Prospect OMEPRAZOL ALVOGEN 20mg capsule gastrorezistente
Indicat în: ulcer peptic; reflux gastroesofagian
Cale de administrare: orală
Substanța: omeprazol (inhibitor al pompei de protoni)
ATC: A02BC01 (Tract digestiv și metabolism | Medicamente pentru ulcer peptic și boală de reflux gastro-esofagian | Inhibitori ai pompei de protoni)
Omeprazolul este un medicament utilizat pentru tratarea afecțiunilor asociate cu excesul de acid gastric, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian (BRGE), ulcerul gastric și duodenal, esofagita erozivă și sindromul Zollinger-Ellison. Aparține clasei de inhibitori ai pompei de protoni (IPP) și acționează prin reducerea producției de acid gastric, protejând astfel mucoasa stomacului și esofagului.
Omeprazolul este administrat oral, de obicei o dată pe zi, înainte de masă, iar durata tratamentului variază în funcție de afecțiune. Este eficient în ameliorarea simptomelor precum arsurile la stomac, regurgitarea acidă și durerea epigastrică.
Efectele secundare frecvente includ dureri de cap, greață, diaree, constipație sau dureri abdominale. Utilizarea pe termen lung poate crește riscul de infecții gastrointestinale, deficit de vitamina B12 sau osteoporoză. Este important ca omeprazolul să fie utilizat conform indicațiilor medicului, iar pacienții să evite întreruperea bruscă a tratamentului.
Date generale despre OMEPRAZOL ALVOGEN 20mg
- Substanța: omeprazol
- Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2021
- Codul comercial: W67367001
- Concentrație: 20mg
- Forma farmaceutică: capsule gastrorezistente
- Cantitate: 30
- Prezentare produs: cutie cu blist pvc-pe-pvdc/al x30 caps gastrorez
- Tip produs: generic
- Restricții eliberare rețetă: OTC - Over the Counter = medicament care nu necesită o prescripție medicală.
Forme farmaceutice disponibile pentru omeprazol
Concentrațiile disponibile pentru omeprazol
- 10mg
- 10mg/15ml
- 20mg
- 20mg/15ml
- 40mg
Prospect OMEPRAZOL ALVOGEN 20mg
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul OMEPRAZOL ALVOGEN 20mg capsule gastrorezistente
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sucroză 12 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sodiu 1,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă, dură
Capsule gelatinoase tari, mărimea '4”, cu capac albastru, opac și corp alb, opac, care conţin pelete sferice de culoare albă până la aproape alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazolul este indicat pentru:
Adulţi- Tratamentul ulcerelor duodenale;
- Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale;
- Tratamentul ulcerelor gastrice;
- Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice;
- În combinaţie cu antibioticele adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic;
- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS;
- Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu astfel de risc;
- Tratamentul esofagitei de reflux;
- Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată;
- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian;
- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Utilizarea la copii și adolescențiCopii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastroesofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi- În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. Pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulți
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol (1 capsulă de
Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea apare în două săptămâni. În cazul pacienţilor care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal cu răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol (2 capsule de Omeprazol
Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi, iar vindecarea se obţine, de obicei, în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenalePentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţi cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H. Pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg de omeprazol.
Tratamentul ulcerelor gastriceDoza recomandată este de 20 mg omeprazol (1 capsulă de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament. La pacienţii cu ulcer gastric cu răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol (2 capsule de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi, iar vindecarea se obţine, de obicei, în interval de 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastricePentru prevenirea recăderilor la pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg omeprazol (1 capsulă de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol (2 capsule de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul pepticPentru eradicarea H. pylori, alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi cu ghidurile de tratament.
- omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, de două ori pe zi, timp de o săptămână sau
- omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi, timp de o săptămână sau
- omeprazol 40 mg o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg şi metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINSPentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg omperazol (1 capsulă de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu factori de risc crescut
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc crescut (vârsta >60 ani, antecedente de ulcere gastrice şi duodenale, antecedente de hemoragie digestivă superioară) doza recomandată este de 20 mg omperazol (1 capsulă de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de refluxDoza recomandată este de 20 mg omperazol (1 capsulă de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament. La pacienţii cu esofagită severă se recomandă 40 mg omeprazol (2 capsule de
Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) o dată pe zi, iar vindecarea este, de obicei, obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecatăPentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 - 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (RGE)
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol (1 capsulă de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi, de aceea, trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-EllisonLa pacienţii cu sindromul Zollinger-Ellison, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol (3 capsule de Omeprazol Alvogen 20 mg capsule gastrorezistente) pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20 - 120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg omeprazol pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice, la interval de 12 ore.
Copii și adolescențiCopii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze ≥ 1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o dată pe zi ≥ 2 ani > 20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o dată pe zi
Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4 - 8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Durata tratamentului este de 2 - 4 săptămâni. Dacă controlul asupra simptomelor nu a fost obţinut după 2 - 4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţiTratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent, 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze 15-30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg greutate corporală şi claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână.
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână.
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână.
Grupe speciale de pacienţiInsuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 - 20 mg (vezi pct. 5.2).
VârstniciNu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrareSe recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol Alvogen dimineaţa, înghiţite întregi cu o jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu, suc de fructe sau compot de mere ori în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi peletele cu o jumătate de pahar de apă. Peletele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; doza de 20 mg omeprazol nu trebuie depăşită.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B12 (cianocobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebui luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
S-a raportat hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), precum omeprazolul, pentru cel puţin trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitatea, tetania, delirul, convulsiile, ameţeala şi aritmia ventriculară, dar acestea pot să înceapă insidios şi pot trece neobservate. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia se ameliorează după înlocuirea magneziului şi oprirea IPP.
La pacienţii pentru care se aşteaptă un tratament de lungă durată sau care utilizează IPP cu digoxin sau cu medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu diuretice), medicii specialişti pot lua în considerare măsurarea valorilor magneziului înainte de începerea şi, periodic, în timpul tratamentului cu IPP.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari sau pentru perioade lungi (>1 an), pot creşte uşor riscul unei fracturi a şoldului, a încheieturii sau a coloanei vertebrale, mai ales la pacienţii vârstnici sau în prezenţa unor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10 - 40%. O parte a acestei creşteri poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să fie îngrijiţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării de Omeprazol Alvogen. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Interferenţe cu testele de laboratorCreșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență,, tratamentul cu
Omperazol Alvogen trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Unii copii cu afecțiuni cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter și, la pacienții internați, posibil și
Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Întrucât acest medicament conţine sucroză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per capsulă, adică 'practic nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavirConcentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
DigoxinăTratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea biodisponibilităţii digoxinei cu 10%. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie intensificată în acest caz.
ClopidogrelRezultatele studiilor la subiecţi sănătoşi au demonstrat o interacţiune farmacocinetică (FC)/farmacodinamică (FD) dintre clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză de întreţinere zilnică) şi omeprazol (80 mg p.o. zilnic), ceea ce a condus la o scădere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 46% şi la o scădere a inhibării maxime a agregării plachetare (indusă de ADP) cu o medie de 16%.
S-au raportat date inconsecvente referitoare la implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD a omeprazolului, referitoare la evenimente cardiovasculare majore, atât din studiile observaţionale, cât şi din cele clinice. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă de omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe activeAbsorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi, astfel, eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
CilostazolOmeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul din metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
FenitoinăSe recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscutSaquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol împreună cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice cu până la aproximativ 70% pentru saquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
TacrolimusS-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol a crescut concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
MetotrexatLa administrarea împreună cu inhibitorii pompei de protoni, s-a raportat creşterea valorilor plasmatice ale metotrexatului pentru unii pacienţi. La administrarea de metotrexat în doze mari, trebuie luată în considerare o oprire temporară a omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea valorilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot duce la o scădere a concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
AlăptareaOmeprazolul este excretat în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.
FertilitateaStudiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral, nu au evidenţiat efecte directe asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazolul să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă au astfel de reacţii adverse, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabelÎn programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe (CASO). Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10 000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, Reacții adverse sisteme și organe/ Frecvență
Tulburări hematologice şi limfaticeRare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitarRare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem, reacţie/șoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţieRare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie; hipomagneziemie severă care poate fi corelată cu hipocalcemia.
Hipomagneziemia poate fi asociată și cu hipopotasemia.
Tulburări psihiceMai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculareRare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleRare: Bronhospasm
Tulburări gastrointestinaleFrecvente: Dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliareMai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afecţiune hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractura șoldului, a încheieturii sau a coloanei vertebrale
Rare: Artralgie, mialgie
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinareRare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânuluiFoarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Transpiraţii abundente
Copii şi adolescenţiSiguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung, provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost, în general, acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată, cât şi cel de lungă durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri izolate, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiuneOmeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamiceToate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pyloriH. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice. Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acideÎn timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică, poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter şi, de asemenea, la pacienții internați în spital, posibil cu Clostridium difficile.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte, ca reacţie la secreția scăzută de acid. De asemenea, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice de CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Acest lucru este pentru a da valorilor
CgA, care ar putea fi fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP, posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Un număr sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori mari ale gastrinei, a fost observat la unii pacienţi (atât copii, cât şi adulţi) pe parcursul tratamentului pe termen lung cu omeprazol. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificaţie clinică.
Copii și adolescențiÎntr-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5 mg, 1,0 mg sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copiiUn studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Omeprazolul este instabil în mediu acid şi, de aceea, se administrează oral, sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent în capsule sau comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este complete, de obicei, în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză orală unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
DistribuţieVolumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
MetabolizareOmeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependent de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal, probabil, de CYP3A4.
După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă
CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
EliminareTimpul de înjumătăţire plasmatică a omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică, cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza orală de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
Liniaritate/non-liniaritateASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară dintre doză şi ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate, probabil, de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu, sulfonă).
Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de populațieInsuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC.
Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renalăFarmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
VârstniciRata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţiÎn timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut din cauza capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, a fost observată hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2 cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al unei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr (sucroză şi amidon de porumb)
Hidroxid de magneziu
Fosfat disodic anhidru
Hipromeloză
Laurilsulfat de sodiu
Manitol
Amidonglicolat de sodiu
Talc
Dioxid de titan
Macrogol 6000
Polisorbat 80
Copolimer acid metacrilic: acrilat de etil (1:1)
Capac capsule:
Indigotină - FD&C Blue
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Corpul capsulelor:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere termoformate din PVC-PE-PVdC/Al conținând 30 de capsule gastro-rezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau deşeu trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2020