Prospect ORTANOL 20mg CAPSULE GASTROREZISTENTE
Indicat în: ulcer peptic; reflux gastroesofagian
Cale de administrare: orală
Substanța: omeprazol (inhibitor al pompei de protoni)
ATC: A02BC01 (Tract digestiv și metabolism | Medicamente pentru ulcer peptic și boală de reflux gastro-esofagian | Inhibitori ai pompei de protoni)
Omeprazolul este un medicament utilizat pentru tratarea afecțiunilor asociate cu excesul de acid gastric, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian (BRGE), ulcerul gastric și duodenal, esofagita erozivă și sindromul Zollinger-Ellison. Aparține clasei de inhibitori ai pompei de protoni (IPP) și acționează prin reducerea producției de acid gastric, protejând astfel mucoasa stomacului și esofagului.
Omeprazolul este administrat oral, de obicei o dată pe zi, înainte de masă, iar durata tratamentului variază în funcție de afecțiune. Este eficient în ameliorarea simptomelor precum arsurile la stomac, regurgitarea acidă și durerea epigastrică.
Efectele secundare frecvente includ dureri de cap, greață, diaree, constipație sau dureri abdominale. Utilizarea pe termen lung poate crește riscul de infecții gastrointestinale, deficit de vitamina B12 sau osteoporoză. Este important ca omeprazolul să fie utilizat conform indicațiilor medicului, iar pacienții să evite întreruperea bruscă a tratamentului.
Date generale despre ORTANOL 20mg
- Substanța: omeprazol
- Data ultimei liste de medicamente: 01-07-2020
- Codul comercial: W56195002
- Concentrație: 20mg
- Forma farmaceutică: CAPSULE GASTROREZISTENTE
- Cantitate: 14
- Prezentare produs: cutie x2 blist al/al x7 caps gastrorez
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.
Forme farmaceutice disponibile pentru omeprazol
Concentrațiile disponibile pentru omeprazol
- 10mg
- 10mg/15ml
- 20mg
- 20mg/15ml
- 40mg
Prospect ORTANOL 20mg
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul ORTANOL 20mg CAPSULE GASTROREZISTENTE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ortanol 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine până la 39,9 mg zahăr.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă
Capsule cu cap şi corp de culoare albă, ce conţin pelete de culoare aproape albă până la bej.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ulcer duodenal
Ulcer gastric benign
Reflux esofagian
Tratamentul de întreţinere al esofagitei de reflux pentru a preveni recăderile
Sindrom Zollinger-EllisonTratamentul ulcerului gastric şi duodenal determinate de AINS
Tratamentul de întreţinere al ulcerelor gastrice şi duodenale determinate de AINS pentru prevenirea recăderilor
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagianÎn regimurile terapeutice utilizate pentru eradicarea Helicobacter pylori sau în Helicobacter pylori asociat cu ulcer peptic (vezi pct.4.2)
Copii cu vârsta peste 2 ani şi adolescenţi cu esofagită severă de reflux
4.2 Doze şi mod de administrare
Ulcer duodenal
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni.
Doza de întreţinere: pentru prevenirea recurenţei ulcerului doza uzuală de Ortanol este de 10 mg o dată pe zi.
Ulcer gastric benign
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-(6)-8 săptămâni.
Esofagita de refluxDoza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
NotăÎn cazuri izolate de ulcer duodenal, gastric benign şi esofagită de reflux doza de Ortanol poate fi crescută la 40 mg o dată pe zi.
Doar dacă terapia de eradicare nu este indicată sau nu a avut efect, ulcerul gastric şi duodenal pot fi tratate cu Ortanol în monoterapie.
Copii cu vârsta peste 2 ani şi adolescenţi cu esofagită severă de reflux
Experienţa clinică la copii este redusă. Ortanol trebuie utilizat doar la copiii cu esofagită severă de reflux rezistentă la alte terapii. Tratamentul trebuie iniţiat doar de către un specialist pediatru.
Trebuie efectuate măsurări continue ale pH-ului şi genotiparea (referitoare la statusul CYP 2C 19) dacă sunt necesare pentru obţinerea răspunsului terapeutic optim.
Trebuie utilizat următorul dozaj (echivalent cu 1 mg/kg/zi):
- greutate10-20 kg: 10 mg/zi.
- greutate peste 20 kg: 20 mg/zi.
Tratamentul de obicei durează 4-8 săptămâni şi nu trebuie să depăşească 12 săptămâni deoarece sunt date reduse privind utilizarea pe această perioadă de timp la această categorie de vârstă.
Tratamentul de lungă durată al esofagitei de reflux (tratament de întreţinere)
Doza uzuală este de 10-20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic.
Sindromul Zollinger-Ellison
Doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat sub supraveghere medicală atâta timp cât este indicat. Doza uzuală de început este de 60 mg o dată pe zi.
Dacă doza este mai mare de 80 mg pe zi, administraţi jumătate dimineaţa şi jumătate seara.
Nu există o limită de timp pentru administrare.
Ulcer gastric şi duodenal produs de AINS
Doza uzuală este de 20 mg pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămîni.
Tratamentul de lungă durată a ulcerului gastric şi duodenal produs de AINS (tratament de întreţinere)
Doza recomandată este de 20 mg Ortanol zilnic.
Tratamentul simptomelor esofagitei de reflux
Doza uzuală este de 10-20 mg pe zi în funcţie de răspunsul terapeutic. Durata tratamentului este de 2-4 săptămîni.
Dacă pacientul nu remarcă nicio îmbunătăţire după 2 săptămâni de tratament trebuie efectuate examinări ulterioare.
Terapia de eradicare
Pacienţii cu ulcer peptic prin infecţie cu Helicobacter pilory trebuie trataţi cu terapia de eradicare ce constă în combinaţii de antibiotice (regimuri terapeutice). Selectarea unui regim terapeutic depinde de toleranţa pacientului şi de ghidurile terapeutice.
Au fost testate următoarele combinaţii:
- 20 mg Ortanol + 1000 mg amoxicilină + 500 mg claritromicină de două ori pe zi
- 20 mg Ortanol + 250 mg claritromicină + 400-500 mg metronidazol de două ori pe zi
Toate regimurile de eradicare durează 1 săptămână. Pentru a evita dezvoltarea rezistenţei durata tratamentului nu trebuie redusă.
La pacienţii cu ulcer activ trebuie realizată o extindere a tratamentului cu omeprazol în monoterapie.
Combinaţia terapeutică ce conţine metronidazol nu trebuie considerată ca primă opţiune datorită potenţialului carcinogenetic al acestuia. Metronidazolul nu trebuie administrat pe o perioadă mai mică de 10 zile.
VârstniciNu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă renalăNu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăDeoarece biodisponibilitatea şi timpul de înjumătăţire poate creşte la pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza trebuie redusă până la un maxim zilnic de 20 mg.
Mod de administrareSe recomandă administrarea înaintea sau în timpul meselor, cu o cantitate suficientă de apă.
Capsulele nu trebuie mestecate, sfărâmate sau supte și trebuie îghițite întregi.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie administrată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
A nu se utiliza lapte sau apă carbogazoasă.
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu: scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent ulcerul gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece tratamentul poate reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este recomandată, împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20 mg omeprazol nu trebuie depăşită.
Pentru tratamentul pe termen lung
Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite corporale reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în considerare. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie să fie descurajată.
Pentru tratamentul pe termen lung
A fost raportată hipomagnezemia severă la pacienţii trataţi cel puţin 3 luni cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum ar fi omeprazolul, şi în cele mai multe cazuri la cei trataţi timp de 1 an. Pot să apară manifestări grave de hipomagnezemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi hipomagnezemia se îmbunătăţeşte după administrarea de magneziu şi încetarea administrării IPP.
La pacienţii care se aşteaptă să fie sub tratament pe o perioadă mai lungă de timp sau care utilizează
IPP împreună cu digoxină sau cu medicamente care pot cauza hipomagnezemie (de exemplu diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare monitorizarea nivelului de magneziu atât înainte de începerea tratamentului cu IPP cât şi pe parcursul acestuia.
Pentru tratamentul pe termen lung
Inhibitorii pompei de protoni pot creşte moderat riscul fracturilor de şold, încheietura mâinii sau coloanei vertebrale, în special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi, mai ales dacă sunt folosiţi în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an). Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste creşteri pot fi datorate şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să li se asigure un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Pentru tratamentul pe termen lung
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lungă durată, deşi nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp., iar la pacienții spitalizați posibil și Clostridium (vezi pct. 5.1).
Ca şi la toate tratamentele de lungă durată, în special când tratamentul depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Lupus eritematos cutanat subacut (SCLE)
Inhibitorii pompei de protoni sunt asociaţi cu foarte puţine cazuri de SCLE. Dacă apar leziuni, în special pe porţiunile de piele expuse la soare, şi dacă sunt însoţite de artralgie, bolnavul trebuie să se adreseze imediat medicului iar acesta va lua în considerare întreruperea tratamentului cu omeprazol.
SCLE manifestat după tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creşte riscul de apariţie a SCLE în asociere cu alţi inhibitori ai pompei de protoni.
Interferenţa cu testele de laboratorCreşterea nivelului de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu 5 zile înainte de determinarea nivelului de CgA (vezi pct. 5.1). Dacă valorile CgA și gastrină nu au revenit la intervalul de referință după măsurarea inițială, măsurătorile trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric
Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia substanţelor active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavirConcentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu circa 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusă cu circa 75-90%. Interacţiunea poate implica deasemenea inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
DigoxinăTratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rareori. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea terapiei medicamentoase cu digoxină trebuie luată în considerare.
ClopidogrelRezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu o medie de 16 % . Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice.
Ca măsură de precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe activeAbsorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Pentru posaconazol şi erlotinib, utilizarea concomitentă trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. De aceea, metabolismul substanţelor active administrate concomitent metabolizate tot de
CYP2C19 poate fi scăzut sau expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
CilostazolOmeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29%, respectiv cu 69%.
FenitoinăSe recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanisme necunoscute
Sasquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
TacrolimusS-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
MetotrexatCând este administrat împreună cu IPP, s-a raportat faptul că nivelul de metotrexat creşte la unii pacienţi. Trebuie luată în considerare necesitatea renunţării la omeprazol în cazul administrării unor doze ridicate de metotrexat.
Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Întrucât omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute ca inhibitoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu variconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, ajustarea dozei de omeprazol nu este necesară în general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau dacă este indicat un tratament de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amândorura (cum ar fi rifampicina sau sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele obţinute din trei studii epidemiologice de prospecţie (mai mult de 1000 de naşteri expuse) nu au evidenţiat niciun efect advers al omeprazolului asupra sarcinii sau a sănătăţii fătului/noului-născut. Omeprazolul se poate folosi pe parcursul sarcinii.
AlăptareaOmeprazolul se excretă în laptele matern dar este puţin probabil să influenţeze copilul în cazul utilizării dozelor terapeutice.
FertilitateaStudiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu indică efecte în ceea ce privește fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazolul să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pot apare reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct.4.8). Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista reacțiilor adverseÎn programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă /frecvenţă
Tulburări hematologice şi limfaticeRare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitarRare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţieRare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie; hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi, de asemenea, asociată cu hipokaliemia.
Tulburări psihiceMai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculareRare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleRare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături; polipi ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepato-biliareMai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivMai puţin frecvente (pentru tratamentul pe termen Fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii lung): sau coloanei vertebrale
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinareRare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânuluiFoarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii şi adolescenţiSiguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini asociate hiperacidităţii. Există date limitate privind siguranţa utilizării de lungă durată, provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date din utilizarea de lungă durată privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Sunt informaţii limitate referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om. În literatură au fost descrise doze de până la 560 mg şi au fost primite rapoarte izolate la administrarea unei doze unice de până la 2400 mg de 120 de ori doza clinică uzuală recomandată). S-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi cefalee. Au fost descrise cazuri unice de apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise în asociere cu supradozajul cu omeprazol au fost tranzitorii şi nu s-a raportat evoluţie gravă. Viteza de eliminare a fost nemodificată (cinetică de ordinul I), raportată la doze mai mari. Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:; inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Omeprazol, un benzamidazol substituit, este un inhibitor al pompei gastrice de protoni, direct şi dependent de doză, inhibând enzima H+/K+ -ATP-ază şi blocând astfel etapa finală a producerii de acid de către celule parietale gastrice. Inhibă atât secreţia bazală, cât şi secreţia acidă provocată, independent de tipul de stimul, crescând valoarea pH-ului şi reducând volumul secreţiei acide gastrice.
Are o afinitate mică pentru alţi receptori legaţi de membrană (cum sunt histaminici H2, muscarinici M1 sau receptori gastrinergici).
Omeprazol este un promedicament şi, ca o bază slabă, se acumulează în mediul acid al celulelor parietale şi va deveni eficace numai după protonizare şi rearanjare. În mediu acid (pH mai mic de 4) omeprazolul protonizat este convertit la un metabolit activ - sulfonamidă de omeprazol care se leagă covalent la pompa de protoni. Comparativ cu timpul de înjumătăţire plasmatică a bazei de omeprazol, sulfonamida de omeprazol rămâne în celule o perioadă mai lungă de timp (vezi pct.5.2). O valoare suficient de mică a pH-ului este întâlnită doar la nivelul celulelor parietale gastrice; aceasta explica înalta specificitate a omeprazolului. Sulfonamida de omeprazol este cea care se leagă de enzimă şi îi inhibă activitatea.
Dacă sistemul enzimatic este inhibat, valoarea pH-ului creşte şi mai puţin omeprazol se acumulează sau este convertit la nivelul celulelor parietale gastrice. În consecinţă, acumularea de omeprazol este reglată printr-un fel de mecanism de feed-back.
În tratamentul de lungă durată, omeprazolul, ca rezultat al inhibării secreţiei active, produce o creştere moderată a secreţiei de gastrină. În decursul utilizării pe termen lung apare o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule ELC. Tumorile carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct.5.3) nu au fost încă observate la om.
Cea mai mare parte a datelor clinice disponibile provenind din studiile clinice randomizate, indică faptul că administrarea omeprazolului în doză de 20 mg, de două ori pe zi, asociat cu două antibiotice timp de o săptămână, atinge o rată de eradicare a Helicobacter pylori >80% la pacienţii cu ulcere gastro-duodenale. După cum era de aşteptat, rata de eradicare observată la pacienţii care prezentau iniţial tulpini de Helicobacter pylori rezistente la metronidazol, a fost semnificativ mai redusă. Deci, la alegerea unei scheme terapeutice adecvate pentru tratamentul de eradicare a Helicobacter pylori, trebuie ţinut cont de informaţiile locale privind rezistenţa ca şi de recomandările terapeutice locale.
Mai mult, la pacienţii cu infecţie persistentă, trebuie luat în considerare potenţialul de dezvoltare al unei rezistenţe secundare la un medicament antibacterian (la pacienţii cu tulpini primar sensibile) pentru iniţierea unei noi scheme de tratament.
Datele clinice suplimentare arată că, în urma succesului tratamentului de eradicare, la pacienţii cu boală ulceroasă gastro-duodenală, ratele de recidivă a ulcerelor duodenale şi mai ales a celor gastrice, sunt extrem de mici faţă de cursul natural al bolii în prezenţa infecţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Omeprazolul este instabil în mediu acid şi se administraeză pe cale orală sub formă de granule gastro-rezistente în capsule de gelatină. Absorbţia are loc în intestinul subţire.
Concentraţiile plasmatice maxime de omeprazol sunt atinse în decurs de 1-3 ore de la administrare.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 40 de minute şi clearance-ul plasmatic total este de 0,3-0,6 l/min. La un număr mic de pacienţi (CYP 2C19 metabolizatori lenţi) s-a observat o viteză mică de eliminare a omeprazolului. În aceste cazuri, timpul terminal de înjumătăţire prin eliminare poate fi de 3 ori mai mare faţă de valoarea normală şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) poate creşte până la de 10 ori.
Volumul de distribuţie al omeprazolului în organism este relativ mic (0,3 l/kg) şi corespunde cu cel al fluidului extracelular. Aproximativ 95% se leagă de proteinele plasmatice.
Omeprazolul se acumulează sub formă de bază slabă în mediul acid al sistemului canalelor intracelulare ale celulelor parietale. În acest mediu acid omeprazolul este protonizat şi convertit în substanţă activă, sulfonamida de omeprazol. Substanţa activă se leagă covalent de pompa de protoni gastrică (H+/K+ -ATP-ază) pe suprafaţa secretoare a celulelor parietale gastrice şi îi inhibă activitatea.
Durata inhibării secreţiei de acid este, prin urmare, semnificativ mai lungă decât perioada de timp în care baza de omeprazol este prezentă în plasmă. Gradul de inhibare a secreţiei de acid este direct corelat cu aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), dar nu şi cu concentraţia plasmatică la orice moment de timp.
Omeprazolul este metabolizat complet, în principal pe cale hepatică de către izoenzima CYP 2C19. O mică parte dintre pacienţi au un deficit de enzimă CYP 2C19 şi au viteza redusă de eliminare a omeprazolului. Sulfona, sulfura şi hidroxi-omeprazolul sunt întâlnite în plasmă. Aceşti metaboliţi nu au un efect semnificativ asupra secreţiei de acid. Aproximativ 20% din doza administrată este eliminată în fecale şi restul de 80% în urină sub formă de metaboliţi. Principalii doi metaboliţi urinari sunt hidroxi-omeprazolul şi acidul carboxilic corespunzător.
La pacienţii cu insuficienţă renală, cinetica omeprazolului a fost similară cu cea a indivizilor sănătoşi.
Cu toate acestea, deoarece eliminarea renală este cea mai importantă cale de excretare a omeprazolului metabolizat, viteza de eliminare este redusă într-un grad corespunzător reducerii funcţiei renale.
Acumularea poate fi evitată, dacă omeprazolul este administrat o dată pe zi.
Biodisponibilitatea omeprazolului este uşor ridicată la vârstnici şi viteza de eliminare uşor diminuată.
Cu toate acestea valorile individuale sunt însă aproape egale cu cele ale tinerilor sănătoşi şi nu există dovezi că toleranţa la pacienţii vârstnici trataţi cu doze normale de omeprazol este mai redusă.
După administrarea pe cale intravenoasă a 40 mg omeprazol timp de 5 zile, biodisponibilitatea absolută măsurată a crescut cu aproximativ 50%; aceasta poate fi explicată prin scăderea clearance-ului hepatic datorită saturării enzimei CYP 2C19.
La pacienţii cu boală hepatică cronică, clearance-ul omeprazolului este diminuat şi timpul de înjumătăţire plasmatică poate creşte până la aproximativ 3 ore. Biodisponibilitatea poate fi atunci mai mare de 90%. Omeprazolul administrat o dată pe zi în doză de 20 mg timp de 4 săptămâni a fost tolerat bine şi nu a fost observată acumularea de omeprazol sau a metaboliţilor săi.
Biodisponibilitatea după o doză unică orală de omeprazol este de aproximativ 35%. În cazul administrării de doze repetate, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%. La pacienţii cu funcţie hepatică afectată poate creşte pânî la mai mult de 90% datorită unui efect redus la nivelul primului pasaj.
Ingestia concomitentă de alimente reduce viteza de absorbţie.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În urma studiilor de toxicitate cronică nu s-au observat reacţii adverse necunoscute până în prezent la om.
Hiperplazia celulelor ELC gastrice şi tumori carcinoide au fost observate în studii pe toată durata vieţii la şobolani trataţi cu omeprazol sau la subiecţii cu fundectomie parţială. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr (conţin zahăr și amidon de porumb)
Hipromeloză
Lauril sulfat de sodiu
Oxid de magneziu
Povidonă K25
Talc
Copolimer acid metacrilic-etil acrilat 1:1 dispersie 30%
Trietil citrat
CapsulaGelatină
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din Al/Al a 7 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.