Prospect OMEPRAZOL AUROBINDO 40mg capsule gastrorezistente
Indicat în: ulcer peptic; reflux gastroesofagian
Cale de administrare: orală
Substanța: omeprazol (inhibitor al pompei de protoni)
ATC: A02BC01 (Tract digestiv și metabolism | Medicamente pentru ulcer peptic și boală de reflux gastro-esofagian | Inhibitori ai pompei de protoni)
Omeprazolul este un medicament utilizat pentru tratarea afecțiunilor asociate cu excesul de acid gastric, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian (BRGE), ulcerul gastric și duodenal, esofagita erozivă și sindromul Zollinger-Ellison. Aparține clasei de inhibitori ai pompei de protoni (IPP) și acționează prin reducerea producției de acid gastric, protejând astfel mucoasa stomacului și esofagului.
Omeprazolul este administrat oral, de obicei o dată pe zi, înainte de masă, iar durata tratamentului variază în funcție de afecțiune. Este eficient în ameliorarea simptomelor precum arsurile la stomac, regurgitarea acidă și durerea epigastrică.
Efectele secundare frecvente includ dureri de cap, greață, diaree, constipație sau dureri abdominale. Utilizarea pe termen lung poate crește riscul de infecții gastrointestinale, deficit de vitamina B12 sau osteoporoză. Este important ca omeprazolul să fie utilizat conform indicațiilor medicului, iar pacienții să evite întreruperea bruscă a tratamentului.
Date generale despre OMEPRAZOL AUROBINDO 40mg
- Substanța: omeprazol
- Data ultimei liste de medicamente: 01-02-2023
- Codul comercial: W66011002
- Concentrație: 40mg
- Forma farmaceutică: capsule gastrorezistente
- Cantitate: 14
- Prezentare produs: cutie cu blist pa-al-pvc/al x14 caps gastrorez
- Tip produs: generic
- Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.
Forme farmaceutice disponibile pentru omeprazol
Concentrațiile disponibile pentru omeprazol
- 10mg
- 10mg/15ml
- 20mg
- 20mg/15ml
- 40mg
Prospect OMEPRAZOL AUROBINDO 40mg
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul OMEPRAZOL AUROBINDO 40mg capsule gastrorezistente
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Aurobindo 10 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Omeprazol Aurobindo 10 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 10 mg.
Omeprazol Aurobindo 20 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 20 mg.
Omeprazol Aurobindo 40 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Lactoză monohidrat
Fiecare 10 mg capsulă conţine lactoză 1 mg.
Fiecare 20 mg capsulă conţine lactoză 2 mg.
Fiecare 40 mg capsulă conţine lactoză 4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 10 mg:
Capsule de mărimea 3 cu cap și corp de culoare roz (lungimea aproximativă de 15.40 mm-16.20 mm ), imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “65”, care conţin granule de culoare albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
Omeprazol Aurobindo 20 mg:
Capsule de mărimea 1 cu cap de culoare brun roşcat și corp de culoare roz (lungimea aproximativă de 18,90 mm-19,70 mm), imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “67”, care conțin granule de culoare albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
Omeprazol Aurobindo 40 mg:
Capsule de mărimea 0 cu cap și corp de culoare brun roşcat (lungimea aproximativă de 21,0 mm-21,80 mm) imprimate cu cerneală neagră pe cap cu “E” și pe corp cu “69”, care conțin granule de culoare albă sau aproape albă acoperite cu film gastrorezistent.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol capsule este indicat în:
Adulţi* Tratamentul ulcerelor duodenale
* Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
* Tratamentul ulcerelor gastrice
* Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
* În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic
* Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
* Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc
* Tratamentul esofagitei de reflux
* Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
* Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatice
* Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţiCopii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
* Tratamentul esofagitei de reflux
* Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi* În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenaleDoza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenalePentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastriceDoza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastricePentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul pepticPentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi cu ghidurile de tratament.
* 20 mg omeprazol + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
* 20 mg omeprazol + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
* 40 mg omeprazol o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINSPentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta> 60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă superioară), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de refluxDoza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 - 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-EllisonLa pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi la doze de 20 - 120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kgTratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze ≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o dată pe zi ≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţiTratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze 15 - 30 În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi kg claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână 31 - 40 În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi kg claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână > 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupuri speciale de pacienţiInsuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 - 20 mg omeprazol (vezi pct. 5.2).
VârstniciNu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrareSe recomandă administrarea capsulelor de omeprazol dimineaţă, preferabil fără alimente, înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă necarbonatată. Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă și băut conținutul.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi microgranulele cu jumătate de pahar de apă.
Peletele gastrorezistente nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct.
4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, similar celorlaltor medicamente care inhibă secreţia acidă , poate scădea absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului pe termen lung, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate pe calea
CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
La pacienții tratați cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum ar fi omeprazol timp de trei luni, și în cele mai multe cazuri pentru un an a fost raportată hipomagnezia severă. Pot apare manifestări grave de hipomagnezie cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii amețeli și aritmii ventriculare, dar acestea pot debuta fără manifestări vizibile și pot fi trecute cu vederea.
La cei mai afectați pacienți, hipomagnezia s-a îmbunătățit după înlocuirea magneziului și întreruperea tratamentului cu IPP. Pentru pacienți la care se așteaptă un tratament de lungă durată sau care iau IPP cu digoxina sau medicamente ce pot cauza hipomagnezie (de exemplu diuretice), asociațiile medicale trebuie să considere măsurarea nivelelor de magneziu înainte de începerea tratamentului cu IPP și periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii de pompă de protoni, mai ales dacă sunt utilizați în doze mari și pe perioade lungi (>1an), pot crește ușor riscul de fracturi ale șoldului, încheieturii sau coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezența altori factori de risc recunoscuți. Studiile observaționale au sugerat că inhibitorii de pompă de protoni pot crește riscul total de fracturi cu 10-40%. Unele din aceste creșteri pot fi datorate altor factori de risc. Pacienții cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijire în concordanță cu ghidurile clinice curente și trebuie să administreze adecvat vitamina D și calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri mai puțin frecvente de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales pe zonele de piele expuse la soare, și sunt însoțite de atralgie, pacientul trebuie să ceară ajutor medical prompt iar asociatiile profesionale trebuie să ia în considerare oprirea tratamentului cu Omeprazol.
LECS după tratamentul anterior cu inghibitori de pompă de protoni poate crește riscul de LECS cu alți inhibitori de pompă de protoni.
Interferența cu testele de laboratorValorile crescute ale concentrației plasmatice a Cromogranin A (CgA) pot interfera cu rezultatele investigațiilor referitoare la tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență tratamentul cu omeprazol trebuie întrerupt temporar, pentru cel puțin cinci zile, înainte de determinarea valorilor concentrației plasmatice a CgA (vezi pct. 5.1) .
Dacă CgA și nevelul gastric un au revenit la valorile de referință după măsurătorile inițiale, acestea trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitori de pompă de protoni.
Cu toate că nu este recomandat, unii copii cu afecţiuni cronice pot necesita tratament pe termen lung.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina o creştere uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter și la pacienții spitalizați, posibil cu
Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu tulburări ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută în timpul tratamentului cu omeprazol poate determina creşterea sau scăderea absorbţiei substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavirConcentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea izoenzimei CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
DigoxinăTratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a determinat creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
ClopidogrelRezultatele din studii pe subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (PK)/farmacodinmică (PD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză de întreținere zilnică) și omeprazol (80 mg oral zilnic) rezultând o scădere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării ( indusă de ADP) agregării plachetare cu o medie de 16 %. Au fost raportate date neconsecvente privind implicațiile clinice ale interacțiunilor PK/PD a omeprazolului asupra evenimentelor cardiovasculare majore pentru studiile observaționale și cele clinice. Ca o măsură de precauție, utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (a se vedeea cap. 4.4).
