Prospect NETIAPIN 200mg comprimate eliberare prelungită

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice; diazepine, oxazepine și tiazepine, codul ATC: N05AH04

Quetiapina este un medicament antipsihotic atipic. Quetiapina şi metabolitul activ prezent în plasma umană, nor-quetiapina interacţionează cu o gamă largă de receptori ai neurotransmiţătorilor.

Quetiapina şi nor-quetiapina prezintă afinitate pentru receptorii serotoninergici cerebrali (5-HT2) şi receptorii dopaminergici D1 şi D2. Se consideră că această acţiune combinată de antagonism la nivelul receptorilor cu o selectivitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 faţă de receptorii D2 este cea care contribuie la proprietăţile clinice antipsihotice şi la simptomelor extrapiramidale (SEP) reduse ale quetiapinei. Quetiapina şi nor-quetiapina nu au o afinitate semnificativă faţă de receptorii benzodiazepinici, dar au o afinitate ridicată față de receptorii histaminergici și alfa1 adrenergici, afinitate moderată față de receptorii alfa2 adrenergici.De asemenea, quetiapina are afinitate redusă sau nu are afinitate pentru receptorii muscarinici, în timp ce norquetiapina are afinitate moderată până la ridicată pentru mai muți receptori muscarinici, ceea ce poate explica efectele anticolinergice (muscarinice). Inhibarea transportorilor de norquetiapina (TNE) de către norquetiapină și acțiunea parțial agonistă la siturile 5HT1A a norquetiapinei pot contribui la eficacitatea terapeutică a quetiapinei ca antidepresiv.

Quetiapina este activă în testele pentru activitatea antipsihotică, cum este evitarea condiţionată. De asemenea, ea blochează acţiunea agoniştilor dopaminei, evaluată fie comportamental, fie electrofiziologic şi creşte concentraţiile metaboliţilor dopaminei, un indice neurochimic al blocării receptorului D2.

În testele preclinice predictive ale SEP, quetiapina este diferită de antipsihoticele standard şi are un profil atipic. Quetiapina nu produce stimularea excesivă a receptorului dopaminergic D2 după administrare pe termen lung. Quetiapina produce doar o uşoară catalepsie la dozele care blochează eficace receptorul dopaminergic D2. Quetiapina face dovada unei selectivităţi pentru sistemul limbic prin provocarea unei blocade a depolarizării la nivelul mezolimbic, dar fără implicarea neuronilor dopaminergici de la nivel nigrostriat, după administrarea pe termen lung. După administrarea administrarea pe termen scurt şi lung, quetiapina manifestă un potenţial minim de apariţie a distoniei la maimuţele Cebus sensibilizate la haloperidol sau care nu au fost supuse niciodată tratamentului (vezi pct. 4.8).

Eficacitatea quetiapinei sub formă de comprimate cu eliberare prelungită în tratamentul schizofreniei a fost demonstrată într-un studiu cu durata de 6 săptămâni placebo-controlat efectuat la pacienţi care întruneau criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi într-un studiu activ-controlat, de trecere de la administrarea de quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare imediată la quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare prelungită la pacienţi cu schizofrenie trataţi în ambulatoriu, stabili din punct de vedere clinic.

Principala variabilă rezultată în studiul placebo-controlat a fost modificarea scorului total PANSS la evaluarea finală, faţă de valoarea sa iniţială la debutul studiului. Administrarea de quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare prelungită în doze de 400 mg pe zi, 600 mg pe zi şi 800 mg pe zi a fost asociată cu îmbunătăţiri semnificative din punct de vedere statistic ale simptomelor psihotice, comparativ cu placebo. Efectul a fost mai important în cazul administrării dozelor de 600 mg pe zi şi 800 mg pe zi, comparativ cu doza de 400 mg pe zi.

Într-un studiu de schimbare a medicaţiei cu durata de 6 săptămâni, controlat activ, principala variabilă rezultată a fost proporţia pacienţilor la care medicamentul nu era eficace, de exemplu, care întrerupeau tratamentul din cauza lipsei eficacităţii sau al căror scor PANSS creştea cu 20% sau mai mult între randomizare şi oricare dintre vizite. În cazul pacienţilor stabili care utilizau tratament cu quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare imediată 400 mg în doze de până la 800 mg, eficacitatea s-a menţinut şi după ce pacienţii au fost trecuţi pe tratament cu quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare prelungită într-o doză echivalentă, administrată însă o singură dată pe zi.

Într-un studiu de lungă durată la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi clinic care au urmat un tratament de întreţinere cu quetiapină cu eliberare prelungită timp de 16 săptămâni, s-a dovedit că quetiapina sub formă de comprimate cu eliberare prelungită a fost mai eficace decât placebo în prevenirea recăderilor. Riscul estimat de recădere după 6 luni de tratament a fost de 14,3% pentru quetiapina cu eliberare prelungită, comparativ cu 68,2% pentru placebo. Doza medie a fost de 669 mg. Nu au existat reacţii adverse noi asociate tratamentului cu quetiapină cu eliberare prelungită timp de până la 9 luni (medie de 7 luni). În mod particular, nu s-au raportat reacţii adverse corelate cu SEP şi creşterea ponderală, în cazul continuării tratamentului de lungă durată cu quetiapină cu eliberare prelungită.

Tulburare bipolară

În două studii cu quetiapină administrată în monoterapie, quetiapina a demonstrat o eficacitate superioară faţă de placebo în tratamentul episoadelor de manie moderate până la severe prin reducerea simptomelor maniacale evaluată la 3 şi la 12 săptămâni. Eficacitatea quetiapinei sub formă de comprimate cu eliberare prelungită a fost demonstrată comparativ cu placebo într-un studiu diferit, cu durata de 3 săptămâni. Quetiapina cu eliberare prelungită s-a administrat în doze de 400 până la 800 mg pe zi, doza medie fiind de aproximativ 600 mg pe zi. Datele privitoare la administrarea quetiapinei în asociere cu divalproex sau litiu în episoadele acute de manie moderat - severe la 3 şi 6 săptămâni sunt limitate; cu toate acestea, terapia asociată a fost bine tolerată. Datele au evidenţiat un efect aditiv în săptămâna 3. Un al doilea studiu nu a evidenţiat un efect aditiv în săptămâna 6.

Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu episoade depresive din cadrul tulburării bipolare tip I sau tip II, quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare prelungită administrată în doză de 300 mg pe zi, a demonstrat eficacitate superioară faţă de placebo în scăderea scorului MADRS total.

În alte 4 studii clinice cu durată de 8 săptămâni efectuate la pacienţi cu episoade depresive moderate până la severe din cadrul tulburării afective bipolară tip I sau II, quetiapina sub formă de comprimate cu eliberare imediată administrată în doze de 300 mg şi 600 mg a fost semnificativ superioară faţă de placebo pentru parametrii relevanți măsurați: îmbunătăţirea medie a scorului MADRS total, răspunsul terapeutic definit ca îmbunătăţire cu minim 50% a MADRS total, în comparaţie cu scorul iniţial. Nu s-a înregistrat nicio diferenţă de mărime a efectului la pacienţii trataţi cu doză de 300 mg quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare imediată faţă de cei trataţi cu doza de 600 mg.

În faza de continuare a două dintre aceste studii, a fost demonstrat faptul că tratamentul de lungă durată, la pacienţii care au răspuns la quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare imediată în doze de 300 mg sau 600 mg a fost eficace, în comparaţie cu placebo, în cazul simptomelor depresive, dar nu şi în cazul simptomelor maniacale.

În două studii de prevenire a recurenţei care au evaluat quetiapina administrată în asociere cu stabilizatorii de dispoziţie, la pacienţii cu episoade de manie, depresie sau episoade mixte, asocierea cu quetiapina a fost superioară monoterapiei cu stabilizatori ai dispoziţiei, în ceea ce priveşte prelungirea timpului până la prima recădere a oricărui tip de episod (maniacal, mixt sau depresiv).

Quetiapina a fost administrată de 2 ori pe zi, până la o doză totală de 400-800 mg, în asociere cu litiu sau valproat.

Într-un studiu randomizat cu durata de 6 săptămâni în care s-a studiat asocierea dintre litiu și quetiapină cu eliberare prelungită comparative cu placebo și quetiapine cu eliberare prelungită la pacienți adulți cu manie acută, diferența pe Scala Young de evaluare a maniei (YMRS) înseamnă că îmbunătățirea între grupul la care s-a administrat litiu și grupul la care s-a administrat placebo a fost de 2,8 puncte și diferența în procente a pacienților care au răspuns la tratament (definit ca îmbunătățire cu 50% față de linia de bază pe Scala Young de evaluare a maniei YMRS) a fost de 11% (79% în grupul la care s-a administrat litiu comparativ cu 68% în grupul la care s-a administrat placebo).

Într-un studiu de lungă durată (cu durată de până la 2 ani de tratament) care a evaluat prevenirea recurenţei la pacienţi tratați pentru un episod afectiv maniacal, depresiv sau mixt quetiapina a fost superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte durata de timp până la aparitia unui nou eveniment de tulburare bipolară (maniacal, mixt sau depresiv) la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I. Numărul de pacienţi cu un eveniment de tulburare bipolară a fost de 91 (22,5%) în grupul cu quetiapină, 208 (51,5%) în grupul cu placebo şi 95 (26,1%) în grupul cu litiu. La pacienţii care au răspuns la quetiapină, când s-a comparat continuarea tratamentului cu quetiapină cu trecerea la litiu, rezultatele au indicat faptul că o trecere la tratamentul cu litiu nu pare să se asocieze cu o creştere a duratei de timp până la recurenţa unui eveniment de tulburare bipolară.

Episoade depresive majore în cadrul TDM

Două studii de scurtă durată (6 săptămâni) au inclus pacienţi care au prezentat un răspuns inadecvat la cel puţin un antidepresiv. Administrarea de quetiapinei sub formă de comprimate cu eliberare prelungită în doze de 150 mg şi 300 mg/zi, ca terapie adjuvantă la un tratament curent cu un antidepresiv (amitriptilină, bupropion, citalopram, duloxetină, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină sau venlafaxină) a demonstrat superioritate faţă de monoterapia cu un medicament antidepresiv în ceea ce priveşte ameliorarea simptomelor de depresie evaluată prin îmbunătăţirea scorului total MADRS (modificare medie a CMMP comparativ cu placebo de 2-3,3 puncte).

Eficacitatea și siguranţa tratamentului de lungă durată la pacienţii cu TDM nu au fost evaluate în cazul terapiei adjuvante, însă acestea au fost evaluate la pacienţii adulţi trataţi cu monoterapie (vezi mai jos).

Următoarele studii au fost efectuate cu quetiapină administrat sub formă de comprimate cu eliberare prelungită administrată în monoterapie; totuşi quetiapina este indicată numai pentru utilizarea ca şi terapie adjuvantă.

În cadrul a 3 din 4 studii cu durată scurtă (de până la 8 săptămâni) efectuate la pacienţii cu tulburare depresivă majoră, administrarea de quetiapina sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, în doze de 50 mg, 150 mg şi 300 mg pe zi în monoterapie a demonstrat eficacitate superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte ameliorarea simptomelor de depresie, evaluată prin îmbunătăţirea scorului total MADRS (Scala de evaluare a depresiei Montgomery- Åsberg) (modificare medie a

CMMP comparativ cu placebo de 2-4 puncte).

În cadrul unui studiu cu privire la prevenţia recăderilor efectuat în monoterapie, pacienţii cu episoade depresive stabilizaţi cu tratament în regim deschis cu quetiapină cu eliberare prelungită administrată timp de cel puţin 12 săptămâni au fost randomizaţi în grupul de tratament cu quetiapină o dată pe zi, fie în grupul placebo timp de până la 52 de săptămâni. Doza medie de quetiapină cu eliberare prelungită în timpul fazei randomizate a fost de 177 mg/zi. Incidenţa recăderii a fost de 14,2% la pacienţii trataţi cu quetiapină şi de 34,4% la pacienţii din grupul placebo.

În cadrul unui studiu de scurtă durată (9 săptămâni) efectuat la pacienţi vârstnici fără demenţă (cu vârsta cuprinsă între 66 şi 89 de ani) cu tulburare depresivă majoră, quetiapina cu eliberare prelungită administrată în doză variabilă în intervalul 50 mg -300 mg/zi a demonstrat eficacitate superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte ameliorarea simptomelor de depresie, evaluată prin îmbunătăţirea scorului total MADRS (modificare medie a CMMP comparativ cu placebo -7,54). În cadrul acestui studiu, pacienţilor repartizaţi randomizat în grupul de tratament cu quetiapină sub formă de comprimate cu eliberare prelungită li s-a administrat doza de 50 mg pe zi în zilele 1-3, doza a putut fi crescută la 100 mg pe zi în ziua 4, la 150 mg pe /zi în ziua 8 şi până la 300 mg pe zi în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală. Doza medie de quetiapină cu eliberare prelungită a fost de 160 mg pe zi. Cu excepţia incidenţei simptomelor extrapiramidale (vezi pct. 4.8 şi 'Siguranţa clinică” de mai jos), tolerabilitatea pacienţilor vârstnici la administrarea de quetiapină cu eliberare prelungită o dată pe zi a fost comparabilă cu cea observată la adulţi (cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani). Procentul de pacienţi randomizaţi, cu vârsta peste 75 de ani a fost de 19%.

Siguranţa clinică

În studiile clinice de scurtă durată, placebo controlate, efectuate la pacienţi cu schizofrenie şi episoade maniacale în cadrul tulburării bipolare, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale a fost similară cu cea observată în cazul administrării de placebo (schizofrenie: 7,8% pentru quetiapină şi 8% pentru placebo; episoade maniacale din tulburarea afectivă bipolară: 11,2% pentru quetiapină şi 11,4% pentru placebo). În studii clinice de scurtă durată, placebo controlate, efectuate la pacienţi cu tulburare depresivă majoră (TDM) şi depresie bipolară, au fost observate incidenţe mai mari ale simptomelor extrapiramidale la pacienţii trataţi cu quetiapină comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo. În studiile clinice pe termen scurt, placebo-controlate la pacienţi cu episoade depresive din tulburarea afectivă bipolară, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale a fost de 8,9% pentru quetiapină comparativ cu 3,8% pentru placebo. În studiile clinice de scurtă durată, controlate placebo, cu monoterapie, efectuate la pacienţi cu tulburare depresivă majoră, incidenţa cumulată a simptomelor extrapiramidale a fost de 5,4% în cazul quetiapinei sub formă de comprimate cu eliberare prelungită şi de 3,2% în cazul placebo. În cadrul unui studiu clinic de scurtă durată, controlat placebo, cu monoterapie, efectuat la pacienţi vârstnici cu tulburare depresivă majoră, incidenţa cumulată a simptomelor extrapiramidale a fost de 9,0% în cazul quetiapinei şi 2,3% în cazul placebo. Atât în cazul depresiei din cadrul tulburării bipolare, cât şi în cazul TDM incidenţa reacţiilor adverse individuale (de exemplu acatizie, tulburări extrapiramidale, tremor, diskinezie, distonie, nelinişte, contracţii musculare involuntare, hiperactivitate psihomotorie şi rigiditate musculară) nu a depăşit 4% în nici un grup de studiu.

În cadrul studiilor clinice de scurtă durată, placebo controlate (cu durata de la 3 până la 8 săptămâni), cu doză fixă (50 până la 800 mg/zi), valoarea medie a creşterii în greutate la pacienţii trataţi cu quetiapină a variat între 0,8 kg în cazul dozei de 50 mg/zi, şi 1,4 kg în cazul dozei zilnice de 600 mg (cu o creştere mai mică în cazul dozei zilnice de 800 mg), comparativ cu 0,2 kg în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. Procentul pacienţilor trataţi cu quetiapină a căror greutate a crescut cu ≥ 7% a variat de la 5,3% pentru doza zilnică de 50 mg, până la 15,5% pentru doza zilnică de 400 mg (cu o creştere în greutate mai mică pentru dozele zilnice de 600 şi de 800 mg), comparativ cu 3,7% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Un studiu randomizat cu durata de 6 săptămâni efectuat cu litiu și comparativ cu placebo și quetiapină la pacienții adulți cu manie acută a evidențiat că asocierea de litiu cu quetiapină a determinat mai multe reacții adverse (63% comparativ cu 48% în grupul care a utilizat placebo).

Rezultatele de siguranță au arătat o incidență mai mare a simptomelor extrapiramidale raportate la 16,8% la pacienții care au utilizat litiu și de 6,6% la grupul care a utilizat placebo ca adjuvant, majoritatea constând în tremor, raportat la 15,6% dintre pacienții care au utilizat litiu și 4,9% dintre cei care au utlizat placebo. Incidența somnolenței a fost mai mare la grupul care a utilizat litiu și quetiapină (12,7%) comparativ cu grupul care a utilizat placebo și quetiapină (5,5%). Suplimentar, un procentaj mai mare de pacienți din grupul cu litiu adjuvant (8,0%) au prezentat creștere ponderală (≥7%) la finalul tratamentului comparativ cu pacienții din grupul cu placebo adjuvant (4,7%).

Studiile de lungă durată referitoare la prevenţia recăderii au avut o perioadă deschisă (de la 4 la 36 de săptămâni) în cursul căreia pacienţii au fost trataţi cu quetiapină, urmată de o perioadă randomizată în cursul căreia pacienţii au fost repartizaţi în grupul de tratament cu quetiapină sau în grupul la care s-a administrat placebo. Pentru pacienţii care erau randomizaţi pentru tratament cu quetiapină, creşterea medie a greutăţii corporale în timpul perioadei deschise a fost de 2,56 kg, şi până în săptămâna 48 a perioadei de randomizare, creşterea medie a greutăţii corporale a fost de 3,22 kg comparativ cu valoarea de bază a perioadei deschise. Pentru pacienţii care erau randomizaţi pentru tratamentul cu placebo, creşterea medie a greutăţii corporale în timpul perioadei deschise a fost de 2,39 kg, şi până în săptămâna 48 a perioadei de randomizare, creşterea medie a greutăţii a fost de 0,89 kg comparativ cu valoarea de bază a perioadei deschise.

În studiile placebo-controlate efectuate la pacienţii vârstnici cu psihoze în cadrul demenţei, incidenţa evenimentelor cerebrovasculare la 100 pacienţi ani nu a fost mai mare decât la pacienţii trataţi cu quetiapină faţă de cei la care s-a administrat placebo.

În toate studiile de scurtă durată, placebo controlate cu administrare în monoterapie efectuate la pacienții cu număr de neutrofile la intrarea în studiu ≥ 1,5 x 109/l, incidenţa de apariţie a cel puţin unei determinări de neutrofile < 1,5 x 109/l a fost de 1,9% la pacienţii trataţi cu quetiapină comparativ cu 1,5% la pacienţii trataţi cu placebo. Incidenţa modificării neutrofiliei de la >0.5-<1.0 x 109/L a fost aceeaşi (0,2%) la pacienţii trataţi cu quetiapină faţă de pacienţii trataţi cu placebo. În toate studiile clinice (placebo-controlate, deschise cu comparator activ) la pacienţii cu un număr al neutrofilelor în condiţii bazale ≥1,5 x 109/L, incidenţa unui episod de modificare a numărului de neutrofile la valori <1.5 x 109/L, a fost de 2,9% şi de <0.5 x 109/L a fost de 0,21% la pacienţii trataţi cu quetiapină.

Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu scăderea valorilor hormonilor tiroidieni în funcţia de doza administrată. Incidenţa modificărilor valorilor TSH a fost de 3,2% pentru quetiapină comparativ cu 2,7% pentru placebo. Incidenţa modificărilor reciproce, potențial clinic semnificative pentru ambii hormoni T3 sau T4 şi TSH în aceste studii clinice a fost rară, şi modificările observate pentru valorile hormonilor tiroidieni nu au fost asociate cu hipotiroidism clinic simptomatic.

Reducerea T4 total şi liber a fost maximă în primele şase săptămâni de tratament cu quetiapină, cu nicio reducere suplimentară în timpul tratamentului pe termen lung. Pentru aproximativ 2/3 din toate cazurile, întreruperea tratamentului cu quetiapină a fost asociată cu o inversare a efectelor asupra T4 total şi liber, indiferent de durata tratamentului.

Cataractă/opacifierea cristalinului

Într-un studiu clinic privind evaluarea potenţialului de inducere a cataractei de către quetiapină (200-800 mg pe zi) comparativ cu utilizarea de risperidona (2-8 mg pe zi) la pacienţii cu schizofrenie sau cu tulburări schizoafective, procentul de pacienţi cu grad crescut de opacifiere a cristalinului nu a fost mai mare în cazul administrării quetiapinei (4%) comparativ cu utilizarea de risperidonă (10%) la pacienţii cu cel puţin 21 de luni de la expunere.

Copii şi adolescenţi (vârsta 10-17 ani)

Eficacitatea şi siguranţa quetiapinei au fost evaluate într-un studiu placebo controlat, cu durata de 3 săptămâni efectuat pentru indicaţia de episoade maniacale (n = 284 pacienţi din SUA cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani). Aproximativ 45% din populaţia de pacienţi a fost diagnosticată şi cu

ADHD. În plus, a fost efectuat un studiu placebo-controlat de 6 săptămâni pentru tratamentul schizofreniei (n = 222 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani). Din ambele studii au fost excluşi pacienţii despre care se cunoştea că nu răspund la terapia cu quetiapină. Tratamentul cu quetiapină a fost iniţiat cu doza de 50 mg pe zi iar în ziua a doua a fost crescută la 100 mg la zi; apoi doza a fost ajustată treptat până la o doză ţintă (400-600 mg pe zi în manie şi 400-800 mg pe zi în schizofrenie), prin creşterea cu 100 mg pe zi, doza fiind administrată în două sau trei prize zilnice.

În studiul efectuat la pacienţii cu manie, variaţia medie a scorului YMRS total la finalul studiului faţă de valorile iniţiale (tratament activ versus placebo) a fost de -5,21 pentru quetiapină 400 mg pe zi şi -6,56 pentru quetiapină 600 mg pe zi. Rata de răspuns terapeutic (definit ca ameliorarea YMRS ≥ 50%) a fost de 64% pentru doza de quetiapină de 400 mg pe zi, de 58% pentru doza de quetiapină de 600 mg pe zi şi de 37% în grupul la care s-a administrat placebo.

Într-un studiu efectuat la pacienţi cu schizofrenie, variaţia medie a CMMP al scorului PANSS total la finalul studiului faţa de valorile iniţiale (tratament cu substanţă activă comparativ cu adminstrare de placebo) a fost de -8,16 pentru quetiapină în doză de 400 mg pe zi şi de -9,29 pentru quetiapină în doză de 800 mg pe zi. Nici schema terapeutică cu administrare de quetiapină în doză mică (400 mg pe zi), nici cea cu administrare de doză mare (800 mg pe zi) nu au fost superioare faţă de placebo în ceea ce priveşte procentul de pacienţi care au obţinut un răspuns, definit drept o reducere ≥ 30% din valoarea de la debut a scorului total PANSS. Atât în manie, cât şi în schizofrenie, administrarea de dozele mai mari a determinat rate de răspuns mai mici.

Într-un al treilea studiu cu durată scurtă, placebo controlat cu quetiapină cu eliberare prelungită efectuat la copii și adolescenți (10-17 ani) cu depresie bipolară eficacitatea nu a fost demonstrată.

Nu sunt disponibile date referitoare la tratamentul de întreţinere sau de prevenire a recurenţelor la acest grup de vârstă.

Siguranță clinică

În studiile clinice descrise mai sus care au evaluat quetiapina, incidenţele cumulate ale simptomelor extrapiramidale în brațul activ față de placebo au fost de 12,9% față de 5,3% în studiul privind schizofrenia, de 3,6% față de 1,1% în studiul privind mania în boala bipolară și de 1,1% față de 0% în studiul privind depresia în boala bipolară. Ratele creșterii în greutate ≥ 7% față de greutatea corporală inițială în brațul activ față de placebo au fost de 17% față de 2,5% în studiile privind schizofrenia și mania în boala bipolară și de 13,7% față de 6,8% în studiul privind depresia în boala bipolară. Ratele evenimentelor suicidare în brațul activ față de placebo au fost de 1,4% față de 1,3% în studiul privind schizofrenia, de 1,0% față de 0% în studiul privind mania în boala bipolară și de 1,1% față de 0% în studiul privind depresia în boala bipolară. Într-o extensie de supraveghere post-tratament a studiului privind depresia în boala bipolară, au fost raportate două cazuri suplimentare de evenimente suicidare la doi pacienți: unul dintre pacienți era tratat cu quetiapină în acel moment.

Un studiu deschis, cu durata de 26 săptămâni, reprezentând o extensie a studiilor de scurtă durată (n = 380 pacienţi), cu administrare de quetiapină în doze variabile, cuprinse între 400 şi 800 mg pe zi, a oferit date de siguranţă suplimentare. Creşterea tensiunii arteriale a fost raportată la copii şi adolescenţi în timp ce creşterea apetitului alimentar, simptomele extrapiramidale şi creşterea prolactinemiei, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi faţă de adulţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). În privința creșterii ponderale, atunci când s-a făcut ajustarea pentru o creştere ponderală normală de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, s-a considerat, ca măsură a unei modificări semnificative din punct de vedere clinic, o creştere de cel puţin 0,5 deviaţii standard faţă de momentul iniţial a Indicelui de Masă Corporală (IMC). 18,3% dintre pacienți care au fost tratați cu quetiapină pentru cel puțin 26 săptămâni au îndeplinit acest criteriu.