PANTOPRAZOL ROMPHARM 40mg pulbere pentru soluție injectabilă prospect medicament

Pantoprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă

Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).

Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic 'nu conține sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Pantoprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă este indicat adulților pentru:

- Esofagită de reflux.

- Ulcer gastric şi duodenal.

- Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice.

Acest medicament trebuie administrat de către un profesionist în domeniul sănătăţii şi sub supraveghere medicală adecvată.

Administrarea intravenoasă de Pantoprazol Rompharm este recomandată numai dacă administrarea orală nu este posibilă.

Sunt disponibile date cu privire la utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare, ori de câte ori tratamentul pe cale orală este posibil, tratamentul intravenos cu Pantoprazol Rompharm trebuie întrerupt şi înlocuit cu pantoprazol 40 mg pe cale orală.

Ulcer gastric şi duodenal, esofagită de reflux

Doza intravenoasă recomandată este de un flacon de Pantoprazol Rompharm (40 mg de pantoprazol) pe zi.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte stări hipersecretorii patologice

Pentru controlul de lungă durată al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor stări hipersecretorii patologice pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg Pantoprazol Rompharm intravenos. Ulterior, doza poate fi ajustată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiei de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie divizate şi administrate în 2 prize în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160 mg pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.

În cazul în care este necesar un control rapid al acidităţii, la majoritatea pacienţilor este suficientă o doză iniţială de 2 x 80 mg pantoprazol intravenos pentru scăderea secreţiei de acid şi încadrarea în intervalul dorit (< 10 mEq/h) în termen de o oră.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (o jumătate de flacon de pantoprazol 40 mg) (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Siguranţa şi eficacitatea pantoprazol intravenos la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu sunt stabilite. Prin urmare, pantoprazol intravenos nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.

Datele curente disponibile sunt descrise la pct. 5.2, însă nu pot fi făcute recomandări cu privire la doze.

Soluţia reconstituită este realizată cu 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea, vezi pct. 6.6. Soluţia reconstituită poate fi administrată direct sau poate fi administrată după amestecarea cu 100 ml soluţie injectabilă clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%).

Medicamentul trebuie administrat intravenos într-un interval cuprins între 2 şi 15 minute.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.

6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice şi poate întârzia diagnosticul. La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclusă prezenţa unui neoplasm.

Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat, trebuie efectuate investigaţii suplimentare.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate pe durata tratamentului cu pantoprazol, în special în timpul terapiei de lungă durată. În cazul în care nivelul enzimelor hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Administrarea concomitentă cu inhibitori de proteaze HIV

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori ai proteazei HIV, a căror absorbţie este dependentă de pH-ul gastric, cum este atazanavir, nu este recomandată, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilităţii (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu pantoprazol poate conduce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii, cum sunt Salmonella şi Campylobacter sau C. difficile.

Hipomagneziemie severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare ale pompei de protoni (IPP), cum este pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea.

Hipomagneziemia poate duce la hipocalcemie și/sau la hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La pacienţii cei mai afectaţi, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie (și hipocalcemia și/sau hipokaliemia asociate cu hipomagneziemie) s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.

În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vedere determinarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, în special la administrarea în doze mari şi pe perioade îndelungate de timp (peste 1 an), pot creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală, preponderent la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Inhibitorii pompei de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni ale pielii, în special în zonele expuse la soare şi sunt însoţite de artralgii, pacientul trebuie să solicite prompt asistenţă medicală, iar personalul medical trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu

Pantoprazol Rompharm. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creşte riscul de LECS la administrarea altor inhibitori ai pompei de protoni.

Interferarea cu testele de laborator

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile privind tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Pantoprazol Rompharm trebuie oprit temporar, cu cel puţin 5 zile înainte de determinarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă nivelurile de cromogranină A şi gastrină nu au revenit în limitele valorilor de referinţă după măsurarea iniţială, determinările trebuie repetate peste 14 zile după încetarea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni.

Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic 'nu conține sodiu”.

Medicamente cu proprietăţi farmacocinetice de absorbţie pH-dependente

Din cauza inhibării puternice şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia altor medicamente, pentru care pH-ul gastric este un factor important pentru biodisponibilitatea orală, cum este cazul unor antifungice azolice, cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinib.

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori ai proteazei HIV, pentru care absorbţia este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, nu este recomandată, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilităţii lor (vezi pct. 4.4).

În cazul în care asocierea inhibitorilor proteazei HIV cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată inevitabilă, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală). Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol. Poate fi necesară ajustarea dozei de inhibitor al proteazei HIV.

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale creşterii

INR şi timpului protrombinic la pacienţii trataţi concomitent cu IPP şi warfarină sau fenprocumonă.

Creşterea INR şi a timpului protrombinic poate duce la sângerări anormale şi chiar deces. Poate fi necesară monitorizarea pacienţilor trataţi cu pantoprazol şi warfarină sau fenprocumonă pentru creşterea INR şi a timpului protrombinic.

Au fost raportate concentrații plasmatice crescute de metotrexat la unii pacienţi la care s-au utilizat concomitent doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori ai pompei de protoni. Prin urmare, în cazurile unde este utilizată o doză mare de metotrexat, de exemplu, în cancer şi psoriazis, poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu pantoprazol.

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.

O interacţiune între pantoprazol cu alte medicamente sau compuşi metabolizaţi prin intermediul aceluiaşi sistem enzimatic nu poate fi exclusă.

Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), CYP2D6 (cum este metoprolol), CYP2E1 (cum este etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.

Nu au fost semnalate nici un fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu unele antibiotice (claritromicina, metronidazol, amoxicilina). Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic.

Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19

Inhibitorii CYP2C19, cum este fluvoxamina, ar putea creşte expunerea sistemică a pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare pentru pacienţii trataţi timp îndelungat cu doze mari de pantoprazol sau cei cu insuficienţă hepatică.

Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 şi CYP3A4, cum sunt rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce concentraţiile plasmatice ale IPP metabolizaţi prin intermediul acestor sisteme enzimatice.

Numărul moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini finalizate) nu au indicat o toxicitate malformativă sau feto/neonatală a pantoprazolului.

Studiile pe animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3).

Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării Pantoprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă în timpul sarcinii.

Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia pantoprazolului în laptele matern. Există informaţii insuficiente privind excreţia pantoprazolului în laptele matern, însă a fost raportată excreţia în laptele matern. Riscul pentru nou-născut/sugar nu poate fi exclus. Prin urmare, trebuie luată o decizie cu privire la continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu

Pantoprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă, ţinând cont de beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol Rompharm pentru mamă.

Nu au existat raportări privind afectarea fertilităţii după utilizarea pantoprazolului în studiile la animale (vezi pct. 5.3).

Pantoprazol nu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţii adverse la medicament, cum sunt senzația de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8) pot apărea. Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule şi să folosească utilaje.

Aproximativ 5% dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM).

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, acestea sunt prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:

Foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (> 1/1000 şi < 1/100); rare (> 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacţiile adverse raportate din experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă o ordonare după frecvenţă, prin urmare sunt menţionate cu 'frecvenţă necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă Frecvență Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare Frecvenţă frecvente necunoscută

Aparate, sisteme și organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie; hematologice şi leucopenie; limfatice pancitopenie.

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului (inclusiv reacţii imunitar anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemii şi Hiponatriemie, metabolice şi de creşteri ale hipomagneziemie nutriţie nivelului de lipide (vezi pct. 4.4); (trigliceride, hipocalcemie(1); colesterol); hipopotasemie modificări ale greutăţii corporale

Tulburări Tulburări de Depresie (şi toate Dezorientare (şi Halucinaţii; psihice somn simptomele de toate simptomele confuzie (în agravare asociate) de agravare special la asociate) pacienţii predispuşi, precum şi agravarea acestor simptome în caz de preexistenţă a acestora)

Tulburări ale Cefalee; Tulburări ale Parestezie sistemului ameţeală gustului nervos

Tulburări Tulburări de oculare vedere/ vedere înceţoşată

Tulburări Polipi ai Diaree; Colită gastrointestinal glandelor greaţă/ microscopică e fundice vărsături; (benigni) distensie abdominală şi balonare; constipaţie; xerostomie; durere şi disconfort abdominal

Tulburări Creşterea Creşterea Leziuni hepatobiliare enzimelor nivelului de hepatocelulare; hepatice bilirubină icter; (transamina insuficienţă ze, hepatocelulară γ-GT)

Afecţiuni Erupţii Urticarie; Sindrom Stevens-cutanate şi ale cutanate angioedem Johnson; sindrom ţesutului tranzitorii/ Lyell; eritem subcutanat exantem/ multiform; erupţii; fotosensibilitate; prurit lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)

Reacție la medicamente cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS)

Tulburări Fractură de Artralgie; mialgie Spasm muscular(2) musculo- şold, scheletice şi ale fractură ţesutului radio-conjunctiv carpiană şi de coloană vertebrală (vezi pct.

4.4)

Tulburări renale Nefrită şi ale căilor tubulointerstiţială urinare (NTI) (cu posibilă progresie către insuficienţă renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi şi ale sânului

Tulburări Tromboflebit Astenie, Creştere a generale şi la ă fatigabilitat temperaturii nivelul locului la nivelul e şi corpului; de administrare locului de stare Edem periferic administrare generală de rău 1. Hipocalcemie în asociere cu hipomagneziemie (vezi pct. 4.4) 2. Spasm muscular ca o consecinţă a tulburării electrolitice

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Până în prezent nu s-a raportat niciun simptom de supradozaj la om.

Expunerea sistemică de până la 240 mg administrat intravenos timp de 2 minute a fost bine tolerată.

Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi de suport, nu există recomandări terapeutice specifice.

Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02

Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.

Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor parietale, unde inhibă enzima H+/K+-ATPaza, adică etapa finală a producerii de acid clorhidric din stomac.

Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori ai pompei de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2-histaminergici, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi, ca urmare, provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă.

Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. La utilizarea de scurtă durată, în majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În timpul unui tratament de lungă durată, nivelul de gastrină se dublează în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoasă).

Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice descoperite în studiile la animale (vezi pct.

5.3) nu au fost observate la om.

Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol cu durata de peste un an asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.

Pe parcursul tratamentului cu medicamente antisecretorii are loc creşterea nivelului gastrinei serice, ca răspuns la scăderea secreţiei de acid. De asemenea, are loc creşterea nivelului de CgA, datorită reducerii acidităţii gastrice. Nivelul crescut de CgA poate interfera cu investigaţiile privind tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Farmacocinetica generală

Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de doze cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al principalului metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.

Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori lenţi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au afectat dozarea pantoprazolului.

Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Cu toate că principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare întârziat într-o proporţie moderată (2-3 ore), excreţia este totuşi rapidă şi, astfel, nu are loc acumularea.

Cu toate că pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cresc până la 7-9 ore, iar valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

O creştere uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este, de asemenea, relevantă din punct de vedere clinic.

După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi ani efectuate pe rozătoare s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.

O creștere ușoară a modificărilor neoplazice ale tiroidei a fost observată la grupul de șobolani care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Apariția acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei la ficatul de șobolan. Deoarece doza terapeutică la om este scăzută, nu sunt de așteptat efecte dăunătoare asupra glandelor tiroide.

În cadrul unui studiu peri-postnatal asupra funcției de reproducere, efectuat la șobolani, conceput în scopul evaluării dezvoltării osoase, au fost observate semne de toxicitate la pui (mortalitate, greutate corporală medie mai redusă, creștere medie mai redusă a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la finalul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari în toate grupurile, iar greutățile corporale au prezentat de asemenea o tendință de reversibilitate după o perioadă de recuperare fără administrarea medicamentului. Mortalitatea crescută a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (vârsta până la 21 zile), ceea ce se estimează că ar corespunde vârstei de până la 2 ani la sugari.

Relevanța acestei constatări pentru populația pediatrică nu este clară. Un studiu peri-postnatal anterior efectuat la șobolani, cu doze ușor mai scăzute, nu a relevat reacții adverse la doze de 3 mg/kg comparativ cu o doză redusă de 5 mg/kg în acest studiu. Studiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la afectarea fertilităţii sau efecte teratogene.

S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin timp înainte de naştere.

Edetat disodic

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-lui)

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

2 ani

După reconstituire şi diluţie:

După reconstituire, stabilitatea chimică şi fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la temperatura de 25°C.

După reconstituire și apoi diluţie cu 100 ml de soluţie injectabilă clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), stabilitatea chimică şi fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la temperatura de 25°C.

După reconstituire și apoi diluţie cu 100 ml de soluţie injectabilă glucoză monohidrat 55 mg/ml (5%), stabilitatea chimică şi fizică a fost demonstrată pentru 6 ore la temperatura de 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat, termenul şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. Păstraţi flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit şi diluat vezi pct. 6.3.

Flacon din sticlă incoloră tip I, închis cu dop din cauciuc bromobutilic și sigilat cu capsă din aluminiu.

Mărimea ambalajului: 1, 5, 10 și 20 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

O soluţie gata reconstituită este realizată prin injectarea a 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul care conţine pulberea.

Aspectul medicamentului după reconstituire este o soluție limpede de culoare gălbuie. Această soluţie poate fi administrată direct sau poate fi administrată după amestecarea cu 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu o soluţie injectabilă de glucoză monohidrat 55 mg/ml (5%).

Trebuie folosite pentru diluţie recipiente din sticlă sau plastic.

Pantoprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă nu trebuie preparat sau amestecat cu alţi solvenţi decât produsele specificate.

Medicamentul trebuie administrat intravenos, în decurs de 2-15 minute.

Conţinutul flaconului este numai pentru o singură utilizare. Orice medicament rămas în recipient sau al cărui aspect vizual s-a modificat (de exemplu, dacă se observă că soluţia este tulbure sau apare un sediment) trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov

România

15342/2024/01-04

August 2019

Data reînnoirii - Martie 2024

Martie 2024