PANTOPRAZOL MEDREG 20mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Pantoprazol Gemax 20 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat 22,55 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent.

Comprimate gastrorezistente ovale, biconvexe, de culoare galbenă, netede pe ambele fețe.

Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.

Prevenirea ulcerelor gastro-duodenale induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene non- selective (AINS) la pacienţii care prezintă riscul de a necesita tratament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).

Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Doza orală recomandată este de un comprimat gastrorezistent de Pantoprazol Gemax 20 mg pe zi. În general, simptomele se ameliorează în 2-4 săptămâni. În cazul în care acest tratament nu este suficient, ameliorarea simptomelor va avea loc, în mod normal, peste alte 4 săptămâni. După ce simptomele s-au atenuat, recurenţa simptomelor poate fi controlată utilizând, la cerere, o schemă de administrare cu 20 mg o dată pe zi, la nevoie. O trecere la tratamentul continuu poate fi luată în considerare, în cazul în care nu se realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la cerere.

Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastrorezistent de Pantoprazol Gemax 20 mg pe zi, cu creşterea dozei la 40 mg pantoprazol pe zi, în caz de recurenţă.

Pantoprazol Gemax 40 mg este disponibil pentru această situaţie. După vindecarea recidivei, doza poate fi din nou redusă la 20 mg de pantoprazol.

Prevenirea ulcerelor gastro-duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene non- selective (AINS) la pacienţii care prezintă riscul de a necesita tratament continuu cu AINS

Doza orală recomandată este de un comprimat gastrorezistent de Pantoprazol Gemax 20 mg pe zi.

Pantoprazol Gemax nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi eficacitate pentru această grupă de vârstă.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (vezi pct.4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Hipersensibilitate la substanța active, la substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care valorile enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).

Utilizarea Pantoprazol Gemax 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerelor gastroduodenale induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament continuu cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă un risc ridicat de a dezvolta complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de factorii individuali de risc, de exemplu, vârstă înaintată (peste 65 de ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau de hemoragie gastro-intestinală superioară.

La apariţia simptomelor alarmante

La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, scăderea în greutate semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.

Dacă simptomele persistă, chiar dacă este administrat un tratament adecvat, se va lua în considerare efectuarea investigaţilor suplimentare.

Administrare concomitentă cu atazanavir

Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibatori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol.

Pantoprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.

În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie menţinuţi sub supraveghere periodică.

Pantoprazolul, similar celorlaltor inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol

Gemax poate conduce la un risc uşor sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum

Salmonella şi Campylobacter.

S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie s- au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării de IPP.

În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau la cei cărora li se administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vederea determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.

Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio- carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS) Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Pantoprazol Gemax. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Pantoprazol Gemax trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente

Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice azole precum ketoconazol, itraconazol, posaconazol şi alte medicamente precum erlotinibul.

Medicamente pentru tratamentul HIV (atazanavir)

Administrarea concomitentă de atazanavir şi a altor medicamente pentru tratamentul HIV, a căror absorbţie este dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială a biodisponibilităţii acestor medicamente pentru tratamentul HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumon sau warfarină, în studiile clinice farmacocinetice au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină /INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a pantoprazol.

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipin şi contraceptive orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.

Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum piroxicam, diclofenac, naproxen), CYP2D6 (precum metoprolol), CYP2E1 (precum etanol) sau nu interferează cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.

Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.

Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.

Pantoprazol Gemax nu trebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care este absolut necesar.

Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată excreţia în laptele matern uman. De aceea, o decizie cu privire la continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol Gemax trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol Gemax pentru mamă.

Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.

4.8). Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în următoarea ordine a frecvenţei:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă 'necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă.

Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

Aparate frecvente necunoscută şi organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie; hematologice şi Leucopenie; limfatice Pancitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului (inclusiv reacţii imunitar anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemii şi Hiponatremie metabolice şi de creşteri ale Hipomagneziemie nutriţie valorilor (vezi pct. 4.4 ) lipidelor (trigliceride, colesterol); modificări ale greutăţii

Tulburări psihice Tulburări ale Dcoerproersailee (şi toate Dezorientare (şi Halucinaţii; somnului simptomele toate simptomele Confuzie (în special de agravare) de agravare) la pacienţii predispuşi, precum şi agravarea acestor simptome în cazul preexistenţei lor)

Tulburări ale Cefalee; Tulburări ale sistemului nervos Ameţeală gustului

Tulburări oculare Tulburări de vedere/vedere înceţoşată Polipi ai Diaree; Colită microscopică glandelor greaţă/ fundice vărsături; (benigni) Distensie abdominală

Tulburări şi balonare; gastrointestinale Constipaţie; Xerostomie; Durere şi disconfort abdominal

Tulburări Valori mari Creştere a Leziuni hepatobiliare ale concentraţiei hepatocelulare; enzimelor de bilirubină Icter; hepatice Insuficienţă (transaminaze hepatocelulară

Afecţiuni E, rupţii Urticarie; Sindrom Stevens- cutanate şi γ cu-GtaTn)a te Angioedem Johnson; sindrom ale ţesutului tranzitorii/Lyell; Eritem subcutanat exantem/polimorf; erupţii; Prurit Fotosensibilitate;

Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4).

Tulburări Fractură de Artralgie;

Musculo- şold, fractură Mialgie scheletice radio-şi ale ţesutului carpiană conjunctiv sau de coloană vertebrală (vezi pct.

4.4)

Tulburări renale Nefrită interstiţială şi ale căilor urinare

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări Astenie, Creşterea generale şi la fatigabilitate temperatunivelul locului şi stare rii de administrare generală corporale; de rău Edem periferic

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu există simptome cunoscute ale supradozajului la om.

Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate. Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu se elimină uşor prin dializă.

În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există recomandări terapeutice specifice.

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02

Pantoprazol este un substitut de benzimidazol care inhibă secreţia acidă gastrică prin blocarea specifică la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.

Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+, adică etapa finală de producere a acidului clorhidric în stomac.

Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi ca urmare provoacă o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale.

În timpul unui tratament pe termen lung, concentraţiile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într-un număr mic de situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale (vezi pct. 5.3.).

Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Farmacocinetică generală

Pantoprazolul se absoarbe rapid iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă după administrarea orală a unei doze unice de 40 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 2 - 3 μg/ml se ating în medie la 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate.

Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul dintre doze cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.

Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de absorbţie.

Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivelul ficatului. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid). Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.

Caracteristici la pacienţi/grupe speciale de subiecţi

Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică redusă. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică redusă decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au implicaţii în ceea ce priveşte schema de tratament cu pantoprazol.

Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar altor subiecţi sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul se va elimina prin dializă numai în cantităţi foarte reduse. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într-o proporţie moderată (2 - 3 h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.

Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B), valorile de înjumătăţire cresc până la 7

- 9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă fiind doar uşor mărită cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

De asemenea, o uşoară creştere a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici faţă de subiecţii mai tineri nu este relevantă din punct de vedere clinic.

După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.

După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile cu privire la carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. Suplimentar, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi duce la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care apare la şobolan în timpul tratamentului cu doze mari, pe termen lung. În studii cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.

S-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este scăzută.

În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul dozelor de peste 5 mg/kg.

Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.

S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta sarcinii.

Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin timp înainte de naştere.

Manitol 25

Crospovidonă tip B

Hidroxipropilceluloză (Klucel LF)

Carbonat de sodiu anhidru

Stearat de calciu

Hipromeloză 3 cPs

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil (1:1), dispersie 30%

Trietil citrat

Talc

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30ºC.

Cutie cu 3 blistere din OPA -Alu-PVC/ Al a câte 10 comprimate gastrorezistente

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Gemax Pharma s.r.o.

Na Florenci 2116/15, Nové Město, 110 00 Praga 1, Republica Cehă

12808/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2019

August, 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.