OMEPRAZOL SANDOZ 10mg capsule gastrorezistente prospect medicament

Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente

Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 10 mg.

Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sucroză 13,5 mg - 19,8 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule gastrorezistente

Capsule cu cap şi corp de culoare brun-deschis, conținând pelete de culoare aproape albă până la brun deschis.

Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente este indicat pentru tratamentul simptomelor de reflux gastroesofagian (de exemplu pirozis, regurgitare acidă) la adulţi.

Doze la adulţi

Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de 14 zile.

Poate fi necesară administrarea capsulelor timp de 2-3 zile consecutiv pentru a obţine ameliorarea simptomelor.

La majoritatea pacienţilor ameliorarea completă a simptomelor de pirozis se obţine după 7 zile. După ce s-a obţinut ameliorarea completă, tratamentul trebuie întrerupt.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie consultaţi de un medic înainte de a utiliza Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Acest medicament nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Se recomandă înghiţirea capsulelor de Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente dimineaţa, întregi, cu jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire

Pacienţii pot deschide capsula şi pot înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar cu apă sau după amestecarea conţinutului capsulei cu suc uşor acid, suc de fructe, suc de mere sau apă plată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să utilizeze amestecul imediat după pregătire (sau în decurs de 30 de minute), să-l amestece întotdeauna bine înainte de administrare şi să clătească paharul foarte bine cu jumătate de pahar cu apă.

Ca alternativă, pacienţii pot suge capsula şi înghiţi peletele împreună cu jumătate de pahar cu apă.

Peletele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.

Hipersensibilitate la substanța activă, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Omeprazolul, similar altor inhibitori selectivi ai pompei de protoni nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere în greutate neintenţionată semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticarea.

Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este obligatorie, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), creşterea dozei de atazanavir la 400 mg şi asocierea unei doze de ritonavir 100 mg; doza de 20 mg omeprazol nu trebuie depăşită.

Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă aciditatea gastrică, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) prin hipo- şi aclorhidrie. Trebuie să se ţină cont de acest lucru la pacienţii cu rezerve corporale reduse, cu factori de risc pentru deficit de vitamină B12 sau care urmează un tratament de lungă durată.

Omeprazolul este un inhibitor CYP 2C19. La iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol trebuie ţinut cont de interacţiunea potenţială cu medicamentele metabolizate prin intermediul

CYP2C19. Se observă o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca precauţie, nu trebuie încurajată utilizarea concomitentă de omeprazol şi clopidogrel.

Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) cum este omeprazolul, pentru cel puţin 3 luni şi în majoritatea cazurilor, până la 1 an. Manifestările grave de hipomagneziemie cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot apărea insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienților afectați, hipomagneziemia poate fi ameliorată prin terapia cu magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.

La pacienţii la care se anticipează administrarea de lungă durată sau cei care utilizează concomitent

IPP cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu, diureticele), profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei plasmatice de magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1 an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10 - 40%. Unele dintre aceste creşteri pot fi cauzate de alți factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente care conţin vitamina D şi calciu.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Creşterea concentraţiei plasmatice a Cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a a evita această interferenţă, tratamentul cu Omeprazol Sandoz 10 mg trebuie oprit cu cel puțin cinci zile înainte de măsurătorile CgA (vezi pct. 5.1). Dacă concentrațiile de CgA și de gastrină nu au revenit în intevalul de referință după măsurarea inițială, măsurarea trebuie repetată la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitori ai pompei de protoni.

Pacienţii cu simptome recurente pe termen lung, cum sunt indigestie sau pirozis, trebuie să se adreseze medicului la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează medicamente eliberate fără prescripţie medicală ca tratament pentru indigestie sau pirozis trebuie să informeze medicul sau farmacistul, după un program stabilit.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic dacă:

- Au prezentat în antecedente ulcer gastric sau li s-au efectuat intervenţii chirurgicale gastro-intestinale

- Urmează tratament continuu simptomatic pentru indigestie sau pirozis de 4 săptămâni sau mai mult

- Au icter sau boală hepatică severă

- Au peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau modificări recente ale simptomatologiei

Pacienţii nu trebuie să utilizeze omeprazol ca medicaţie preventivă.

Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente conține sucroză. Prin urmare, pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate conduce la un risc ușor crescut de infecții gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella și Campylobacter (vezi pct. 5.1), iar în cazul pacienților spitalizați, posibil și cu Clostridium difficile.

