NEXIUM 10mg granule gastrorezistente pentru suspensie orală prospect medicament

Nexium 10 mg granule gastrorezistente pentru suspensie orală, plic

Fiecare plic conţine: esomeprazol 10 mg (sub formă de magneziu trihidrat).

Fiecare plic conține 6,8 mg sucroză şi 2,8 g glucoză.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Granule gastrorezistente pentru suspensie orală, plic.

Granule fine de culoare galben-pal. Pot fi vizibile şi granule brune.

Nexium suspensie orală este indicat pentru:

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 ani.

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)  tratamentul esofagitei erozive de reflux diagnosticată endoscopic  tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)

Copii cu vârsta peste 4 ani

În combinaţie cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori

Adulți și adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

În ceea ce priveşte indicaţiile pentru pacienţii cu vârsta peste 12 ani, recomandările sunt făcute în

Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru comprimatele gastrorezistente de Nexium.

Nexium suspensie orală poate fi de asemenea, utilizat de pacienţii care au dificultăţi la înghiţirea comprimatelor gastrorezistente de Nexium în formă dispersată.

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 ani cu greutate ≥ 10 kg

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)  Tratamentul esofagitei erozive de reflux diagnosticată endoscopic

Greutate ≥ 10 - < 20 kg: 10 mg o dată pe zi timp de 8 săptămâni.

Greutate ≥ 20 kg: 10 mg sau 20 mg o dată pe zi timp de 8 săptămâni.

 Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 10 mg o dată pe zi timp de 8 săptămâni.

Dozele peste 1 mg/kg zi nu au fost studiate.

Copii cu vârsta peste 4 ani

Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori

Când se selectează terapia combinată adecvată, trebuie să se ţină cont de recomandările ghidurilor oficiale naţionale, regionale şi locale referitoare la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi tratamentul adecvat cu agenţi antibacterieni.

Tratamentul trebuie monitorizat de un specialist.

Dozajul recomandat este:

Greutate Dozare < 30 kg Combinaţie cu două antibiotice: Nexium 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg greutate corporală şi claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală toate sunt administrate împreună, de două ori pe zi, timp de o săptămână.

30 - 40 kg Combinaţie cu două antibiotice: Nexium 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală toate sunt administrate împreună, de două ori pe zi, timp de o săptămână.

> 40 kg Combinaţie cu două antibiotice: Nexium 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, toate sunt administrate împreună, de două ori pe zi, timp de o săptămână.

Copii cu vârsta sub 1 an

Experienţa tratamentului cu esomeprazol la copii cu vârsta sub 1 an este limitată şi tratamentul nu este astfel recomandat (vezi pct. 5.1).

În ceea ce priveşte dozele la pacienţii cu vârsta peste 12 ani, recomandările sunt făcute în Rezumatul

Caracteristicilor Produsului pentru comprimatele gastrorezistente de Nexium.

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. Din cauza experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu precauţie (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru pacienţii cu vârsta ≥ 12 ani cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg

Nexium. Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 1-11 ani cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită doza maximă de 10 mg (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Pentru o doză de 10 mg, se va goli conţinutul unui plic de 10 mg într-un pahar care conţine 15 ml apă.

Pentru o doză de 20 mg, se va goli conţinutul a două plicuri de 10 mg într-un pahar care conţine 30 ml apă. A nu se utiliza apă carbogazoasă. Se amestecă bine conţinutul până la dispersarea granulelor şi se lasă timp de câteva minute pentru a se îngroşa. Se amestecă din nou şi se bea în 30 minute. Granulele nu trebuie mestecate sau zdrobite. Se clăteşte cu 15 ml apă pentru a utiliza toate granulele.

În cazul pacienţilor care au sonde nazo-gastrice sau sonde gastrice: vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni privind prepararea şi administrarea.

Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă, la substituenţii benzimidazolilor sau la oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1.

Esomeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) sau dacă se suspectează sau se confirmă prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus un proces malign, deoarece tratamentul cu Nexium poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.

Utilizare timp îndelungat

Pacienţii trataţi timp îndelungat (în special cei trataţi mai mult de un an) trebuie ţinuţi sub supraveghere regulată. Tratamentul de lungă durată este indicat la adulţi şi adolescenţi (în vârstă de 12 ani sau mai mult, vezi pct. 4.1).

Pacienţii care primesc tratament la nevoie trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele lor îşi modifică caracterul. Tratamentul la nevoie nu a fost investigat la copii şi, de aceea, nu este recomandat la acest grup de pacienţi.

Eradicarea Helicobacter Pylori

Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere interacțiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent al enzimei

CYP3A4 și contraindicațiile și interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienții tratați concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea

CYP3A4, cum este cisaprida.

Infecții gastrointestinale

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina un risc ușor crescut de infecții gastro-intestinale cum ar fi Salmonella și Campylobacter (vezi pct. 5.1).

Absorbţia vitaminei B12

Esomeprazol, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare la pacienţii cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei B12 în terapia pe termen lung.

Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este esomeprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să apară manifestari severe de hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare determinarea valorilor magneziului înainte de inițierea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).

Riscul de fracturi

Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, radio-carpiană şi de coloană vertebrală, mai ales la pacienţii vârstnici sau cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, creşterea riscului de fractură este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS) Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociaţi cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, şi dacă acestea sunt însoţite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătăţii trebuie să ia în considerare oprirea administrării Nexium 10 mg, granule gastro-rezistente. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate creşte riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Combinații cu alte medicamente

Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg esomeprazol nu trebuie depăşită.

Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol, potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19 ar trebui luat în considerare. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi eomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea de esomeprazol şi clopidogrel ar trebui să fie evitată.

Atunci când esomeprazolul este prescris pentru utilizare la nevoie, trebuie luate în considerare implicaţiile privind interacţiunile cu alte medicamente, din cauza fluctuaţiei concentraţiilor plasmatice ale esomeprazolului(vezi pct. 4.5).

Zahăr și glucoză

Acest medicament conţine zahăr şi glucoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu esomeprazol trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Efectele esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente

Inhibitori ai proteazei

S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.

Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a

ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg fără administrare de omeprazol 20 mg. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o dată pe zi) a redus valoarea medie a ASC , Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36-39% şi valoarea medie a ASC, Cmax şi

Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92. Din cauza efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprezolului şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct 4.4) nu este recomandată şi cu nelfinavir (vezi pct 4.3) este contraindicată.

Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) și amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg nu a avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).

Atunci când s-a administrat împreună cu IPP, a fost raportată o creştere a nivelurilor de metotrexat la unii pacienţi. Când metotrexatul se administrează în doze mari, poate fi luată în considerare o întrerupere temporară a esomeprazolului.

Administrarea concomitentă de esomeprazol a determinat creșterea concentrațiilor plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.

Medicamente cu absorbţie dependentă de pH

Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (IPP), poate determina scăderea sau creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie dependentă de pH-ul gastric. Similar altor medicamente care scad aciditatea intergastrică, absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi dioxină la indivizii sănătoși, a determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost rareori raporată. Cu toate acestea, trebuie acordată precauţie când esomeprazolul este administrat în doze ridicate la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie întărită.

Medicamente metabolizate de către CYP2C19

Esomeprazolul inhibă CYP2C19, principala enzimă care metabolizează esomeprazolul. Astfel, când esomeprazolul este asociat cu alte medicamente care sunt metabolizate de către CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină etc., concentraţia plasmatică a acestor medicamente poate fi crescută şi poate fi necesară reducerea dozelor. Acest lucru trebuie luat în considerare în special atunci când se prescrie esomeprazol pentru tratament la nevoie.

Diazepam

Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, un substrat al CYP2C19.

Fenitoina

Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiei plasmatice minime a fenitoinei la pacienţii cu epilepsie. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei atunci când se introduce sau se întrerupe tratamentul cu esomeprazol.

Voriconazol

Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a determinat creşterea Cmax şi ASC ale voriconazol (un substrat al

CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.

Omeprazolul ca şi esomeprazolul acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucișat, omeprazolul administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi, cu 29%, respectiv cu 69%.

Cisaprida

La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2), fără a fi însoţite şi de o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime ale cisapridei. Intervalul QTc prelungit uşor observat după administrarea cisapridei în monoterapie, nu a fost prelungit suplimentar după administrarea cisapridei în asociere cu esomeprazol.

Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui studiu clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale. Totuşi, după punerea pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate câteva cazuri izolate de

INR crescut, semnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la iniţierea şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu warfarină sau cu alţi derivaţi cumarinici.

Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi doză de întreținere) şi esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere a inhibării agregării plachetare maxime (induse de

ADP) în medie cu 14% .

Într-un studiu clinic la indivizi sănătoşi, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40% a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului atunci când combinația în doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid acetilsalicilic 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel administrat singur. Cu toate acestea nivelul maxim de inhibare a agregării plachetare (ADP indusă) la aceşti indivizi a fost același la ambele grupe de pacienţi.

S-au raportat date neconcordante cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) din punct de vedere al evenimentelor cardiovasculare majore atât din studii observaţionale, cât şi din studiile clinice. Ca o măsură de precauție, nu se recomandă administrarea concomitentă cu clopidogrel.

Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic

Amoxicilina și chinidina

S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.

Naproxen sau rofecoxib

Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii esomeprazolului

Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu alt inhibitor al CYP3A4, claritromicina (500 mg de două ori pe zi), a determinat o dublare a expunerii (ASC) la esomeprazol. Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu un inhibitor concomitent al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina o creştere mai mare decât dublul expunerii la esomeprazol. Inhibitorul CYP2C19 şi CYP3A4, voriconazol, a crescut ASCτ pentru omeprazol cu 280%.

Ajustarea dozei de esomeprazol nu este de obicei necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare ajustarea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul indicaţiei de tratament de lungă durată. Tratamentul de lungă durată este indicat la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani sau peste, vezi pct. 4.1).

Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum sunt rifampicina şi sunătoarea (Hypericum perforatum)) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a esomeprazolului.

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Datele clinice privind utilizarea Nexium în sarcină sunt insuficiente. În cazul amestecului racemic de omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul unor studii epidemiologice, nu au indicat niciun fel de efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol nu au indicat vreun efect dăunător direct sau indirect cu privire la dezvoltarea embrionară/fetală. Studiile la animale cu amestec racemic nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării post-natale. Medicamentul trebuie prescris cu prudenţă la femeia gravidă.

Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nu se cunoaşte dacă esomeprazolul este excretat în laptele uman. Nu există informaţii suficiente în ceea priveşte efectul esomeprazolului asupra nou-nascuţilor/sugarilor. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte directe asupra fertilităţii.

Nexium are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au fost raportate reacții adverse cum sunt ameţeala (mai puțin frecvente) şi tulburări de vedere (rar) (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacienții prezintă aceste reacţii adverse nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii adverse din studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de siguranţă este similar pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.

Următoarele reacţii adverse medicamentoase au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de studii clinice pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă a medicamentului. Niciuna dintre aceste reacţii adverse nu s-a demonstrat că depinde de doză. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10); frecvente: (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvența Reacție adversă

Tulburări hematologice şi Rare Leucopenie, trombocitopenie limfatice Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu, febră, edem angioneurotic şi reacţie anafilactică/şoc

Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin Edem periferic frecvente

Rare Hiponatremie

Cu frecvenţă Hipomagneziemia (vezi pct. 4.4), necunoscută hipomagneziemie severă care poate fi corelată cu hipocalcemia. Hipomagneziemia poate fi corelată, de asemenea, cu hipopotasemia.

Tulburări psihice Mai puţin Insomnie frecvente

Rare Agitaţie, confuzie, depresie

Foarte rare Agresivitate, halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee Mai puţin Ameţeli, parestezii, somnolenţă frecvente

Rare Tulburări ale gustului

Tulburări oculare Rare Vedere neclară

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin Vertij frecvente

Tulburări respiratorii, toracice şi Rare Bronhospasm mediastinale

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi ai glandelor fundice (benigni)

Mai puţin Xerostomie frecvente

Rare Stomatită, candidoză gastro-intestinală

Cu frecvenţă Colită microscopică necunoscută

Tulburări hepatobiliare Mai puţin Valori serice crescute ale enzimelor hepatice frecvente

Rare Hepatită cu sau fără icter

Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boli hepatice preexistente

Aparate, sisteme şi organe Frecvența Reacție adversă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, subcutanat frecvente urticarie Rare Alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)

Cu frecvenţă Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. necunoscută 4.4)

Tulburări musculo-scheletice şi Mai puţin Fractură de şold, fractură radio-carpiană şi de ale ţesutului conjunctiv frecvente coloană vertebrală (vezi pct. 4.4) Rare Artralgii, mialgii

Foarte rare Slăbiciune musculară

Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Nefrită interstiţială; la unii pacienți insuficiența urinare renală a fost raportată concomitent.

Tulburări ale aparatului genital şi Foarte rare Ginecomastie sânului

Tulburări generale şi la nivelul Rare Stare generală de rău, diaforeză locului de administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Până în prezent, experienţa este foarte limitată în ceea ce priveşte supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu administrarea a 280 mg au fost simptome gastro-intestinale şi senzaţia de slăbiciune. Dozele unice de 80 mg esomeprazol au fost lipsite de evenimente ulterioare. Nu se cunoaşte vreun antidot specific. Esomeprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, prin urmare, nu este rapid dializabil. Ca în orice alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie unul simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburarilor legate de hiperaciditate, inhibitor al pompei protonice

Codul ATC: A02BC05

Esomeprazolul este izomerul S al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism specific de acţiune, ţintit. Este un inhibitor specific al pompei protonice de la nivelul celulei parietale.

Atât izomerul R, cât şi izomerul S al omeprazolului au o activitate farmacodinamică similară.

Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi transformat în forma activă în mediul foarte acid al canaliculilor secretori de la nivelul celulelor parietale, unde inhibă enzima H+K+-ATP-ază - pompa acidă şi inhibă atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată.

După administrarea orală a 20 mg şi 40 mg esomeprazol, debutul efectului apare în decurs de o oră. După administrarea repetată a 20 mg esomeprazol o dată pe zi, timp de cinci zile, media valorilor concentraţiilor plasmatice maxime ale secreţiei acide, după stimularea cu pentagastrină, a scăzut cu 90% atunci când s-au făcut determinări la 6 - 7 ore după administrarea dozei din a cincea zi.

După cinci zile de administrare orală a 20 mg şi 40 mg esomeprazol, pH-ul intragastric peste 4 a fost menţinut pentru o perioadă medie de timp de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 ore în cazul pacienţilor cu BRGE simptomatică. Proporţia pacienţilor care au menţinut un pH intragastric mai mare de 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de 76%, 54% şi 24% pentru esomeprazol 20 mg. Proporţiile corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost de 97%, 92% şi 56%.

Utilizând ASC ca parametru surogat pentru concentraţiile plasmatice, a fost demonstrată o relaţie între inhibarea secreţiei acide şi expunere.

Vindecarea esofagitei de reflux cu esomeprazol 40 mg apare la aproximativ 78% dintre pacienţi după patru săptămâni şi la 93% după opt săptămâni.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

A fost observată o creştere a numărului celulelor ECL posibil în relaţie cu valorile serice crescute ale gastrinei, la unii pacienţi care au efectuat tratament de lungă durată cu esomeprazol.

Pe parcursul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii a fost raportată apariţia chisturilor glandulare gastrice cu o frecvenţă uşor mai mare. Aceste modificări reprezintă consecinţele fiziologice ale inhibării marcate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.

Scăderea acidității gastrice datorată unor cauze diverse, inclusiv utilizării inhibitorilor de pompă de protoni, crește numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate determina o ușoară creștere a riscului de infecții gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella și Campylobacter și posibil cu Clostridium difficile la pacienții spitalizați.

BRGE la copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 ani

Într-un studiu multicentric, cu grupuri paralele, 109 pacienți copii şi adolescenţi cu BRGE diagnosticată endoscopic (cu vârsta cuprinsă între 1-11 ani) au fost trataţi cu Nexium administrat o dată pe zi timp de 8 săptămâni, pentru evaluarea siguranţei şi tolerabilităţii. Dozele în funcţie de greutatea pacientului au fost următoarele:

Greutate < 20 kg: tratament o dată pe zi cu esomeprazol 5 mg sau 10 mg

Greutate ≥ 20 kg: tratament o dată pe zi cu esomeprazol 10 mg sau 20 mg.

Pacienţii au fost clasificaţi endoscopic în funcţie de prezenţa sau absenţa esofagitei erozive. Cincizeci şi trei pacienţi au avut esofagită erozivă la intrarea în studiu. Din cei 45 pacienţi care au efectuat endoscopie de urmărire, la 42 din aceşti pacienţi (93,3%), esofagita erozivă a fost rezolvată (88.9%) sau a fost îmbunătăţită (4.4%) după 8 săptămâni de tratament.

BRGE la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 11 luni

Într-un studiu controlat cu placebo (98 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 luni) au fost evaluate eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu simptome de BRGE. Esomeprazolul a fost administrat timp de 2 săptămâni o dată pe zi, 1 mg/kg (faza deschisă), iar 80 dintre pacienţi au fost incluşi, în studiu, încă 4 săptămâni (studiu dublu-orb, faza de oprire a tratamentului). Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între esomeprazol şi placebo în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare, durata, până la întreruperea tratamentului administrat, din cauza agravării simptomelor.

Într-un studiu controlat cu placebo (52 de pacienţi cu vârsta mai mică de 1 lună) au fost evaluate eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu semne şi simptome de BRGE. Esomeprazolul 0,5 mg/kg s-a administrat timp de 10 zile minim, o dată pe zi. Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între esomeprazol şi placebo în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare, modificarea numărului de apariţii al simptomelor BRGE faţă de momentul iniţial.

Rezultatele din studiile la copii au indicat, în plus, că administrarea a 0,5 mg/kg şi 1,0 mg/kg esomeprazol, la sugari cu vârsta mai mică de 1 lună şi, respectiv, la sugari cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 luni, a redus procentual, perioada medie de timp în care pH intraesofagian este peste 4.

Profilul de siguranţă pare similar cu cel observat la adulţi.

Într-un studiu efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani) cu boală de reflux gastro-esofagian (BRGE), care au primit tratament de lungă durată cu IPP , 61% dintre copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a celulelor ECL fără nicio semnificaţie clinică cunoscută şi fără a dezvolta gastrită atrofică sau tumori carcinoide.

Esomeprazolul este sensibil la acţiunea acidului şi se administrează pe cale orală sub forma unor granule cu înveliş gastrorezistent. In vivo, transformarea la izomerul R este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă, cu atingerea concentraţiei plasmatice maxime la aproximativ 1-2 ore după administrare.

Biodisponibilitatea absolută este de 64% după o singură doză de 40 mg şi creşte la 89% după administrarea de doze repetate în priză unică zilnică. Pentru 20 mg esomeprazol, valorile corespunzătoare sunt 50%, respectiv 68%. Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.

Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru în cazul subiecţilor sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg greutate corporală. Esomeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în procent de 97%.

Esomeprazolul este metabolizat complet de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Partea principală a metabolizării esomeprazolului este dependentă de polimorfismul CYP2C19, responsabil pentru formarea metaboliţilor hidroxi- şi demetil ai esomeprazolului. Partea rămasă este dependentă de altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul metabolit plasmatic.

Parametrii de mai jos reflectă, în principal, farmacocinetica în cazul persoanelor cu o enzimă CYP2C19 funcţională, metabolizatorii cu activitate enzimatică rapidă.

Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei singure doze şi de aproximativ 9 l/oră în urma administrării repetate. Esomeprazolul este eliminat complet din plasmă între doze şi nu are tendinţă de acumulare pe parcursul administrării în prize unice zilnice.

Principalii metaboliţi ai esomeprazolului nu au efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproape 80% dintr-o doză orală de esomeprazol este excretată sub formă de metaboliţi în urină, iar restul prin materiile fecale.

Mai puţin de 1% din medicamentul iniţial în formă nemetabolizată se regăseşte în urină.

Linearitate/non-elinearitate

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore după administrarea repetată de doze unice zilnice. Farmacocinetica esomeprazolului a fost studiată până la doze de 40 mg de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte în urma administrărilor repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină mai mult decât o creştere proporţională cu doza a ASC, după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi de doză se datorează scăderii metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic şi a clearance-ului sistemic, determinată probabil de o inhibare a enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său sulfonic.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă

Aproximativ 2,9 ± 1,5% din populaţie nu are o enzimă CYP2C19 funcţională şi se numesc metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea repetată de doze unice zilnice de 40 mg esomeprazol, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ 100% mai mare în cazul metabolizatorilor lenţi, decât în cazul subiecţilor cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică rapidă). Media concentraţiilor plasmatice maxime, a fost mai mare cu aproximativ 60%. Aceste observaţii nu au implicaţii asupra dozajului esomeprazolului.

În urma administrării unei singure doze de 40 mg esomeprazol, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu s-au observat diferenţe între sexe după administrări repetate de doze unice zilnice. Aceste observaţii nu au implicaţii asupra dozajului esomeprazolului.

Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată poate fi afectată. Viteza de metabolizare este scăzută la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, ceea ce determină o dublare a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp pentru esomeprazol.

De aceea, nu trebuie depăşit un maxim de 20 mg la pacienţii cu insuficienţă severă.

Esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu au demonstrat vreo tendinţă de acumulare în urma administrării în doză unică zilnică.

Nu au fost efectuate studii la pacienţii cu afectarea funcţiei renale. Deoarece rinichiul este responsabil cu excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi cu eliminarea medicamentului în forma sa nemodificată, nu este de aşteptat ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.

Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ în cazul pacienţilor vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 71 şi 80 ani).

Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani:

În urma administrărilor repetate de doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol la adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, expunerea totală (ASC) şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (tmax) au fost similare cu cele ale adulţilor.

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 ani:

În urma administrărilor repetate de doze de 10 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) a fost similară pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 ani şi similară cu expunerea observată în cazul dozei de 20 mg la adolescenţi şi adulţi.

Ca urmare a administrării de doze repetate de 20 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) a fost mai mare la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani, comparativ cu aceeaşi doză administrată la adolescenţi şi adulţi.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:

Studiile de carcinogeneză efectuate la şobolan, cu amestecul racemic, au arătat o hiperplazie a celulelor gastrice ECL şi tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan au fost rezultatul unei hipergastrinemii susţinute şi pronunţate, secundară reducerii secreţiei de acid gastric şi sunt observate după tratamentul de lungă durată la şobolan cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice.

Nu au fost observate descoperiri noi sau neaşteptate în cazul puilor de şobolan sau de câine, după administrarea de esomeprazol pe o perioadă de până la 3 luni, comparativ cu animalele adulte.

Pelete de esomeprazol:

Monostearat de glicerol 40-55

Hidroxipropilceluloză

Hipromeloză

Stearat de magneziu

Copolimer de acid metacrilic - acrilat de etil (1:1) dispersie 30%

Polisorbat 80

Sfere de zahăr (zahăr şi amidon de porumb)

Talc

Citrat de trietil

Granule de excipient:

Acid citric anhidru (pentru ajustarea pH-ului)

Crospovidonă

Glucoză anhidră

Hidroxipropilceluloză

Oxid galben de fer (E 172)

Gumă xanthan

Nu este cazul.

3 ani

A se utiliza în 30 minute după reconstituirea suspensiei.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie conţinând 28 sau 30 plicuri. Nu toate mărimile de ambalaj pot fi comercializate.

Plicurile (conţinând granule): Folie laminată, alcătuită din 3 straturi: polietilenă tereftalat (PET), aluminiu şi polietilenă de joasă densitate (PEJD) care protejează granulele de umezeală.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Pentru pacienţii care au sondă gastrică sau nazogastrică 1. Pentru o doză de 10 mg, se adaugă conţinutul unui plic de 10 mg în 15 ml apă. 2. Pentru o doză de 20 mg, se adaugă conţinutul a două plicuri de 10 mg în 30 ml apă. 3. Se amestecă. 4. Se lasă câteva minute să se îngroaşe. 5. Se amestecă din nou. 6. Se aspiră suspensia în seringă. 7. Se injectează prin sonda gastrică, mărime French 6 sau mai mare, în stomac, în decurs de 30 minute după reconstituire. 8. Se reumple seringa cu 15 ml apă pentru doza de 10 mg şi 30 ml apă pentru doza de 20 mg. 9. Se agită şi se spală resturile de la nivelul sondei gastrice în stomac.

Orice suspensie neutilizată se aruncă.

ASTRAZENECA AB

Gärtunavägen SE-151 85 Södertälje, Suedia

3268/2011/01-02

Data reînnoirii autorizaţiei: Februarie 2011

Iulie 2017