NESTIBIL 20mg comprimate prospect medicament

Nestibil 20 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine bilastină 20 mg (sub formă de monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

Comprimat.

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu dimensiunile 7 mm (diametru) x 4 mm (înălţime).

Tratamentul simptomatic al rinoconjunctivitei alergice (sezoniere şi perene) şi urticariei.

Nestibil 20 mg comprimate este indicat la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste).

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) 20 mg bilastină (1 comprimat) o dată pe zi pentru ameliorarea simptomelor rinoconjunctivitei alergice (RAS şi RAP) şi urticariei.

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Studiile efectuate la adulți în grupuri de risc speciale (pacienți cu insuficiență renală) indică faptul că nu este necesară ajustarea dozei de bilastină la adulți (vezi pct. 5.2).

Nu există experienţă clinică la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică. Cu toate acestea, deoarece bilastina nu este metabolizată şi este eliminată nemodificată în urină şi fecale, nu se aşteaptă ca insuficienţa hepatică să determine creşterea expunerii sistemice peste limita de siguranţă la pacienţii adulţi. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct.

5.2).

- Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani şi greutatea de cel puţin 20 kg

La această grupă de pacienţi bilastina se poate administra sub formă de bilastină 10 mg comprimate orodispersabile şi bilastină 2,5 mg/ml soluţie orală.

- Copii cu vârsta sub 6 ani şi greutatea sub 20 kg

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.4, pct. 4.8, 5.1 și pct. 5.2, dar nu se pot face recomandări privind dozele. De aceea, bilastina nu trebuie utilizată la această grupă de vârstă.

Siguranța și eficacitatea bilastinei la copiii cu insuficiență renală și hepatică nu au fost stabilite.

În cazul rino-conjunctivitei alergice tratamentul trebuie limitat la perioada de expunere la alergeni. În cazul rinitei alergice sezoniere tratamentul poate fi întrerupt după dispariţia simptomelor şi reluat după reapariţia lor. În cazul rinitei alergice perene tratamentul poate continua pe întreaga perioadă de expunere la alergen. În cazul urticariei, durata tratamentului depinde de tipul şi durata acesteia, precum şi de evoluţia simptomelor.

Comprimatul trebuie luat cu o oră înainte sau cu două ore după ingestia de alimente sau de sucuri de fructe (vezi pct. 4.5).

Comprimatul trebuie înghiţit cu apă. Se recomandă administrarea dozei zilnice într-o singură priză.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Siguranţa şi eficacitatea bilastinei la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost încă stabilite şi există experiență clinică redusă la copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani, prin urmare bilastina nu trebuie utilizată la aceste grupe de vârstă.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, administrarea concomitentă cu inhibitori ai glicoproteinei P, cum sunt ketoconazol, eritromicină, ciclosporină, ritonavir sau diltiazem, poate creşte concentraţia plasmatică de bilastină şi astfel să crească riscul de reacţii adverse la bilastină. De aceea, administrarea concomitentă de bilastină cu inhibitori ai glicoproteinei P trebuie evitată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă.

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi şi sunt detaliate mai jos.

Interacţiunea cu alimente: alimentele reduc semnificativ biodisponibilitatea orală a bilastinei cu 30%.

Interacţiunea cu suc de grepfrut: administrarea concomitentă de bilastină 20 mg şi suc de grepfrut a scăzut biodisponibilitatea bilastinei cu 30%. Acest efect poate fi valabil şi în cazul altor sucuri de fructe. Gradul scăderii biodisponibilităţii poate înregistra variaţii în funcţie de producător şi de fructe.

Mecanismul acestei interacţiuni constă în inhibarea OATP1A2, un transportor pentru care bilastina este substrat (vezi pct. 5.2). Medicamentele care constituie substraturi sau sunt inhibitori OATP1A2, cum sunt ritonavir sau rifampicina pot, de asemenea, avea un potenţial de scădere a concentraţiei plasmatice a bilastinei.

Interacţiunea cu ketoconazol şi eritromicină: administrarea concomitentă de bilastină 20 mg o dată pe zi şi ketoconazol 400 mg o dată pe zi sau eritromicină 500 mg de 3 ori pe zi au determinat creşterea

ASC pentru bilastină de 2 ori şi Cmax de 2-3 ori. Aceste modificări pot fi explicate prin interacţiunea cu transportorii prin mecanism de eflux la nivel intestinal, deoarece bilastina este un substrat pentru glicoproteina P şi nu este metabolizată (vezi pct. 5.2). Aceste modificări nu par să afecteze profilul de siguranţă al bilastinei şi ketoconazolului, respectiv, eritromicinei. Alte medicamente care sunt substraturi sau inhibitori ai glicoproteinei P, cum sunt ciclosporinele, au potenţialul de a creşte concentraţia plasmatică a bilastinei.

Interacţiunea cu diltiazem: administrarea concomitentă de bilastină 20 mg o dată pe zi şi diltiazem 60 mg o dată pe zi a determinat creşterea Cmax a bilastinei cu 50%. Acest efect poate fi explicat prin interacţiunea cu transportorii prin mecanism de eflux la nivel intestinal (vezi pct. 5.2) şi nu pare să afecteze profilul de siguranţă al bilastinei.

Interacţiunea cu alcool etilic: performanţa psihomotorie după administrarea concomitentă de alcool etilic şi 20 mg bilastină o dată pe zi a fost similară cu cea observată după ingestia de alcool etilic şi placebo.

Interacţiunea cu lorazepam: administrarea concomitentă de bilastină 20 mg o dată pe zi şi lorazepam 3 mg o dată pe zi timp de 8 zile nu a potenţat efectele lorazepam de deprimare a SNC.

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Deoarece nu există experiență clinică privind interacțiunea bilastinei cu alte medicamente, alimente sau sucuri de fructe la copii, rezultatele obținute în studiile privind interacţiunile efectuate la adulţi ar trebui luate în considerare în momentul administrării bilastinei la copii. Nu există date clinice la copii pentru a indica dacă modificările ASC sau Cmax determinate de interacțiuni afectează profilul de siguranță al bilastinei.

Sarcina: datele privind utilizarea de bilastină la femeile gravide sunt limitate sau absente. Studiile la animale nu evidenţiază efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Ca măsură preventivă, este de preferat evitarea utilizării Nestibil în timpul sarcinii.

Alăptarea: excreţia bilastinei în lapte nu a fost studiată la om. Datele farmacocinetice disponibile, referitoare la animale, au indicat excreția de bilastină în lapte (vezi pct. 5.3). Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/opri tratamentul cu Nestibil trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu bilastină pentru mamă.

Fertilitatea: datele clinice sunt limitate sau absente. Un studiu la şobolani nu a evidenţiat niciun efect negativ asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Un studiu efectuat la adulţi pentru evaluarea efectelor bilastinei asupra capacităţii de a conduce vehicule a demonstrat că tratamentul cu doza de 20 mg nu a afectat capacitatea de a conduce. Cu toate acestea, deoarece răspunsul individual la medicament poate varia, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu și-au stabilit propriul răspuns la bilastină.

Incidenţa evenimentelor adverse prezentate de pacienţii adulţi şi adolescenţi care au rinoconjunctivită alergică sau urticarie idiopatică cronică trataţi cu bilastină 20 mg din studiile clinice a fost comparabilă cu cea observată la pacienţii la care s-a administrat placebo (12,7% faţă de 12,8%).

Studiile clinice de fază II şi III efectuate în timpul cercetării clinice au inclus 2525 pacienţi adulţi şi adolescenţi trataţi cu diferite doze de bilastină, dintre care 1697 au fost trataţi cu bilastină 20 mg. În aceste studii la 1362 pacienţi s-a administrat placebo. Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate de către pacienţii la care s-a administrat bilastină 20 mg pentru indicaţia rinoconjunctivită alergică sau urticarie idiopatică cronică au fost cefalee, somnolenţă, ameţeli şi oboseală. Aceste evenimente adverse au survenit cu o frecvenţă comparabilă la pacienţii la care s-a administrat placebo.

Rezumatul sub formă de tabel al reacţiilor adverse la pacienţii adulţi şi adolescenţi

Reacțiile adverse cel puţin posibil legate de bilastină şi raportate la peste 0,1% dintre pacienţii la care s-a administrat bilastină 20 mg în timpul studiilor clinice (Nr=1697) sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Frecvenţele se clasifică după cum urmează:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/00 şi <1/100)

Rare (≥1/10 000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10 000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

Reacţiile adverse rare, foarte rare şi cele cu frecvenţă necunoscută nu au fost incluse în tabel.

Clasificare pe aparate, sisteme şi Bilastină Bilastină toate Placebo organe 20 mg dozele N=1362

Frecvenţă Reacţia adversă N=1697 N=2525

Mai puţin Herpes oral 2 (0,12%) 2 (0,08%) 0 (0,0%) frecvente

Mai puţin Creştere a apetitului 10 (0,59%) 11 (0,44%) 7 (0,51%) frecvente alimentar

Mai puţin Anxietate 6 (0,35%) 8 (0,32%) 0 (0,0%) frecvente Insomnie 2 (0,12%) 4 (0,16%) 0 (0,0%)

Frecvente Somnolenţă 52 (3,06%) 82 (3,25%) 39 (2,86%)

Cefalee 68 (4,01%) 90 (3,56%) 46 (3,38%)

Mai puţin Ameţeli 14 (0,83%) 23 (0,91%) 8 (0,59%) frecvente

Mai puţin Tinitus 2 (0,12%) 2 (0,08%) 0 (0,0%) frecvente Vertij 3 (0,18%) 3 (0,12%) 0 (0,0%)

Mai puţin Bloc de ramură dreaptă 4 (0,24%) 5 (0,20%) 3 (0,22%) frecvente Aritmie sinusală 5 (0,30%) 5 (0,20%) 1 (0,07%)

Clasificare pe aparate, sisteme şi Bilastină Bilastină toate Placebo organe 20 mg dozele N=1362

Frecvenţă Reacţia adversă N=1697 N=2525

QT prelungit pe 9 (0,53%) 10 (0,40%) 5 (0,37%) electrocardiogramă

Alte modificări ECG 7 (0,41%) 11 (0,44%) 2 (0,15%)

Mai puţin Dispnee 2 (0,12%) 2 (0,08%) 0 (0,0%) frecvente Disconfort nazal 2 (0,12%) 2 (0,08%) 0 (0,0%)

Uscăciune nazală 3 (0,18%) 6 (0,24%) 4 (0,29%)

Mai puţin Durere în etajul abdominal 11 (0,65%) 14 (0,55%) 6 (0,44%) frecvente superior

Durere abdominală 5 (0,30%) 5 (0,20%) 4 (0,29%)

Greaţă 7 (0,41%) 10 (0,40%) 14 (1,03%)

Disconfort gastric 3 (0,18%) 4 (0,16%) 0 (0,0%)

Diaree 4 (0,24%) 6 (0,24%) 3 (0,22%)

Xerostomie 2 (0,12%) 6 (0,24%) 5 (0,37%)

Dispepsie 2 (0,12%) 4 (0,16%) 4 (0,29%)

Gastrită 4 (0,24%) 4 (0,16%) 0 (0,0%)

Mai puţin Prurit 2 (0,12%) 4 (0,16%) 2 (0,15%) frecvente

Mai puţin Fatigabilitate 14 (0,83%) 19 (0,75%) 18 (1,32%) frecvente Sete 3 (0,18%) 4 (0,16%) 1 (0,07%)