Efecte ale omeprazolului asupra cineticii altor medicamente

Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH

Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.

Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol.

Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct.4.3).

Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) reduce expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40% şi la metabolitul activ M8 cu aproximativ 75-90%. Această interacţiune implică, de asemenea, inhibarea CYP 2C19.

Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir (vezi pct.4.4). La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg a determinat o reducere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu administrarea concomitentă cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg.

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. S-a raportat rar toxicitate a digoxinei. Oricum, se recomandă prudenţă la administrarea dozelor mari de omeprazol la pacienţii vârstnici. Se recomandă monitorizarea pe parcursul tratamentului cu digoxină.

Rezultatele studiilor efectuate la voluntari sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (PK)/farmacodinamică (PD) între clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg/ doză de întreținere 75 mg pe zi) şi omeprazol (administrare orală de 80 mg pe zi), determinând o expunere scăzută la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% și o inhibare maximă scăzută (ADP indus) a agregării plachetare cu o medie de 16%.

În studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date nerelevante referitoare la implicaţiile clinice ale interacţiunii farmacocinetice/farmacodinamice, manifestate ca evenimente cardio-vasculare majore. Ca măsură de precauție, utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).

Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului se reduce semnificativ şi, prin urmare, eficacitatea clinică a acestora poate fi influenţată. Trebuie evitată utilizarea concomitentă cu posaconazol şi erlotinib.

Substanţe active metabolizate prin intermediul CYP 2C19

Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP 2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. Prin urmare, metabolizarea substanţelor active administrate concomitent, prin intermediul CYP 2C19, scade şi expunerea sistemică la aceste substanţe creşte. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.

Într-un studiu de tip încrucişat efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol în doză de 40 mg a crescut Cmax şi ASC ale cilostazolului cu 18% şi respectiv 26% şi Cmax şi ASC ale unuia dintre metaboliţii activi cu 29% şi respectiv 69%.

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină pe parcursul primelor două săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă este necesară modificarea dozei, până la finalul tratamentului cu omeprazol va fi necesară monitorizarea şi o nouă ajustare a dozei.

Administrarea concomitentă a omeprazolului cu saquinavir/ritonavir determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale saquinavirului cu aproximativ 70%, asociată cu o tolerabilitate bună la pacienţii cu infecţie cu HIV.

Administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţia plasmatică de tacrolimus. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi ajustarea dozei, dacă este necesar.

Când este administrat concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, la unii pacienți, s-a raportat creșterea nivelurilor de metotrexat. În cazul administrării de doze mari de metotrexat, este necesară considerarea întreruperii temporare a tratamentului cu omeprazol.

Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitori ai CYP 2C19 şi/sau CYP 3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat prin intermediul CYP 2C19 şi CYP 3A4, substanţele active cunoscute că inhibă CYP 2C19 sau CYP 3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin reducerea ratei de metabolizare a omeprazolului. Administrarea concomitentă de voriconazol a determinat mai mult decât dublarea expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general, nu este necesară modificarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, modificarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.

Inductori ai CYP 2C19 şi/sau CYP 3A4

Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP 2C19 sau CYP 3A4 sau ale ambelor izoenzime (cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Rezultatele obţinute din trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 de sarcini expuse) nu au evidenţiat nicio reacție adversă a omeprazolului asupra sarcinii sau sănătăţii fătului/noului-născut. Omeprazolul se poate utiliza pe parcursul sarcinii.

Omeprazolul se excretă în laptele matern, dar este puţin probabil să influenţeze copilul, în cazul utilizării dozelor terapeutice.

Studiile efectuate la animale cu amestec racemic omeprazol, administrat pe cale orală, nu indică efecte în ceea ce privește fertilitatea.

Este puţin probabil ca Omeprazol Sandoz 10 mg capsule gastrorezistente să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pot apare reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale, constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.

Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în studiile clinice efectuate pentru omeprazol sau în experienţa de după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu este dependentă de doză. Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe (ASO) şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe /frecvenţă Reacţii adverse

Rare Leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie

Rare Reacţii de hipersensibilitate, care constau în, febră, angioedem şi reacţii anafilactice/şoc anafilactic

Rare Hiponatremie

Cu frecvență necunoscută Hipomagneziemie. Hipomagneziemia severă poate determina hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi, de asemenea, asociată cu hipokaliemia.

Mai puţin frecvente Insomnie

Rare Agitaţie, confuzie, depresie

Foarte rare Agresivitate, halucinaţii

Frecvente Cefalee

Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă

Rare Tulburări ale gustului

Rare Vedere înceţoşată

Mai puţin frecvente Vertij

Rare Bronhospasm

Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi benigni ai glandelor fundice

Rare Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală

Cu frecvență necunoscută Colită microscopică

Mai puţin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice

Rare Hepatită cu sau fără icter

Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afectare hepatică pre-existentă

Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie

Rare Alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)

Cu frecvență necunoscută Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)

Mai puțin frecvente Fractură la nivelul șoldului, a încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale

Rare Artralgie, mialgie

Foarte rare Slăbiciune musculară

Rare Nefrită interstiţială

Foarte rare Ginecomastie

Mai puţin frecvente Stare generală de rău, edem periferic

Rare Hiperhidroză

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Sunt disponibile informaţii limitate referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om. În literatură au fost descrise utilizări accidentale de doze de până la 560 mg şi au fost primite raportări izolate cu privire la administrarea unei doze unice de până la 2400 mg omeprazol (de 120 de ori mai mare decât doza uzuală recomandată). S-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi cefalee. De asemenea, au fost descrise cazuri izolate de apatie, depresie şi confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii şi nu s-a raportat evoluţie gravă. În cazul utilizării de doze mai mari, viteza de eliminare nu a fost modificată (cinetica de ordinul I). Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru ulcer peptic și boală de reflux gastro-esofagian (GORD), inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:

A02BC01

Omeprazolul, un amestec racemic de 2 enantiomeri, inhibă secreţia gastrică acidă printr-un mecanism de acţiune extrem de specific. Este un inhibitor al pompei gastrice de protoni din celule parietale.

Acţionează rapid şi asigură controlul prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide pe parcursul tratamentului cu doză unică zilnică.

Omeprazolul este o bază slabă, se acumulează şi se transformă în forma activă în mediul acid din canaliculele intracelulare ale celulelor parietale, unde inhibă enzima H+K+ATP-ază - care reprezintă pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a formării secreţiei acide este dependent de doză şi sunt inhibate atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată, indiferent de stimul.

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.

Efecte asupra secreţiei gastrice acide

Administrarea orală a omeprazolului în doză unică produce inhibarea rapidă şi eficace a secreţiei gastrice acide diurne şi nocturne, cu un maxim al activităţii după 4 zile de tratament. Utilizarea de omeprazol în doză de 20 mg asigură o reducere medie susţinută de cel puţin 80% a secreţiei gastrice în decurs de 24 de ore la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o reducere a secreţiei acide maxime după stimularea cu pentagastrină de 70% la 24 de ore după administrarea dozei.

La pacienţii cu ulcer duodenal, administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH gastric de ≥ 3 pentru un timp mediu de 17 ore din 24.

La pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian, ca o consecinţă a reducerii secreţiei gastrice acide şi a acidităţii intragastrice, în funcţie de doza administrată, omeprazolul reduce/normalizează expunerea esofagului la acid. Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică determinată la un anumit moment stabilit.

În timpul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat tahifilaxia.

Alte efecte asociate inhibării acide

Pe parcursul tratamentului de lungă durată, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă relativ crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.

Reducerea acidităţii gastrice, indiferent de cauză, inclusiv prin administrarea de inhibitori ai pompei de protoni, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate determina o creştere uşoară a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella și

Campylobacter, iar în cazul pacienților spitalizați, posibil și cu Clostridium difficile.

Pe parcursul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina serică crește ca urmare a scăderii secreției acide. Cromogranina A (CgA), de asemenea, crește ca urmare a scăderii acidității gastrice.

Nivelul crescut al CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Rezultatele disponibile publicate sugerează că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de măsurarea CgA. Acest lucru este necesar pentru a permite concentrațiilor de CgA să revină la intervalul de referință, deoarece aceste pot fi crescute în mod fals în timpul tratamentului cu IPP.

În timpul tratamentului de lungă durată cu omeprazol, la unii pacienți (copii și adulți) s-a observat un număr crescut al celulelor ECL, posibil, asociat cu nivelul crescut al gastrinei serice. Observațiile nu au semnificație clinică.

Omeprazolul şi omeprazol magneziu sunt instabile în mediu acid şi se administrează pe cale orală sub formă de granule gastro-rezistente conţinute în capsule din gelatină. Absorbţia omeprazolului este rapidă, concentraţiile plasmatice maxime fiind atinse la 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc la nivelul intestinului subţire şi, de regulă, este completă în decurs de 3-6 ore.

Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio influenţă asupra biodisponibilităţii. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) după o administrarea orală a unei doze unice de omeprazol este de aproximativ 40%.

După administrarea zilnică repetată, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.

Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporală.

Aproximativ 97% din doza de omeprazol se leagă de proteinele plasmatice.

Omeprazolul este metabolizat complet prin intermediul citocromului P450 (CYP). O mare parte din metabolizare este dependentă de enzima CYP2C19 exprimată polimorf, responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului, metabolitul majoritar din plasmă. Partea restantă este dependentă de altă izoenzimă specifică CYP3A4, responsabilă de formarea sulfonatului de omeprazol. Ca şi consecinţă a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19 există posibilitatea unor acţiuni de inhibare competitivă şi a unor interacţiuni de tip medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, datorită afinităţii reduse pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţialul de a inhiba metabolizarea altor substraturi CYP3A4. În plus faţă de aceste acţiuni, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi la 15-20% din populaţia asiatică enzima CYP2C19 nu este funcţională, aceştia fiind denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil în principal prin intermediul CYP3A4.

După administrarea zilnică repetată a omeprazolului în doză de 20 mg, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, comparativ cu cei care au enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi).

De asemenea, concentraţiile plasmatice medii au fost mai mari de 3-5 ori. Aceste informaţii nu au nicio relevanţă cu privire la dozele recomandate.

De regulă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este mai mic de o oră, atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea zilnică de doze repetate. În perioada dintre administrarea dozelor, omeprazolul este eliminat complet din plasmă, fără tendinţă de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% dintr-o doză de omeprazol administrată oral se excretă sub formă de metaboliţi în urină, iar restul în materiile fecale, provenind în principal din secreţia biliară.

ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. În cazul administrării de doze repetate, această creştere este dependentă de doză şi determină o relaţie non -liniară doză-ASC.

Dependenţa de timp şi de doză este determinată de reducerea metabolizării la nivelul primului pasaj şi a clearance-ului sistemic, cauzate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonat).

Pentru niciunul dintre metaboliţi nu s-a observat vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.

Metabolizarea omeprazolului este influenţată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, rezultând o creştere a ASC. Omeprazolul nu are tendinţă de acumulare în cazul administrării zilnice de doze unice.

Farmacocinetica omeprazolului, incluzând biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare nu sunt modificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.

Viteza de metabolizare a omeprazolului este oarecum redusă la subiecţii vârstnici (75-79 ani).

La şobolanii trataţi cu omeprazol, în studiile desfăşurate pe toată durata vieţii, au fost observate hiperplazie a celulelor gastrice ELC şi tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide. Descoperiri similare s-au observat după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. Prin urmare, aceste modificări nu sunt determinate de un efect direct al unor substanţe active individuale.

Sfere de zahăr (conțin sucroză si amidon de porumb)

Hipromeloză

Laurilsulfat de sodiu

Oxid de magneziu greu

Povidonă (K25)

Talc

Copolimer acid metacrilic - acrilat de etil 1:1 (dispersie 30%)

Trietil citrat

Gelatină

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roşu de fer (E172)

Poate conține de asemenea:

Oxid negru de fer (E172)

Nu este cazul.

2 ani

Pentru flacoane din PEÎD

Perioada de valabilitate după prima deschidere: 100 de zile.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de lumină și umiditate.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Pentru blister

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Pentru flacoane din PEÎD

A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de lumină și umiditate.

Pentru condițiile de păstrare după prima deschidere a flaconului, vezi pct. 6.3.

Blistere din Al/Al

Flacoane albe din PEÎD cu capac filetat din PP , prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii sau cu capac cu filet prevăzut cu sigiliu de siguranță, ce conține desicant (capsule de silicagel).

Blister: 7, 14, şi 28 capsule gastrorezistente.

Flacon: 7, 10, 14, 15, 20 şi 28 capsule gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

Fără cerinţe speciale.

S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş,

România

10875/2018/01-09

Data primei autorizări: Iunie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2018

Iulie 2018