PARAREMIN comprimate prospect medicament

PARAREMIN comprimate

Fiecare comprimat conţine paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, cafeină 50 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate neacoperite, de culoare albă până la aproape albă, de formă rotundă, plate, cu diamentrul de aproximativ 12 mm, cu înălţime de aproximativ 4,6 mm.

Pararemin este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani pentru:

* tratamentul simptomatic al durerilor uşoare şi medii cu diferite localizări, precum cefalee, algii dentare, dismenoree, durere reumatică.

* tratamentul durerii şi febrei asociate cu răceala şi gripa.

Adulţi (inclusiv vârstnici), adolescenţi şi copii cu vârsta peste 16 ani:

Doza recomandată este de 1-2 comprimate Pararemin o dată. La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24 de ore.

Doza maximă zilnică este de 6 comprimate.

Copii cu vârsta cuprinsă între 12 - 16 ani:

Doza recomandată este de 1 comprimat Pararemin o dată.

La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24 de ore.

Este contraindicată administrarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani.

Pararemin se administrează pe cale orală.

Comprimatul se administrează cu o cantitate suficientă de lichid (aproximativ 200 ml la adult, dacă este posibil).

Administrarea periodică a dozelor permite evitarea oscilaţiilor durerii sau febrei.

A nu se depăşi dozele recomandate.

Dacă după 3 zile simptomele nu se ameliorează tratamentul trebuie reevaluat.

Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.

- Hipersensibilitate la paracetamol, propifenazonă, alte pirazolone sau pirazolidindione, cafeină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

- Hipersensibilitate la alte AINS, acid acetilsalicilic (inclusiv criză de astm bronşic, urticarie sau rinită acută),

- Ulcer gastro-duodenal activ,

- Insuficienţă hepatică sau renală severă,

- Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază,

- Insuficienţă cardiacă severă,

- Ultimul trimestru de sarcină (după luna a VI-a), alăptare,

- Copii cu vârsta sub 12 ani.

Este necesară o deosebită atenţie la administrarea medicamentului în următoarele situaţii:

- alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii). Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

- sindrom Gilbert (icter benign tranzitoriu secundar deficitului de glucuronil-transferază).

- tulburări ale hematopoiezei.

În aceste cazuri, se ajustează dozele şi/sau se măreşte intervalul de timp dintre administrări.

Trebuie evitată administrarea concomitentă a altor medicamente care conţin paracetamol.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

La pacienţii cu antecedente de afecţiuni digestive (afecţiuni gastro-intestinale, ulcer, colită ulceroasă, boală Crohn) sau hematologice (coagulopatii, tulburări hematologice) medicamentul trebuie administrat cu prudenţă şi sub supraveghere atentă.

În caz de hemoragie gastro-intestinală, se impune întreruperea tratamentului.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul propifenazonei din compoziţia

Pararemin administrat în doză zilnică de 1-4 comprimate.

Trebuie avută o grijă deosebită în cazul pacienţilor cu astm bronşic asociat unei rinite cronice, unei sinuzite sau polipoze nazale deoarece la aceştia există un risc crescut de reacţii alergice la administrarea de acid acetilsalicilic şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene, comparativ cu restul populaţiei.

Administrarea acestui medicament poate determina crize de astm bronşic, în special la pacienţi alergici la acid acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.3).

- Antiacidele reduc şi prelungesc absorbţia acestuia.

- Consumul cronic de băuturi alcoolice creşte hepatotoxicitatea paracetamolului prin producerea crescută de fenacetină (metabolit toxic) (inducţie la nivelul CYP 2E1).

- Alte medicamente inductoare CYP 2E1 (carbamazepina, barbituricele, izoniazida, fenitoina, rifampicina, ritonavir etc.) pot avea efecte asemănătoare.

- Sulfinpirazona creşte de asemenea producerea de fenacetină.

- Paracetamolul scade clearance-ul busulfanului.

