Conținutul prospectului pentru medicamentul PARACETAMOL ROMPHARM 10mg / ml soluție perfuzabilă
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Paracetamol Rompharm 10 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluție perfuzabilă conține paracetamol 10 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:Fiecare ml de soluție perfuzabilă conține metabisulfit de sodiu (E223) 0,1 mg.
Fiecare ml de soluție perfuzabilă conține sodiu 0,0356 mmol (0,82 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile. pH: 5,0 - 6,0
Osmolalitatea: 270 - 330 mOsmol/kg
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Paracetamol Rompharm 10 mg/ml soluţie perfuzabilă este indicat în tratamentul pe termen scurt al durerii moderate, mai ales în urma unei intervenţii chirurgicale şi pentru tratamentul pe termen scurt al febrei, atunci când administrarea intravenoasă este justificată clinic de către nevoia de a trata urgent durerea sau hipertermia şi/sau nu este posibilă administrarea pe alte căi.
Destinat utilizării numai la adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate peste 33 kg.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare intravenoasă.Paracetamol Rompharm 10 mg/ml soluţie perfuzabilă (flacon de 100 ml) este destinat utilizării la adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate peste 33 kg.
DozeDozare pe baza greutăţii corporale a pacientului (a se vedea mai jos tabelul cu modul de administrare a dozelor)
Greutatea Doza pe Volumul pe Volumul maxim Doza maximă pacientului administrare administrare de Paracetamol zilnică*
Rompharm (10 mg/ml) pe administrare calculat pentru limita superioară de greutate a grupului (ml)** >33 kg la ≤50 kg 15 mg/kg 1,5 ml/kg 75 ml 60 mg/kg fără a depăși 3g >50 kg cu factori 1 g 100 ml 100 ml 3 g suplimentari de risc de hepatotoxicitate >50 kg fără factori 1 g 100 ml 100 ml 4 g suplimentari de risc de hepatotoxicitate
*Doza maximă zilnică: Doza zilnică maximă aşa cum este prezentată în tabelul de mai sus este pentru pacienţii care nu primesc alte medicamente care conţin paracetamol şi trebuie ajustată corespunzător pentru acei pacienţi care primesc alte medicamente care conţin paracetamol.
** Pentru pacienţii cu greutate mai mică sunt necesare volume mai mici.
Intervalul minim dintre administrări trebuie să fie de cel puţin 4 ore.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă intervalul minim dintre administrări trebuie să fie de cel puţin 6 ore.
Nu se vor administra mai mult de 4 doze în 24 de ore.
Insuficienţă renală severă:Se recomandă creşterea intervalului minim dintre administrări la 6 ore atunci când se administrează paracetamol la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Adulţi cu insuficienţă hepatocelulară, alcoolism cronic, malnutriţie cronică (depozite hepatice reduse de glutation), deshidratare:
Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 3 g (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare:Aveţi grijă atunci când prescrieţi şi administraţi Paracetamol Rompharm 10 mg/ml soluţie perfuzabilă pentru a evita erorile de administrare a dozelor din cauza confuziei între miligrame (mg) şi mililitri (ml), care pot duce la supradozare accidentală şi deces. Asiguraţi-vă că doza corespunzătoare este comunicată şi administrată. Când scrieţi reţeta completaţi doza totală exprimată atât în mg cât şi doza totală exprimată în volum. Asiguraţi-vă că doza este măsurată şi administrată cu precizie.
Soluţia de paracetamol se administrează în perfuzie intravenoasă cu durată de 15 minute. Orice cantitate de soluţie rămasă neutilizată trebuie aruncată.
Pentru extragerea soluţiei, utilizaţi un ac de 0,8 mm (ac 21 gauge) şi perforaţi vertical dopul.
Similar tuturor soluţiilor perfuzabile disponibile în flacoane de sticlă, trebuie reamintit că o supraveghere atentă este necesară mai ales la sfârşitul administrării perfuziei, indiferent de calea de administrare. Această supraveghere la sfârşitul administrării perfuziei este necesară mai ales pentru perfuziile pe cale centrală, pentru a evita embolismul gazos.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau la clorhidratul de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- În cazurile de insuficienţă hepatocelulară severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
AtenţionăriRISCUL ERORILOR DE MEDICAŢIE
Aveţi grijă să fie evitate erorile de dozare datorate confuziei între miligrame (mg) şi mililitri (ml), care pot să ducă la supradozare accidentală şi deces (vezi pct. 4.2).
Se recomandă utilizarea unui tratament analgezic oral adecvat imediat ce această cale de administrare poate fi utilizată.
Pentru a evita riscul producerii supradozajului, trebuie să vă asigurați că nu sunt administrate alte medicamente care conţin paracetamol sau propacetamol.
Dozele mai mari decât cele recomandate implică riscul de apariţie a tulburărilor hepatice foarte severe.
