PANTOPRAZOL SUN 40mg pulbere pentru soluție injectabilă prospect medicament

Pantoprazol SUN 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă.

Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Pulbere albă până la aproape albă.

- Esofagită de reflux

- Ulcer gastric şi duodenal

- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.

Administrarea intravenoasă a Pantoprazol SUN este recomandată doar dacă administrarea orală nu este adecvată. Sunt disponibile date privind utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare, imediat ce este posibil tratamentul oral, tratamentul cu Pantoprazol SUN i.v. trebuie întrerupt şi trebuie administrat în schimb pantoprazol 40 mg pe cale orală.

Ulcer gastric şi duodenal, esofagită de reflux

Doza intravenoasă recomandată este un flacon de Pantoprazol SUN (40 mg pantoprazol) pe zi.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice

Pentru tratamentul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii patologice, pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg Pantoprazol SUN. După aceea, doza poate fi crescută sau redusă după cum este necesar, prin intermediul unor măsurători ale secreţiei de acid gastric care să ghideze titrarea. În cazul dozelor mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie împărţită şi administrată de două ori pe zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la o valoare mai mare de 160 mg pantoprazol, dar nu trebuie aplicată pe o perioadă mai lungă de timp decât este necesar pentru un control adecvat al nivelului de acid gastric.

În cazul în care este necesar un control rapid al nivelului de acid gastric, o doză iniţială de 2 x 80 mg

Pantoprazol SUN este suficientă pentru obţinerea unei scăderi a producţiei de acid în limitele vizate (<10 mEq/h) în decurs de o oră la majoritatea pacienţilor.

Siguranţa şi eficacitatea Pantoprazol SUN la copiii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Prin urmare, Pantoprazol SUN nu este recomandat pentru utilizare la pacienţi cu vârsta sub 18 ani.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct 5.2, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Nu trebuie să se depăşească o doză zilnică de 20 mg pantoprazol (jumătate de flacon de pantoprazol 40 mg) la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4.).

Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Acest medicament trebuie administrat de un cadru medical, sub supraveghere medicală corespunzătoare.

O soluţie gata de utilizare este preparată în 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Pentru instrucţiuni privind prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Soluţia preparată poate fi administrată direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%).

După preparare, soluţia trebuie utilizată în decurs de 12 ore.

Medicamentul trebuie administrat intravenos în interval de 2-15 minute.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.

6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice și poate întârzia diagnosticul. În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi în cazul suspiciunii sau prezenţei ulcerului gastric, trebuie exclus caracterul malign.

Trebuie luate în considerare investigaţii suplimentare dacă simptomele persistă în pofida tratamentului adecvat.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile enzimelor hepatice trebuie monitorizate în timpul tratamentului. În cazul unei creşteri a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu Pantoprazol SUN poate duce la un risc uşor crescut de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter sau Clostridium difficile.

S-a raportat rar hipomagneziemie severă la pacienţi trataţi cu inhibitori de pompa de protoni (IPP), cum este pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot să nu fie vizibile la început şi pot fi trecute cu vederea.

Hipomagnezemia poate duce la hipocalcemie și/sau hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La majoritatea pacienților afectați, simptomele hipomagnezemiei (și hipocalcemia și/sau hipopotasemie asociată cu hipomagneziemie) s-au ameliorat după refacerea rezervelor de magneziu și întreruperea tratamentului cu IPP.

Pentru pacienţii la care se preconizează un tratament prelungit sau care utilizează IPP concomitent cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare măsurarea valorilor plasmatice de magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării pantoprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe perioade îndelungate (> 1 an), pot creşte uşor riscul de fractură de şold, încheietură a mâinii şi coloană vertebrală, preponderent la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri medicale în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu pantoprazol trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).

Dacă, după evaluarea iniţială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA şi gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referinţă, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză zilnică maximă, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Medicamente cu proprietăţi farmacocinetice de absorbție dependente de pH

Din cauza unei inhibări profunde şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia medicamentelor pentru care pH-ul gastric este un determinant important al biodisponibilității orale, de exemplu, unele antimicotice azolice, cum sunt ketoconazol, itraconazol, posaconazol, şi alte medicamente, cum este erlotinib.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.4).

Dacă se consideră că este inevitabilă administrarea concomitentă a inhibitorilor de protează HIV cu un inhibitor al pompei de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală). Nu trebuie depăşită o doză de pantoprazol de 20 mg pe zi. Este posibil ca doza de inhibitor de protează HIV să fie ajustată.

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenoprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări de creștere a INR și a timpului de protrombină la pacienții cărora li se administrează IPP și warfarină sau fenoprocumon concomitent.

Creșteri ale INR și a timpului de protrombină pot duce la sângerări anormale și chiar la deces. Pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumon pot necesita monitorizare pentru creșterea INR și a timpului de protrombină.

S-a raportat că administrarea unei doze ridicate de metotrexat (de exemplu, 300 mg) concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni creşte concentraţiile de metotrexat la unii pacienţi. Prin urmare, în situaţiile în care este utilizată o doză ridicată de metotrexat, de exemplu, în tratamentul cancerului şi al psoriazisului, poate fi necesar să se ia în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte în ficat prin sistemul enzimatic al citocromului P450. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, alte căi metabolice incluzând oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4.

Studiile privind interacţiunile cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate prin aceste căi, cum sunt carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au relevat interacţiuni clinic semnificative.

Nu poate fi exclusă interacţiunea pantoprazolului cu alte medicamente sau compuşi care sunt metabolizaţi utilizând acelaşi sistem enzimatic.

Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile demonstrează că pantoprazolul nu afectează metabolismul substanţelor active metabolizate prin izoenzima CYP1A2 (cum sunt cafeină, teofilină), izoenzima CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), izoenzima CYP2D6 (cum este metoprolol),izoenzima CYP2E1 (cum este etanol) sau nu interferează cu absorbţia de digoxină asociată glicoproteinei P.

Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, efectuate studii privind interacţiunile în urma administrării concomitente de pantoprazol cu antibioticele respective (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu s-au constatat interacţiuni clinic relevante.

Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19:

Inhibitori ai CYP2C19, cum este fluvoxamina ar putea creşte expunerea sistemică de pantoprazol.

Reducerea dozei poate fi luată ȋn considerare pentru pacienţii trataţi pe termen lung cu doze mari de pantoprazol, sau cei cu insuficienţă hepatică.

Inductorii de enzime care afectează CYP2C19 şi CYP3A4, cum sunt rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce concentraţiile plasmatice ale IPP care sunt metabolizate prin aceste sisteme de enzime.

O cantitate moderată de date privind femeile gravide (între 300-1000 sarcinii rezultate) nu indică malformaţii sau toxicitate feto/neonatală la pantoprazol. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea Pantoprazol SUN în timpul sarcinii.

Studiile la animale au relevat eliminarea de pantoprazol în laptele matern. Nu există informaţii suficiente privind eliminarea în laptele uman dar a fost raportată eliminarea în laptele matern. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născut/sugar. Prin urmare, o decizie privind eventualitatea continuării/întreruperii alăptării sau continuării/întreruperii tratamentului cu Pantoprazol SUN trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării copilului şi de beneficiul tratamentului cu Pantoprazol SUN pentru mamă.

Nu au existat dovezi ale afectării fertilităţii în urma administrării de pantoprazol în studiile la animale .

Pantoprazol nu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Se pot produce reacţii adverse la medicament, cum sunt ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).

Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

La aproximativ 5% din pacienţi se preconizează că vor apărea reacţii adverse la medicament (RAM).

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate în asociere cu pantoprazolul, clasificate în funcţie de următoarele grupe de frecvenţă:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/00 şi <1/100); rare (≥1/10 000 şi <1/00); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacţiile adverse raportate în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea unei frecvenţe a reacţiilor adverse şi, prin urmare, acestea sunt menţionate cu frecvenţă 'necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse asociate cu pantoprazolul în studii clinice şi din experienţa ulterioară punerii pe piaţă

Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută

Clasă de aparate sisteme şi organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitop hematologice şi enie; limfatice Leucopenie,

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului (inclusiv reacţii imunitar anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemii şi Hiponatriemie metabolice şi de creşteri ale Hipomagneziemie.

nutriţie valorilor lipidelor (vezi pct. 4.4) (trigliceride, Hipocalcemie(1) colesterol); Hipopotasemie(1) modificări ponderale

Tulburări psihice Tulburări ale Depresie (şi orice Dezorientare Halucinaţii; somnului agravări) (şi orice confuzie (în special agravări) la pacienţii cu predispoziţie, precum şi agravarea acestor simptome în cazul preexistenţei acestora)

Tulburări ale Cefalee, Tulburări ale Parestezii sistemului ameţeli gustului nervos

Tulburări Tulburări de oculare vedere/vedere înceţoşată

Tulburări Polipi ai Diaree; Colită microscopică gastrointestinale glandelor greaţă/vărsătur fundice i; distensie (benigni) abdominală şi balonare; constipaţie; xerostomie; durere şi disconfort abdominal

Tulburări Valori crescute Valori crescute Leziuni hepatobiliare ale enzimelor ale bilirubinei hepatocelulare; hepatice icter; insuficienţă (transaminaze, hepatocelulară

GGT)

Afecţiuni Erupţii Urticarie; Sindrom Stevens-cutanate şi ale cutanate angioedem Johnson; sindrom ţesutului tranzitorii/exa Lyell; subcutanat ntem/erupţii; eritem polimorf; prurit fotosensibilitate; Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4);

Reacție la medicamente cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS)

Tulburări Fractură a Artralgie; mialgie Spasme musculo- şoldului, musculare(2) scheletice şi ale articulaţiei ţesutului mâinii sau conjunctiv coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale Nefrită tubulo-şi ale căilor interstiţială (NTI) urinare (cu posibilă progresie la insuficiență renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări Tromboflebi Astenie, Temperatură generale şi la tă la locul de fatigabilitate şi crescută a nivelul locului injectare indispoziţie corpului; edem de administrare generală periferic 1. Hipocalcemia și/sau hipokaliemia poate fi legată de apariția hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4) 2. Spasme musculare ca şi consecinţă a tulburărilor electrolitice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Nu există simptome cunoscute de supradozaj la om.

Expunerea sistemică la o doză de până la 240 mg administrată intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.

Întrucât pantoprazolul se leagă în mare parte de proteine, nu este uşor dializabil.

În cazul unui supradozaj cu semne clinice de intoxicare, pe lângă tratamentul simptomatic şi de susţinere, nu se pot formula recomandări terapeutice specifice.

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC02

Pantoprazolul este un substituent de benzimidazol care inhibă secreţia acidului gastric printr-un blocaj specific al pompelor de protoni ale celulelor parietale.

Pantoprazolul este convertit în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale, unde inhibă enzima

H+, K+-ATPază, respectiv, etapa finală în producţia de acid clorhidric în stomac. Inhibiţia este dependentă de doză şi afectează secreţia de acid atât bazală, cât şi stimulată. La majoritatea pacienţilor, remisia simptomelor are loc în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi creşte astfel concentraţia de gastrină proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea concentraţiei de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, poate inhiba secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul se administrează pe cale orală sau intravenoasă.

Pantoprazolul crește valorile gastrinei la pacienții cu repaus alimentar. În cazul utilizării pe termen scurt, acestea nu depăşesc, în majoritatea situaţiilor, limita superioară a valorilor normale. În timpul tratamentului pe termen lung, valorile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor. O creştere excesivă apare însă doar în cazuri foarte rare. Prin urmare, o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine (ECL) specifice din stomac este observată în puţine cazuri în timpul tratamentului pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acestea, conform studiilor realizate până în prezent, formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici constataţi în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.

O influenţă a unui tratament pe termen lung cu pantoprazol cu durată mai mare de un an asupra parametrilor endocrini ai tiroidei nu poate fi complet exclusă, conform rezultatelor studiilor la animale.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte, ca reacţie la secreţia scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc şi ca urmare a acidităţii gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referinţă.

Farmacocinetică generală

Farmacocinetica nu variază în urma unei singure administrări sau a unei administrări repetate. În intervalul de doze de 10-80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este lineară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

Proporţia de legare de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, urmată de conjugarea cu sulfat, alte căi metabolice incluzând oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de subiecţi cu eliminare întârziată. Din cauza legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se corelează cu durata de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).

Eliminarea pe cale renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul excretându-se în materiile fecale. Metabolitul principal atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazol, care este conjugat cu suflat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung decât cel al pantoprazolului.

Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă o lipsă a unei enzime CYP2C19 funcţionale, aceşti indivizi fiind numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane, metabolismul pantoprazolului este probabil catalizat în principal de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg pantoprazol, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu o enzimă

CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile plasmatice maxime medii au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au implicaţii pentru stabilirea dozelor de pantoprazol.

Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul se administrează la pacienţi cu insuficienţă renală (incluzând pacienţi cu dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Doar cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 h), excreţia este în continuare rapidă şi astfel nu are loc acumularea.

Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child), valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7-9 h, iar valorile ASC au crescut cu un factor de 5-7, concentraţia plasmatică maximă a crescut uşor doar cu un factor de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

De asemenea, o uşoară creştere a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici în comparaţie cu omologii lor tineri nu este clinic relevantă.

În urma administrării de doze intravenoase unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani, nu a existat o asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi volumul de distribuţie au fost în concordanţă cu datele de la adulţi.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În cadrul studiilor de carcinogenitate cu durata de doi ani efectuate la şobolani, s-au constatat neoplasme neuroendocrine. În plus, papiloame scuamocelulare au fost identificate în regiunea cardială a stomacului la şobolani. Mecanismul care duce la formarea de carcinoizi gastrici de către substituenţii de benzimidazol a fost investigat cu atenţie şi s-a concluzionat că este o reacţie secundară la concentraţiile de gastrină serică crescute masiv, care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În cadrul studiilor de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi femelele de şoarece şi s-a interpretat că acest lucru se datorează ratei metabolice crescute a pantoprazolului în ficat.

A fost observată o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale tiroidei în cadrul grupului de şobolani care a primit doza maximă (200 mg/kg). Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în ceea ce priveşte descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor.

Deoarece doza terapeutică la om este redusă, nu se preconizează efecte adverse asupra glandei tiroide.

În cadrul unui studiu peri-postnatal asupra funcției de reproducere, efectuat la șobolani, conceput în scopul evaluării dezvoltării osoase, au fost observate semne de toxicitate la pui (mortalitate, greutate corporală medie mai redusă, creștere medie mai redusă a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la finalul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari în toate grupurile, iar greutățile corporale au prezentat de asemenea o tendință de reversibilitate după o perioadă de recuperare fără administrarea medicamentului.

Mortalitatea crescută a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (vârsta până la 21 zile), ceea ce se estimează că ar corespunde vârstei de până la 2 ani la sugari. Relevanța acestei constatări pentru copii și adolescenți nu este clară. Un studiu peri-postnatal anterior efectuat la șobolani, cu doze ușor mai scăzute, nu a relevat efecte adverse la doze de 3 mg/kg comparativ cu o doză redusă de 5 mg/kg în acest studiu.

În studiile privind funcţia de reproducere la animale, au fost observate semne de uşoară fetotoxicitate la doze mai mari de 5 mg/kg.

Investigaţiile nu au relevat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.

Gradul de penetrare a barierei placentare a fost investigat la şobolani şi s-a constatat o creştere a acestuia odată cu înaintarea gestaţiei. Prin urmare, concentraţia de pantoprazol la nivelul fătului este crescută cu puţin timp înainte de parturiţie.

Fără excipienţi.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

2 ani

După reconstituire, sau după reconstituire şi diluare, stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 12 ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere şi diluare exclude riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu se utilizează imediat, timpii şi condiţiile de depozitare pentru utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare, vezi pct. 6.3.

Flacon tubular din sticlă incoloră de tip I de 10 ml cu dop gri din cauciuc bromobutilic, închis ermetic cu un sigiliu roşu din aluminiu flip-off detaşabil.

Pantoprazol SUN 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă este furnizat în ambalaje conţinând 1, 5, 10 sau 50 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

O soluţie gata de utilizare este preparată prin injectarea a 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul în care se află pulberea. Aspectul medicamentului după reconstituire este cel al unei soluţii limpezi incolore, practic fără particule. Această soluţie poate fi administrată direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%). Pentru diluare trebuie utilizate recipiente din sticlă sau plastic.

Pantoprazol SUN nu trebuie preparat sau amestecat cu alţi solvenţi decât cei menţionaţi.

Medicamentul trebuie administrat intravenos în interval de 2-15 minute.

Conţinutul flaconului este de unică folosinţă. Orice medicament care a rămas în recipient sau al cărui aspect vizual s-a modificat (de exemplu, se observă o tulburare sau precipitare) trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sun Pharmaceutical Industries Europe B.V.

Polarisavenue 87 2132 JH Hoofddorp

Țările de Jos

8472/2016/01-04

Data reînnoirii autorizaţiei - Ianuarie 2016

Octombrie 2023