OMEPRAZOL LPH 20mg capsule gastrorezistente prospect medicament

OMEPRAZOL LPH 20 mg capsule gastrorezistente

O capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr 56-64,1 mg și lactoză anhidră 3,4 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsulă gastrorezistentă

Capsule gelatinoase tari, cu cap de culoare roșie și corp de culoare brună deschis. Capsulele conțin pelete de culoare aproape albă până la slab brun-gălbuie.

Omeprazolul este indicat în:

- tratamentul ulcerului duodenal;- profilaxia recurenţei ulcerului duodenal;

- tratamentul ulcerului gastric;

- profilaxia recurenţei ulcerului gastric;

- tratamentul combinat cu antibiotice al bolii ulceroase asociate infecţiei cu Helicobacter pylori;

- tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS;

- profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc crescut;

- tratamentul esofagitei de reflux;

- tratamentul de întreţinere al esofagitei erozive cicatrizate pentru prevenirea recurenţei;

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagiene (BRGE);

- sindrom Zollinger-Ellison;

Copii cu vârsta peste 1 an şi greutatea peste 10 kg

- tratamentul esofagitei de reflux;

- tratamentul simptomatic al dispepsiei şi regurgitărilor acide în boala de reflux gastro-esofagian;

Copii şi adolescenţi cu vârsta peste 4 ani

- în combinaţie cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.

Tratamnentul ulcerului duodenal:

Doza recomandată este de 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) o dată pe zi,

La majoritatea pacienţilor vindecarea survine după 2 săptămâni. La pacienţii cu răspuns terapeutic insuficient după această perioadă, vindecarea survine după o perioadă de încă 2 săptămâni. La pacienţii cu răspuns terapeutic insuficient, se recomandă administrarea a 40 mg omeprazol (2 capsule gastrorezistente Omeprazol

LPH 20 mg) o dată pe zi, vindecarea survenind de obicei în 4 săptămâni..

Profilaxia recurenţei ulcerului duodenal:

Pentru profilaxia recurenţei ulcerului duodenal la pacienţii fără infecţie cu H. pylori sau atunci când eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este 20 mg omeprazol administrat o dată pe zi. La unii pacienţi poate fi suficientă o doză mai mică de omeprazol (10 mg). În cazul nereuşitei terapeutice, doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol.

Doza recomandată este de 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienţii cu răspuns terapeutic insuficient, se recomandă administrarea a 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) pe zi, timp de încă 4 săptămâni. În cazul în care pacienţii cu ulcer gastric nu răspund bine la acest tratament se recomandă administrarea 40 mg omeprazol (2 capsule gastrorezistente Omeprazol LPH 20 mg) o dată pe zi, vindecarea survenind în 8 săptămâni..

Profilaxia recurenţei ulcerului gastric

Pentru profilaxia recurenţei ulcerului gastric la pacienţii cu răspuns terpeutic insuficient, doza recomandată este 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol (2 capsule gastrorezistente Omeprazol LPH 20 mg) pe zi.

Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori în boala ulceroasă:

Pentru eradicarea H. pylori, selectarea antibioticelor trebuie făcută în funcţie de toleranţa individuală la medicamente, şi trebuie efectuată în concordanţă cu ghidurile naţionale, regionale şi locale de tratament referitoare la rezistenţa la antibiotice.

Triplă asociere:

- omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg +amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile, sau

- omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (sau administrare alternativă a 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), de 2 ori pe zi, timp de 7 zile, sau

- omeprazol 40 mg o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau timidazol 500 mg), ambele de 3 ori pe zi, timp de 7 zile.

Dublă asociere:

- omeprazol 40-80 mg pe zi + amoxicilină 1,5 g pe zi, în două doze, timp de 2 săptămâni

Dacă după fiecare schemă de tratament, testul pentru Helicobacter pylori rămâne pozitiv, tratamentul se poate repeta.

Ulcer gastric și duodenal asociate administrării de AINS

Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate administrării AINS, doza recomandată este de 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea survine în, 4 săptămâni. La pacienţii cu răspuns terapeutic insuficient, se recomandă administrarea a 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) pe zi, timp de încă 4 săptămâni.

Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc crescut

Pentru profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc crescut (vârsta > 60 ani, antecedente de ulcer gastric şi duodenal, antecedente de hemoragii gastrointestinale) doza recomandată este 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) pe zi.

Doza recomandată este de 20 mg omeprazol (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea survine în4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat după 4 săptămâni de tratament, se recomandă continuarea tratamentului pentru încă 4 săptămâni.

La pacienţii cu esofagită de reflux severă, se vor administra 40 mg omeprazol (2 capsule gastrorezistente

Omeprazol LPH 20 mg) pe zi şi vindecarea survine de obicei în 8 săptămâni.

Tratamentul de întreţinere al esofagitei erozive cicatrizate

Pentru tratamentul de întreţinere al esofagitei erozive cicatrizate, doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută la 20 - 40 mg omeprazol pe zi.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)

Doza recomandată este 20 mg (o capsulă gastrorezistentă Omeprazol LPH 20 mg) omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde şi la o doză mai mică de 10 mg omeprazol pe zi şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea inviduală a dozelor.

Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după patru săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.

La pacienţii cu sindrom Zollinger Ellison doza se ajustează în funcţie de răspunsul terapeutic şi se continuă atât cât este considerat necesar. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol (3 capsule gastrorezistente Omeprazol LPH 20 mg) pe zi; Toţi pacienţii cu afectare severă şi răspuns terapeutic inadecvat la alte terapii, au fost eficient controlaţi şi mai mult de 90% din pacienţi s-au menţinut la doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Dozele mai mari de 80 mg omeprazol pe zi se administrează în două prize, la intervale de 12 ore.

Copii cu vârsta mai mare de 1 an şi greutatea mai mare de 10 kg

Tratamentul simptomatic al dispepsiei şi a regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.

Dozele recomandate sunt după cum urmează:

Vârsta Greutate Administrare >1an 10-20 kg 10 mg omeprazol administrat o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 20 mg omeprazol administrat o dată pe zi > 2 ani > 20 kg 20 mg omeprazol administrat o dată pe zi. Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol administrat o dată pe zi

Esofagita de reflux: durata tratementul este de 4-8 săptămâni

Tratamentul simptomatic al dispepsiei şi a regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian: Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă după 2-4 săptămâni de tratament, nu s-a obţinut controlul simptomelor pacientul trebuie investigat suplimentar.

Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 4 ani

Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. Pylori

Atunci când se selectează tratamentul combinat, trebuie luate în considerare ghidurile locale, regionale şi naţionale referitoare la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (de obicei 7 zile dar câteodată până la 14 zile), şi folosirea adecvată a medicamentelor antimicrobiene.

Tratamentul trebuie suprevizat de un medic specialist.

Greutate Doze 15-30 kg În combinaţie cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg corp şi claritomicină 7,5 mg/kg corp administrate concomitent de două ori pe zi timp de o săptămână 31-40 kg În combinaţie cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritomicină 7,5 mg/kg corp administrate concomitent de două ori pe pe zi timp de o săptămână > 40 kg În combinaţie cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritomicină 500 mg administrate concomitent de două ori pe zi timp de o săptămână

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

.

De obicei 10 - 20 mg omeprazol pe zi sunt suficiente, la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. (vezi pct. 5.2).

Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol LPH de preferat dimineaţa, îngiţite întregi cu puţin lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire şi pentru copiii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide.

Pacienţii pot deschide capsulele şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar cu apă sau după amestecarea conţinutului cu lichide uşor acide de exemplu suc de fructe sau sos de mere, sau în combinaţie cu apă necarbogazoasă. Pacienţii trebuie sfătuiţi ca imediat după dizolvare medicamentul trebuie administrat imediat (sau în cel mult 30 minute) şi înainte de administrare conţinutul trebuie amestecat şi apoi se clăteşte cu jumătate de pahar cu apă..

Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi peletele cu jumătate de pahar de apă. Peletele cu înveliş gastrorezistent nu trebuie mestecate.

Hipersensibilitate la omeprazol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, enumerate la pct. 6.1.

Ca şi în cazul altor medicamente inhibitoare ale pompei de protoni, omeprazolul nu poate fi utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5)

În cazul prezenţei oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere neintenţională semnificativă în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi în cazul în care este suspectat sau diagnosticat ulcerul gastric, se recomandă excluderea etiologiei maligne a leziunii, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.

Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitorii pompei de protoni (vezi pct.

4.5). Dacă se consideră că tratamentul concomitent a atazanavir cu un medicament inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitat, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu încărcarea virală) combinată cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg şi 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg de omeprazol.

Omeprazolul, la fel ca toate medicamentele care scad aciditatea, reduc absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) datorită hipo sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare la pacienţii cu depozite scăzute de vitamină sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă de vitamina B12 în cazul de tratamentului îndelungat.

Omeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Atunci când se inţiază sau când se întrerupe tratamentul cu omeprazol, trebuie luat în considerare potenţialele interacţiuni cu medicamente metabolizate pe calea

CYP2C19. S-a observat o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa acestei interacţiuni este nesigură. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă cu omeprazol şi clopidogrel trebuie descurajată.

Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel puţin trei luni, dar, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie, precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai afectaţi pacienţii, hipomagneziemia s-a ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.

Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării omeprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Valorile crescute ale concentraţiei plasmatice a cromograninei A (CgA) pot interfera cu rezultatele investigaţiilor pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu Omeprazol

LPH trebuie întrerupt cu cel puţin cinci zile înainte de determinarea valorilor concentraţiei plasmatice a CgA.

(vezi pct. 5.1). Dacă concentraţiile plasmatice de CgA şi gastrină nu au revenit la valorile normale după evaluarea iniţială, acestea trebuie repetate la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitori de pompă de protoni.

Unii copii cu afecţiuni cronice pot necesita tratament de durată cu toate că aceasta nu este recomandată.

Tratamentul cu medicamente inhibitoare ale pompei de protoni poate conduce la o uşoară creştere a infecţiilor gastrointestinale precum Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).

La fel ca în cazul tuturor tratamentelor de lungă durată, şi în special când tratamentul depăşeşte un an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.

Omeprazol LPH conține zahăr, lactoză anhidră și sodiu.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Efectele ale omeprazolului asupra farmacodinamiei altor medicamente

Medicamente cu absorbţie dependentă de pH

Aciditatea gastrică redusă în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scade absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric

Nivelele plasmatice al nelfinavirului şi atazanavirului în caz de administrare concomitentă cu omeprazol.

Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi)a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40% şi expunerea medie la metabolitul M8 activ farmacologic a fost redusă cu 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea căii CYP2C19.

Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recommandată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra atazanavirului. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg pe zi) cu atazanavir 400mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii atazanavir în comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxin la subiecţii sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă atunci când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. În acest caz trebuie făcută monitorizarea terapeutică a digoxinei.

Rezultatele studiilor la subiecţi sănătoşi, au demonstrat o interacţiune farmacocinetică (FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg/doză de menţinere 75 mg/zi) şi omeprazol (80 mg pe zi, administrat pe cale orală) ceea ce a condus la o scăderea a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu 46% şi la o scădere a inhibării maxime a agregării plachetare (indusă de ADP) cu o medie de 16%.

Date inconsecvente cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice/ farmacodinamice în ceea ce priveşte evenimentele cardiovasculare majore au fost raportate din studiile clinice şi observaţionale. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă de omeprazol şi clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).

Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este semnificativ redusă şi, astfel, eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă a posaconazolului şi erlotinibului cu omeprazol trebuie evitată.

Substanţe active metabolizate de CYP2C19

Omeprazol este un inhibitor moderat al CYP2C19, calea majoră a metabolizării omeprazolului. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent care sunt de asemenea, metabolizate de

CYP2C19, poate fi redus şi expunerea sistemică la aceste substanţe crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarinei şi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.

Omeprazol, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu cross-over, a crescut Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, şi pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29% şi respectiv 69%.

Fenitoina

Este recomandată monitorizarea concentraţiei fenitoinei plasmatice în timpul primelor două săptămâni după începerea tratamentului cu omeprazol şi, în cazul în care se face o ajustare a dozei de fenitoină, monitorizarea şi ajustarea dozei trebuie făcute la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice până la aproximativ 70% pentru saquinavir asociată cu tolerabilitate bună la pacienţii infectaţi cu

HIV.

Administrarea concomitentă de omeprazol a fost raportată pentru a creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. O monitorizare atentă a concentraţiilor de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) trebui să fie efectuate, şi dacă este necesar trebuie ajustată doza de tacrolimus.

La administrarea împreună cu inhibitorii pompei de protoni, s-a raportat creşterea valorilor plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de metotrexat în doze mari, trebuie luată în considerare o oprire temporară a omeprazolului.

Efectele ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitori CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute a inhiba

CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazol) poate duce la creşterea nivelului seric de omeprazol prin scăderea metabolizării omeprazolui. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la dublarea expunerii la omeprazol. Deoarece doze mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general o ajustare a dozei de omeprazol nu este necesară,. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi, dacă este indicat tratamentul pe termen lung.

Inductori de CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Substanţe active cunoscute inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor izoenzime (cum ar fi rifampicina şi sunătoare) poate conduce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol cu creşterea ratei de de metabolizare a omeprazolului.

Rezultatele de la trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 expuneri la omeprazol) nu indică reacţii adverse ale omeprazol asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.

Omeprazol este excretat în laptele matern, dar este puţin probabil să influenţeze copilul atunci când sunt utilizate dozele terapeutice.

Studiile la animale, cu amestec racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu au indicat efecte asupra fertilităţii.

Este puţin probabil ca omeprazol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse la medicament, cum ar fi ameţeală şi tulburări de vedere pot să apară (vezi pct. 4. 8). În cazul în care acestea apar, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să utilizeze utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% din pacienţi) sunt cefaleea, dureri abdominale, constipaţie, diareea, flatulenţa şi greaţă/vărsături.

Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în programele de studii clinice pentru omeprazol şi după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu este dependentă de doză. Reacţiile sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi sistemul de clasificare pe aparate, organe şi sisteme (SOC). Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: frecvente ≥1/100 şi <1/10; mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare <1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Rare: leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare: agranulocitoză, pancitopenie

Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, edem angioneurotic şi reacţii anafilactice/şoc

Rare: hiponatremie

Cu frecvenţă necunoscută : hipomagnezemie. Hipomagneziemia severă poate determina hipocalcemie.

Hipomagneziemia poate fi asociata, de asemenea, cu hipokaliemie.

Mai puţin frecvente: insomnie

Rare: agitaţie, confuzie, depresie

Foarte rare: agresiune, halucinaţii

Frecvente: cefalee

Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezie, somnolenţă

Rare: tulburări ale gustului

Rare: vedere înceţoşată

Mai puţin frecvente: vertij

Rare: bronhospasm

Frecvente: durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături

Rare: xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală

Cu frecvenţă necunoscută: colită microscopică

Mai puţin frecvente: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice

Rare: hepatită cu sau fără icter

Foarte rare: insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afecţiune hepatică preexistentă

Mai puţin frecvente: dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie

Rare: alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)

Cu frecvenţă necunoscută: lupus cutanat eritematos subacut (vezi pct. 4.4)

Rare: artralgie, mialgie

Foarte rare: slăbiciune musculară

Foarte rare: nefrită interstiţială

Foarte rare: ginecomastie

Mai puţin frecvente: stare generală de rău, edem periferic

Rare: transpiraţie excesivă

Siguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată la un total de 310 copii cu vârsta între 0-16 ani cu afecţiuni determinate de aciditate. Sunt disponibile date limitate pe termen lung privind siguranţa la 46 de copii care au primit tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagită erozivă severă pe o perioadă de până la 749 zile. Profilul evenimentelor adverse a fost, în general, aceleaşi ca pentru adulţi, pe termen scurt, precum şi în tratamentul pe termen lung. Nu există date pe termen lung cu privire la efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi asupra creşterii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Există informaţii limitate disponibile cu privire la efectele de supradoze de omeprazol la om. În literatura de specialitate, doze de până la 560 mg, au fost descrise, şi ocazional au fost raportate doze unice care au ajuns până la 2400 mg omeprazol (120 ori doza uzuală recomandată clinic). Au fost raportate greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi dureri de cap. De asemenea au fost descrise apatie, depresie şi confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii, şi nu au fost raportate rezultate severe. Rata de eliminare a fost neschimbată (cinetica de prim ordin), cu doze crescute. Tratamentul, dacă este necesar, este simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal şi bolii de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC01

Omeprazolul este un amestec racemic de doi enantiomeri, care reduce secreţia gastrică acidă printr-un mecanism selectiv. Omeprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni cu localizare în celulele parietale gastrice, cu acţiune rapidă, care controlează secreţia gastrică acidă prin administrarea unei singure doze zilnice.

Omeprazolul este o bază slabă, care se concentrează şi trece în forma activă în mediul puternic acid din canalele celulelor parietale, inhibând la acest nivel enzima H+-K+-ATP-aza (pompa de protoni). Această etapă finală din procesul formării acidului gastric este inhibată într-o manieră dependentă de doză; este inhibată eficient atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia acidă provocată.

Toate efectele farmacodinamice observate poate fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide gastrice

Efectul asupra secreţiei gastrice acide.

Administrarea orală a omeprazolului produce o inhibiţie rapidă și eficientă a secreţiei gastrice diurne şi nocturne, efectul maxim fiind atins după 4 zile de tratament. La pacienţii cu ulcer duodenal, aciditatea gastrică pe 24 ore este redusă cu cel puţin 20% după administrarea unei doze de 20 mg omeprazol, iar secreţia provocată de pentagastrină este redusă cu aproximativ 70%. Administrarea orală a 20 mg omeprazol menţine intragastric un pH=3 timp de 17 ore pe zi la pacienţii cu ulcer duodenal. Ca o consecinţă a reducerii acidităţii gastrice, omeprazolul reduce şi/sau normalizează expunerea esofagiană la conţinutul gastric acid la pacienţii cu reflux gastro-esofagian. Inhibiţia secreţiei acide este direct proporţională cu aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu cu concentraţia plasmatică maximă atinsă. Nu a fost observat fenomenul de tahifilaxie în timpul tratamentului cu omeprazol.

Efectul asupra Helicobacter pylori.

Infecţia cu H. pylori este asociată cu ulcer peptic, inclusiv duodenal şi gastric. H. pylori este un factor important în apariţia gastritei şi, împreună cu aciditatea gastrică, este factorul important în producerea ulcerului gastro-duodenal. H. pylori este un factor major în dezvoltarea gastritei atrofice care este asociată cu un risc crecut de apariţie a carcinomului gastric. Eradicarea infecţiei prin tratamentul cu omeprazol şi antibiotice ameliorează rapid simptomatologia şi facilitează vindecarea leziunilor mucoasei, reducând astfel complicaţiile gastro-intestinale.Dubla asociere a fost testată şi s-a observat a fi mai puţin eficace ca tripla asociere. Dubla asociere ar putea, totuşi, să fie luată în considerare în cazul în care o hipersensibilitate cunoscută exclude utilizarea triplei asocieri.

Alte efecte legate de inhibarea acidăţii

În timpul tratamentului pe termen lung a fost raportat o oarecare creştere a frecvenţei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificări sunt o consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.

Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv inhibitori de pompă de protoni, creşte numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente care scad aciditatea poate duce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale, cum ar fi Salmonella şi

Campylobacter.

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, nivelul gastrinei serice creşte, ca reacţie la reducerea secreţiei acide. De asemenea, CgA creşte datorită reducerii secreţiei gastrice acide. Valorile mari de CgA pot interfera cu investigaţiile pentru tumori neuroendocrine.

În literatura de specialitate se indică faptul că tratamentul cu inhibitorii pompei de protoni trebuie oprit cu cel cu 5 zile şi până la 2 săptămâni înainte de măsurarea CgA. Acest lucru pentru a permite ca nivelele fals crescute ale CgA, ca urmare a tratamentului cu IPP, să revină la valorile normale.

Un număr sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori crescute ale gastrinei, a fost observat la unii pacienţi (atât copii cât şi adulţi) pe parcursul tratamentului pe termen lung cu omeprazol. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificaţie clinică.

Într-un studiu non-controlat la copii (1-16 ani), cu esofagita de reflux severă, omeprazolul la doze de 0,7-1,4 mg/kg a îmbunătăţit nivelul esofagitei în 90% din cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu orb, copiii cu vârsta între 0-24 luni, cu boala de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic au fost trataţi cu 0,5, 1. sau 1.5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitări a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.

Un studiu clinic randomizat, dublu orb (studiu Héliot) a concluzionat că omeprazolul în asociere cu două antibiotice (amoxicilina si claritromicina), a fost sigură şi eficientă în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de peste 4 ani cu gastrită: Rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) cu omeprazol + claritromicină + amoxicilină faţă de 9. 4% (3/32 pacienţi) cu amoxicilină + claritromicină. Cu toate acestea, nu au existat dovezi de nici un beneficiu clinic cu privire la simptomele de dispepsie. Acest studiu nu susţine nici o informaţie pentru copiii cu vârste mai mici de 4 ani.

Omeprazolul este instabil în mediu acid şi de aceea se administrează oral ca granule enterice în capsule sau în tablete. Absorbţia omeprazolului este rapidă, cu niveluri plasmatice maxime după aproximativ 1-2 ore după administrarea dozei. Absorbţia de omeprazol are loc în intestinul subţire şi este de obicei finalizată în termen de 3-6 ore. Administrarea concomitentă de alimente nu are nici o influenţă asupra biodisponibilităţii.

Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) dintr-o doză orală unică de omeprazol este de aproximativ 40%. După administrarea repetată o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.

Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ de la 0,3 l/kg greutate corporală.

Omeprazol este legat de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.

Metabolism

Omeprazolul este complet metabolizat prin sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizării sale este dependentă de expresia polimorfismului CYP2C19, responsabil pentru formarea hidroxiomeprazolului, ce constituie metabolitului principal din plasmă. Partea rămasă este dependentă de o altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea de omeprazol sulfonă. Ca o consecinţă a afinităţii mari a omeprazolului la CYP2C19, există un potenţial pentru inhibarea competitivă şi interacţiuni metabolice medicamentoase cu alte meldicamente care reprezintă substrat pentru CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza o afinităţii mici pentru CYP3A4, omeprazol nu are potenţialul de a inhiba metabolizarea altor substraturi ale CYP3A4. În plus, omeprazol nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

Aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţiile asiatice nu au enzima CYP2C19 funcţională şi sunt numiţi metabolizatori lenţi. La astfel de indivizi metabolismul omeprazolului este, probabil, în principal, catalizată de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi de omeprazol 20 mg, valoarea medie a ASC a fost de 5-10 ori mai mare în cazul metabolizatorilor lenţi decât la subiecţii care au o enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatorii rapizi). Media concentraţiilor plasmatice maxime au fost, de asemenea, mai mari, de 3-5 ori. Aceste constatări nu au implicaţii pentru administrarea a omeprazolului.

Elimiare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mică de o oră atât după administrare unică pe cale orală cât şi după doze repetate. Omeprazolul este complet eliminat din plasmă între doze cu nici o tendinţă de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproape 80% dintr-o doză orală de omeprazol este excretată sub formă de metaboliţi în urină, restul în materiile fecale, în principal provenind prin secreţie biliară.

ASC a omeprazolului creşte cu administrarea repetată. Această creştere este dependentă de doză şi rezultată într-o relaţie non-liniară doză-ASC după administrări repetate. Această dependenţă timp-doză se datorează unei scăderi a metabolismului la primul pasaj şi clearance-ul sistemic, probabil, cauzată de o inhibare a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (e. g. sulfonă). Niciun metabolit nu are vreun efect asupra secreţiei de acid gastric.

Populaţiile speciale

Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la o creştere a ASC.

Omeprazol nu a demonstrat nici o tendinţă de a se acumula la administrarea o dată pe zi.

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, sunt neschimbate la pacienţii cu funcţie renală redusă.

Rata metabolismului omeprazolului este oarecum redus la pacienţii vârstnici (75-79 ani).

În timpul tratamentului cu dozele recomandate copiilor de la vârsta de 1 an, au fost obţinute concentraţii plasmatice similare cu cele de la adulţi. La copiii mai mici de 6 luni, clearance-ul de omeprazol este redus din cauza capacităţii scăzute de a metaboliza omeprazolul.

Hiperplazia celulelor gastrice ECL şi tumori carcinoide, au fost observate în studii pe întreaga durată de viaţă la şobolanii trataţi cu omeprazol. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării acide. Constatări similare au fost făcute după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitorii pompei de protoni şi după extirpare parţială a fundului corpului. Astfel, aceste schimbări nu sunt de la un efect direct al unei substanţe active individuale.

Pelete:

Sfere de zahăr

Lactoză anhidră

Hipromeloză 2910/6

Hidroxipropilceluloză

Laurilsulfat de sodiu

Fosfat disodic dodecahidrat

Copolimer acid metacrilic - etilacrilat (1:1) dispersie 30%

Macrogol 6000

Talc

Capsule gelatinoase tari:

Oxid roșu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

Oxid negru de fer (E 172)

Oxid roșu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Cutie cu 2 blistere PVC-Al-OPA/Al a câte 10 capsule gastrorezistente

Cutie cu 100 blistere PVC-Al-OPA/Al a câte 10 capsule gastrorezistente

Cutie cu 1 blister PVC-Al-OPA/Al cu 10 capsule gastrorezistente

Cutie cu 3 blistere PVC-Al-OPA/Al a câte 10 capsule gastrorezistente

Cutie cu 2 blistere PVC-Al-OPA/Al a câte 15 capsule gastrorezistente

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

Labormed Pharma S.A.,

Bd. Theodor Pallady nr. 44B,, Sector 3, Bucureşti,

România

186/2007/01-02-03-04-05

Autorizare - Iulie 2007

Mai, 2023