerii apreciată la SVA de la nivelul inițial la 5 minute, 10 minute, 15 minute și 20 minute, a fost mai mare pentru grupul de tratament cu metoxifluran (-23,1, -28,9, -34,0 și respectiv -35,0) comparativ cu grupul placebo (-11,3, -14,8, -15,5 și respectiv -19,0). În general, a existat o diferență semnificativă între grupul de tratament cu metoxifluran și grupul placebo (efectul estimat al tratamentului -15,1; IÎ 95% între -19,2 și -11,0; p <0,0001). Cel mai mare efect al tratamentului a fost observat la 15 minute (efectul estimat al tratamentului -18,5). S-a efectuat o analiză în care pacientul cu răspuns la tratament a fost definit ca fiind pacientul care a prezentat o îmbunătățire de cel puțin 30% față de scorul inițial pentru durere apreciat la SVA. Rezultatele acestei analize au arătat că procentul respondenților la 5, 10, 15 și 20 de minute a fost semnificativ mai mare pentru grupul de tratament cu metoxifluran (51,0%, 57,7%, 63,8%, 63,8%) comparativ cu grupul placebo (23,5%, 30,9% , 33,6%, 37,6%), cu p <0,0001 la fiecare interval de timp. Un total de 126 pacienți (84,6%) din grupul de tratament cu metoxifluran a prezentat prima reducere a durerii după 1-10 inhalări, comparativ cu 76 pacienți (51%) din grupul placebo.

Metoxifluran are următorii coeficienți de partiție:

- un coeficient apă/gaz de 4,5,

- un coeficient sânge/gaz de 13 și

- un coeficient ulei/gaz de 825

Metoxifluranul intră în plămâni sub formă de vapori și este rapid transportat în sânge, prin urmare, debutul acțiunii analgezice se produce rapid.

Metoxifluranul are un coeficient ridicat de partiție ulei/gaz, prin urmare metoxifluranul este extrem de lipofil. Metoxifluranul se dispersează cu predilecție în țesuturile adipoase, unde formează un depozit din care se eliberează lent în decurs de câteva zile.

La om are loc metabolizarea metoxifluranului. Acesta este metabolizat prin declorinare și o-demetilare în ficat, prin mediere de către enzimele CYP 450, în special CYP 2E1, CYP 2B6 și CYP 2A6.

Metoxifluranul este metabolizat în fluorură liberă, acid oxalic, acid difluorometoxiacetic și acid dicloroacetic. Atât fluorura liberă cât și acidul oxalic pot provoca leziuni renale la concentrații mai mari decât cele obținute prin administrarea unei singure doze analgezice. Metoxifluranul este mai sensibil la metabolizare decât alți etil-metil-eteri halogenați și are o tendință mai mare de a se dispersa în țesuturile adipoase. Prin urmare, metoxifluranul este eliberat lent din acest rezervor și este disponibil pentru metabolizare timp de mai multe zile.

Aproximativ 60% din metoxifluranul absorbit se excretă în urină sub formă de fluor, fluorură și acid oxalic; restul este expirat nemodificat sau ca dioxid de carbon. Concentrații plasmatice maxime mai ridicate de fluorură se pot obține mai rapid la persoanele cu obezitate decât la persoanele care nu suferă de obezitate și la vârstnici.

Metoxifluranul nu este considerat mutagen, după cum este indicat într-un studiu Ames in vitro și un studiu micronucleic in vivo la șobolan.

Nu există dovezi clare privind proprietățile carcinogene ale metoxifluranului. În plus, riscul potențial este redus prin faptul că Penthrox este conceput pentru administrare unică sau utilizare intermitentă, pe termen scurt.

Metoxifluranul nu afectează spermatozoizii la șoarece. În studiile efectuate la șoarece și șobolan, metoxifluranul a traversat placenta, dar nu a demonstrat proprietăți embriotoxice sau teratogene. Cu toate acestea, a fost observată o întârziere a dezvoltării fetale (scăderea greutății fetale și reducerea osificării) după administrare repetată timp de 9 zile. Nivelul la care nu se observă efecte adverse (NOAEL) pentru dezvoltarea embrio-fetală a fost de 0,006% (60ppm) - 4 ore/zi la șoarece și aproape de 0,01% (100ppm) - 8 ore/zi la șobolan. Valoarea NOAEL la șoarece și șobolan reprezintă o diferență de 1-2 ori calculată ca mg/kg și o diferență de 0,1 - 0,3 ori calculată ca mg/m2 față de doza clinică maximă propusă. Deoarece Penthrox nu este destinat utilizării zilnice, riscul de apariție a unor întârzieri în dezvoltarea fetală este considerat a fi foarte scăzut.

Studiile publicate la animale (inclusiv primatele) la doze care duc la anestezie ușoară până la moderată demonstrează că utilizarea agenților anestezici în perioada de creștere rapidă a creierului sau sinaptogeneza are ca rezultat pierderea celulelor în creierul în curs de dezvoltare, care poate fi asociat cu deficiențe cognitive prelungite. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor descoperiri neclinice.

Efecte renale si hepatice

Administrarea continuă a dozelor anestezice ridicate de metoxifluran la șobolani a fost asociată cu necroză tubulară renală și inflamare mitocondrială. Administrarea intermitentă sau continuă repetată la concentrații subanestezice de metoxifluran a fost asociată cu modificări hepatice limitate și frecvent reversibile (steatoză hepatică, creșterea valorilor ALT/AST) la mai multe specii.

La șobolani, după 6 ore de inhalare continuă de metoxifluran timp de 14 zile consecutive, efectele renale s-au limitat la vacuolarea minimă a tubulelor corticale și la nivel hepatic a existat o expansiune minimă/ușoară a vacuolării centrilobulare a citoplasmei (hepatocite centrilobulare), oferind citoplasmului un aspect spumos.

La câini, după 90 de minute de inhalare continuă de metoxifluran timp de 14 zile consecutive, nu s-au observat efecte renale remarcabile, iar la nivel hepatic a existat o acumulare minimă/ușoară de glicogen centrilobular.

Au fost raportate NOAEL-uri de 396mg/kg și 153mg/kg pentru studiile efectuate la șobolan, respectiv la câini.

NOAEL la șobolan și câine reprezintă o marjă de 0,2 ori pe bază de mg/kg și o marjă de 0,3 ori pe bază de mg /m2 față de doza clinică maximă propusă de 6 ml într-o zi. Aceste efecte renale și hepatice au fost însă observate la administrări prelungite și repetate pe parcursul a 14 zile, prin urmare, expunerile totale sunt peste cele anticipate prin utilizarea clinică normală a produsului.

Butil-hidroxitoluen E321 (stabilizator).

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale pentru păstrare.

Penthrox este disponibil în următoarele prezentări:

- Flacon de 3 ml cu sigiliu detașabil (cutii de câte 10)

- Pachet combinat ce conține un flacon de 3 ml, un inhalator Penthrox și un cartuş cu cărbune activat (CA) (ambalaj de 1 sau 10).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

După încărcarea inhalatorului Penthrox, puneți la loc capacul pe flaconul Penthrox. După utilizare, introduceți inhalatorul Penthrox utilizat și flaconul utilizat în punga de plastic furnizată, sigilați și eliminați în mod responsabil și în conformitate cu cerințele locale.

Mundipharma Gesellschaft m.b.H.

Wiedner Gürtel 13

Turm 24, OG 15 1100 Viena, Austria

10710/2018/01-03

Data primei autorizări: Aprilie 2018

Mai 2021