Augmentarea afecţiunilor 2 (0,12%) 2 (0,08%) 1 (0,07%) preexistente

Febră 2 (0,12%) 3 (0,12%) 1 (0,07%)

Astenie 3 (0,18%) 4 (0,16%) 5 (0,37%)

Mai puţin Creştere a valorii gama 7 (0,41%) 8 (0,32%) 2 (0,15%) frecvente glutamil transferazei

Creştere a valorii alanin 5 (0,30%) 5 (0,20%) 3 (0,22%) aminotransferazei

Creştere a valorii aspartat 3 (0,18%) 3 (0,12%) 3 (0,22%) aminotransferazei

Creştere a valorii 2 (0,12%) 2 (0,08%) 0 (0,0%) creatininei sanguine

Creştere a valorii 2 (0,12%) 2 (0,08%) 3 (0,22%) trigliceridelor sanguine

Creştere ponderală 8 (0,47%) 12 (0,48%) 2 (0,15%)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile): palpitaţii, tahicardie, reacţii de hipersensibilitate (cum sunt anafilaxie, angioedem, dispnee, erupţie cutanată, edem localizat/inflamaţie locală şi eritem) şi vărsături au fost observate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă.

Somnolenţă, cefalee, ameţeli şi fatigabilitate au fost observate atât la pacienţii trataţi cu bilastină 20 mg, cât şi la cei la care s-a administrat placebo. Frecvenţa raportată la bilastină, faţă de placebo a fost 3,06% faţă de 2,86% pentru somnolenţă; 4,01% faţă de 3,38% pentru cefalee; 0,83% faţă de 0,59% pentru ameţeli şi 0,83% faţă de 1,32% pentru fatigabilitate.

Informaţiile culese în timpul perioadei de supraveghere după punerea pe piaţă au confirmat profilul de siguranţă observat în timpul cercetării clinice.

În timpul cercetării clinice, frecvenţa, natura şi severitatea reacţiilor adverse la adolescenţi (cu vârsta între 12 şi 17 ani) au fost la fel cu cele observate la adulţi. Informaţiile culese, legate de adolescenţi, în timpul perioadei de după punerea pe piaţă au confirmat rezultatele studiilor clinice.

Procentul copiilor (2-11 ani) care au raportat evenimente adverse (EA) după tratamentul cu bilastină 10 mg pentru rinoconjunctivită alergică sau urticarie idiopatică cronică într-un studiu clinic controlat cu durata de 12 săptămâni a fost comparabil cu procentul din grupul celor la care s-a administrat placebo (68,5% față de 67,5% ).

Evenimentele adverse asociate cu administrarea de bilastină (forma farmaceutică de comprimat orodispersabil) raportate cel mai frecvent la 291 copii (2-11 ani) în timpul studiilor clinice (#260 copii expuşi în studiul clinic de siguranţă, 31 copii expuşi în studiul farmacocinetic) au fost cefalee, conjunctivită alergică, rinită şi durere abdominală. În cazul administrării de placebo, aceste evenimente adverse au apărut la 249 pacienţi, cu o frecvenţă comparabilă.

Rezumatul sub formă de tabel al reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi

Evenimentele adverse cel puţin posibil legate de bilastină şi raportate la peste 0,1% dintre copiii (2-11 ani) la care s-a administrat bilastină în timpul cercetării clinice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Frecvenţele se clasifică după cum urmează:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

Reacţiile adverse rare, foarte rare şi cele cu frecvenţă necunoscută nu au fost incluse în tabel.

Bilastină 10 mg Placebo

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe (n=291)# (n=249)

Frecvenţă Reacţia adversă

Frecvente Rinită 3 (1,0%) 3 (1,2%)

Frecvente Cefalee 6 (2,1%) 3 (1,2%)

Mai puţin Ameţeli 1 (0,3%) 0 (0,0%) frecvente Pierdere a conştienţei 1 (0,3%) 0 (0,0%)

Frecvente Conjunctivită alergică 4 (1,4%) 5 (2,0%)

Mai puţin Iritaţie oculară 1 (0,3%) 0 (0,0%) frecvente

Durere abdominală/ Durere în etajul 3 (1,0%) 3 (1,2%)

Frecvente abdominal superior

Diaree 2 (0,7%) 0 (0,0%)

Mai puţin

Greaţă 1 (0,3%) 0 (0,0%) frecvente

Tumefiere a buzelor 1 (0,3%) 0 (0,0%)

Mai puţin Eczemă 1 (0,3%) 0 (0,0%) frecvente Urticarie 2 (0,7%) 2 (0,8%)

Mai puţin Fatigabilitate 2 (0,7%) 0 (0,0%) frecvente #260 copii expuşi în studiul clinic de siguranţă, 31 copii expuşi în studiul farmacocinetic

Cefalea, durerea abdominală, conjunctivita și rinita alergică au fost observate atât la copiii tratați cu bilastină 10 mg, cât şi la cei la care s-a administrat placebo. Frecvența raportată a fost de 2,1% față de 1,2% pentru cefalee; 1,0% față de 1,2% pentru durerea abdominală; 1,4% față de 2,0% pentru conjunctivita alergică și 1,0% față de 1,2% pentru rinită.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Informaţiile privind supradozajul acut cu bilastină se regăsesc în experienţa din studiile clinice efectuate în timpul cercetării şi în supravegherea după punerea pe piaţă. În studiile clinice după administrarea de bilastină în doze de 10-11 ori mai mari decât doza terapeutică (220 mg doză unică; sau 200 mg/zi timp de 7 zile) la 26 voluntari adulţi sănătoşi, frecvenţa reacțiilor adverse legate de tratament a fost de două ori mai mare decât în cazul placebo. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost ameţeli, cefalee şi greaţă. Nu au fost raportate reacții adverse grave şi nici alungirea semnificativă a intervalului QTc. Informaţiile culese în perioada de supraveghere după punerea pe piaţă sunt în concordanţă cu rezultatele studiilor clinice.

Evaluarea critică a efectului administrării de doze repetate de bilastină (100 mg x 4 zile) asupra repolarizării ventriculare într-un “studiu încrucişat minuţios al QT/QTc” care a inclus 30 voluntari adulţi sănătoşi nu a evidenţiat alungirea semnificativă a QTc.

Nu există date privind supradozajul la copii.

În cazul supradozajului, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.

Nu există un antidot specific pentru bilastină.

Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice pentru utilizare sistemică, alte antihistaminice pentru utilizare sistemică, codul ATC R06AX29.

Bilastina este un antagonist histaminergic non-sedativ, cu durată lungă de acţiune, cu afinitate antagonistă selectivă pentru receptorii H1 periferici şi fără afinitate pentru receptorii muscarinici.

Bilastina a inhibat papula indusă de histamină şi reacţiile cutanate eruptive timp de 24 ore după administrarea de doze unice.

În studiile clinice efectuate la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu rinoconjunctivită alergică (sezonieră şi perenă), bilastina 20 mg, administrată o dată pe zi timp de 14-28 zile, a fost eficace în ameliorarea simptomelor precum strănutul, rinoreea, pruritul nazal, congestia nazală, pruritul ocular, lăcrimarea şi roşeaţa oculară. Bilastina a controlat eficient simptomele timp de 24 ore.

În două studii clinice efectuate la pacienţii cu urticarie idiopatică cronică, bilastina 20 mg, administrată o dată pe zi timp de 28 zile a fost eficace în ameliorarea intensităţii pruritului şi a numărului şi dimensiunii papulelor, precum şi a disconfortului pacienţilor provocat de urticarie.

Pacienţilor li s-au ameliorat somnul şi calitatea vieţii.

Nu s-a observat o alungire semnificativă a intervalului QTc sau alte efecte cardiovasculare în studiile clinice efectuate cu bilastină, chiar la doze de 200 mg pe zi (de 10 ori mai mari decât doza clinică) timp de 7 zile la 9 subiecţi, sau chiar în cazul administrării concomitente cu inhibitori ai glicoproteinei

P, cum sunt ketoconazolul (24 subiecţi) şi eritromicina (24 subiecţi). În plus, s-a efectuat un studiu minuţios al QT cu 30 voluntari.

În studiile clinice controlate, la doza recomandată de 20 mg o dată pe zi, profilul de siguranţă la nivelul SNC la administrarea bilastinei a fost similar cu placebo, iar incidenţa somnolenţei nu a diferit statistic de placebo. Bilastina la doze de până la 40 mg pe zi nu a afectat performanţa psihomotorie în studiile clinice şi nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule într-un test de conducere standard.

Pacienţii vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani) incluşi în studiile de fază II şi III nu au prezentat nicio diferenţă în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa, comparativ cu pacienţii mai tineri. Un studiu post-autorizare efectuat la 146 pacienți vârstnici nu a prezentat diferențe în profilul de siguranță, comparativ cu populația adultă.

Adolescenţii (cu vârsta între 12 şi 17 ani) au fost incluşi în cercetarea clinică. 128 adolescenţi au fost trataţi cu bilastină în timpul studiilor clinice (81 în studii de tip dublu orb, pentru indicația de rinoconjunctivită alergică). Alţi 116 pacienţi adolescenţi au fost randomizaţi pentru administrarea de comparatori activi sau placebo. Nu au fost observate diferenţe între adulţi şi adolescenţi în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa.

Conform ghidurilor de specialitate, eficacitatea dovedită la adulți și adolescenți poate fi extrapolată la copii, fiind demonstrat că expunerea sistemică la bilastină 10 mg a copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani şi greutatea de cel puţin 20 kg, este echivalentă cu expunerea la bilastină 20 mg a adulţilor (vezi pct. 5.2). Extrapolarea datelor de la adulți și adolescenți este considerată adecvată pentru acest medicament, deoarece fiziopatologia rinoconjunctivitei alergice și urticariei este aceeași pentru toate grupele de vârstă.

Într-un studiu clinic controlat, de 12 săptămâni, efectuat la copii cu vârsta de 2-11 ani (509 copii în total, 260 tratați cu bilastină 10 mg: 58 cu vârsta de 2 până la <6 ani, 105 cu vârsta de 6 până la <9 ani și 97 cu vârsta de 9 până la <12 ani și 249 pacienți la care s-a administrat placebo: 58 cu vârsta de 2 până la <6 ani, 95 cu vârsta de 6 până la <9 ani și 96 cu vârsta de 9 până la <12 ani), la doza recomandată pentru copii de 10 mg o dată pe zi, profilul de siguranţă al bilastinei (n = 260) a fost similar cu placebo (n = 249), reacțiile adverse au apărut la 5,8% și 8,0% dintre pacienții cărora li s-a administrat bilastină 10 mg și, respectiv, placebo. Atât bilastina 10 mg, cât şi placebo au prezentat o ușoară scădere a scorurilor de somnolență și sedare la chestionarul pentru evaluarea somnului la copii în timpul acestui studiu, fără diferențe semnificative statistic între grupurile de tratament. La acești copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 11 ani, nu s-au observat diferențe semnificative în ceea ce privește

QTc după administrarea de bilastină 10 mg zilnic, comparativ cu placebo. Calitatea vieţii observată în chestionarele de evaluare specifice copiilor cu rinoconjunctivită alergică sau urticarie cronică a arătat o creștere generală a scorurilor la peste 12 săptămâni, fără nicio diferență semnificativă statistic între brațele cu bilastină și placebo. Populația totală de 509 copii a cuprins: 479 subiecți cu rinoconjunctivită alergică și 30 de subiecți diagnosticați cu urticarie cronică. 260 copii au fost tratați cu bilastină, 252 (96,9%) pentru rinoconjunctivită alergică și 8 (3,1%) pentru urticarie cronică. În mod analog, la 249 copii s-a administrat placebo, 227 (91,2%) pentru rinoconjunctivită alergică şi 22 (8,8%) pentru urticarie cronică.

Agenţia Europeană a Medicamentelor a suspendat obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu bilastină la toate subgrupurile de copii cu vârsta sub 2 ani (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Bilastina se absoarbe rapid după administrarea orală, cu o durată de timp până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime de aproximativ 1,3 ore. Nu s-a observat acumulare. Valoarea medie a biodisponibilităţii bilastinei pe cale orală este de 61%.

Studiile in vitro şi in vivo au evidenţiat faptul că bilastina este un substrat al glicoproteinei P (vezi pct.

4.5 Interacţiune cu ketoconazol, eritromicină şi diltiazem) şi OATP (vezi pct. 4.5 Interacţiune cu suc de grepfrut). Bilastina nu pare a fi un substrat pentru alţi transportori cum sunt BCRP sau transportorii renali OCT2, OAT1 şi OAT3. Pe baza studiilor in vitro, nu se aşteaptă ca bilastina să inhibe următorii transportori în sistemul circulator: glicoproteina P, MRP2, BCRP, BSEP, OATP1B1, OATP1B3,

OATP2B1, OAT1, OAT3, OCT1, OCT2, şi NTCP, deoarece a fost observată numai o inhibare moderată pentru glicoproteina P, OATP2B1 şi OCT1, având IC50 ≥300 μM mult mai mare decât Cmax plasmatică, calculată clinic şi, de aceea, aceste interacţiuni nu sunt relevante din punct de vedere clinic. Cu toate acestea, pe baza acestor rezultate, inhibarea de către bilastină a transportorilor prezenţi în mucoasa intestinală, de exemplu glicoproteina P, nu poate fi exclusă.

La doze terapeutice bilastina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 84-90%.

Bilastina nici nu a indus, nici nu a inhibat activitatea izoenzimelor CYP450 în studiile in vitro.

Într-un studiu de bilanţ de masă efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, după administrarea unei doze unice de 20 mg 14C-bilastină, aproape 95% din doza administrată a fost regăsită în urină (28,3%) şi fecale (66,5%) sub formă de bilastină nemodificată, confirmând faptul că la om bilastina nu este metabolizată semnificativ. Timpul de înjumătăţire mediu calculat la voluntarii sănătoşi a fost de 14,5 ore.

Bilastina prezintă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze studiat (5 - 220 mg), cu o variabilitate interindividuală scăzută.

Într-un studiu efectuat la subiecţi cu insuficienţă renală ASC0-∞ medie (DS) a crescut de la 737,4 (±260,8) ng x oră/ml la subiecţii fără insuficienţă renală (RFG: > 80 ml/min/1,73 m2) la: 967,4 (±140,2) ng x oră/ml la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG: 50-80 ml/min/1,73 m2), 1384,2 (±263,23) ng x oră/ml la subiecţii cu insuficienţă renală moderată (RFG: 30 - <50 ml/min/1,73 m2), şi 1708,5 (±699,0) ng x oră/ml la subiecţii cu insuficienţă renală severă (RFG: < 30 ml/min/1,73 m2).

Timpul de înjumătăţire mediu (DS) al bilastinei a fost 9,3 ore (±2,8) la subiecţii fără insuficienţă renală, 15,1 ore (±7,7) la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară, 10,5 ore (±2,3) la subiecţii cu insuficienţă renală moderată şi 18,4 ore (±11,4) la subiecţii cu insuficienţă renală severă. Excreţia urinară de bilastină a fost practic completă după 48-72 ore la toţi subiecţii. Aceste modificări farmacocinetice nu se aşteaptă să aibă o influenţă importantă clinică asupra siguranţei bilastinei, deoarece concentraţiile plasmatice de bilastină la pacienţii cu insuficienţă renală sunt situate în intervalul de siguranţă pentru bilastină.

Nu există date de farmacocinetică la subiecţii cu insuficienţă hepatică. Bilastina nu este metabolizată la om. Deoarece rezultatele studiului efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală indică faptul că eliminarea renală reprezintă o contribuţie majoră la eliminare, excreţia biliară se aşteaptă să fie doar marginal implicată în eliminarea bilastinei. Modificările funcţiei hepatice nu se aşteaptă să aibă o influenţă semnificativă clinic asupra farmacocineticii bilastinei.

Sunt disponibile doar date limitate de farmacocinetică la subiecţii cu vârsta peste 65 ani. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte farmacocinetica bilastinei la vârstnici cu vârsta peste 65 ani, comparativ cu adulţii cu vârsta între 18 şi 35 ani.

Nu sunt disponibile date farmacocinetice la adolescenţi (cu vârsta între 12 şi 17 ani), deoarece extrapolarea datelor obţinute la adulţi este considerată adecvată pentru acest medicament.

Datele farmacocinetice la copii au fost obținute într-un studiu farmacocinetic de fază II, incluzând 31 copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 11 ani, cu rinoconjunctivită alergică sau urticarie cronică, cărora li s-a administrat o dată pe zi bilastină 10 mg sub formă de comprimat orodispersabil. Datele privind analiza farmacocinetică a concentrației plasmatice au arătat că doza pediatrică de bilastină 10 mg o dată pe zi are ca rezultat o expunere sistemică echivalentă cu cea observată după o doză de 20 mg la adulți și adolescenți, valoarea medie a ASC fiind 1014 ng x oră/ml pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani. Aceste rezultate au fost în mare măsură sub pragul de siguranță, pe baza datelor rezultate din administrarea dozei de 80 mg o dată pe zi la adulți, în conformitate cu profilul de siguranță al medicamentului. Aceste rezultate au confirmat alegerea administrării orale a bilastinei 10 mg o dată pe zi ca doză terapeutică adecvată pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani şi greutatea de cel puţin 20 kg.

Datele non-clinice pentru bilastină nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, potenţialul genotoxic şi carcinogen.

În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, efectele bilastinei asupra fetusului (avort pre şi post implantare la şobolani şi osificare incompletă a oaselor craniene, a sternebrelor şi membrelor la iepuri) au fost observate doar în cazul dozelor toxice materne. Valorile de expunere la care nu se observă evenimente adverse (NOAEL) sunt suficient de mari (> 30 de ori) faţă de expunerea la om, la doza terapeutică recomandată.

Într-un studiu cu privire la lactație, bilastina, administrată oral ca doză unică (20 mg/kg), a fost identificată în laptele femelelor de șobolan care alăptează. Concentrațiile de bilastină din lapte erau aproximativ jumătate față de cele din plasma maternă. Relevanța acestor rezultate la om nu este cunoscută.

Într-un studiu cu privire la fertilitate efectuat la şobolani, bilastina administrată pe cale orală în doze de până la 1000 mg/kg şi zi nu a indus niciun efect asupra organelor reproductive feminine şi masculine. Nu au fost afectați indicii de împerechere, fertilitate şi sarcină.

După cum s-a observat într-un studiu de distribuţie efectuat la şobolani cu determinarea concentraţiei de medicament prin autoradiografie, bilastina nu se acumulează în SNC.

Celuloză microcristalină

Crospovidonă

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Nu este cazul

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

Acest medicament este ambalat în blistere din Aluminiu (Poliamidă-Aluminiu-PVC)/Aluminiu ambalate în cutii de carton, conţinând 10, 20, 30, 40, 50 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu prevederile locale.

Zentiva, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10

Republica Cehă

13978/2021/01-06

Data primei autorizări: Iunie 2021

Iulie 2024