NOLPAZA 20mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Nolpaza 20 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).

- sorbitol (E 420) 18 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent.

Comprimate ovale, uşor biconvexe, de culoare galben-maroniu deschis.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Boală de reflux gastro-esofagian simptomatică.

Tratamentul pe termen lung şi prevenirea recurenţei esofagitei de reflux.

Prevenirea ulcerelor gastro-duodenale induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene non-selective (AINS) la pacienţii cu risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Boală simptomatică de reflux gastro-esofagian

Doza orală recomandată este de un comprimat gastrorezistent Nolpaza 20 mg pe zi. În general, simptomele se ameliorează în 2-4 săptămâni. Dacă acest tratament nu este suficient, ameliorarea simptomelor va surveni în mod normal peste alte 4 săptămâni. După ce simptomele s-au atenuat, recurenţa simptomelor poate fi controlată utilizând o schemă de tratament la nevoie, cu administrare de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care nu se poate menţine un control satisfăcător al simptomelor prin tratamentul la nevoie, poate fi luată în considerare trecerea la tratament continuu.

Tratamentul pe termen lung şi prevenirea recurenţei esofagitei de reflux

Pentru tratamentul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastrorezistent

Nolpaza 20 mg pe zi, cu creşterea dozei la 40 mg pantoprazol pe zi, în caz de recurenţă. Pentru această situaţie este disponibil Nolpaza 40 mg. După vindecarea recurenţei, doza poate fi din nou redusă la 20 mg pantoprazol.

Prevenirea ulcerelor gastro-duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene non-selective (AINS) la pacienţii cu risc care necesită tratament continuu cu AINS

Doza orală recomandată este de un comprimat gastrorezistent Nolpaza 20 mg pe zi.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu funcţie renală afectată.

Nolpaza 20 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită datelor limitate la această grupă de vârstă.

Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu 1 oră înainte de masă.

Hipersensibilitate la substanţa activă, derivate de benzimidazol, sorbitol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate regulat în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cel pe termen lung. În caz de creştere al valorilor serice ale enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Administrare concomitentă cu AINS

Utilizarea Nolpaza 20 mg ca tratament de prevenire al ulcerelor gastro-duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene non-selective (AINS), trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS şi prezintă un risc crescut de apariţie al complicaţiilor gastro-intestinale. Creşterea riscului trebuie evaluată în funcţie de factorii individuali de risc, de exemplu vârsta înaintată (peste 65 de ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau hemoragie gastro-intestinală superioară.

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei tumori maligne gastrice și poate întârzia diagnosticarea. La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign.

Dacă, sub tratament adecvat, simptomele persistă, trebuie luate în considerare investigaţii suplimentare.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității lor (vezi pct 4.5).

Pantoprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu depozite reduse în organism sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă de vitamină

B12 în terapia pe termen lung sau dacă se observă apariţia simptomelor clinice.

Tratamentul pe termen lung

În tratamentul pe termen lung, în special când se depăşeşte o perioadă de tratament de un an, pacienţii trebuie monitorizaţi regulat.

Infecţii gastro-intestinale bacteriene

Tratamentul cu Nolpaza poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella şi Campylobacter și C. difficile.

La pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni(IPP), cum este pantoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost rareori raportată apariţia unei hipomagneziemii severe. În cazul hipomagneziemiei pot apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea.

Hipomagneziemia poate duce la hipocalcemie şi/sau hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia (şi hipocalcemia şi/sau hipokaliemia asociate cu hipomagneziemia) s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea tratamentului cu IPP.

La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care determină hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an), pot creşte uşor riscul fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10-40%. O parte a acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamină D şi calciu.

Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Nolpaza. Apariția LECS după un tratament anterior cu un IPP, poate crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Nolpaza trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).

Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Nolpaza conține sorbitol și sodiu

Acest medicament conține sorbitol 18 mg per comprimat.

Trebuie să fie luat în considerare efectul aditiv al medicamentelor administrate concomitent, care conțin sorbitol (sau fructoză) și aportul alimentar de sorbitol (sau fructoză).

Conținutul de sorbitol din medicamentele pentru administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orală administrate concomitent.

Acest medicament conține sodiu sub 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat 'fără sodiu”.

Medicamente cu farmacocinetică a absorbției dependentă de pH

Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia altor medicamente, în cazul în care pH-ul gastric este un determinant important al biodisponibilității după administrarea pe cale orală, cum este cazul unor antifungice azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității lor (vezi pct 4.4).

În cazul în care combinarea de inhibitori de protează HIV cu un inhibitor al pompei de protoni este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu încărcarea virală). Nu trebuie depășită doza de 20 mg de pantoprazol pe zi. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de inhibitor de protează HIV.

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale creșterii INR și a timpului de protrombină la pacienții tratați cu IPP și warfarină sau fenprocumonă concomitent. Creșteri ale INR și ale timpului de protrombină pot duce la sângerări anormale și chiar moarte. Pentru pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă poate fi necesară monitorizarea creșterii INR și a timpului de protrombină.

Au fost raportate niveluri sanguine crescute de metotrexat la unii pacienţi la care s-au utilizat concomitent doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de pompă de protoni.

Prin urmare, în cazurile unde este utilizată o doză mare de metotrexat, spre exemplu cancer şi psoriazis, poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu pantoprazol.

Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.

O interacțiune a pantoprazolului cu alte medicamente sau combinații, care sunt metabolizate folosind același sistem enzimatic, nu poate fi exclusă.

Rezultatele unor studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate prin intermediul CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este alcoolul etilic) şi nici nu interferă cu absorbţia digoxinei, prin intermediul p-glicoproteinei.

De asemenea, nu au existat interacţiuni la administrarea concomitentă de antiacide.

Au fost efectuate studii de interacţiune cu administrare concomitentă de pantoprazol şi antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic.

Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19

Inhibitorii CYP2C19, cum ar fi fluvoxamina ar putea crește expunerea sistemică a pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare la pacienții tratați pe termen lung cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficiență hepatică.

Inductorii de enzime care afectează CYP2C19 și CYP3A4, cum ar fi rifampicina și sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce concentrațiile plasmatice ale IPP, care sunt metabolizate prin intermediul acestor sisteme enzimatice.

O cantitate moderată de informații privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini urmărite) au indicat lipsa efectelor teratogene sau a toxicității feto/neonatale pentru pantoprazol. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea de pantoprazol în timpul sarcinii.

Studiile la animale au demonstrat excreția de pantoprazol în laptele matern. Nu există informații suficiente privind excreția de pantoprazol în laptele uman, dar a fost raportată excreția sa în laptele uman. Un risc pentru nou-născuți/sugari nu poate fi exclus. Prin urmare, o decizie de a se întrerupe alăptarea sau de a se întrerupe/opri tratamentul cu pantoprazol ar trebui să ia în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului cu pantoprazol pentru mamă.

În urma studiilor efectuate la animale nu s-a obţinut niciun indiciu de afectare a fertilităţii consecutiv administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).

Pantoprazol nu influențează sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

La aproximativ 5 % dintre pacienţi pot fi aşteptate reacţii adverse (RA).

Tabelul de mai jos cuprinde reacţiile adverse raportate la pantoprazol, clasificate în funcţie de frecvenţă:

- Foarte frecvente (1/10),

- Frecvente (1/100 şi<1/10),

- Mai puţin frecvente (1/1000 şi<1/100),

- Rare (1/10000 şi <1/1000),

- Foarte rare (<1/10000),

- Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţiile adverse raportate în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului nu pot fi clasificate în funcţie de frecvenţă, astfel încât sunt încadrate la categoria “Cu frecvenţă necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1. Reacţiile adverse la pantoprazol în studiile clinice şi perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului

Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută

Aparate, sisteme şi organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopeni ehematologice şi , leucopenie, limfatice pancitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar (incluzând reacţii anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări metabolice Hiperlipidemie şi Hiponatremie şi de nutriţie creşterea Hipomagneziemie concentraţiilor (vezi pct. 4.4), serice ale lipidelor Hipocalcemie1 (trigliceride, Hipokaliemie1 colesterol); modificări ale greutăţii corporale

Tulburări psihice Tulburări ale Depresie (şi toate Dezorientare Halucinaţii, somnului simptomele de (şi toate confuzie (în agravare asociate) simptomele de special la pacienţii agravare cu risc, precum şi asociate) agravarea simptomelor în cazul preexistenţei acestora)

Tulburări ale Cefalee, Tulburări ale Parestezie sistemului nervos ameţeli gustului

Tulburări oculare Tulburări vizuale/ vedere înceţoşată

Tulburări gastro- Polipi ai Diaree, greaţă Colită intestinale glandelor/vărsături, microscopică fundice distensie (benigni) abdominală şi flatulenţă, constipaţie, xerostomie, durere şi disconfort abdominal

Tulburări Creşterea Creşterea Leziune hepatobiliare concentraţiilo bilirubinemiei hepatocelulară, r enzimelor icter, insuficienţă hepatice hepatocelulară (transaminaze, γ-GT)

Afecţiuni cutanate şi Eritem Urticarie, edem Sindrom Stevens-ale ţesutului cutanat angioneurotic Johnson, sindrom subcutanat tranzitor/Lyell, eritem exantem/polimorf, erupţie fotosensibilitate, cutanată, lupus eritematos prurit cutanat subacut (vezi pct. 4.4); reacţie la medicamente cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)

Tulburări musculo- Fractură de Artralgie, mialgie Spasm muscular2 scheletice şi ale şold, de ţesutului conjunctiv articulaţie radiocarpiană sau coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale şi ale Nefrită interstiţială căilor urinare (cu evoluție posibilă spre insuficiență renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări generale şi Astenie, Creşterea la nivelul locului de fatigabilitate temperaturii administrare şi indispoziţie corporale, edeme periferice 1Hipocalcemia şi/sau hipokaliemia pot fi legate de apariţia hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4) 2Spasm muscular consecutiv tulburărilor electrolitice

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.

Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic, nu se poate recomanda un tratament specific.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni.

Codul ATC:A02BC02

Pantoprazol este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului prin blocarea specifică a pompelor de protoni din celulele parietale.

Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac.

Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată.

La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen scurt, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen lung, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri cu tratament pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament pe termen lung cu pantoprazol mai mare de un an, în ceea ce priveşte parametrii funcţiei tiroidiene, conform rezultatelor din studiile la animale.

Pantoprazolul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă după administrarea orală a unei doze unice de 20 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 1 - 1,5 µg/ml se ating în medie la 2,0 - 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate. Farmacocinetica nu variază după administrare unică sau repetată. La un interval de dozaj cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară, atât după administrarea orală cât şi după cea intravenoasă.

S-a constatat că biodisponibilitatea absolută a comprimatului este de aproximativ 77%. Aportul concomitent de alimente nu a avut nicio influenţă asupra ASC, concentraţiei plasmatice maxime şi, prin urmare, asupra biodisponibilităţii. Prin aportul concomitent de alimente nu va creşte decât variabilitatea timpului de instalare al acţiunii.

Pantoprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este aproape exclusiv metabolizată la nivel hepatic. Principala cale metabolică este demetilarea mediată de CYP2C19 şi, ulterior, conjugarea cu sulfat; alte căi metabolice incluzând oxidarea de către CYP3A4.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată.

Datorită legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic şi urinar este demetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.

Nu este necesară reducerea dozei când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu funcţie renală afectată (inclusiv dializaţi). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.

Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut cu 3 până la 6 ore şi valorile ASC au crescut cu un coeficient de 3-5, concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,3, comparativ cu subiecţii sănătoşi.

De asemenea, nu este relevantă clinic nici creşterea uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri.

Persoane cu metabolism redus

Aproximativ 3 % din populaţia Europei nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea aceste persoane sunt numite “metabolizatori cu activitate enzimatică lentă”. La aceştia, metabolizarea pantoprazolului este în principal catalizată, probabil, de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg pantoprazol, valorile medii ale ASC (aria de sub curba concentraţiei, în funcţie de timp) au fost de aproximativ 6 ori mai mari la metabolizatorii lenţi, decât la subiecţii cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile maxime medii au fost mai mari cu aproximativ 60 %. Aceste date nu prezintă importanţă asupra dozelor şi administrării pantoprazolului.

În urma administrării orale a unei doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copiii cu vârsta între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax s-au încadrat în valorile corespunzătoare adulţilor. În urma administrării intravenoase a unei doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copiii cu vârsta între 2 şi 16 ani, nu a existat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi volumul de distribuţie au fost în conformitate cu datele de la adulţi.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe termen lung. În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.

La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într-un studiu cu durata de doi ani, s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.

Într-un studiu de reproducere peri-postnatal la șobolan, conceput pentru a evalua dezvoltarea osoasă, au fost observate semne de toxicitate a descendenților (mortalitate, greutate corporală medie mai mică, creștere medie mai mică a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la sfârșitul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari între grupuri și greutățile corporale au avut, de asemenea, o tendință spre reversibilitate după o perioadă de recuperare fără medicamente. Creșterea mortalității a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (până la vârsta de 21 de zile), care se estimează a corespunde sugarilor cu vârsta de până la 2 ani. Relevanța acestei descoperiri pentru populația pediatrică este neclară. Un studiu anterior peri-postnatal la șobolani la doze ceva mai mici nu a găsit efecte adverse la 3 mg/kg în comparație cu o doză mică, de 5 mg/kg, utilizată în acest studiu.

Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.

Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de parturiţie.

Manitol

Crospovidonă (tip A, tip B)

Carbonat de sodiu

Sorbitol (E420)

Stearat de calciu

Hipromeloză

Povidonă (K25)

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1 : 1), dispersie 30%

Laurilsulfat de sodiu

Polisorbat 80

Talc

Macrogol 6000

Nu este cazul.

5 ani.

Flacon din PEÎD:

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 3 luni.

Blister: A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Flacon din PEÎD: Flaconul trebuie păstrat bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al.

Dimensiunea ambalajelor: 7 (7x1), 14 (7x2, 14x1), 15 (15x1), 28 (7x4, 14x2), 30 (10x3, 15x2), 56 (7x8,14x4), 60 (15x4, 10x6), 84 (14x6), 100 (10x10), 100x1 (10x10), 112 (8x14), și 140 (10x14) comprimate gastrorezistente.

Flacon alb din polietilenă de înaltă densitate, cu capac alb din polipropilenă prevăzut cu desicant din silicagel.

Dimensiunea ambalajului: 250 comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

KRKA, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto

Slovenia.

10738/2018/01-13

Data primei autorizări: decembrie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2018

Martie 2023

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro