Grupa farmacoterapeutică: Imunosupresoare, inhibitori de interleukine, codul ATC: L04AC24.
Mecanism de acţiuneMirikizumab este un anticorp monoclonal umanizat de tip IgG4, cu acţiune împotriva interleukinei-23 (IL-23), care se leagă cu grad înalt de afinitate şi specificitate de subunitatea p19 a citokinei IL-23 umane şi inhibă interacţiunea acesteia cu receptorul său.
IL-23, o citokină de reglare, afectează diferenţierea, expansiunea şi supravieţuirea subseturilor de limfocite T (de exemplu, a limfocitelor Th17 şi Tc17) şi a subseturilor de celule ale sistemului imun înnăscut, care reprezintă surse ale citokinelor efectoare, inclusiv IL-17A, IL-17F şi IL-22, care declanşează afecţiunile inflamatorii. La om, s-a demonstrat că blocarea selectivă a IL-23 normalizează producţia acestor citokine.
Efecte farmacodinamiceBiomarkerii proinflamatori au fost măsuraţi în cadrul studiilor de fază 3 privind colita ulcerativă.
Mirikizumab administrat intravenos la fiecare 4 săptămâni pe parcursul regimului de inducţie a redus semnificativ valorile calprotectinei fecale şi ale proteinei C reactive de la momentul iniţial până în săptămâna 12. De asemenea, mirikizumab administrat subcutanat o dată la 4 săptămâni în cadrul regimului de întreţinere a redus semnificativ valorile calprotectinei fecale şi ale proteinei C reactive (CRP) pe parcursul a 40 de săptămâni.
Eficacitatea și siguranța clinicăEficacitatea şi siguranța mirikizumab au fost evaluate la pacienţi adulţi cu forme moderate până la severe de colită ulcerativă activă, în cadrul a două studii randomizate multicentrice, dublu-orb, controlate cu placebo. Pacienţii înrolaţi aveau diagnostic confirmat de colită ulcerativă de cel puţin 3 luni şi activitate a bolii moderată până la severă, definită printr-un scor Mayo modificat cuprins între 4 şi 9, inclusiv subscor Mayo endoscopic ≥ 2. Pacienţii trebuie să fi prezentat eşec terapeutic (definit prin pierderea răspunsului, răspuns inadecvat sau intoleranţă) la tratamentul cu corticosteroizi sau imunomodulatori (6-mercaptopurină, azatioprină) sau cu minimum un biologic (un antagonist TNFα şi/sau vedolizumab) sau cu tofacitinib.
LUCENT-1 a fost un studiu asupra regimului de inducţie intravenos cu o durată a tratamentului de 12 săptămâni, urmat de un studiu de 40 săptămâni privind regimul de întreţinere subcutanat, cu retragerea randomizată a tratamentului (LUCENT-2), totalizând cel puţin 52 de săptămâni de terapie.
Vârsta medie a fost de 42,5 ani, 7,8 % dintre pacienţi având vârsta ≥ 65 ani şi 1,0 %, vârsta ≥ 75 ani.
O proporţie de 59,8 % a fost de sex masculin şi 40,2 %, de sex feminin; 53,2 % au avut boală activă severă cu un scor Mayo modificat de 7 până la 9.
Rezultatele cu privire la eficacitate prezentate pentru studiile LUCENT-1 şi LUCENT-2 s-au bazat pe interpretarea la nivel central a rezultatelor endoscopice şi histologice.
Studiul LUCENT-1LUCENT-1 a inclus 1162 pacienţi în cadrul populaţiei pentru evaluarea primară a eficacităţii.
Pacienţii au fost randomizaţi pentru a primi câte o doză de 300 mg de mirikizumab în perfuzie intravenoasă sau placebo în săptămâna 0, săptămâna 4 şi săptămâna 8, rata de alocare a tratamentului fiind de 3:1. Criteriul principal de evaluare în studiul privind regimul de inducţie a fost proporţia subiecţilor în remisiune clinică [scor Mayo modificat (MMS) definit prin: subscor pentru frecvenţa scaunelor (stool frequency, SF) = 0 sau 1 cu o scădere de ≥ 1 punct faţă de valorile iniţiale, un subscor pentru rectoragie (rectal bleeding, RB) = 0 şi subscor endoscopic (endoscopic subscore,
ES) = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)] în săptămâna 12.
Pacienţii din cadrul acestor studii au putut primi alte tratamente concomitente, printre care aminosalicilaţi (74,3 %), agenţi imunomodulatori (24,1 %, precum azatioprină, 6-mercaptopurină sau metotrexat) şi corticosteroizi orali (39,9 %; doză zilnică de prednison de până la 20 mg sau doze echivalente) în doze stabile, atât anterior, cât şi în timpul perioadei de inducţie. Dozele de corticosteroizi orali conform protocolului au fost scăzute după perioada de inducţie.
De la nivelul populaţiei pentru evaluarea primară a eficacităţii, 57,1 % nu fuseseră trataţi anterior cu biologice şi cu tofacitinib, 41,2% prezentaseră eşec terapeutic la tratamentul cu un biologic sau cu tofacitinib, 36,3 % la cel puţin o terapie anti-TNF anterioară, 18,8 % la tratamentul cu vedolizumab şi 3,4 % la cel cu tofacitinib. O proporţie de 20,1 % prezentase eşec la tratamentul cu mai mult de un biologic sau tofacitinib. Alţi 1,7% dintre pacienţi nu prezentaseră eşec terapeutic la tratamentul anterior cu un biologic sau cu tofacitinib.
În studiul LUCENT-1, o proporţie semnificativă a pacienţilor erau în remisiune clinică în săptămâna 12 în grupul tratat cu mirikizumab comparativ cu placebo (Tabelul 2). Încă din săptămâna 2, pacienţii trataţi cu mirikizumab au obţinut o reducere mai mare a subscorurilor pentru RB şi scăderi ale subscorurilor pentru SF.
Tabelul 2: Rezumatul principalelor rezultate referitoare la eficacitate din studiul LUCENT-1 (în săptămâna 12, cu excepţia cazului în care este indicat altfel)
Placebo Mirikizumab i.v.
N = 294 N = 868 Diferenţa între tratamente
N % N % şi IÎ 99,875% 11,1 %
Remisiune clinică*1 39 13,3 % 210 24,2 % (3,2 %, 19,1 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 27/175,8 % 152/492 30,9 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 10/118 8,5 % 55/365,2 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d 11,1 %
Remisiune clinică alternativă*2 43 14,6 % 222 25,6 % (3,0 %, 19,3 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 31/178,1 % 160/492 32,5 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 10/118 8,5 % 59/366,3 % - - - un biologic sau inhibitor JAK 21,4 %
Răspuns clinic*3 124 42,2 % 551 63,5 % (10,8 %, 32,0 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu biologice şi inhibitori ai JAK a86/171 50,3 % 345/492 70,1 % - - -
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 35/118 29,7 % 197/361 54,6 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d 15,4 %
Ameliorare endoscopică*4 62 21,1 % 315 36,3 % (6,3 %, 24,5 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu 48/178,1 % 226/492 45,9 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 12/118 10,2 % 85/363,5 % - - - un biologic sau inhibitor JAK
Remisiune simptomatică 9,2 % 38 12,9 % 189 21,8 % (săptămâna 4)*5 (1,4 %, 16,9 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 26/175,2 % 120/492 24,4 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 10/118 8,5 % 67/368,6 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d 17,5 %
Remisiune simptomatică*5 82 27,9 % 395 45,5 % (7,5 %, 27,6 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 57/171 33,3 % 248/492 50,4 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 22/118 18,6 % 139/361 38,5 % - - - un biologic sau inhibitor JAK
Ameliorare histologico- 13,4 % 6 43,9 % 235 27,1 % endoscopică a mucoasei* (5,5 %, 21,4 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu 32/178,7 % 176/492 35,8 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 8/118 6,8 % 56/365,5 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d
Placebo Mirikizumab i.v.
N = 294 N = 868 Diferenţa între tratamente
Media Eroare Media Eroare şi IÎ 99,875%
LS standard LS standard
Severitatea urgenţei la -0,95
- 1,63 0,141 -2,59 0,083 defecaţie*7 (-1,47, -0,44)c
Pacienţi netrataţi anterior cu
- 2,08 0,174 -2,72 0,101 - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin
- 0,95 0,227 -2,46 0,126 - - - un biologic sau inhibitor JAK d
Abrevieri: IÎ = interval de încredere; i.v. = intravenos; LS = cele mai mici pătrate (least squares)
*1 Remisiunea clinică se bazează pe scorul Mayo modificat (MMS) şi este definită prin: subscorul pentru frecvenţa scaunelor (SF) = 0 sau 1 cu o scădere de ≥ 1 punct faţă de valorile iniţiale, subscor pentru rectoragie (RB) = 0 şi subscor endoscopic (ES) = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)
*2 Remisiunea clinică alternativă se bazează pe scorul Mayo modificat (MMS) şi este definită prin:
un subscor pentru frecvenţa scaunelor (SF) = 0 sau 1, subscor pentru rectoragie (RB) = 0 şi subscor endoscopic (ES) = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)
*3 Răspunsul clinic se bazează pe MMS şi este definit prin: o scădere a MMS de ≥ 2 puncte şi de ≥ 30 % faţă de momentul iniţial şi o scădere de ≥ 1 punct a subscorului RB faţă de valorile iniţiale sau un scor RB de 0 sau 1
*4 Ameliorarea endoscopică a fost definită prin: ES = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)
*5 Remisiunea simptomatică a fost definită prin: SF = 0 sau SF = 1 cu o scădere de ≥ 1 punct faţă de valorile iniţiale şi RB = 0
*6 Ameliorarea histologico-endoscopică a mucoasei a fost dublu definită prin: 1. ameliorare histologică, definită cu ajutorul sistemului de evaluare Geboes, cu infiltrat neutrofilic în < 5 % dintre cripte, fără distrugerea criptelor şi fără eroziuni, ulceraţii sau ţesut de granulaţie. 2.
ameliorare endoscopică, definită ca ES = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii).
*7 Modificarea faţă de valorile iniţiale a scorului pe Scala de Evaluare Numerică a Urgenţei la defecaţie a) Un număr suplimentar de 5 pacienţi pe placebo şi 15 pacienţi trataţi cu mirikizumab au fost expuşi anterior la un biologic sau inhibitor JAK, fără a prezenta eşec terapeutic.
b) Pierderea răspunsului, răspuns inadecvat sau intoleranţă la tratament.
c) p < 0,001 d) Rezultatele obţinute cu mirikizumab în subgrupul pacienţilor care au prezentat eşec terapeutic la mai mult de un biologic sau inhibitor JAK au fost consecvente cu cele de la nivelul populaţiei generale.
Studiul LUCENT-2LUCENT-2 a evaluat 544 de pacienţi din 551 de pacienți care au obţinut răspuns clinic în urma tratamentului cu mirikizumab în studiul LUCENT-1 în săptămâna 12 (vezi Tabelul 2). Pacienţii au fost rerandomizaţi în raport de 2 la 1 pentru a primi fie regimul de întreţinere cu doze de 200 mg de mirikizumab pe cale subcutanată, fie placebo, la intervale de 4 săptămâni pe o perioadă de 40 de săptămâni (totalizând 52 de săptămâni de la iniţierea tratamentului de inducţie). Obiectivul primar pentru studiul de întreținere a fost proporția de subiecți în remisie clinică (aceeași definiție ca și în
LUCENT-1) în săptămâna 40. O condiţie preliminară la înrolarea în studiul LUCENT-2 a fost scăderea treptată a dozelor de corticosteroizi în cazul pacienţilor care primeau corticosteroizi în studiul LUCENT-1. În săptămâna 40, proporţii semnificativ mai mari de pacienţi erau în remisiune clinică în grupul de tratament cu mirikizumab decât în cel cu administrare de placebo (vezi Tabelul 3).
Tabelul 3: Rezumatul principalelor rezultate cu privire la eficacitate din studiul LUCENT-2 (săptămâna 40; la 52 de săptămâni de la iniţierea tratamentului de inducţie)
Diferenţă între
Placebo Mirikizumab SC tratamente şi IÎ
N = 179 N = 365 95%
N % N % 23,2 %
Remisiune clinică*1 45 25,1 % 182 49,9 % (15,2 %, 31,2 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu 35/114 30,7 % 118/229 51,5 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 10/64 15,6 % 59/128 46,1 % - - - un biologic sau inhibitor JAK 24,1 %
Remisiune clinică alternativă*2 47 26,3 % 189 51,8 % (16,0 %, 32,2 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu 37/114 32,5 % 124/229 54,1 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 10/64 15,6 % 60/128 46,9 % - - - un biologic sau inhibitor JAK
Menţinerea remisiunii clinice 24,8 % 24/65 36,9 % 91/143 63,6 % până în săptămâna 40*3 (10,4 %, 39,2 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 22/47 46,8 % 65/104 62,5 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 2/18 11,1 % 24/36 66,7 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d 21,3 %
Remisiune fără corticoterapie*4 39 21,8 % 164 44,9 % (13,5 %, 29,1 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 30/114 26,3 % 107/229 46,7 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 9/64 14,1 % 52/128 40,6 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d 28,5 %
Ameliorare endoscopică*5 52 29,1 % 214 58,6 % (20,2 %, 36,8 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu 39/114 34,2 % 143/229 62,4 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 13/64 20,3 % 65/128 50,8 % - - - un biologic sau inhibitor JAK
Remisiune histologico- 19,9 % 39 21,8 % 158 43,3 % endoscopică la nivelul mucoasei*6 (12,1 %, 27,6 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu 30/114 26,3 % 108/229 47,2 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d 9/64 14,1 % 46/128 35,9 % - - - un biologic sau inhibitor JAK
Remiterea simptomului de 18,1 % 43/172 25,0 % 144/336 42,9 % urgenţă la defecaţie*7 (9,8 %, 26,4 %)c
Pacienţi netrataţi anterior cu a 31/108 28,7 % 96/206 46,6 % - - - biologice şi inhibitori ai JAK
Pacienţi cu eşec b la cel puţin 12/63 19,0 % 43/122 35,2 % - - - un biologic sau inhibitor JAK d
Placebo Mirikizumab SC
N = 179 N = 365 Diferenţă între Valoa Eroare Eroare tratamente şi IÎ
Valoare re standar standar 95% medie medie d d
Severitatea urgenţei la -1,06 8 -2,74 0,202 -3,80 0,139 defecaţie* (-1,51, -0,61)c
Pacienţi netrataţi anterior cu
- 2,69 0,233 -3,82 0,153 - - - biologice şi inhibitori ai JAK a
Pacienţi cu eşec b la cel puţin d -2,66 0,346 -3,60 0,228 - - - un biologic sau inhibitor JAK
Abrevieri: IÎ = interval de încredere; s.c. = subcutanat; LS = cele mai mici pătrate (least squares)
*1, 2 Vezi notele de subsol la Tabelul 2
*3 Proporţia pacienţilor care continuă să fie în remisiune clinică în săptămâna 40 dintre pacienţii în remisiune clinică în săptămâna 12, remisiunea clinică fiind definită prin: subscorul pentru frecvenţa scaunelor (SF) = 0 sau SF= 1 cu o scădere de ≥ 1 punct faţă de valorile iniţiale din perioada de inducţie, subscor pentru rectoragie (RB) = 0 şi subscor endoscopic (ES) = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)
*4 Remisiune în absenţa corticoterapiei şi a intervenţiei chirurgicale, definită prin: remisiune clinică în săptămâna 40 şi remisiune simptomatică în săptămâna 28, în absenţa tratamentului cu corticosteroizi pe o perioadă de ≥ 12 săptămâni înainte de săptămâna 40
*5 Ameliorarea endoscopică a fost definită prin: ES = 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)
*6 Remisiunea histologico-endoscopică la nivelul mucoasei, dublu definită prin: 1. remisiune histologică, definită prin subscoruri Geboes de 0 pentru gradele: 2b (neutrofile în lamina propria), 3 (neutrofile în epiteliu), 4 (distrugerea criptelor) şi 5 (eroziuni şi ulceraţie) şi 2. scor endoscopic Mayo de 0 sau 1 (cu excluderea friabilităţii)
*7 Scor conform Scalei de Evaluare Numerică (SEN) de 0 sau 1 la pacienţii cu scor SEN pentru urgenţa la defecaţie ≥ 3 la momentul înrolării în studiul LUCENT-1
*8 Modificarea faţă de valorile iniţiale a scorului pe SEN a Urgenţei la defecaţie a) În plus, 1 pacient pe placebo şi 8 pacienţi trataţi cu mirikizumab au fost expuşi anterior la un biologic sau inhibitor JAK, fără a prezenta eşec terapeutic.
b) Pierderea răspunsului, răspuns inadecvat sau intoleranţă la tratament.
c) p < 0,001 d) Rezultatele obţinute cu mirikizumab în subgrupul pacienţilor care au prezentat eşec terapeutic la mai mult de un biologic sau inhibitor JAK au fost consecvente cu cele de la nivelul populaţiei generale.
Profilul de eficacitate şi siguranţă al mirikizumab a fost consecvent la nivelul tuturor subgrupurilor, care au fost delimitate la momentul iniţial în funcţie de vârstă, greutate corporală, severitatea activităţii bolii şi regiunea geografică. Mărimea efectului poate varia.
În săptămâna 40, o proporţie mai mare a pacienţilor prezentau răspuns clinic (definit printr-o scădere a MMS de ≥ 2 puncte şi de ≥ 30 % faţă de momentul iniţial, precum şi printr-o scădere de ≥ 1 punct a subscorului RB faţă de valorile iniţiale sau un scor RB de 0 sau 1) în grupul respondenţilor la mirikizumab care au fost rerandomizaţi la mirikizumab (80 %) comparativ cu grupul respondenţilor la mirikizumab rerandomizaţi la placebo (49 %).
Pacienţii cu răspuns în săptămâna 24 la tratamentul de inducţie prelungit cu mirikizumab (LUCENT-2)Dintre pacienţii trataţi cu mirikizumab care nu prezentau răspuns în săptămâna 12 a studiului
LUCENT-1 şi care au primit în regim deschis 3 doze suplimentare de 300 mg de mirikizumab intravenos o dată la 4 săptămâni (Q4W), 53,7 % au obţinut răspuns clinic în săptămâna 12 a studiului
LUCENT-2 şi 52,9 % dintre pacienţii trataţi cu mirikizumab au trecut la regimul de întreţinere cu doze de 200 mg de mirikizumab subcutanat la intervale de 4 săptămâni. Dintre aceşti pacienţi, 72,2 % au obţinut răspuns clinic şi 36,1 % se aflau în remisiune clinică în săptămâna 40.
Recuperarea efectului terapeutic după pierderea răspunsului la tratamentul de întreţinere cu mirikizumab (LUCENT-2) 19 pacienţi la care s-a înregistrat o primă pierdere a răspunsului la tratament (5,2 %) între săptămânile 12 şi 28 ale studiului LUCENT-2 au primit tratament de salvare în regim deschis cu mirikizumab 300 mg intravenos o dată la 4 săptămâni, în total 3 doze; 12dintre aceştia (63,2 %) au obţinut răspuns simptomatic şi 7 pacienți (36,8 %) se aflau în remisiune simptomatică după 12 săptămâni.
Normalizarea endoscopică în săptămâna 40Normalizarea aspectului endoscopic al mucoasei a fost definită printr-un scor Mayo endoscopic de 0.
În săptămâna 40 a studiului LUCENT-2, normalizarea endoscopică a fost obţinută de 81/365 (22,2 %) dintre pacienţii trataţi cu mirikizumab şi de 24/179 (13,4 %) dintre pacienţii grupului în care s-a administrat placebo.
Rezultate histologiceÎn săptămâna 12, la proporţii mai mari de pacienţi din grupul tratat cu mirikizumab s-a observat îmbunătăţirea aspectului histologic (39,2 %) comparativ cu grupul pacienţilor din grupul cu placebo (20,7 %). Remisiunea histologică în săptămâna 40 a fost observată la mai mulţi pacienţi din grupul cu mirikizumab (48,5 %) decât în cel cu placebo (24,6 %).
Menţinerea stabilă a remisiunii simptomaticeMenţinerea stabilă a remisiunii simptomatice a fost definită prin proporţia pacienţilor aflaţi în remisiune simptomatică la cel puţin 7 din 9 vizite din săptămâna 4 până în săptămâna 36 şi a celor în remisiune simptomatică în săptămâna 40 dintre pacienţii studiului LUCENT-1 cu remisiune simptomatică şi răspuns clinic în săptămâna 12. În săptămâna 40 a studiului LUCENT-2, proporţia pacienţilor în remisiune simptomatică stabilă a fost mai mare în grupul tratat cu mirikizumab (69,7 %) comparativ cu placebo (38,4 %).
Calitatea vieții corelată cu starea de sănătateÎn săptămâna 12 a LUCENT 1, pacienţii cărora li s-a administrat mirikizumab au raportat ameliorări semnificativ mai mari relevante din punct de vedere clinic la scorul total pe Chestionarul de evaluare a bolii intestinale inflamatorii (Bowel Disease Questionnaire, IBDQ) (p ≤ 0,001) în comparație cu placebo. Răspunsul IBDQ a fost definit ca o îmbunătățire cu cel puțin 16 puncte față de valoarea inițială a scorului IBDQ, iar remisiunea IBDQ a fost definită ca un scor de cel puțin 170. În săptămâna 12 de LUCENT 1, 57,5 % dintre pacienții tratați cu mirikizumab au obținut remisiune
IBDQ față de 39,8 % cu placebo (p < 0,001) și 72,7 % dintre pacienții tratați cu mirikizumab au obținut răspuns IBDQ față de 55,8 % în cazul placebo. În LUCENT 2 în săptămâna 40, 72,3 % dintre pacienții tratați cu mirikizumab au obținut menținerea remisiunii IBDQ față de 43,0 % pacienții tratați cu placebo și 79,2 % dintre pacienții tratați cu mirikizumab au obținut răspuns IBDQ față de 49,2 % dintre pacienții tratați cu placebo.
Rezultatele raportate de pacienţiLa pacienţii trataţi cu mirikizumab în studiul LUCENT-1 au fost observate scăderi ale severităţii urgenţei la defecaţie încă din săptămâna 2. Pacienţii cărora li s-a administrat mirikizumab au obţinut o remisiune semnificativă a simptomului de urgenţă la defecaţie comparativ cu pacienţii grupului pe placebo în săptămâna 12 a studiului LUCENT-1 (22,1 % comparativ cu 12,3 %) şi în săptămâna 40 a studiului LUCENT-2 (42,9% comparativ cu 25 %). Pacienţii trataţi cu mirikizumab au obţinut ameliorări semnificative ale stării de oboseală chiar din săptămâna 2 a studiului LUCENT-1, iar îmbunătăţirile s-au menţinut la săptămâna 40 a studiului LUCENT-2. Încă din săptămâna 4 s-a constatat, de asemenea, o reducere semnificativ mai mare a durerii abdominale.
Spitalizările şi intervenţiile chirurgicale pentru colită ulcerativăPână în săptămâna 12 a studiului LUCENT-1, proporţia pacienţilor care a necesitat spitalizare pentru colită ulcerativă a fost de 0,3 % (3/868) în grupul de tratament cu mirikizumab şi de 3,4 % (10/294) în cel cu administrare de placebo. Intervenţiile chirurgicale pentru CU au fost raportate la 0,3 % (3/868 ) dintre pacienţii trataţi cu mirikizumab şi la 0,7 % (2/294 ) dintre pacienţii grupului în care s-a administrat placebo. În studiul LUCENT-2 nu au existat cazuri de spitalizare şi nici de intervenţie chirurgicală pentru CU în braţul de tratament cu mirikizumab.
Copii și adolescențiAgenţia Europeană a Medicamentului a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Omvoh la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul colitei ulcerative (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).