Simptomele clinice şi semnele afectării hepatice (incluzând hepatită fulminantă, insuficienţă hepatică, hepatită colestatică, hepatită citolitică) sunt observate prima dată după 2 zile de administrare a medicamentului cu un maxim, de obicei, după 4 - 6 zile. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai devreme posibil (vezi pct. 4.9).
Similar tuturor soluţiilor perfuzabile disponibile în flacoane de sticlă, se recomandă o supraveghere atentă mai ales la sfârşitul administrării perfuziei (vezi pct. 4.2).
Precauţii speciale pentru utilizare
Paracetamolul trebuie utilizat cu precauţie în caz de:
- insuficienţă hepatocelulară,
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 30 ml/min) (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.2),
- etilism cronic,
- malnutriţie cronică (depozite hepatice reduse de glutation),
- deshidratare.
Acest medicament conține sodiu 3,56 mmol (sau 82 mg) la 100 ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Acest medicament conține metabisulfit de sodiu (E223). Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
- Probenecidul determină o scăderea de aproape 2 ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibiţia conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
- Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a paracetamolului.
- Administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu precauţie (vezi pct. 4.9).
- Utilizarea concomitentă a paracetamolului (4 g/zi timp de cel puţin 4 zile) cu anticoagulantele orale poate determina variaţii uşoare ale valorilor INR. În acest caz trebuie monitorizate valorile INR în timpul administrării concomitente, cât şi o săptămână după întreruperea tratamentului cu paracetamol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaExperienţa clinică referitoare la administrarea intravenoasă a paracetamolului este limitată. Totuşi datele epidemiologice referitoare la administrarea orală a dozelor terapeutice de paracetamol nu indică apariţia unor efecte nedorite asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/noului-născut.
Datele prospective referitoare la sarcinile expuse la supradozaj nu au indicat o creştere a riscului de apariţie a malformaţiilor.
Nu au fost efectuate la animale studii cu privire la reproducere cu forme farmaceutice de paracetamol cu administrare intravenoasă. Totuşi, studiile efectuate cu forme farmaceutice cu administrare orală nu au arătat niciun fel de efecte malformative sau fetotoxice.
Totuşi, paracetamol trebuie utilizat în perioada de sarcină doar după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc posibil fetal. În acest caz, dozele recomandate şi durata administrării trebuie monitorizate cu stricteţe.
AlăptareaDupă administrare orală, paracetamolul este excretat în cantităţi mici în laptele matern. Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari.
În consecinţă, paracetamol poate fi utilizat la femeile care alăptează.
FertilitateaNu există date privind efectul acestui medicament asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are o influenţă sau are influență neglijabilă, asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Similar tuturor medicamentelor care conţin paracetamol, reacţiile adverse sunt rare (1/10000 și <1/1000) sau foarte rare (<1/10000).
Aparate, Rare Foarte rare sisteme şi organe (1/10000 și <1/1000) (<1/10000)
Tulburări hematologice şi Trombocitopenie limfatice Leucopenie
NeutropenieTulburări ale sistemului imunitar Reacţii de hipersensibilitate
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială
Tulburări hepatobiliare Valori crescute ale transaminazelor hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Au fost raportate cazuri foarte rare de subcutanat reacții cutanate grave
Tulburări generale şi la nivelul Stare generală de rău locului de administrare
În timpul studiilor clinice, au fost raportate frecvent reacţii adverse la locul de injectare (durere şi senzaţie de arsură).
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacţii de hipersensibilitate ce pot varia de la simple erupţii cutanate sau urticarie până la şoc anafilactic, iar apariţia acestora face necesară întreruperea tratamentului.
Au fost raportate cazuri de eritem, valuri de căldură asociate cu hiperemia feţei, prurit şi tahicardie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există risc de afectare hepatică (inclusiv hepatită fulminantă, insuficienţă hepatică, hepatită colestatică, hepatită citolitică) mai ales la vârstnici, la copiii mici, la pacienţii cu boală hepatică, în caz de etilism cronic, la pacienţii cu malnutriţie cronică şi la pacienţii care utilizează inductori enzimatici. În aceste cazuri supradozajul poate evolua cu deces.
În general, simptomele apar în decursul primelor 24 ore şi constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare, durere abdominală. Supradozajul, cu peste 7,5 g paracetamol în administrare unică la adulţi sau peste 140 mg paracetamol/kg în administrare unică la copii, determină citoliză hepatică ce poate induce necroză completă şi ireversibilă, ce poate determina insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie ce poate evolua către comă şi deces. Concomitent pot să apară creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei precum şi scăderea valorilor protrombinemiei ce poate apare la 12-48 ore după administrare.
Simptomele clinice ale lezării hepatice devin manifeste, de obicei, după 2 zile şi devin maxime după 4 până la 6 zile.
Tratamentul de urgență în caz de supradozaj
- Spitalizare de urgenţă.
- Înaintea începerii tratamentului, trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului, cât mai devreme posibil după producerea supradozajului.
- Tratamentul include administrarea unui antidot, N-acetilcisteină (NAC) pe cale i.v. sau orală, în primele 10 ore, dacă este posibil. Totuşi, NAC poate asigura un anumit nivel de protecţie chiar dacă este administrată după 10 ore de la producerea supradozajului, dar în acest caz perioada de tratament trebuie să fie prelungită.
- Tratament simptomatic.
- Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la fiecare 24 ore. În majoritatea cazurilor valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor revin la normal în una până la 2 săptămâni cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Totuşi, în cazurile foarte severe poate fi necesar transplantul hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice: Anilide; cod ATC: N02BE01.
Mecanismul exact al efectelor analgezic şi antipiretic ale paracetamolului nu este încă pe deplin cunoscut; se poate să implice acţiuni centrale şi periferice.
Paracetamolul asigură debutul ameliorării durerii în decurs de 5 până la 10 minute după începerea administrării. Efectul analgezic maxim este obţinut în decurs de 1 oră şi durata acestuia este, de obicei, de 4 până la 6 ore.
Paracetamolul reduce febra în decurs de 30 minute după începerea administrării, durata efectului antipiretic fiind de cel puţin 6 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
AdulţiAbsorbţieProfilul farmacocinetic al paracetamolului este linear în cazul utilizării unor doze de până la 2 g în administrare unică sau repetată timp de 24 ore.
Biodisponibilitatea paracetamolului în urma administrării în perfuzie a 500 mg şi respectiv 1 g de paracetamol este similară celei observate în urma administrării în perfuzie a 1 g şi, respectiv, 2 g propacetamol (corespunzător la 500 mg şi, respectiv, 1 g paracetamol). Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) ale paracetamolului sunt observate la sfârşitul celor 15 minute de perfuzie intravenoasă a 500 mg şi 1 g paracetamol şi sunt de aproximativ 15 g/ml şi, respectiv, 30 g/ml.
DistribuţieVolumul aparent de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg.
Paracetamolul nu se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice.
În urma administrării în perfuzie a 1 g paracetamol, au fost observate concentraţii semnificative de paracetamol (aproximativ 1,5 g/ml) în lichidul cefalorahidian după 20 minute de la terminarea perfuziei.
MetabolizareParacetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat pe 2 căi principale: conjugarea cu acidul glucuronic şi conjugarea cu acidul sulfuric. Cea de-a doua cale este saturată rapid în cazul administrării dozelor ce depăşesc dozele terapeutice. O mică parte (sub 4%) este metabolizat de către citocromul P450 obţinându-se un metabolit reactiv (N-acetil benzachinonimină) care, în condiţii normale este detoxifiat rapid prin reducere cu glutation şi este eliminat în urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercapturic. Totuşi, în cazul supradozajului sever, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.
EliminareMetaboliţii paracetamolului sunt excretaţi în principal în urină. 90% din doza administrată este excretată în 24 ore, în principal sub formă de glucurono-conjugați (60-80%) şi sulfo-conjugați (20-30%). Mai puţin de 5% este eliminat sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2,7 ore iar clearance-ul total este de 18 l/h.
Grupe speciale de pacienți:Insuficienţă renalăÎn caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 10-30 ml/min), eliminarea paracetamolului este uşor întârziată, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variind între 2 la 5,3 ore. Pentru glucurono-conjugați şi sulfo-conjugați viteza de eliminare este de 3 ori mai scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală severă decât la voluntarii sănătoşi. De aceea se recomandă creşterea intervalului minim dintre administrări la 6 ore (vezi pct. 4.2) în cazul administrării paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 30 ml/min).
Persoane vârstniceParametrii farmacocinetici şi metabolizarea paracetamolului nu prezintă modificări la vârstnici. Nu este necesară ajustarea dozei în cazul administrării la acest grup de pacienţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice de siguranţă nu indică vreun risc deosebit pentru oameni, faţă de informaţiile deja prezentate în punctele anterioare ale acestui RCP.
Studiile de toleranţă locală a paracetamolului efectuate la şobolani şi iepuri au arătat o bună tolerabilitate. Absenţa hipersensibilităţii de contact întârziate a fost evidenţiată la cobai.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Manitol (E 421)
Acetat de sodiu trihidrat
Citrat de sodiu
Acid acetic sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Paracetamol Rompharm 10 mg/ml soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului când metoda de deschidere exclude riscul de contaminare microbiană. Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A nu se păstra la frigider sau congela.
A se ține flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane a 100 ml din sticlă incoloră de tip II, cu dop din cauciuc bromobutilic şi capac din aluminiu, prevăzut cu disc din plastic.
Mărimea ambalajului: cutie cu 1, 10, sau 12 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Utilizaţi un ac de 0,8 mm şi perforaţi vertical dopul flaconului.
Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat vizual pentru observarea eventualelor particule sau modificări de culoare. Pentru administrare unică.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni, 075100, judeţul Ilfov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI