OXIGEN MEDICINAL COMPRIMAT gaz prospect medicament

Ibuprofen Cipla 400 mg comprimate filmate

Ibuprofen Cipla 600 mg comprimate filmate

Ibuprofen Cipla 400 mg

Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 110 mg.

Ibuprofen Cipla 600 mg

Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 600 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 165 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Ibuprofen Cipla 400 mg

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.

Ibuprofen Cipla 600 mg

Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.

Ibuprofen Cipla este indicat la adulţi şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta peste 12 ani în:

Durere de intensitate uşoară până la moderată.

Afecţiuni reumatice cum sunt bolile artritice, de exemplu: poliartrită reumatoidă, afecţiuni artritice degenerative (de exemplu artroză), afecţiuni reumatice nearticulare, alte tulburări musculare şi ale încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi.

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celor mai mici doze cu efect terapeutic pentru cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală.

Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg): 400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/600 mg ca doză unică sau de 2 ori pe zi.

Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.

Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Adulţii şi adolescenţii cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg): 400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/600 mg ca doză unică sau de până la 2 ori pe zi.

Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.

Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de12 ani şi peste (≥40 kg):

Doza obişnuită este de 400 mg, de trei ori pe zi/600 mg de 2 ori pe zi. Pentru unii pacienţi, pot fi eficace doze de întreţinere de 1200 mg pe zi. În afecţiuni acute sau severe, dozele pot fi crescute la un maxim de 2400 mg, divizate în prize.

AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse (vezi pct. 4.4 sau 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare intoleranţa.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală. (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă - vezi pct. 4.3).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi pentru cel mai scurt timp posibil. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă - vezi pct. 4.3).

Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă, fără a fi mestecate, sparte sau sfărâmate.

Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem) ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

Antecedente de sângerare gastrointestinală sau perforaţie, în legătură cu un tratament anterior cu

Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/hemoragie gastrointestinală recurentă în antecedente (două sau mai multe episoade separate de ulceraţie sau sângerare dovedite).

Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă

Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică.

Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active.

Tulburări ale hematopoiezei de etiologie necunoscută.

Trebuie evitată utilizarea Ibuprofen Cipla împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2.

Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată pentru cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.

Ibuprofen Cipla trebuie administrat doar luând în strictă considerare raportul beneficiu-risc în următoarele afecţiuni:

- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune

- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: porfirie acută intermitentă)

- Primul şi al doilea trimestru de sarcină

- Alăptare

Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:

- Boli gastrointestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă, boală Crohn)

- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială

- Funcţie renală redusă

- Disfuncţie hepatică

- Tulburare a hematopoiezei

- Tulburări de coagulare a sângelui

- la pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice, deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se pot manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice)

- Imediat după intervenţii chirurgicale majore

Sângerare gastrointestinală, ulceraţie şi perforaţie

Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de prezenţa sau nu în antecedente a evenimentelor gastrointestinale severe.

Riscul de apariţie a sângerării, ulceraţiei sau perforaţiei gastrointestinale este mai mare la doze crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat cu sângerare sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastrointestinale, trebuie avută în vedere utilizarea tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni). (Vezi în continuare şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale), cu precădere la iniţierea tratamentului.

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina sau heparina, inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu Ibuprofen Cipla trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sângerare sau ulceraţie gastrointestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, ca de exemplu colita ulcerativă şi boala Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Vârstnicii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerare şi perforaţie gastrointestinală, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2)

La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare, întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu tratamentul cu AINS.

Datele din studiile clinice şi epidemiologice indică faptul că utilizarea ibuprofen, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratamentul de durată poate fi asociat cu un risc uşor crescut de apariţie a reacţiilor adverse trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).

În general, studiile epidemiologice nu indică faptul că o doză mică de ibuprofen (de exemplu ≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu ibuprofen numai după analiza atentă a riscurilor şi a beneficiilor. Aceeaşi analiză trebuie aplicată şi înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc pentru afecţiuni cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Au fost raportate foarte rar ca fiind în legătură cu administrarea AINS, reacţii cutanate severe, unele dintre acestea letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului, majoritatea cazurilor fiind raportate în prima lună de tratament. Tratamentul cu Ibuprofen Cipla trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte semne de hipersensibilitate.

În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii ale infecţiilor grave cutanate sau ale ţesuturilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor simptome.

Astfel, este recomandată evitarea utilizării Ibuprofen Cipla în cazul varicelei.

Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior afecţiuni renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.

Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză papilară şi alte modificări patologice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnicii. De obicei, întreruperea tratamentului cu

AINS este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.

Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii care prezintă sau care au avut în antecedente: astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.

Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, poate duce la agravarea acesteia.

Dacă apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au cefalee frecvent sau zilnic în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.

În general, utilizarea de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce combat durerea, poate conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei insuficienţei renale. Acest risc poate creşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.

De aceea, trebuie evitat.

Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv).

Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie monitorizaţi cu atenţie.

În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice şi a funcţiei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.

Trebuie evitat consumul de alcool etilic, întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales dacă afectează tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie sau de sângerare gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie cutanată, creştere ponderală sau edem.

Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu 100 mg per doză. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare de către pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie la sodiu.

Utilizarea concomitentă a Efecte posibile: ibuprofenului cu:

Alte AINS, inclusiv inhibitori Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de selectivi ai ciclooxigenazei-2 diferite AINS poate creşte riscul de ulceraţie şi hemoragie gastrointestinale.

De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiotonice AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea (digoxină) glomerulară şi creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.

Corticosteroizi Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina şi heparina (vezi pct. 4.4). În caz de tratament concomitent, este recomandată monitorizarea timpului de coagulare.

Medicamente antiagregante Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). plachetare (de exemplu: clopidogrel şi ticlopidină)

Acid acetilsalicilic Trebuie evitată utilizarea concomitentă de ibuprofen cu acidul acetilsalicilic, cu excepţia cazului în care medicul a recomandat administrarea de doze mici de acid acetilsalicilc, deoarece creşte riscul de reacţii adverse.

Datele experimentale arată că atunci când se administrează concomitent, ibuprofenul poate inhiba efectul asupra agregării plachetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Cu toate acestea, inexistenţa datelor complete şi incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că nu se pot trage concluzii clare în legătură cu administrarea periodică de ibuprofen şi nu poate fi considerat niciun efect relevant din punct de vedere clinic ca fiind probabil legat de administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 5.1).

Inhibitori selectivi ai Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). recaptării serotoninei (ISRS)

Litiu Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu.

Ticlopidina AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din cauza riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare.

Diuretice care economisesc Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie (este potasiu recomandată verificarea potasiului seric).

Captopril Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.

Medicamente antihipertensive Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. (Diuretice, IECA, antagonişti AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor, ai angiotensinei-II) inclusiv inhibitorii ECA şi betablocantele.

La pacienţi cu funcţie renală redusă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală redusă), utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a antagoniştilor angiotensinei

II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă renală acută.

Acest lucru este de obicei reversibil. Prin urmare, aceste combinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a funcţiei renale, imediat după iniţierea tratamentului concomitent.

Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate cauza hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de potasiu).

Metotrexat AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului.

Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze mari de metotrexat.

De asemenea, trebuie luat în considerare şi riscul unei potenţiale interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu disfuncţie renală. În cazul în care se administrează tratament concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.

Ciclosporină Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen.

Tacrolimus Risc crescut de nefrotoxicitate.

Zidovudină Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un risc crescut de apariţie a hemartrozei şi a hematoamelor.

Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată efectuarea hemogramei la 1-2 săptămâni după iniţierea administrării concomitente.

Antibiotice chinolone Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu antibiotice chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta convulsii.

Inhibitori ai CYP2C9 (de Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 exemplu: voriconazol sau poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru fluconazol) CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la ibuprofen-S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau cu fluconazol.

Antidiabetice orale AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În caz de tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.

Colestiramina Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină prelungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.

Aminoglicozide AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.

Extracte din plante Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.

Alcool etilic Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în mod frecvent (14-20 porţii de băutură/săptămână sau mai mult) trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse gastro-intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.

Mifepristonă Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus.

Inhibiţia sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţie a malformaţiilor cardiace, a gastroschizis-ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei are ca rezultat pierderi pre- şi post- implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei organogenetice, a fost raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Ibuprofen Cipla nu trebuie utilizat cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă Ibuprofen Cipla este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot expune:

Fătul, la:

- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară)

- Tulburări renale care pot evolua către insuficienţă renală cu oligohidramnios.

Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

- Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici

- Inhibiţia contracţiilor uterine, având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.

În consecinţă, Ibuprofen Cipla este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.

Ibuprofen se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin probabil în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea, tratamentul este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea neîntârziată a alăptării.

Utilizarea ibuprofen poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofen nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru infertilitate.

În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.

Totuşi, având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseala, somnolenţa, vertijul (raportate ca frecvente) şi tulburările de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite cazuri individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect este potenţat de consumul simultan de alcool etilic.

Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastrita.

Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor gastrointestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.

Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari (2400 mg pe zi) şi pe termen lung, poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu

Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia

MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţie adversă organe

Tulburări hematologice şi Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie, limfatice leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).

Primele semne şi simptome pot include: febră, dureri în gât, ulceraţii la nivelul gurii, simptome asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, sângerări nazale şi cutanate.

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit, purpură şi exantem, precum şi criză de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială).

Rare Sindrom de lupus eritematos.

Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilitate.

Simptomele pot include: edem facial, inflamaţia limbii, inflamaţia internă a laringelui cu constricţia căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc ameninţător de viaţă.

Tulburări psihice Rare Depresie, stare confuzională, halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agitaţie, ameţeală, insomnie, iritabilitate.

Foarte rare Meningită aseptică.

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere.

Rare Ambliopie toxică.

Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Tinitus.

Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem.

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm. mediastinale

Tulburări gastrointestinale Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum sunt: pirozis, dispepsie, dureri abdominale şi greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie.

Mai puţin frecvente Ulcer gastro-duodenal, uneori cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4), pierderi ascunse de sânge care pot conduce la anemie, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, colită, exacerbare a bolii inflamatorii a intestinului, complicaţii ale diverticulilor colonului (perforaţie, fistulă), gastrită.

Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi intestinale.

Tulburări hepatobiliare Rare Creştere a ureei sanguine, a transaminazelor serice şi a fosfatazei alcaline.

Foarte rare Disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, mai ales la utilizare pe termen lung, insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter.

Tulburări cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Fotosensibilitate. subcutanat Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică), alopecie, fasceită necrozantă.

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la urinare pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care poate fi asociată cu insuficienţa renală.

Foarte rare Necroză papilară renală la utilizarea pe termen lung (vezi pct. 4.4).

Investigaţii diagnostice Rare Scădere a valorilor hemoglobinei şi hematocritului, inhibiţia agregării plachetare, prelungirea timpului de sângerare, scădere a calciului seric, creştere a acidului uric seric.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor dezvolta doar: greaţă, vărsături, durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, cefalee, ameţeală, vertij şi sângerare gastrointestinală. În intoxicaţiile mai grave se observă toxicitate la nivelul sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii au dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea crampe mioclonice. În intoxicaţiile severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi timpul de protrombină/INR-ul, probabil datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg/kg corp. Dacă Ibuprofen Cipla a fost deja absorbit, trebuie administrate substanţe alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific.

Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai acidului propionic, codul ATC: M01AE01.

Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofen inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.

Datele experimentale arată că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic, în doză mică, asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent.

Într-un studiu în care s-a utilizat o doză unică de ibuprofen de 400 mg cu 8 h înainte sau cu 30 min după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat un efect scăzut al AAS asupra formării de tromboxan sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, inexistenţa datelor complete şi incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că nu se pot trage concluzii clare în legătură cu administrarea regulată de ibuprofen şi nu poate fi considerat niciun efect relevant din punct de vedere clinic ca fiind probabil legat de administrarea ocazională de ibuprofen.

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal, ceea ce poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, pct. 4.6 și pct. 5.3).

Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră deşi considerată farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul este bine absorbit după administrarea pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabilit o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.

Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liberă.

Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături, capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1-2 ore de la administrare. Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se datorează diferenţelor de rată a absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate.

Diferenţele observate între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia plasmatică maximă (Cmax), se datorează modului de dozare diferit în funcţie de greutate şi vârstă sau modificărilor volumului aparent de distribuţie (Vd/F) datorate febrei.

Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce priveşte concentraţia plasmatică maximă atinsă (Cmax) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă Tmax este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s-au arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.

Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μg/ml). Legarea de proteinele plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20μg/ml procesul are o evoluţie non-lineară.

Pe baza datelor obţinute la administrare orală există o variaţie a volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent de distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de aproximativ 0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.

După administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).

Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament neabsorbit.

Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu există diferenţe între vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare legată de vârstă sau de febră a clearance-ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance-ului se datorează modificărilor volumului aparent de distribuţie a ibuprofenului.

Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a ibuprofenului este bine documentată.

Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în testele la animale s-a demonstrat în principal prin alterarea tractului gastric şi ulcere.

Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice semnificative. În plus, nu au fost observate efecte carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan, şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când s-au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de sept ventricular).

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Metilceluloză

Amidonglicolat de sodiu

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hipromeloză

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Eritrozină (E 127).

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Fără cerinţe speciale.

CIPLA (UK) LIMITED

The Old Post House

Heath Road, Surrey Weybridge, KT13 8TS, Marea Britanie

5803/2013/01 5804/2013/01

Reînnoirea autorizaţiei - Septembrie 2013

Octombrie 2013