NOLPANTA 20mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Nolpaza Control 20 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat 22,55 mg).

Excipient(excipienți) cu efect cunoscut

- sorbitol (E420) 18 mg/comprimat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent.

Comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare maro-gălbui.

Tratamentul de scurtă durată al simptomelor de reflux gastroesofagian (de exemplu, pirozis, regurgitaţie acidă) la adulţi.

Doza recomandată de pantoprazol este de 20 mg (un comprimat) pe zi.

Pentru ameliorarea simptomatologiei pot fi necesare 2-3 zile consecutive de tratament. Odată ce simptomele au dispărut complet, tratamentul trebuie întrerupt. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 4 săptămâni fără consult medical.

Dacă după 2 săptămâni de tratament continuu nu se obţine ameliorarea simptomelor, pacientul trebuie să se adreseze medicului.

Pacienți vârstnici, pacienți cu insuficiență hepatică și pacienți cu insuficiență renală

La pacienţii vârstnici sau la cei cu disfuncţie renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Nolpaza Control nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani din motive legate de probleme referitoare la siguranţă şi eficacitate.

Comprimatele gestrorezistente de Nolpaza Control 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, înainte de masă.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Nu este recomandată administrarea pantoprazolului în asociere cu inhibitori de protează HIV, la care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric (cum sunt atazanavir, nelfinavir), datorită reducerii semnificative a biodisponibilității (vezi pct. 4.5).

Pacienţii trebuie să se adreseze medicului:

- dacă prezintă o scădere neintenţionată a greutăţii corporale, anemie, hemoragie gastrointestinală, disfagie, vărsături persistente sau vărsături sanguinolente, deoarece tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul unei afecţiuni mai severe. În aceste cazuri trebuie exclusă o afecţiune malignă.

- dacă au antecedente de ulcer gastric sau intervenţie chirurgicală gastrointestinală.

- dacă sunt în tratament simptomatic continuu pentru indigestie sau pirozis de 4 sau mai multe săptămâni.

- dacă prezintă icter, insuficienţă sau boală hepatică.

- dacă prezintă orice altă afecţiune severă, care afectează starea generală.

- dacă au vârsta de peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau recent modificate.

Pacienţii cu simptome recurente de lungă durată de indigestie sau pirozis trebuie să se prezinte la consult medical la intervale regulate. În special pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează zilnic medicamente eliberate fără prescripţie medicală pentru indigestie sau pirozis, trebuie să informeze medicul sau farmacistul.

Pacienţii nu trebuie să administreze concomitent alt inhibitor de pompă de protoni sau antagonist H2.

Pacienţii trebuie să consulte medicul înainte de administrarea acestui medicament dacă sunt programaţi la endoscopie sau test respirator cu uree.

Pacienţii trebuie să ştie că acest medicament nu este recomandat pentru ameliorarea imediată a simptomelor.

Pacienţii pot obţine o ameliorare simptomatică după aproximativ o zi de tratament cu pantoprazol, însă pot fi necesare aproximativ 7 zile pentru obţinerea controlului complet al pirozisului.

Pacienţii nu trebuie să utilizeze pantoprazolul ca medicaţie preventivă.

Infecții gastrointestinale cauzate de bacterii

Scăderea acidității gastrice de orice cauză - inclusiv prin administrarea inhibitorilor pompei de protoni - poate determina creşterea numărului de bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal.

Tratamentul cu medicamente care scad aciditatea gastrică poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella, Campylobacter sau Clostridium difficile.

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-

Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) care pot avea risc sau rezultat letal, în asociere cu pantoprazolul, cu frecvență necunoscută (vezi pct. 4.8).

Pacienții trebuie avertizați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru identificarea eventualelor reacții cutanate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea de pantoprazol trebuie oprită imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ.

Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu pantoprazol. Apariția LECS după un tratament anterior cu un IPP , poate crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Nolpaza Control trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitorul de pompă de protoni.

Acest medicament este destinat utilizării doar pe termen scurt (până la 4 săptămâni) (vezi pct. 4.2).

Pacienții trebuie avertizați cu privire la riscurile suplimentare apărute după utilizarea pe termen îndelungat a medicamentelor și trebuie subliniate necesitatea prescripției medicale și monitorizarea regulată.

Următoarele riscuri suplimentare sunt considerate relevante pentru utilizarea pe termen îndelungat:

Pantoprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei

B12 (ciancobalamină) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu depozite reduse în organism sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă de vitamina B12 în terapia pe termen lung sau dacă se observă apariţia simptomelor clinice.

Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (> 1 an), pot creşte uşor riscul fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10-40%. O parte a acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamină D şi calciu.

La pacienţii trataţi cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum este pantoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost rareori raportată apariţia unei hipomagneziemii severe. În cazul hipomagneziemiei pot apărea simptome grave, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi artimie ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea.

Hipomagneziemia poate duce la hipocalcemie și/sau la hipokaliemie (vezi pct. 4.8). La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia (și hipocalcemia și/sau hipokaliemia asociate cu hipomagneziemie) s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea tratamentului cu IPP.

La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care utilizează IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care determină hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu

IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.

Nolpaza Control conţine sorbitol și sodiu

Acest medicament conține sorbitol 18 mg în fiecare comprimat.

Trebuie luat în considerare efectul aditiv al medicamentelor care conțin sorbitol (sau fructoză) administrate concomitent și aportul de sorbitol (sau fructoză) din alimentație.

Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente cu administrare orală utilizate concomitent.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol de (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat 'fără sodiu'.

Medicamente cu farmacocinetică a absorbției dependentă de pH

Nolpaza Control poate reduce absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric (de exemplu, ketoconazol).

Este contraindicată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității lor (vezi pct 4.5).

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Deşi nu s-au observat interacţiuni între pantoprazol şi fenprocumonă sau warfarină, în studiile clinice de farmacocinetică, în tratamentul concomitent cu aceste substanţe după punerea pe piaţă a medicamentului, s-au raportat câteva cazuri izolate cu modificări ale valorilor INR. Dacă pacientul utilizează anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR după iniţierea şi întreruperea tratamentului cu pantoprazol, precum şi în cazul administrării neregulate de pantoprazol.

Utilizarea concomitentă de doze mari de metotrexat (de exemplu, 300 mg) și inhibitori ai pompei de protoni crește concentrațiile plasmatice ale metotrexatului la unii pacienți. De aceea, dacă este nevoie de doze mari de metotrexat, de exemplu în neoplasm și psoriasis, se poate lua în considerare întreruperea temporară a pantoprazolului.

Alte studii de interacţiune

Pantoprazolul este metabolizat la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.

Studiile de interacţiune cu carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, etanol, glibenclamidă, metoprolol, naproxen, nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au arătat prezenţa unor interacţiuni semnificative clinic. Cu toate acestea, o interacțiune a pantoprazolului cu alte substanțe care sunt metabolizate de către același sistem enzimatic nu poate fi exclusă.

Nu au fost observate interacţiuni la administrarea concomitentă a antiacidelor.

Interacțiuni între medicament și analizele de laborator

Au fost raportate cazuri de rezultate fals pozitive la unele teste de screening din urină pentru tetrahidrocanabinol (THC) la pacienții cărora li s-a administrat pantoprazol. Trebuie avută în vedere o metodă de confirmare alternativă pentru verificarea rezultatelor pozitive.

Nu există date adecvate privind utilizarea de pantoprazol la femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au arătat efecte asupra fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Nolpaza

Control 20 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Pantoprazolul/metaboliții săi au fost identificați în laptele uman. Efectul pantoprazolului asupra nou-născuților/sugarilor nu este cunoscut. Nolpaza Control nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Nu a existat nici o dovadă de afectare a fertilității în urma administrării de pantoprazol în studiile la animale (vezi pct 5.3).

Nolpaza Control nu are sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Totuși, pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

La aproximativ 5 % dintre pacienţi pot fi aşteptate reacţii adverse (RA).

După utilizarea pantoprazolului au fost descrise următoarele reacţii adverse.

În tabelul următor, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă - clasificare MedRA: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/00 şi < 1/100), rare (≥ 1/10 000 şi < 1/00), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1. Reacţiile adverse la pantoprazol în studiile clinice şi perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

Clasă de frecvente necunoscută sisteme de organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie hematologice şi Leucopenie limfatice Pancitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului (inclusiv reacţii imunitar anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemie şi Hiponatremie metabolice şi de creşterea Hipomagnezenutriţie concentraţiilor mie serice ale lipidelor Hipocalcemie1 (trigliceride, Hipokaliemie1 colesterol);

Modificări ale greutăţii corporale

Tulburări Tulburări ale Depresie (şi toate Dezorientare (şi Halucinaţii; psihice somnului simptomele de toate simptomele Confuzie (în agravare asociate) de agravare special la asociate) pacienţii predispuşi, precum şi agravarea acestor simptome în cazul preexistenţei lor)

Tulburări ale Cefalee; Tulburări ale Parestezie sistemului Ameţeală gustului nervos

Tulburări Tulburări de oculare vedere/vedere înceţoşată

Tulburări Polipi ai Diaree; Colită gastrointestinale glandelor greaţă/vărsături; microscopică fundice Distensie (benigni) abdominală şi balonare;

Constipaţie;

Xerostomie;

Durere şi disconfort abdominal

Tulburări Creşterea Nivel ridicat de Leziuni hepatobiliare concentraţiilor bilirubină hepatocelulareenzimelor Icter hepatice Insuficienţă Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

Clasă de frecvente necunoscută sisteme de organe (transaminaze, hepatocelulară γ-GT)

Afecţiuni Eritem cutanat Urticarie; Sindromul cutanate şi ale tranzitor/exante Edem Stevens-ţesutului m angioneurotic Johnson; subcutanat /erupţie Sindromul cutanată; Lyell (NET),

Prurit Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS),

Eritem polimorf;

Fotosensibilitate, Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)

Afecţiuni Fractură de Artralgie; musculo- şold, de Mialgie scheletice şi ale articulaţie ţesutului radiocarpiană conjunctiv sau coloană vertebrală

Tulburări renale Nefrită tubulo-şi urinare interstiţială (NTI) (cu posibilă evoluție la insuficiență renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări Astenie, Creşterea generale şi la fatigabilitate şi temperaturii nivelul locului indispoziţie corporale; de administrare Edem periferic 1Hipocalcemia și/sau hipokaliemia pot fi asociate cu apariția hipomagneziemiei (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.

Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.

Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic, nu se poate recomanda un tratament specific.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.

Pantoprazol este un substitut de benzimidazol care inhibă secreţia acidă gastrică prin acţiunea specifică de blocaj la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.

Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia acidă provocată.

La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar într-un interval de 1 săptămână. Pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Într-o analiză retrospectivă a 17 studii cu 5 960 pacienţi cu boală de reflux gastroesofagian (BRGE) trataţi cu monoterapie cu pantoprazol 20 mg, simptomele asociate cu refluxul acid, cum sunt pirozisul şi regurgitaţia acidă, au fost evaluate utilizând o metodologie standardizată. Studiile selectate trebuiau să conţină înregistrarea a cel puţin unui simptom de reflux acid la interval de 2 săptămâni.

Diagnosticul BRGE în aceste studii s-a bazat pe evaluarea endoscopică, cu excepţia unui studiu în care includerea pacienţilor s-a bazat numai pe simptomatologie.

În aceste studii, procentul de pacienţi care au prezentat vindecare completă a pirozisului după un tratament de 7 zile a fost între 54,0% şi 80,6% în grupul pacienţilor trataţi cu pantoprazol. După o perioadă de tratament de 14 şi 28 zile, vindecarea completă a fost atinsă de 62,9% până la 88,6%, respectiv de 68,1% până la 92,3% dintre pacienţi.

În ceea ce priveşte vindecarea regurgitaţiei acide, au fost obţinute rezultate similare pirozisului. După 7 zile de tratament, procentul pacienţilor cu vindecare completă a regurgitaţiei acide a fost între 61,5% şi 84,4%; după 14 zile de tratament, între 67,7% şi 90,4%, iar după 28 zile de tratament, între 75,2% şi, respectiv, 94,5%.

Pantoprazolul s-a dovedit superior faţă de placebo şi inhibitorii receptorilor H2, precum şi non-inferior faţă de alţi IPP. Rata vindecării simptomelor refluxului acid a fost independentă faţă de stadiul iniţial al

BRGE.

Proprietăţile farmacocinetice nu variază după o doză unică sau după administrare repetată. În intervalul de dozare 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară, atât după administrare orală, cât şi intravenoasă.

Pantoprazolul se absoarbe rapid şi complet după administrare orală. Biodisponibilitatea absolută a comprimatului este de aproximativ 77%. În medie, după aproximativ 2 - 2,5 ore de la administrarea unei doze unice orale de 20 mg (tmax), sunt atinse concentraţiile maxime serice (Cmax) de aproximativ 1-1,5 μg/ml, valori care rămân constante după administrarea unor doze multiple. Aportul concomitant de alimente nu a avut nicio influenţă asupra biodosponibilităţii (ASC sau Cmax), însă a crescut timpul de instalare al acţiunii (tlag).

Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg, iar legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 98%.

Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv la nivel hepatic.

Clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg iar timpul de înjumătăţire prin eliminare (t½) este de aproximativ 1 oră. Au existat câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Datorită legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic şi urinar este desmetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.

Nu este necesară reducerea dozei când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu funcţie renală afectată (inclusiv dializaţi, la care se elimină doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.

Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 3 - 7 ore şi valorile ASC au crescut cu un coeficient de 3-6, concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,3, comparativ cu subiecţii sănătoşi.

Creşterea uşoară a valorilor ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri nu este relevantă clinic.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe termen lung.

În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani (numai într-un singur studiu la şobolan) şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.

La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într-un studiu cu durata de doi ani, s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.

Într-un studiu de reproducere peri-postnatal la șobolan, conceput pentru a evalua dezvoltarea osoasă, au fost observate semne de toxicitate a descendenților (mortalitate, greutate corporală medie mai mică, creștere medie mai mică a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la sfârșitul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari între grupuri și greutățile corporale au avut, de asemenea, o tendință spre reversibilitate după o perioadă de recuperare fără medicamente. Creșterea mortalității a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (până la vârsta de 21 de zile), care se estimează a corespunde sugarilor cu vârsta de până la 2 ani. Relevanța acestei descoperiri pentru populația pediatrică este neclară. Un studiu anterior peri-postnatal la șobolani la doze ceva mai mici nu a găsit efecte adverse la 3 mg/kg în comparație cu o doză mică, de 5 mg/kg, utilizată în acest studiu.

Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.

Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta sarcinii.

Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.

Manitol

Crospovidonă

Carbonat de sodiu

Sorbitol (E420)

Stearat de calciu

Hipromeloză

Povidonă

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fier (E172)

Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%

Talc

Macrogol 6000

Nu este cazul.

5 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al.

Cutie cu un blister din OPA-Al-PVC/Al a 7 comprimate gastrorezistente.

Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

12675/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizației - Noiembrie 2019

Aprilie 2025.