- Administrarea prelungită şi concomitentă a paracetamolului şi a altor AINS creşte riscul apariţiei nefropatiei toxice,

- Administrarea îndelungată şi concomitentă cu anticoagulante cumarinice sau de tip indandionic potenţează efectul anticoagulant; din această cauză poate fi necesară modificarea dozelor impusă de rezultatele analizelor de laborator.

- În doze mari contracarează efectul insulinei.

- Viteza de absorbţie a paracetamolului este redusă în cazul administrării concomitente de colestiramină; de aceea colestiramina poate fi administrată la interval de 2 ore înainte sau după paracetamol.

- Absorbţia paracetamolului este crescută în cazul administrării concomitente de metoclopramid sau domperidonă, dar aceasta nu impune evitarea acestei asocieri.

- Administrarea paracetamolului poate determina erori în cazul determinării acidului uric plasmatic prin metoda acidului fotofungistic sau dozarea glicemiei prin metoda glucoz-oxidaz-peroxidazei.

Metabolizarea hepatică este realizată în principal de către enzimele microzomale, deci apariţia interacţiunilor este condiţionată de influenţarea activităţii acestora. Cele mai importante interacţiuni sunt următoarele:

- anticoncepţionale orale (scad clearance-ul cafeinei);

- antibiotice (ciprofloxacina, enoxacina, norfloxacina, ofloxacina şi eritromicina) (scad clearance-ul cafeinei);

- barbiturice (cafeina poate diminua efectul lor hipnotic);

- antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance-ul cafeinei cu aproximativ 50%;

- betablocante: îşi reduc reciproc eficacitatea terapeutică;

- litiu (cafeina creşte excreţia urinară a litiului).

Propifenazonă

- Administrarea concomitentă cu alte inhibitoare ale ciclooxigenazei nu este recomandată datorită efectului aditiv al reacţilor adverse (de exemplu afectare gastro-intestinală).

- Tratamentul prelungit creşte riscul hemoragic al anticoagulantelor cumarinice.

Paracetamol: studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene. Până în prezent nu există indicii ale producerii reacţiilor adverse la făt. Totuşi, lipsesc rezultatele studiilor controlate efectuate la om.

Propifenazonă: studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice. Totuşi, nu există experienţă suficientă în ceea ce priveşte utilizarea acestui medicament la gravide.

În timpul ultimului trimestru de sarcină, toate inhibitoarele sintezei prostaglandinelor pot induce toxicitate cardiopulmonară fetală (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renală, iar la sfârşitul sarcinii pot determina prelungirea timpului de sângerare la mamă şi nou-născut.

Cafeină: Studiile la animale au evidenţiat o asociere între ingestia de cafeină şi anomalii fetale, însă numai la doze foarte mari care nu sunt considerate relevante pentru consumul la om.

Nu se poate formula nicio concluzie definitivă din datele disponibile rezultate din studiile clinice la om.

Cu toate acestea, ingestia de scurtă durată a cafeinei este comparabilă cu ingestia zilnică normală de cafeină din alimente şi băuturi.

Administrarea Pararemin este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină, iar în primele 2 trimestre se va face cu prudenţă, după evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.

Deoarece substanţele active din componenţa acestui medicament sunt excretate în laptele matern,

Pararemin nu trebuie utilizat de către mamele care alăptează.

Pararemin nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥1/10);

Frecvente (≥1/100 şi <1/10);

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);

Rare (≥1/10000 şi <1/1000);

Foarte rare (<1/10000),

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvență

Clasificarea MedDRA Cu frecvenţă

Rare Foarte rare necunoscută

Tulburări hematologice şi trombocitopenie, leucopenie, limfatice agranulocitoză, pancitopenie

Afecţiuni cutanate şi ale reacţii alergice cutanate edem, angioedem ţesutului subcutanat (urticarie, eritem)

Tulburări cardiace palpitaţii, infarct miocardic hipertensiune arterială, acut insuficienţă cardiacă

Tulburări respiratorii, dispnee, astm bronșic toracice şi mediastinale

Tulburări ale sistemului anxietate, tremor nervos

Tulburări vasculare accident vascular cerebral

Tulburări ale sistemului reacţii anafilactoide, imunitar şoc anafilactic

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptomele de supradozaj apar de obicei după o doză zilnică care depăşeşte 6 g.

Administrarea unor doze mari, timp îndelungat poate determina afectarea funcţiei renale.

Consecinţa cea mai gravă a supradozajului (adulţi doză mai mare de 10 g, copii doza de 150 mg/kg), hepatotoxicitatea urmată de insuficienţă hepatică, necroză ireversibilă hepatocelulară, comă hepatică şi moarte apare la 24 - 48 ore după ingestie. Concentraţiile plasmatice ale paracetamolului de 150 μg/ml după 4 ore, 100 μg/ml după 6 ore, 70 μg/ml după 8 ore, 20 μg/ml după 15 ore şi 3,5 μg/ml după 24 de ore sunt semne ale hepatotoxicităţii şi impun începerea imediată a tratamentului supradozajului.

În doze mari, toxice, paracetamolul poate produce leziuni hepatice letale (necroză ireversibilă a ţesutului hepatic). Simptome iniţiale: anorexie, greaţă, vărsături, transpiraţii, stare de slăbiciune generală, senzaţii de disconfort, dureri gastrice, paloare. La 12 - 48 ore de la ingestia dozei cauzatoare de supradozaj, apar valori crescute ale transaminazei şi ale bilirubinei, de asemenea apare hepatomegalia şi creşte timpul de protrombină. Coma hepatică apare de obicei după 48 ore de la ingestie asociată cu icter, hipoglicemie şi tulburări ale procesului de coagulare.

La administrarea prelungită a unor doze foarte mari comparativ cu doza zilnică prescrisă pot apare numai simptome ale sistemului nervos central.

Tratamentul supradozajului: evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături, tratament simptomatic iar ca antidot se administrează N-acetilcisteină în primele 10 ore de la ingestie (doza orală de atac: 140 mg/kg, după 8 ore se administrează doza de întreţinere de 70 mg/kg la fiecare 4 ore).

Propifenazona:

Simptomele de supradozaj cele mai frecvente sunt vărsături, hipertensiune arterială, somnolenţă, convulsii.

Tratamentul constă în evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi diureză forţată.

În cazul unui supradozaj grav se recomandă monitorizarea continuă a semnelor vitale.

În caz de convulsii se administrează barbiturice cu acţiune rapidă, sau diazepam i.v.

Administrarea teofilinei trebuie evitată pentru că poate provoca convulsii.

Simptomele de supradozaj apar de obicei la administrarea într-un timp scurt a unei doze mai mari de cafeină de 1 g.

Simptome ale supradozajului sunt agitaţia, cefaleea, tahicardia, tahipnea, tremorul, polachiuria, convulsiile.

Tratamentul este simptomatic: normalizarea echilibrului hidro-electrolitic, evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric, cărbune activ, anticonvulsivante (diazepam, fenobarbital sau fenitoină), betablocante pentru contracararea efectelor cardiace, etc.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC:

N02BE51

Pararemin conţine paracetamol şi propifenazonă, ambele având proprietăţi analgezice, antipiretice, şi cafeină, în cantitate redusă, cu rol de potențare a efectului terapeutic al medicamentului.

Efectele principale ale substanţelor active:

1) paracetamol: inhibitor neselectiv al ciclooxigenazei prin mecanism central; 2) propifenazona: inhibitor neselectiv al ciclooxigenazei; 3) cafeina: antagonist competitiv la nivelul receptorilor adenozinici de tip A1 şi A2; inhibitor al enzimei 3,5-AMPc fosfodiesterază.

Proprietăţile farmacocinetice principale ale substanţelor active:

Absorbţie: absorbţia intestinală a celor trei substanţe active este rapidă şi aproape totală.

Legarea de proteine plasmatice: substanţele active din medicament circulă legate de proteinele plasmatice în proporţie variabilă: paracetamol aproximativ 25%, propifenazona aproximativ 10% şi cafeina 25-36%.

Metabolizare şi distribuţie

Paracetamol: efect metabolic de prim pasaj hepatic aproximativ 25%; volum de distribuţie: 0,95 l/kg; concentraţia plasmatică maximă după administrare orală apare la aproximativ 30-60 minute; timp de înjumătăţire aproximativ 2-4 ore. Metabolizarea se produce majoritar prin intermediul sistemului enzimatic microzomal hepatic, aproximativ 60% prin glucuronconjugare şi 30% prin sulfo-conjugare; în proporţie mică se formează N-acetil-benzo-chinonimină, inactiv din punct de vedere farmacologic.

Raportul dintre concentraţia serică terapeutică şi cea toxică este de aproximativ 1:10.

Propifenazonă: efectul metabolic de prim pasaj hepatic în cazul administrării orale este de aproximativ 25%, volumul de distribuţie: 0,4 l/kg; concentraţia plasmatică maximă apare după 30-40 minute, efectul farmacologic maxim este atins la aproximativ 90 minute de la administrare, timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 2,1-2,4 ore.

Cafeină: după administrare orală efectul farmacologic maxim este atins după 30-75 minute, metabolizarea la adulţi este dependentă de doză şi este caracterizat prin saturarea enzimelor metabolizante, timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 3-7 ore, la indivizi sănătoşi prezentând diferenţe individuale de până la 4-5 ori. Metaboliţii principali: paraxantina (80%), teobromina (10%) şi teofilina (4%). Volumul de distribuţie: 0,52-1,06 l/kg.

Interacţiuni importante din punct de vedere farmacologic: cafeina creşte ASC, Cmax. respectiv micşorează valorile clearance-ului pentru paracetamol. Paracetamolul creşte concentraţia plasmatică şi timpul de înjumătăţire prin eliminare al propifenazonei.

Efectele de mai sus contribuie la creşterea eficacităţii analgezice a medicamentului.

Eliminare: Metaboliţii conjugaţi ai paracetamolului se elimină, aproape în totalitate, prin urină. Cafeina nemodificată, respectiv 80-90% din metaboliţi ajung în urină, aproximativ 2-5% se elimină prin căile biliare. Aproximativ 1% din propifenazonă rămâne neschimbată, restul se transformă majoritar în N-desmetil-propifenazonă şi hidroxi-metil-propifenazonă, care se elimină pe cale renală.

Rata de metabolizare a componenţilor activi scade semnificativ în cazul insuficienţei renale şi hepatice.

Datele studiilor de toxicitate acută arată că doza terapeutică recomandată a celor trei substanţe active este mult sub doza toxică. Valorile LD50, obţinute în urma unor studii de toxicitate acută efectuată pe şobolan, administrare orală: 2400 mg/kg pentru paracetamol, 860 mg/kg pentru propifenazonă, respectiv 192 mg/kg pentru cafeină.

Studii de toxicitate cronică efectuată la şobolan, arată că efectele toxice renale, hepatice şi gastro-intestinale ale substanţelor active ca atare, sau în combinaţii diferite, apar numai la doze care reprezintă multiplele dozelor terapeutice. Pe baza datelor disponibile, se poate concluziona că administrarea îndelungată a medicamentului, în doza terapeutică maximă, nu provoacă reacţii adverse toxice.

Amidon pregelatinizat (integral)

Amidon pregelatinizat (parțial)

Polivinilpirolidonă

Croscarmeloză sodică

Acid stearic

Talc

Dioxid de siliciu coloidal

Nu este cazul.

5 ani

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate (ambalaj de uz spitalicesc ).

Fără cerinţe speciale.

VITEMA S.A.

Șos. Alba Iulia nr. 156, Sibiu, jud. Sibiu, cod 550052, România

12994/2020/01-02-03-04

Data primei autorizări: Ianuarie 2015

Data reînnoirii autorizației: Februarie 2020

Octombrie, 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .