PANTOPRAZOL KRKA 40mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Pantoprazol Krka 40 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).

- sorbitol 36 mg/comprimat

- sodiu: Acest medicament conține sodiu sub 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat 'fără sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent.

Comprimate ovale, uşor biconvexe, de culoare maro-gălbui deschis.

Pantoprazol Krka este indicat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru:

- Esofagită de reflux.

Pantoprazol Krka este indicat la adulţi pentru:

- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic adecvat la pacienţii cu ulcere asociate H. pylori.

- Ulcer gastric şi duodenal.

- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Un comprimat gastrorezistent Pantoprazol Krka 40 mg pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (crescută la 2 comprimate gastrorezistente Pantoprazol Krka 40 mg pe zi), în special atunci când nu există răspuns la alt tratament. De obicei, este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni pentru vindecarea esofagitei de reflux. Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea va fi obţinută după încă 4 săptămâni de tratament.

La pacienţii pozitivi pentru H. pylori şi cu ulcere gastrice şi duodenale, trebuie efectuată eradicarea bacteriei printr-o terapie asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale referitoare la rezistenţa bacteriană şi utilizarea adecvată şi prescrierea antibioticelor. În funcţie de rezistenţa bacteriană, pot fi recomandate următoarele scheme de tratament pentru eradicarea H. pylori:

a) Pantoprazol Krka, un comprimat de două ori pe zi + amoxicilină 00 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi.

b) Pantoprazol Krka, un comprimat de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi (sau tinidazol 500 mg) + claritromicină 250 - 500 mg de două ori pe zi c) Pantoprazol Krka, un comprimat de două ori pe zi + amoxicilină 00 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi (sau tinidazol 500 mg)

În cadrul terapiei asociate de eradicare a infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de

Pantoprazol Krka trebuie luat cu 1 oră înaintea mesei de seară. În general, durata terapiei asociate este de 7 zile, însă poate fi crescută pentru încă 7 zile, pentru o durată totală de până la 2 săptămâni. Dacă pentru vindecarea ulcerelor este indicată continuarea tratamentului cu pantoprazol, trebuie avute în vedere dozele recomandate în tratamentul ulcerelor duodenale şi gastrice.

Dacă nu se poate aplica terapia asociată, de exemplu în cazul unui pacient H. pylori negativ, pentru monoterapia cu Pantoprazol Krka se recomandă următoarele doze:

Un comprimat de Pantoprazol Krka pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (până la 2 comprimate Pantoprazol Krka pe zi) în special dacă afecţiunea nu a răspuns la alt tratament. Pentru vindecarea ulcerelor gastrice este de obicei necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea va fi obţinută după încă 4 săptămâni de tratament.

Un comprimat de Pantoprazol Krka pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (până la 2 comprimate Pantoprazol Krka pe zi) în special dacă afecţiunea nu a răspuns la alt tratament. Pentru vindecarea ulcerului duodenal este de obicei necesară o perioadă de 2 săptămâni de tratament. Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea va fi obţinută după încă 2 săptămâni de tratament.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice

Pentru controlul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi altor afecţiuni hipersecretorii patologice, pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de

Pantoprazol Krka 40 mg). Ulterior, doza poate fi crescută sau scăzută, în funcţie de determinările secreţiei acide gastrice. Dozele de peste 80 mg pe zi trebuie divizate în două prize pe zi. Creşterea temporară a dozei peste 160 mg pantoprazol pe zi este posibilă, dar nu trebuie menţinută o perioadă mai mare decât cea necesară pentru controlul adecvat al secreţiei acide.

Durata tratamentului în sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice nu este limitată în timp şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol.

Pantoprazol Krka nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată spre severă deoarece până în prezent nu sunt disponibile date cu privire la siguranţa şi eficacitatea utilizării Pantoprazol Krka în tratamentele combinate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu funcţie renală afectată. Pantoprazol Krka nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece până în prezent nu sunt disponibile date cu privire la siguranţa şi eficacitatea utilizării Pantoprazol Krka în tratamentele combinate la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Pantoprazol Krka 40 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită datelor limitate la această grupă de vârstă (vezi pct. 5.2).

Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu 1 oră înainte de masă.

Hipersensibilitate la substanţa activă, derivate de benzimidazol, sorbitol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate regulat în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cel pe termen lung. În caz de creştere al valorilor serice ale enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Tratamentul cu combinaţia în doză fixă

În cazul combinaţiei cu doză fixă, trebuie respectate rezumatele caracteristicilor produselor respective.

Malignitate gastrică

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei malignități gastrice și poate întârzia punerea diagnosticului.

La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă, neintenţionată de greutate corporală, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign.

Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.

Administrare concomitentă cu inhibitori de protează anti-HIV

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează utilizați în tratamentul HIV cum este atazanavirul, pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, conduce la o scădere semnificativă a biodisponibilității (vezi pct. 4.5).

Pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei

B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.

Tratamentul pe termen lung

În tratamentul pe termen lung, în special când se depăşeşte o perioadă de tratament de un an, pacienţii trebuie monitorizaţi regulat.

Tratamentul cu Pantoprazol Krka poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella, Campylobacter şi C. difficile.

La pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum este pantoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost rareori raportată apariţia unei hipomagneziemii severe. În cazul hipomagneziemiei pot apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi artimie ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea.

Hipomagneziemia poate duce la hipocalcemie şi/sau hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia (şi hipocalcemia şi/sau hipokaliemia asociate cu hipomagneziemia) s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea tratamentului cu IPP.

La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care determină hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (> 1 an), pot creşte uşor riscul fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10-40%. O parte a acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamină D şi calciu.

Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Pantoprazol Krka. Apariția LECS după un tratament anterior cu un IPP, poate crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Pantoprazol Krka trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct.

5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Pantoprazol Krka conţine sorbitol și sodiu

Acest medicament conține sorbitol 36 mg per comprimat.

Trebuie luat în considerare efectul aditiv al medicamentelor administrate concomitent care conțin sorbitol (sau fructoză) și aportul alimentar de sorbitol (sau fructoză).

Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orală administrate concomitent.

Acest medicament conține sodiu sub 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat 'fără sodiu”.

Medicamente cu farmacocinetica absorbției dependentă de pH

Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia altor medicamente a căror biodisponibilitate la administrarea orală este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice azolice cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinibul.

Inhibitori de protează anti-HIV

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează anti-HIV cum este atazanavirul a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul intragastric nu este recomandată din cauza reducerii semnificative a biodisponiobilității acestora (vezi pct. 4.4).

Dacă administrarea concomitentă de inhibitori de protează anti-HIV cu inhibitori de pompă de protoni este considerată absolut necesară, este recomandată o monitorizare strictă (de exemplu nivelul viral).

Nu trebuie depășită doza zilnică de 20 mg pantoprazol. Doza de inhibitori de protează anti-HIV poate necesita ajustări.

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau valoarea INR. Totuși, au fost raportate cazuri de creștere a valorii INR și timpului de protrombină la pacienții care au primit IPP concomitent cu warfarină sau fenprocumonă. Creșterea valorii INR și a timpului de protrombină poate conduce la sângerări anormale și chiar la deces. Este posibil să fie nevoie ca pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă să fie monitorizați în ceea ce privește creșterea valorii INR și a timpului de protrombină.

S-a observat că utilizarea concomitentă de doze mari de metotrexat (de exemplu, 300 mg) şi inhibitori ai pompei de protoni creşte concentraţiile plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. De aceea, atunci când este nevoie de doze mari de metotrexat, de exemplu în neoplasm şi psoriazis, se poate lua în considerare întreruperea temporară a pantoprazolului.

Alte studii de interacţiune

Pantoprazolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul CYP2C19, iar alte căi metabolice includ oxidarea, prin intermediul CYP3A4.

Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate prin aceeaşi cale, cum sunt carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au arătat prezenţa unor interacţiuni semnificative clinic.

Totuşi, nu poate fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe care sunt metabolizate de acelaşi sistem enzimatic.

Rezultatele unor studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate prin intermediul CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este alcoolul etilic) şi nici nu interferă cu absorbţia digoxinei, prin intermediul p-glicoproteinei.

De asemenea, nu au existat interacţiuni la administrarea concomitentă de antiacide.

Au fost efectuate studii de interacţiune cu administrare concomitentă de pantoprazol şi antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic.

Inhibitori ai CYP2C19 cum sunt fluvoxamina pot crește expunerea sistemică la pantoprazol. La pacienții care primesc tratament de lungă durată cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficiență hepatică poate fi luată în considerare o reducere a dozei.

Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 și CYP3A4 cum sunt rifampicina și sunătoarea (Hypericum perforatum) pot scădea concentrația plasmatică a IPP care sunt metabolizați prin intermediul acestui sistem enzimatic.

Există date moderate privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide (între 300-00 rezultate la gravide) care nu indică o toxicitate feto/neonatală în ceea ce privește apariția de malformații.

Studiile efectuate la animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3).

Ca o măsură de precauție este de preferat evitarea utilizării Pantoprazol Krka în timpul sarcinii.

Studiile la animale au arătat că pantoprazolul este excretat în lapte. Nu există informații suficiente în ceea ce privește trecerea pantoprazolului în laptele matern la om, dar a fost raportată şi excreţia în laptele matern uman. Nu poate fi exclus riscul asupra nou născutului/sugarului. Ca urmare, decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau a continua/întrerupe tratamentul cu Pantoprazol Krka trebuie luată evaluând beneficiul alăptării pentru copil sau cel al tratamentului pentru mamă cu Pantoprazol Krka.

În urma studiilor efectuate la animale nu a existat nicio evidență a afectării fertilităţii după administrarea de pantoprazol (vezi pct. 5.3).

Pantoprazolul nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

La aproximativ 5 % dintre pacienţi pot fi aşteptate reacţii adverse (RA).

Tabelul de mai jos cuprinde reacţiile adverse raportate la pantoprazol, clasificate în funcţie de frecvenţă:

- Foarte frecvente ( 1/10),

- Frecvente ( 1/100 şi < 1/10),

- Mai puţin frecvente ( 1/00 şi < 1/100),

- Rare ( 1/10 000 şi < 1/00),

- Foarte rare (< 1/10 000),

- Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţiile adverse raportate în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului nu pot fi clasificate în funcţie de frecvenţă, astfel încât sunt încadrate la categoria “Cu frecvenţă necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţiile adverse la pantoprazol în studiile clinice şi perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului

Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută

Aparate, sisteme şi organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie, hematologice şi leucopenie, limfatice pancitopenie

Tulburări ale Hipersensibilita sistemului imunitar te (incluzând reacţii anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări metabolice Hiperlipidemie Hiponatremie şi de nutriţie şi creşterea Hipomagneziemie concentraţiilor (vezi pct. 4.4), serice ale hipocalcemie1; lipidelor hipokaliemie1 (trigliceride, colesterol); modificări ale greutăţii corporale

Tulburări psihice Tulburări ale Depresie (şi Dezorientare (şi Halucinaţii, somnului toate toate simptomele confuzie (în special la simptomele de de agravare pacienţii cu risc, agravare asociate) precum şi agravarea asociate) simptomelor în cazul preexistenţei acestora)

Tulburări ale Cefalee, Tulburări ale Parestezie sistemului nervos ameţeli gustului

Tulburări oculare Tulburări vizuale/vedere înceţoşată

Tulburări gastro- polipi ai Diaree, greaţă Colită microscopică intestinale glandelor/vărsături, fundice distensie (benigni) abdominală şi flatulenţă, constipaţie, xerostomie, durere şi disconfort abdominal

Tulburări Creşterea Creşterea Leziune hepatobiliare concentraţiilo bilirubinemiei hepatocelulară, icter, r enzimelor insuficienţă hepatice hepatocelulară (transaminaze, γ-GT)

Afecţiuni cutanate şi Eritem Urticarie, Sindrom Stevens-ale ţesutului cutanat angioedem Johnson, sindrom subcutanat tranzitor/Lyell, eritem exantem/polimorf, erupţie fotosensibilitate, cutanată, lupus eritematos prurit cutanat subacut (vezi pct. 4.4), reacţie la medicamente cu eozinofilie şi simptome sistemice (RMESS)

Tulburări musculo- Fractură de Artralgie, Spasm muscular2 scheletice şi ale şold, de mialgie ţesutului conjunctiv articulaţie radiocarpiană sau coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale şi ale Nefrită tubulo-căilor urinare interstiţială (NTI) (cu evoluţie posibilă spre insuficienţă renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări generale şi Astenie, Creşterea la nivelul locului de fatigabilitate temperaturii administrare şi indispoziţie corporale, edeme periferice 1Hipocalcemia şi/sau hipokaliemia pot fi legate de apariţia hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4) 2Spasm muscular consecutiv tulburărilor electrolitice

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.

Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic, nu se poate recomanda un tratament specific.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni.

Codul ATC: A02BC02

Pantoprazol este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului prin blocarea specifică a pompelor de protoni din celulele parietale.

Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac.

Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată.

La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen scurt, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen lung, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri cu tratament pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament pe termen lung cu pantoprazol mai mare de un an, în ceea ce priveşte parametrii funcţiei tiroidiene, conform rezultatelor din studiile la animale.

Pantoprazolul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă după administrarea orală a unei doze unice de 40 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 2 - 3 µg/ml se ating în medie la aproximativ 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate. Farmacocinetica nu variază după administrare unică sau repetată. La un interval de dozaj cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară, atât după administrarea orală cât şi după cea intravenoasă.

S-a constatat că biodisponibilitatea absolută a comprimatului este de aproximativ 77%. Aportul concomitent de alimente nu a avut nicio influenţă asupra ASC, concentraţiei plasmatice maxime şi, prin urmare, asupra biodisponibilităţii. Prin aportul concomitent de alimente nu va creşte decât variabilitatea timpului de instalare al acţiunii.

Pantoprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea principală de metabolizare este demetilarea mediată de CYP2C19 şi, ulterior, conjugarea cu sulfat, alte căi metabolice incluzând oxidarea mediată de CYP3A4.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată.

Datorită legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic şi urinar este demetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.

Grupe speciale de subiecţi

Nu este necesară reducerea dozei când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu disfuncție renală (inclusiv dializaţi). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.

Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut cu 7 până la 9 ore şi valorile ASC au crescut cu un coeficient de 5-7, concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,5, comparativ cu subiecţii sănătoşi.

De asemenea, nu este relevantă clinic nici creşterea uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri.

Aproximativ 3 % din populaţia Europei nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea aceste persoane sunt numite “metabolizatori cu activitate enzimatică lentă”. La aceştia, metabolizarea pantoprazolului este în principal catalizată, probabil, de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg pantoprazol, valorile medii ale ASC (aria de sub curba concentraţiei, în funcţie de timp) au fost de aproximativ 6 ori mai mari la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, decât la subiecţii cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile maxime medii au fost mai mari cu aproximativ 60 %. Aceste date nu prezintă importanţă asupra dozelor şi administrării pantoprazolului.

În urma administrării orale a unei doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copiii cu vârsta între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax s-au încadrat în valorile corespunzătoare adulţilor. În urma administrării intravenoase a unei doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copiii cu vârsta între 2 şi 16 ani, nu a existat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi volumul de distribuţie au fost în conformitate cu datele de la adulţi.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe termen lung. În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.

La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într-un studiu cu durata de doi ani, s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.

Într-un studiu de reproducere peri-postnatal la șobolan, conceput pentru a evalua dezvoltarea osoasă, au fost observate semne de toxicitate a descendenților (mortalitate, greutate corporală medie mai mică, creștere medie mai mică a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la sfârșitul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari între grupuri și greutățile corporale au avut, de asemenea, o tendință spre reversibilitate după o perioadă de recuperare fără medicamente. Creșterea mortalității a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (până la vârsta de 21 de zile), care se estimează a corespunde sugarilor cu vârsta de până la 2 ani. Relevanța acestei descoperiri pentru populația pediatrică este neclară. Un studiu anterior peri-postnatal la șobolani la doze ceva mai mici nu a găsit efecte adverse la 3 mg/kg în comparație cu o doză mică, de 5 mg/kg, utilizată în acest studiu.

Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.

Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte o dată cu vârsta gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de parturiţie.

Manitol

Crospovidonă (tip A, tip B)

Carbonat de sodiu

Sorbitol (E420)

Stearat de calciu

Hipromeloză

Povidonă (K25)

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil

Laurilsulfat de sodiu

Polisorbat 80

Talc

Macrogol 6000

Nu este cazul.

5 ani

Flacon din PEÎD

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 3 luni.

Blister: A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Flacon din PEÎD: A se păstra flaconul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al.

Dimensiunea ambalajelor: 7(7x1), 10(10x1), 14(7x2, 14x1), 15(15x1), 28(7x4, 14x2), 30(10x3, 15x2), 56(7x8, 14x4), 60(15x4, 10x6), 84(14x6), 100(10x10), 100x1(10x10), 112(8x14) și 140(10x14) comprimate gastrorezistente

Flacon din PEÎD, cu desicant silicagel integrat în capacul din PP cu inel de siguranţă a 250 comprimate gastrorezistente

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

10866/2018/01-19

Data ultimei reînnoirii a autorizaţiei: Iulie 2018

Octombrie 2023