Alte substanţe activeAbsorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de izoenzima CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
CilostazolOmeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
FenitoinăSe recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscutSaquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
TacrolimusS-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
MetotrexatLa administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-au raportat creșterea concentrațiilor plasmatice ale metotrexatului la unii pacienți. La administrarea de doze mari de metotrexat poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoari ai CYP2C19 sau ai CYP3A4 sau ai amândurora (cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
AlăptareaOmeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.
FertilitateaStudiile pe animale cu mixtură racemică de omeprazol, administrate oral nu au indicat efecte în ceea ce privește fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista tabulară a reacțiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, Reacţie adversă sisteme şi organe /frecvenţă
Tulburări hematologice şi limfaticeRare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitarRare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţieRare: Hiponatremie
Necunoscute Hipomagneziemie, hipomagnezemie severă poate duce la hipocalcemie. De aeemenea hipomagnezia poate fi asociată deasemenea cu hipokalemia
Tulburări psihiceMai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculareRare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleRare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături/polipi fundici glandulari (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală, colită microscopică
Necunoscute Colite microscopice
Tulburări hepato-biliareMai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivRare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinareRare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânuluiFoarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
CopiiSiguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi în cel pe termen lung. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. De asemenea, au fost raportate cazuri individuale de apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe grave. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de aciditate , inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiuneOmeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamiceToate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pyloriH. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acideÎn timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter și la pacienții spitalizați, posibil de asemenea Clostridium difficile.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina serică crește ca răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea, CgA crește din cauza acidității gastrice scăzute. Valorile mari ale CgA ar putea interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile arată că tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile și 2 săptămâni înainte de măsurarea CgA. Dacă CgA și valorile gastrinei nu s-au normalizat după 5 zile, măsurările trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu omeprazol. Acest lucru este pentru a permite nivelului CgA care poate fi ușor crescut după tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni, să revină la valorile de referință
Un număr crescut de celule ECL, posibil legate de concentrațiile serice crescute ale gastrinei, au fost observate la unii pacienți (copii și adulți) în timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol.
Rezultatele sunt considerate a fi de nici o semnificație clinică.
Populație pediatricăÎntr-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nicio informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
DistribuţieVolumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
MetabolizareOmeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
EliminareTimpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară. ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate.
Linearitate/non-linearitateASC a omeprazolului crește odată cu administrarea repetată. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară doză - ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţiInsuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţiie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renalăFarmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici:Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta cuprinsă între 75-79 de ani).
Populație pediatrică:În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Laurilsulfat de sodiu
Celuloză microcristalină tip 102
Hidroxipropilceluloză de joasă vâscozitate
Manitol (E 421)
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Hipromeloză 5 cP
Trietilcitrat
Talc
Copolimer de Acid metacrilic și acrilat de etil (1:1), dispersie 30%
Monostearat de glicerol 40-55
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
CapsulăFier roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatina
Laurilsulfat de sodiu
Cerneala de inscripţionare:Shellac
PropilenglicolOxid negru de fer (E 172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Omeprazol Aurobindo capsule sunt disponibile în blistere din Poliamidă/Aluminiu/PVC-Aluminiu şi flacon din PEÎD.
Blister din Poliamidă-Aluminiu-PVC/Aluminiu:
Omeprazol Aurobindo 10 mg : 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 98, 100 şi 500 capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 20 mg: 1, 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 90, 98, 100, 250, 500 şi 1000 capsule gastrorezistente
Omeprazol Aurobindo 40 mg : 7, 14, 15, 28, 30,50, 56, 60, 98, 100 şi 500 capsule gastrorezistente
Flacon din PEÎD cu desicant silicagel închis cu capac din PP:
Omeprazol Aurobindo 10 mg, 20 mg şi 40 mg : 14, 28, 50 şi 500 capsule gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2019