Prospect NOFLAMEN 15mg COMPRIMATE
Indicat în: durere și inflamație
Cale de administrare: orală
Substanța: meloxicam (antiinflamator nesteroidian)
ATC: M01AC06 (Sistemul musculo-scheletic | Produse antiinflamatoare și antireumatice, non-steroidiene | Oxicami)
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Poate afecta rinichii.
Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.
Poate crește riscul de sângerare.
Poate crește riscul de ulcer sau sângerare digestivă.
Meloxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) utilizat pentru a trata durerea și inflamația asociate cu afecțiuni precum osteoartrita, artrita reumatoidă și spondilita anchilozantă. Acționează prin inhibarea enzimelor ciclooxigenaze (COX-1 și COX-2), reducând producția de prostaglandine, substanțe implicate în inflamație, durere și febră.
Meloxicamul este disponibil sub formă de comprimate, capsule sau soluții injectabile și este preferat pentru utilizarea pe termen lung datorită riscului mai scăzut de efecte secundare gastrointestinale comparativ cu alte AINS.
Efectele secundare pot include greață, dureri de stomac, amețeli, diaree sau constipație. În cazuri rare, poate provoca ulcere gastrice, sângerări gastrointestinale sau reacții alergice. Utilizarea pe termen lung poate crește riscul de evenimente cardiovasculare. Este important ca medicamentul să fie administrat conform indicațiilor medicului.
Date generale despre NOFLAMEN 15mg
- Substanța: meloxicam
- Data ultimei liste de medicamente: 01-07-2015
- Codul comercial: W53140001
- Concentrație: 15mg
- Forma farmaceutică: COMPRIMATE
- Cantitate: 10
- Prezentare produs: cutie cu blist opa-al-pvc/al x10 compr
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.
Forme farmaceutice disponibile pentru meloxicam
Concentrațiile disponibile pentru meloxicam
- 15mg
- 15mg/1.5ml
- 15mg/ml
- 7.5mg
Prospect NOFLAMEN 15mg
Conținutul prospectului pentru medicamentul NOFLAMEN 15mg COMPRIMATE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noflamen 7,5 mg comprimate
Noflamen 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Noflamen 7,5 mg
Fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg.
Noflamen 15 mg
Fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:Noflamenm 7,5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine lactoză 14,25 mg (sub formă de lactoză monohidrat).
Noflamen 15 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine lactoză 28,50 mg (sub formă de lactoză monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Noflamen 7,5 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate, cu margini teşite, de culoare galben pal, aproape fără miros, marcate pe o faţă cu 'E 361” şi pe cealaltă faţă cu o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Noflamen 15 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate, cu margini teşite, de culoare galben pal, aproape fără miros, marcate pe o faţă cu 'E 362” şi pe cealaltă faţă cu o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- tratament simptomatic de scurtă durată a exacerbărilor de osteoartroză,
- tratament simptomatic de lungă durată în poliartrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Cantitatea de medicament necesară controlării durerii pacientului şi răspunsul la tratament trebuie reevaluat periodic, mai ales la pacienţii cu osteoartrită.
Exacerbarea artrozei: 7,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi mărită la 15 mg.
Poliartrita reumatoidă: 15 mg pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Spondilita anchilozantă: 15 mg pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
A NU SE DEPĂŞI DOZA DE 15 MG/ZI.
Categorii speciale de pacienţiVârstnici şi pacienţi cu risc crescut de a dezvolta reacţii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza zilnică recomandată în tratamentul de lungă durată pentru poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă la vârstnici este de 7,5 mg. Iniţierea tratamentului la pacienţii cu risc crescut de a dezvolta reacţii adverse trebuie să se facă cu o doză zilnică de 7,5 mg (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2)
La pacienţii dializaţi cu insuficienţă renală severă, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi. Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (adică pacienţi cu clearance-ul creatininei mai mare de 25 ml/min). (Pentru pacienţii nedializaţi cu insuficienţă renală severă vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţiNoflamen este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).
Doza maximă recomandată pentru tratamentul la adolescenţi este de 0,25 mg/kgc.
Mod de administrarePentru administrare orală.
Doza zilnică totală trebuie administrată într-o singură priză. Comprimatele trebuie administrate cu apă sau oricare alt lichid, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- hipersensibilitate la substanţe cu acţiune similară de exemplu AINS, acid acetilsalicilic, Se poate dezvolta sensibilitate încrucişată la acid acetilsalicilic şi la alte AINS.
Meloxicamul nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat semne de astm bronşic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie, ca urmare a administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
- insuficienţă cardiacă severă,
- ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de hemoragie/ulcer gastro-duodenal recurent (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau sângerări),
- hemoragie gastro-intestinală sau perforație în antecedente, determinate de terapia anterioară cu AINS,
- insuficienţă hepatică severă,
- insuficienţă renală severă nedializată,
- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
- trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6)
- hemoragie gastro-intestinală, antecedente de hemoragii cerebrovasculare sau alte tulburări hemoragice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale, prezentate mai jos).
În cazul unui efect terapeutic nesatisfăcător nu este recomandată depăşirea dozei maxime zilnice şi trebuie evitată administrarea concomitentă a Noflamen cu AINS deoarece acest lucru creşte toxicitatea în timp avantajele privind efectul terapeutic nu au fost dovedite.
Trebuie evitată administrarea concomitentă a meloxicamului cu medicamente AINS (inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2).
Meloxicamul nu este recomandat pentru tratamentul durerii acute.
În cazul absenţei efectelor terapeutice după un tratament de câteva zile acesta trebuie reevaluat.
Înaintea tratamentului cu meloxicam trebuie stabilită existenţa esofagitei, gastritei şi/sau ulcerului gastric în antecedente ca şi vindecarea lor. Trebuie acordată atenţie unei eventuale recurenţe la pacienţii trataţi cu meloxicam şi care au prezentat în antecedente aceste afecţiuni.
Efecte gastro-intestinaleSimilar altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam s-au raportat sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, în cazuri rare letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul ulceraţiilor, perforaţiilor sau hemoragiilor gastro-intestinale este mai mare cu creşterea dozei de AINS, la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.
La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu cele mai mici doze disponibile. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare asocierea cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), şi, de asemenea, pentru pacienţii la care se administrează concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente asemănătoare cu risc crescut gastro-intestinal (vezi pct. 4.5 şi cele de mai jos).
Pacienţii cu toxicitate gastro-intestinală în antecedente, în special vârstnicii, trebuie să semnaleze orice simptom abdominal anormal (în special sângerarea gastro-intestinală) în special la începutul tratamentului.
La pacienţii care urmează un tratament concomitent care poate creşte riscul apariţiei ulceraţiilor sau hemoragiilor, cum sunt heparina în tratament curativ sau în geriatrie, anticoagulante, cum este warfarina, sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau acidul acetilsalicilic în doze > 500 mg la o singură administrare, sau ≥ 3 g doză zilnică nu se recomandă asocierea cu meloxicam (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt dacă apare sângerare gastro-intestinală sau perforație
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu tulburări gastro-intestinale în antecedente (colită ulcerativă, boală Crohn), în aceste situaţii putând fi agravate aceste afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Reacții la nivel cardiovascular şi cerebrovascular
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu risc la momentul iniţial şi mai ales la iniţierea tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS inclusiv meloxicam (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală ischemică cardiacă diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate- Au fost raportate reacţii cutanate grave, care pot pune viaţa în pericol, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ) şi necroliză epidermică toxică (NET) la administrarea de meloxicam
- Pacienţii trebuie avertizaţi despre semnele şi simptomele care pot apare şi trebuie strict monitorizaţi în ceea ce priveşte reacţiile cutanate. Riscul cel mai mare de a prezenta SSJ sau NET este în primele săptămâni de tratament.
- Tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt dacă apar semne sau simptome de SSJ sau
NET (cum ar fi erupţie cutanată tranzitorie progresivă adeseori cu pustule sau leziuni pe mucoase).
- Diagnosticarea timpurie şi întreruperea imediată a tratamentului oricărui medicament suspectat a dat cele mai bune rezultate în tratarea SSJ sau NET. Întreruperea urgentă este asociată cu un prognostic mai bun.
- Dacă pacientul a prezentat SSJ sau NET în timpul sau după tratamentul cu meloxicam, tratamentul cu meloxicam nu trebuie niciodată re-început la acești pacienți.
Parametrii funcţiei hepatice şi renaleSimilar cu majoritatea AINS, în timpul tratamentului cu meloxicam, s-au observat, de asemenea, ocazional creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor, creşterea concentraţiei plasmatice de creatinină şi a azotului din uree sau alterări patologice ale altor parametrii ai funcţiei hepatice.
În majoritatea cazurilor, au fost implicate anomalii uşoare şi tranzitorii. Dacă aceste anomalii sunt semnificative sau persistente, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi monitorizaţi parametrii respectivi.
Insuficienţă a funcţiei renale
AINS inhibând efectul de vasodilataţie al prostaglandinelor renale poate induce o insuficienţă a funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. Se recomandă monitorizarea atentă a diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului sau la creşterea dozei la pacienţii care prezintă următorii factori de risc:
- vârstnici
- tratament concomitent cu inhibitori ECA, antagonişti ai angiotensinei II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5)
- hipovolemie (indiferent de cauză)
- insuficienţă cardiacă congestivă
- insuficienţă renală
- sindrom nefrotic
- nefropatie lupică
- disfuncţie hepatică severă (albumina serică <25 g/l sau scorul Child-Pugh ≥10)
În cazuri rare, AINS pot determina nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroză medulară renală sau sindrom nefrotic.
La pacienţii dializaţi datorită stadiului final al insuficienţei renale, doza zilnică de meloxicam nu trebuie să depăşească 7,5 mg. În insuficienţa renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei > 25 ml/min) nu este necesară reducerea dozelor.
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apărea inducerea retenţiei de sodiu, potasiu şi apă şi interferenţa cu efectele natriuretice ale diureticelor. Prin urmare este posibil ca efectul antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive să scadă (vezi pct. 4.5). Ca urmare pot să apară edeme, insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială sau agravarea acestora. De aceea se recomandă monitorizare clinică la pacienţii care prezintă risc (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
HiperkaliemiaHiperkaliemia poate fi favorizată de diabetul zaharat sau tratamentul concomitent cunoscut a determina creşterea kaliemiei (vezi pct. 4.5). În asemenea situaţii, trebuie efectuată monitorizarea regulată a valorilor serice ale potasiului.
Combinație cu pemetrexedLa pacienți cu insuficiență renală ușoară până la moderată, trataţi cu pemetrexed, trebuie întreruptă administrarea de meloxicam timp de cel puțin 5 zile înainte de, în ziua și cel puțin 2 zile după administrarea de pemetrexed (vezi pct 4.5).
Alte atenţionări şi precauţiiReacţiile adverse, deseori, sunt mai greu tolerate de vârstnici, persoane fragile sau slăbite, care, prin urmare, necesită o monitorizare atentă. Similar altor AINS, este necesară precauţie specială la vârstnici, la care funcţia hepatică, renală sau cardiacă este frecvent afectată. Vârstnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la administrarea AINS, în special perforaţii şi hemoragii gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Meloxicam, similar altor AINS, poate masca simptomele unei boli infecţioase subiacente.
Administrarea de meloxicam poate să afecteze fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate (vezi pct. 4.6).
Noflamen 7,5 mg comprimate conţine lactoză 14,25 mg, respectiv Noflamen 15 mg comprimate conţine lactoză 28,50 mg (sub formă de lactoză monohidrat) pe fiecare comprimat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Riscuri legate de hiperkaliemie:Anumite medicamente sau grupuri terapeutice pot produce hiperkaliemie: săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagoniști ai receptorului angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim.
Instalarea hiperkaliemiei poate depinde de existenţa unor factori asociați.
Acest risc este crescut atunci când medicamentele menționate mai sus sunt administrate concomitent cu meloxicam.
Interacţiuni farmacodinamiceAlte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi salicilați inclusiv acid acetilsalicilic:
Administrarea concomitentă cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.4) inclusiv acidul acetilsalicilic în doză >500 mg la o singură administrare, sau ≥3 g pe zi nu este recomandată.
Corticosteroizii (de exemplu glucocorticosteroizii):
Utilizarea concomitentă cu cortocosteroizii necesită precauţii deoarece creşte riscul hemoragiilor şi ulceraţiilor gastro-intestinale.
Anticoagulante sau heparina administrate în geriatrie sau pentru tratament curativ: Creşte considerabil riscul de sângerare, prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro-intestinale. AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă a AINS cu anticoagulante sau heparină administrate în geriatrie sau în tratament curativ nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
În celelalte cazuri (de exemplu doze preventive) de utilizare a heparinei este necesară precauţie din cauza riscului crescut de sângerare.
Este necesară monitorizarea atentă a INR în cazul în care asocierea se dovedeşte imposibil de evitat.
Trombolitice şi medicamente antiplachetare:
Creşte riscul de sângerare datorită inhibării funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro-intestinale.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):Creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală.
Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi a medicamentelor antihipertensive. În cazul unor pacienţi cu funcţie renală compromisă (pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă cu inhibitori ECA sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II sau cu agenţi care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare a funcţiei renale, inclusiv o insuficienţă renală acută, care în mod normal este reversibilă. De aceea combinaţia trebuie administrată cu precauţie, mai ales la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent, şi periodic în timpul tratamentului (vezi şi pct. 4.4).
Alte medicamente antihipertensive (beta-blocante):
Datorită inhibării prostaglandinelor cu efect vasodilatator poate să apară o scădere a efectului antihipertensiv.
Inhibitori ai calcineurinei (ciclosporina, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi crescută de AINS prin efecte mediate de prostaglandinele renale. Este necesară monitorizarea funcţiei renale pe parcursul tratamentului asociat. Se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale mai ales la vârstnici.
Deferasirox:Administrarea concomitentă de meloxicam cu deferasirox pot crește riscul de reacții adverse gastro-intestinale. Se recomandă prudență la asocierea acestor medicamente.
Interacţiuni farmacocinetice: acţiunea meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente:
Litiu:La administrarea de AINS au fost raportate creşteri ale valorilor litiului în sânge (prin scăderea excreţiei renale a litiului), valori care pot deveni toxice. Nu este reocmandată utilizarea concomitentă a litiului cu AINS (vezi pct. 4.4). Dacă combinaţia este absolut necesară concentraţia plasmatică a litiului trebuie atent monitorizată în timpul iniţierii, ajustării şi întreruperii tratamentului cu meloxicam.
Metotrexat:AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului astfel crescând concentraţia plasmatică a metotrexatului. De aceea nu se recomandă administrarea concomitentă a AINS la pacienţii care primesc doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg/săptămână) (vezi pct. 4.4).
Riscul interacţiunii AINS cu metotrexatul trebuie luat în considerare şi la pacienţii care primesc doze mai mici de metotrexat, mai ales la cei cu insuficienţă renală. Dacă aceste medicamente sunt utilizate în asociere, este necesară o monitorizare atentă a hemoleucogramei şi a funcţiei renale. Se recomandă precauţie şi în cazul administrării AINS şi metotrexatului la interval de mai puţin de 3 zile, caz în care concentraţia plasmatică a metotrexatului poate să crească ducând la creşterea toxicităţii.
Deşi farmacocinetica metotrexatului (15 mg/săptămână) nu a fost semnificativ afectată de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie luată în consideraţie o creştere a toxicităţii hematologice a metotrexatului de către tratamentul cu medicamente AINS (vezi mai sus), (vezi pct. 4.8).
Pemetrexed:La administrarea concomitentă de meloxicam cu pemetrexed la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance al creatininei 45-79 ml/min), administrarea de meloxicam trebuie întreruptă timp de 5 zile înainte, în ziua și 2 zile după administrarea de pemetrexed. Dacă este necesară combinația de meloxicam cu pemetrexed, pacienții trebuie monitorizați cu atenție, mai ales pentru mielosupresie și reacțiile adverse gastro-intestinale. Nu este recomandată administrarea concomitentă de meloxicam cu pemetrexed la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 45 ml/min).
La pacienții cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 80 ml/min), dozele de 15 mg meloxicam pot scădea eliminarea pemetrexedului și, în consecință, crește apariția evenimentelor adverse ale pemetrexedului. Prin urmare, se recomandă prudență când se administrează 15 mg meloxicam concomitent cu pemetrexed la pacienții cu funcție normală (clearance al creatininei ≥ 80 ml/min).
Interacţiuni farmacocinetice: efectele altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului:
Colestiramina:Prin întreruperea circulaţiei enterohepatice a meloxicamului colestiramina accelerează eliminarea meloxicamului astfel încât clearance-ul meloxicamului creşte cu 50% și timpul de înjumătăţire scade la 13±3 ore. Această interacţiune are semnificaţie clinică.
Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic la administrarea concomitentă cu antiacide, cimetidină şi digoxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi malformaţii cardiace şi gastroschisis după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului.
Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animale care au primit inhibitori ai sintezei de prostaglandine în perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Nu se recomandă administrarea meloxicamului în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă se administrează meloxicam unei femei în perioada fertilă sau în perioada trimestrului unu sau doi de sarcină, doza trebuie să fie cea mai mică posibil şi durata tratamentului cea mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune -
* fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidroamnios;
*mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar la doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine ducând la încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, meloxicamul este contraindicat în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
AlăptareaCu toate că nu există experienţă specifică pentru meloxicam, se cunoaşte că AINS trec în laptele matern. Prin urmare, nu este recomandată administrarea la femeile care alăptează.
FertilitateaUtilizarea de meloxicam, la fel ca orice medicament cunoscut pentru inhibarea ciclo-oxigenazei /sinteza prostaglandinei, poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau sunt în curs de investigare pentru infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii specifice privind efectele meloxicamului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi luând în considerare profilul farmacodinamic şi reacţiile adverse raportate, meloxicamul nu afectează sau are o influenţă neglijabilă asupra abilităţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utillaje. Totuşi, când apar reacţii adverse ca tulburări vizuale sau somnolenţă, vertij sau alte tulburări ale sistemului nervos central nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
a) Prezentare generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Cele mai frecvente reacţii adverse au fost de natură gastro-intestinală. Pot să apară ulcer peptic, perforaţie sau sângerări gastro-intestinale, uneori cu sfârşit letal mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipație, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatite ulcerative, exacerbarea colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecventă a fost observată gastrita.
Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS): sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) (vezi pct 4.4).
Frecvenţa evenimentelor adverse de mai jos are la bază datele obţinute în 27 studii clinice, cu o durată a tratamentului de 14 zile. Informaţia are la bază studii clinice care au inclus 15197 pacienţi trataţi zilnic cu doze orale de 7,5 mg sau 15 mg meloxicam comprimate sau capsule pe o perioadă de până la un an.
Sunt incluse şi reacţiile raportate după punerea pe piaţă a produsului.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
b) Tabelul reacţiilor adverseTulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: perturbarea numărului de celule sanguine (inclusiv numărul diferenţial al celulelor albe), leucopenie, trombocitopenie
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză (vezi pct. c)
Tulburări ale sistemului imunitarMai puţin frecvente: reacţii alergice altele decât reacţiile anafilactice sau anafilactoide
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, reacţii anafilactoide
Tulburări psihiceRare: Modificări ale dispoziţiei, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: ameţeli, somnolenţă
Tulburări oculareRare: tulburări vizuale inclusiv vedere înceţoşată; conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:Rare: palpitaţii
A fost raportată insuficienţă cardiacă asociată tratamentului cu AINS.
Tulburări vasculareMai puţin frecvente: creşterea tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4), hiperemie facială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleRare: precipitarea unei crize de astm bronşic a fost raportată la anumite persoane în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS
Tulburări gastro-intestinaleFoarte frecvente: tulburări gastro-intestinale ca de exemplu dispepsie, greaţă, vărsături, durere abdominală, constipaţie, flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: Hemoragie gastro-intestinală ocultă sau evidentă macroscopic, stomatită, gastrită, eructaţie
Rare: colită, ulcer gastroduodenal, esofagită
Foarte rare: perforaţie gastro-intestinală
Cu frecvență necunoscută pancreatită
Pot apărea, în special la vârstnici, ulcere gastro-duodenale, perforaţie sau sângerare gastro-intestinală, uneori letale (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliareMai puţin frecvente: modificări ale testelor funcţiei hepatice (creşterea valorilor transaminazelor sau bilirubinei)
Foarte rare: Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente: edem angioneurotic, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: urticarie şi reacţii adverse cutanate severe (RACS): sindrom
Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET)
Foarte rare: reacţii cutanate veziculoase, eritem polimorf
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale căilor urinare:Mai puţin frecvente: retenţie de sodiu şi apă, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5), teste ale funcţiei renale anormale (creşterea valorilor creatininei şi/sau ureei plasmatice)
Foarte rare: insuficienţă renală acută mai ales la pacienţii care prezintă factori de risc (vezi pct. 4.4)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente : edem inclusiv edem al membrelor inferioare c) Informaţii privind reacţiile adverse grave şi/sau frecvente individuale
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză la pacienţii trataţi cu meloxicam şi alte medicamente cu potenţial mielotoxic (vezi pct. 4.5) d) Reacţii adverse care nu au fost relaţionate încă cu acest medicament, dar care sunt în general acceptate ca fiind atribuite altor medicamente din clasă
Lezarea organică renală ca rezultat al unei insuficienţe renale acute : au fost raportate foarte rare cazuri de nefrită interstiţială, necroză tubulară, sindrom nefrotic şi necroză papilară (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele datorate unui supradozaj cu AINS sunt, în general, limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică, care sunt, în general, reversibile în urma unui tratament suportiv. Poate să apară hemoragia gastro-intestinală. Intoxicaţia severă poate determina hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, depresie respiratorie, comă, convulsii, colaps cardiovascular şi stop cardiac. Reacţii anafilactoide au fost raportate la administrarea unor doze terapeutice de AINS şi pot apărea ca urmare a unui supradozaj.
Ca urmare a supradozajului cu AINS pacienţilor trebuie să li se aplice un tratament simptomatic şi de susţinere. Aşa cum s-a demonstrat într-un studiu clinic eliminarea meloxicam poate fi accelerată prin administrare orală de 4 g colestiramină de trei ori pe zi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene-Oxicami
Codul ATC: M01AC06
Meloxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor cu proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice.
Activitatea antiinflamatoare a meloxicamului a fost demonstrată în modelele experimentale standard de inflamaţie. Similar altor AINS mecanismul de acţiune un este cunoscut.
Totuşi există cel puţin un mecanism de acţiune comun (inclusiv meloxicam): inhibarea biosintezei prostaglandinelor cunoscute ca mediatori ai inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, biodisponibilitatea fiind de 90% după administrare orală (capsule). Comprimatele, suspensia orală şi capsulele sunt bioechivalente.
După administrarea unei doze unice de un comprimat meloxicam, valorile mediane ale concentraţiei plasmatice maxime au fost atinse în mai puţin de 2 ore pentru suspensie şi în mai puţin de 5-6 ore pentru formele orale solide (capsule şi comprimate).
După administrarea de doze multiple concentraţia la starea de echilibru poate fi atinsă în decurs de 3 până la 5 zile de tratament. Administrarea zilnică în doză unică duce la o medie a concentraţiilor plasmatice ale medicamentului cu fluctuaţii relativ mici între concentraţiile maxime şi cele minime (concentraţiile atinse înainte de administrarea dozei următoare), variind între 0,4 - 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv între 0,8 - 2,0 μg/ml pentru doze de 15 mg (Cmin respectiv Cmax la starea de echilibru).
Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime la starea de echilibru a fost atinsă în mai puţin de cinci până la șase ore pentru comprimat, capsulă și respectiv suspensie orală. Absorbţia meloxicamului după administrare orală nu este modificată prin administrarea concomitentă de alimente sau după utilizarea de antiacide anorganice.
DistribuţieMeloxicamul este foarte puternic legat de proteinele plasmatice, în special de albumină.
Meloxicamul trece bine în lichidul sinovial, atingând concentraţii cu valori de aproximativ jumătate din cele plasmatice.
Volumul de distribuţie plasmatică este mic, de exemplu aproximativ 11 l după administrare i.m sau i.v. şi arată o variaţie interindividuală de 30 - 40%. Volumul de distribuţie după administrarea de doze multiple de meloxicam administrate oral (7,5 mg şi 15 mg) este de aproximativ 16 l, cu coeficienţii de variaţie variind între 11- 32%.
MetabolizareMeloxicamul suferă biotransformare hepatică extensivă. Au fost identificaţi în urină patru metaboliţi diferiţi, care sunt toţi inactivi din punct de vedere farmacodinamic.
Principalul metabolit, 5’-carboximeloxicam (60% din doză), este format prin oxidarea unui metabolit intermediar, 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, într-o proporţie mai mică (9% din doză). Studiile in vitro arată că izoenzima CYP 2C9 joacă un rol important în această cale metabolică, cu o contribuţie minoră din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea peroxidazică a enzimelor este probabil responsabilă pentru alţi doi metaboliţi, care reprezintă 16%, respectiv 4 % din doza administrată.
EliminareMeloxicamul este excretat predominant sub formă de metaboliţi şi apar în proporţii egale în urină şi materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată nemodificată prin materiile fecale, în timp ce prin urină se excretă numai urme ale compusului părinte.
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare variază între 13 şi 25 ore după administrare orală, i.m. şi i.v. Valoarile medii ale clearance-ului plasmatic total sunt între 7 - 12 ml/min după administrare orală, intravenoasă sau rectală.
Linearitate/non-linearitateMeloxicamul prezintă o linearitate farmacocinetică la dozele terapeutice de 7,5 mg respectiv 15 mg după administrarea pe cale orală sau intramusculară.
Populaţii specialeInsuficienţă hepatică/renală
Atât insuficienţa hepatică, cât şi insuficienţa renală uşoară sau moderată nu influenţează farmacocinetica meloxicamului. Subiecţii cu insuficienţă renală moderată prezintă un clearance total al medicamentului semnificativ mai mare. În cazul insuficienţei renale terminale creşterea volumului de distribuţie poate duce la concentraţii mari de meloxicam liber şi de aceea nu trebuie depăşită doza de 7,5 mg (vezi pct. 4.2)
Vârstnici:Pacienţii vârstnici bărbaţi au prezentat valori similare ale parametrilor farmacologici comparativ cu cele ale pacienţilor tineri de sex masculin. Pacienţii vârstnici de sex feminin au prezentat valori mai mari ale ASC de eliminare şi ale timpilor de înjumătăţire plasmatică, comparativ cu cele ale pacienţilor tineri de ambele sexe. Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este mai mică la pacienţii vârstnici faţă de cea raportată la pacienţii mai tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice, profilul toxicologic al meloxicamului a fost identic cu cel al AINS: au fost observate la doze mari în timpul administrării cronice la 2 specii de animale, necroză papilară renală, ulcerații şi eroziuni gastro-intestinale.
Studii asupra funcţiei de reproducere la şobolan au demonstrat o scădere a ovulaţiei şi inhibarea implantării şi efecte embriotoxice (creşterea resorbţiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg şi mai mari.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri nu au pus în evidenţă o teratogenitate până la doze de 4 mg/kgc la şobolani şi 80 mg/kgc la iepuri. Nivelul dozelor administrate a depăşit dozele clinice pentru om (7,5 mg -15 mg pe zi) de 10 până la 5 ori raportat la mg/kgc (persoane de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfârşitul gestaţiei caracteristică tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandină.
Nu au fost puse în evidenţă efecte mutagene, atât în studiile in vitro cât şi in vivo.
Nu s-a evidenţiat niciun risc carcinogen la şobolan și șoarece la doze cu mult mai mari decât cele utilizate clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă K-25
Citrat de sodiu dihidrat
Crospovidonă tip B
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 sau 20 comprimate în blister din OPA-Al-PVC//Al
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2017