NOVOGAST 20mg capsule gastrorezistente prospect medicament

Novogast 20 mg capsule gastrorezistente

Omeprazol

Fiecare capsulă (capsulă gastrorezistentă) conţine omeprazol 20 mg.

Excipient cu efect cunoscut: 129.435 mg zahăr.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Capsule gastrorezistente

Capsule gastrorezistente, cu corp de culoare roz şi capac incolor, cilindrice, cu capete emisferice, suprafaţă netedă şi lucioasă, imprimate cu 'OM 20” conţinând pelete sferice de culoare albă până la aproape albă.

Novogast este indicat pentru tratamentul simptomelor de reflux gastro-esofagian (de exemplu, pirozis, regurgitare acidă) la adulți.

Posologie

Doza recomandată este de 20 mg o data pe zi, timp de 14 zile.

Ameliorarea simptomelor poate să apară după administrarea medicamentului timp de 2-3 zile consecutive. Majoritatea pacienților obțin remiterea completă a simptomatologiei după 7 zile de tratament. Odată ce simptomele au fost ameliorate complet, tratamentul trebuie întrerupt.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Pacienții cu insuficiență hepatica trebuie consultați de un medic înainte de a utiliza Novogast 20 mg capsule gastrorezistente (vezi pct. 5.2).

Vârstnici (peste 65 de ani)

La vârstnici nu sunt necesare ajustǎri de dozǎ (vezi pct. 5.2).

Acest medicament nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Se recomandă administrarea capsulelor de omeprazol dimineaţa, preferabil fără alimente, înghiţite întregi cu jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie: capsula se poate desface și conținutul ei se înghite cu jumătate de pahar cu apă sau după amestecarea conținutului într-un lichid ușor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere sau în apă plată. Această dispersie se va consuma imediat sau în următoarele 30 minute şi trebuie întotdeauna să fie agitată înainte de utilizare şi să fie administrată în totalitate, prin clătirea restului de dispersie din pahar cu o jumătate de pahar cu apă.

Ca alternativă, aceşti pacienţi vor extrage conţinutul capsulelor prin sucţiune după care vor înghiţi microgranulele cu jumătate de pahar cu apă. Microgranulele nu se vor mesteca sau zdrobi.

Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumerați la pct.6.1.

Omeprazolul, ca şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (PPI), nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5)

În prezenţa oricăror simptome alarmante (ex.: scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent ulcerul gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece tratamentul poate reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.

Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni, nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă este considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este recomandată, împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg ritonavir iar doza de 20 mg omeprazol nu trebuie depăşită.

Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei

B12 (ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.

Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în considerare. Este observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).

Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie să fie descurajată.

Valorile crescute ale concentrației plasmatice a cromograninei A (CgA) pot interfera cu rezultatele investigațiilor referitoare la tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie întrerupt temporar, pentru cel puțin cinci zile, înainte de determinarea valorilor concentrației plasmatice a CgA (vezi pct. 5.1).

Dacă CgA și gastrina nu au revenit la valorile de referință după măsurătorile inițiale, acestea trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitori de pompă de protoni.

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp., iar pacienții spitalizați, posibil și cu Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).

În cazul tratamentelor de lungă durată, în special cele care depăşesc 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.

Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari și pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate crește moderat riscul de fractură de șold, fractură radiocarpiană și de coloană vertebrală predominant la pacienții vârstnici sau la pacienții cu alți factori de risc cunoscuți. Studiile observaționale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creșterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creștere a riscului de fracturi este determinată de alți factori de risc. Pacienții cu risc de apariție a osteoporozei trebuie tratați conform ghidurilor clinice curente și trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D și calciu.

S-a raportat apariția de hipomagneziemie severă la pacienții tratați cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), precum omeprazol, timp de cel puțin 3 luni. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, amețeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios și pot fi trecute cu vederea. La pacienții cei mai afectați, în majoritatea cazurilor, simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu și încetarea administrării IPP.

În cazul pacienților la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se administrează IPP împreună cu digoxina sau alte medicamente care pot determina apariția hipomagneziemiei (de exemplu, diuretice), profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să aibă în vedere determinarea concentrației de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP și periodic, în timpul tratamentului.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS): inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte frecvente de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales pe zonele de piele expuse la soare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să ceară imediat ajutor medical iar medicul trebuie să ia în considerare oprirea tratamentului cu omeprazol. Apariția unui LECS după tratamentul anterior cu inhibitori de pompă de protoni, pot crește riscul de LECS cu alți inhibitori de pompă de protoni.

Pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze unui medic dacă:

- au prezentat în antecedente ulcer gastric sau li s-au efectuat intervenții chirurgicale gastro-intestinale;

- urmează tratament continuu symptomatic pentru indigestie sau pirozis de 4 săptămâni sau mai mult;

- au icter sau boală hepatica severă;

- au peste 55 ani și prezintă simptome noi sau modificări recente ale simptomatologiei.

Pacienții nu trebuie să utilizeze omeprazol ca medicație preventivă.

Novogast conține zahăr.

Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active

Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric

Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia substanţelor active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric.

Concentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol.

Este contraindicată administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir (vezi pct. 4.3).

Co-administrarea cu omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu circa 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu circa 75- 90%.

Interacţiunea poate determina deasemenea inhibarea CYP2C19.

Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Co-administrarea omeprazolului (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.

Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a determinat creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, la pacienţii vârstnici, omeprazolul în doze mari se va administra cu precauție. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.

Rezultatele studiilor efectuate pe voluntari sănătoși au arătat o interacțiune PK/PD între clopidogrel (300 mg doză de încărcare urmată de 75 mg/ zi, doză de întreținere) şi omeprazol (80 mg/zi) determinând o expunere scăzută la metabolitul activ al clopidogrelului a circa 46% și o inhibare a agregării plachetare (IAP) cu o medie de 16%.

În studiile clinice și observaționale au fost raportate date nerelevante referitoare la implicațiile clinice ale interacţiunii PK/PDmanifestate ca evenimente cardio-vasculare majore. Ca măsură de precauție, utilizarea concomitentă trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).

Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Trebuie evitată administrarea concomitentă.

Substanţe active metabolizate de CYP2C19

Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. Prin urmare, atunci când este administrat concomitent cu substanțe active metabolizate tot de către CYP2C19, metabolismul poate fi redus iar expunerea sistemică a acestor substanțe crește.

Exemple de astfel de medicamente sunt: warfarina şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.

Într-un studiu încrucișat pe subiecți sănătoși, după administrarea a 40 mg de omeprazol s-a observat creșterea Cmax și AUC (aria de sub curbă) pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29%, respectiv cu 69%.

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.

S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.

La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creșterea concentrațiilor plasmatice ale metotrexatului la unii pacienți. La administrarea de doze mari de metotrexat poate fi necesară o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.

Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului

Inhibitorii CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute care inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat dublarea expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general, nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.

Inductori ai CYP2C19 şi/sau ai CYP3A4

Substanţele active cunoscute ca inductori ai CYP2C19 sau ai CYP3A4 sau ai amândurora (cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.

Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.

Studiile efectuate pe animale, cu un amestec racemic de omeprazol, administrat oral, nu indică efecte asupra fertilității.

Este puţin probabil ca omeprazol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pot apărea reacţii adverse precum ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz, pacienţii nu ar trebui să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Următoarele reacții adverse au fost raportate sau suspectate în studiile clinice cu omeprazol și după punerea pe piață. Niciunul dintre efecte nu a fost dependent de doză. Reacțiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.

Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă /frecvenţă

Rare Leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie

Rare Reacţii de hipersensibilitate, de ex., febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic

Rare Hiponatremie

Necunoscute Hipomagneziemie: hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi, de asemenea, asociată cu hipopotasemia

Mai puţin frecvente Insomnie

Rare Agitaţie, confuzie, depresie

Foarte rare Agresivitate, halucinaţii

Frecvente Cefalee

Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă

Rare Tulburări ale gustului

Rare Vedere înceţoşată

Mai puţin frecvente Vertij

Rare Bronhospasm

Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi fundici glandulari (benigni)

Rare Xerostomie (gură uscată), stomatită, candidoză gastro-intestinală, colită microscopică

Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice

Rare Hepatită însoţită sau nu de icter

Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă

Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie

Rare Alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)

Necunoscute Lupus eritematos cutanat subacut

Mai puţin frecvente Fracturi ale șoldului, radiocarpiană și de coloană vertebrală

Rare Artralgii, mialgii

Foarte rare Slăbiciune musculară

Rare Nefrită interstiţială

Foarte rare Ginecomastie

Mai puţin frecvente Stare de rău, edeme periferice

Rare Hipersudoraţie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri izolate, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie.

Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:

A02BC01

Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.

Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.

Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.

Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.

Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi, produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. La pacienții cu ulcer duodenal, doza de 20 mg omeprazol, scade cu cel puțin 80% aciditatea gastrică pe 24 ore, cu o scădere medie a secreției acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 ore după administrare.

Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.

Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doza de reducere/ normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian.

Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.

În timpul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.

În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.

Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce reduc aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter și posibil cu Clostridium difficile la pacienții spitalizați.

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina serică crește ca răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea, cromogranina A (CgA) crește din cauza acidității gastrice scăzute.

Valorile mari ale CgA ar putea interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile arată că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile și până la 2 săptămâni înainte de măsurarea CgA. Dacă CgA și valorile gastrinei nu s-au normalizat după 5 zile, măsurările trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu omeprazol. Acest lucru este necesar pentru a permite nivelului CgA, care poate fi ușor crescut după tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni, să revină la valorile de referință.

Un număr crescut de celule ECL, posibil legate de concentrațiile serice crescute ale gastrinei, au fost observate la unii pacienți (copii și adulți) în timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol.

Aceste rezultate nu au nicio semnificație clinică.

Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.

Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.

Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.

Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea hidroxi-omeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul, fiind dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea sulfonamidei de omeprazol. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice inter-medicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.

La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă

CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după administrări repetate o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.

Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.

Linearitate/ non-linearitate

ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate.

Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară doză - ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.

Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC.

Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.

Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta cuprinsă între 75-79 ani).

În studiile de lungă durată, efectuate pe şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei susţinute secundar inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.

Hipromeloză (HPMC E-5)

Hidroxid de sodiu 10%

Sfere de zahăr (#18 to #20)

Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) tip A

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol (PEG 6000)

Polisorbat 80

Gelatină

Eritrozină FD&C Red 3 (E127)

Shellac

Oxid negru de fer (E 172)

Propilen glicol

Amoniac soluție concentrată

Hidroxid de potasiu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu 1 blister OPA-Al-PVC/Al a 7 capsule gastrorezistente

Cutie cu 1 blister OPA-Al-PVC/Al a 10 capsule gastrorezistente

Cutie cu 2 blistere OPA-Al-PVC/Al a câte 7 capsule gastrorezistente

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Antibiotice SA

Valea Lupului nr. 1, Iaşi 707410, România

14535/2022/01-03

Data primei autorizări: Iulie 2022

Iulie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.