NOACID 40mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Noacid 40 mg comprimate gastro-rezistente

Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat 45,15 mg).

Fiecare comprimat gastro-rezistent conţine maltitol 76,85 mg şi lecitină din soia 0,69 mg (vezi pct. 4.4)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastro-rezistent

Comprimate gastro-rezistente ovale, de culoare galbenă. Lungimea comprimatului este de 10,3 mm și diametrul este de 5,5 mm.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

- Esofagită de reflux

- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic adecvat la pacienţi cu ulcere asociate cu H. pylori.

- Ulcer gastric şi duodenal.

- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În unele cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de

Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea esofagitei de reflux, de obicei, este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.

La pacienţii cu ulcer gastric şi duodenal, care prezintă H. pylori, eradicarea microbului se poate realiza cu ajutorul unei terapii asociate. Trebuie luate în considerare ghidurile locale oficiale (de exemplu recomandările naţionale) privitor la rezistenţa bacteriană şi la utilizarea şi prescripţia adecvată a antibioticelor. În funcţie de nivelul de rezistenţă, pentru eradicarea infecţiilor cu H. pylori pot fi recomandate următoarele asocieri:

a) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi b) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi + claritromicină 250 - 500 mg, de două ori pe zi c) un comprimat de Noacid 40 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1000 mg, de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg (sau tinidazol 500 mg), de două ori pe zi

În terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Noacid 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară. Terapia asociată se aplică, în general, timp de 7 zile şi poate fi prelungită timp de alte 7 zile, până la o durată totală de maxim două săptămâni. Dacă, pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie consultate recomandările privind dozele pentru ulcerele duodenale şi gastrice.

Dacă terapia asociată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă pacientul nu prezintă infecţie cu H. pylori, pentru monoterapia cu Noacid 40 mg se aplică următoarele indicaţii:

Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului gastric de obicei este necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni.

Un comprimat de Noacid 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (creştere la 2 comprimate de Noacid 40 mg pe zi) în special atunci când pacientul nu a răspuns la alt tratament. Pentru tratarea ulcerului duodenal de obicei este necesară o perioadă de 2 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, vindecarea are loc de obicei în termen de alte 2 săptămâni.

Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice

Pentru tratarea pe termen lung a sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecțiuni hipersecretorii patologice pacienţii trebuie să inițieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de Noacid 40 mg).

Ulterior, titrarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de necesităţi, utilizându-se ca reper măsurătorile secreţiilor de acid gastric. În cazul dozelor zilnice de peste 80 mg, acestea trebuie divizate si administrate în două doze în fiecare zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la peste 160 mg de pantoprazol, dar aceasta nu trebuie aplicată pe perioade mai lungi decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.

Durata tratamentului în cazul sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecțiuni hipersecretorii patologice nu este limitată şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.

Siguranţa şi eficacitatea Noacid 40 mg la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite încă. Noacid 40 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (un comprimat de 20 mg pantoprazol). Noacid 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul asociat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată spre severă, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Noacid 40 mg în tratamentul asociat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Noacid 40 mg nu trebuie utilizat în tratamentul asociat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă renală, pentru că nu există date curente de eficacitate şi siguranţă despre Noacid 40 mg în tratamentul asociat la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi cu benzimidazol, la ulei de soia sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la oricare dintre asocieri.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care valorile enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).

Tratament asociat

În cazul tratamentului asociat trebuie studiat rezumatul caracteristicilor produsului al respectivului medicament.

Malignitate gastrică

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele unei malignități gastrice și poate întârzia punerea diagnosticului.

La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul gastric, trebuie exclus caracterul malign.

Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.

Creșterea nivelului de Cromogranin A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Noacid 40 mg trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de măsurarea CgA (vezi pct.5.1). Dacă nivelele de CgA și gastrină nu au revenit la valorile de referință după determinarea inițială, determinările trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Administrare concomitentă cu inhibitori de protează anti-HIV

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează utilizați în tratamentul HIV cum este atazanavirul, pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, conduce la o scădere semnificativă a biodisponibilității (vezi pct.4.5).

La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecțiuni hipersecretorii patologice care necesită tratament pe termen lung, pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.

În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.

Inhibitorii de pompă de protoni, în special atunci când sunt utilizaţi în doze mari şi în tratament de lungă durată (>1 an) pot să crească în mod moderat riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturilor mâinilor sau coloanei vertebrale, mai ales la pacienţii vârstnici sau în prezenţa unor factori de risc. Studiile observaţionale au sugerat faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40 %. Creşterea acestui risc poate fi datorată şi altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie monitorizaţi conform ghidurilor clinice în vigoare şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamina D şi calciu.

A fost raportată o hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum este şi pantoprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni sau în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestări grave ale hipomagneziemiei cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară dar debutul poate fi insidios şi simptomele pot fi ignorate. La majoritatea pacienţilor hipomagneziemia este ameliorată după aport de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.

Trebuie luate în considerare măsuri medicale adecvate prin măsurarea concentraţiei de magneziu înainte de inițierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul administrării la pacienţii la care se prevede un tratament de lungă durată cu IPP sau la care se asociază şi digoxină sau alte medicamente care pot provoca hipomagneziemie.

Tratamentul cu Noacid 40 mg poate conduce la o ușoară creștere a riscului de infecție gastrointestinală cauzată de bacterii cum sunt Salmonella și Campylobacter sau C. difficile.

Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Noacid 40 mg poate conduce la un risc uşor crescut de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii cum sunt Salmonella și Campylobacter.

Acest medicament conţine lecitină din soia. Utilizarea acestui medicament este interzisă în cazul pacienţilor alergici la alune sau soia (vezi pct. 4.3).

Acest medicament conţine maltitol.

Pacienţii cu afecțiuni ereditare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Medicamente cu farmacocinetica absorbției dependentă de pH

Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera absorbţia altor medicamente a căror biodisponibilitate la administrarea orală este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice azolice cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinibul.

Inhibitori de protează anti-HIV

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează anti-HIV cum este atazanavirul a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul intragastric nu este recomandată din cauza reducerii semnificative a biodisponiobilității acestora (vezi pct. 4.4).

Dacă administrarea concomitentă de inhibitori de protează anti-HIV cu inhibitori de pompă de protoni este considerată absolut necesară, este recomandată o monitorizare strictă (de exemplu nivelul viral). Nu trebuie depășită doza zilnică de 20 mg pantoprazol. Doza de inhibitori de protează anti-HIV poate necesita ajustări.

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau valoarea INR. Totuși, au fost raportate cazuri de creștere a valorii INR și timpului de protrombină la pacienții care au primit IPP concomitent cu warfarină sau fenprocumonă.

Creșterea valorii INR și a timpului de protrombină poate conduce la sângerări anormale și chiar la deces.

Pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă trebuie monitorizați în ceea ce privește creșterea valorii INR și a timpului de protrombină.

La unii pacienți s-a raportat o creștere a concentrației plasmatice de metotrexat la administrarea concomitentă de inhibitori de pompă de protoni cu doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg). De aceea, în cazurile în care este necesară administrarea unor doze mari de metotrexat, de exemplu în cancer și psoriazis, poate fi luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu pantoprazol.

Alte studii de interacţiune

Pantoprazolul este metabolizat, în mare parte, la nivel hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.

Totuşi, nu poate fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe care sunt metabolizate de acelaşi sistem enzimatic.

Rezultatele unei serii de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este etanolul) sau nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.

Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.

Au fost, de asemenea, realizate studii de interacţiuni la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de interacţiuni clinice relevante.

Inhibitori ai CYP2C19 cum sunt fluvoxamina pot crește expunerea sistemică la pantoprazol. La pacienții care primesc tratament de lungă durată cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficiență hepatică poate fi luată în considerare o reducere a dozei.

Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 și CYP3A4 cum sunt rifampicina și sunătoarea (Hypericum perforatum) pot scădea concentrația plasmatică a IPP care sunt metabolizați prin intermediul acestui sistem enzimatic.

Există date reduse privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide (între 300-1000 rezultate la gravide) care nu indică o toxicitate feto/neonatală în ceea ce privește apariția de malformații.

Studiile efectuate la animale au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3).

Ca o măsură de precauție este de preferat evitarea utilizării Noacid 40 mg în timpul sarcinii.

Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. Nu există informații suficiente în ceea ce privește trecerea pantoprazolului în laptele matern la om, dar a fost raportată excreţia în laptele matern uman. Nu poate fi exclus riscul asupra nou născutului/sugarului. De aceea, o decizie cu privire la continuarea /întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Noacid 40 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei cu Noacid 40 mg pentru mamă.

În urma studiilor efectuate la animale nu a existat nicio evidență a afectării fertilităţii după administrarea de pantoprazol (vezi pct. 5.3).

Pantoprazolul nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse la medicament cum sunt senzaţie de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă prezintă aceste simptome, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente

RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în funcţie de clasificarea MedRA:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă 'necunoscută”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară punerii pe piaţă.

Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

Frecvenţă frecvente necunoscută

Clasă de sisteme și organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie; hematologic Leucopenie; e şi limfatice Pancitopenie

Tulburări ale Hipersensibilitat sistemului e imunitar (inclusiv reacţii anafilactice şi şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemie şi Hiponatremie metabolice şi creşteri ale Hipomagneziemde concentrației de ie (vezi pct. 4.4) nutriţie lipide Hipocalcemie (trigliceride, asociată cu colesterol); hipomagneziemi

Modificări e; Hipokaliemie ponderale

Tulburări Tulburări ale Depresie (şi toate Dezorientare (şi Halucinaţii; psihice somnului simptomele de toate simptomele Confuzie (în agravare de agravare special la asociate) asociate) pacienţii predispuşi, precum şi agravarea acestor simptome în cazul preexistenţei lor)

Tulburări ale Cefalee; Disgeuzie Parestezie sistemului Ameţeli nervos

Tulburări Tulburări de oculare vedere/vedere înceţoşată

Tulburări Polipi ai Diaree; gastro- glandelor Greaţă/vărsăturiintestinale fundice ; (benigni) Distensie abdominală şi balonare;

Constipaţie;

Xerostomie;

Durere şi disconfort în zona abdominală

Tulburări Valori crescute Valori crescute Leziuni hepatobiliare ale ale hepatocelulare; enzimelor bilirubinei Icter; hepatice Insuficienţă (transaminaze, hepatocelulară γ-

GT)

Afecţiuni Erupții cutanate Urticarie; Sindrom cutanate şi tranzitorii/Angioedem Stevens-ale ţesutului exantem/Johnson; subcutanat erupţii; Prurit sindrom Lyell;

Eritem poliform;

Tulburări Fracturi la Artralgie; Spasm muscular musculo- nivelul şoldului, Mialgie ca urmare a scheletice şi încheieturii dezechilibrelor ale ţesutului mâinilor sau electrolitice conjunctiv coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)

Tulburări Nefrită renale şi ale interstiţială căilor urinare (cu posibilă evoluție spre insuficiență renală)

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări Astenie, Creştere a generale şi la fatigabilitate şi temperaturii nivelul indispoziţie corporale; Edem locului de periferic administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.

Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.

Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există recomandări terapeutice specifice.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări legate de aciditate, Medicamente pentru ulcer peptic și boală de reflux gastro-esofagian (BRGE), inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02

Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.

Pantoprazolul este transformat în forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima

ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă.

Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă, distal de nivelul receptorului celular, substanţa poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină).

Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinemiei, în condiţii de repaus alimentar, cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În majoritatea cazurilor de tratament de scurtă durată, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În majoritatea cazurilor de tratament de lungă durată, valorile gastrinemiei se dublează. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr mic de cazuri de tratament de lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate la animale (vezi pct. 5.3.).

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretoare, concentrația plasmatică a gastrinei crește ca răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea crește nivelul CgA datorită scăderii acidității gastrice.

Creșterea nivelelor de CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine.

Dovezile publicate până în prezent sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu o perioadă cuprinsă între 5 zile-2 săptămâni înainte de determinările CgA. Acest lucru este necesar pentru a permite nivelelor crescute de CgA determinate de tratamentul cu IPP să revină la valorile de referință.

Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol mai mare de un an, în ceea ce priveşte parametrii endocrini ai tiroidei, conform rezultatelor din studiile la animale.

Pantoprazolul este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se obţin la circa 2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.

Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate.

S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr-un comprimat este de aproximativ 77 %.

Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de absorbţie.

Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.

Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire plasmatică al eliminării nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).

Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.

În intervalul de administrare al dozelor cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă

Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică completă). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au influențat administrarea dozelor de pantoprazol.

Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.

Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într-o proporţie moderată (2 - 3h), eliminarea este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.

Cu toate că, pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică cresc până la 7 - 9 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea relevantă din punct de vedere clinic.

După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.

După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate corporală. Valoarea AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan în timpul tratamentului cronic.

În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate ratei înalte de metabolizare hepatică a pantoprazolului.

La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.

În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul dozelor de peste 5 mg/kg.

Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogene.

S-a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei.

Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută cu puţin înainte de naştere.

Nucleu maltitol (E 965) crospovidonă tip B carmeloză sodică carbonat de sodiu anhidru stearat de calciu

Film alcool polivinilic talc dioxid de titan (E 171) macrogol 3350 lecitină din soia oxid galben de fer (E 172) carbonat de sodiu anhidru copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) citrat de trietil

Nu este cazul.

3 ani

După prima deschidere a flaconului: 3 luni

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

Cutie cu blistere Al/Al a 7, 14 sau 28 comprimate gastrorezistente

Flacon din PEÎD cu capac din PP şi desicant, a 7, 14, 28 comprimate gastrorezistente

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

EGIS Pharmaceuticals PLC

Keresztúri út 30-38, 1106-Budapesta

Ungaria

7937/2015/01-06

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2015

Februarie 2018