Prospect NEO-ENTEROSEPTOL 2mg capsule

NEO-ENTEROSEPTOL 2 mg capsule

O capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Capsule

Capsule gelatinoase tari, nr.2, opace, cu capul de culoare roșie și corpul de culoare albă, care conțin o pulbere de culoare albă.

Tratamentul simptomatic al diareei acute şi cronice la adult şi copii peste 12 ani.

Diaree acută:

Adulţ și copii cu vârsta peste 12 ani:

Doza iniţială recomandată este de 2 capsule administrate oral, urmate de 1 capsulă după fiecare scaun diareic, fără a depăşi 6 capsule pe zi.

Copii sub 12 ani: Nu este recomandat la copii cu vârsta sub 12 ani.

Diaree cronică:

Doza iniţială zilnică este de 2 capsule; această doză iniţială ar trebui ajustată până când se obţin 1-2 scaune solide pe zi, ceea ce de obicei se realizează cu o doză de întreţinere de 1-6 capsule zilnic. Doza maxima zilnică este de 6 capsule.

Nu este necesară ajustarea dozelor.

Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienţii cu insuficienţă renală.

Deşi nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacienţi cu insuficienţă hepatică, Neo-

Enteroseptol ar trebui utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi datorită metabolismului de primă trecere redus. (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții medicamentului (enumerate la pct. 6.1).

Pacienți cu colită ulcerativă sau pseudomembranoasă.

Pacienți cu distensie abdominală sau la care este suspectat ileus sau constipație.

Pacienți cu enterocolită bacteriană.

Pacienți cu dizenterie acută caracterizată de hematochezie și hipertermie.

Pacienți cu boală inflamatorie a colonului.

La pacienții la care trebuie evitată diminuarea peristalticii datorită riscului de posibile sechele precum ileus, megacolon și megacolon toxic.

Evenimentele cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor, au fost raportate în asociere cu supradozajul. Unele cazuri au avut un rezultat fatal (vezi secțiunea 4.9). Pacienții nu trebuie să depășească doza/durata de tratament recomandată.

Tratamentul diareei cu Neo-Enteroseptol este strict simptomatic. Când se poate determina o etiologie subiacentă, atunci când este cazul, ar trebui să se administreze tratament specific.

La pacienţii cu diaree, în special la copii, poate apărea epuizarea lichidelor şi electroliţilor. În astfel de situaţii cea mai importantă măsură este administrarea terapiei corespunzătoare de substituţie a lichidelor şi electroliţilor. Necesarul de lichide şi metoda de administrare (orală, intravenoasă) ar trebui să se decidă în funcţie de severitatea diareei, vârstă şi starea clinică a pacientului.

În diareea acută, dacă nu se observă îmbunătăţire clinică în 48 de ore, administrarea de Neo-

Enteroseptol ar trebui întreruptă, iar pacienţii ar trebui sfătuiţi să se adreseze medicului curant.

Pacienţii cu SIDA trataţi cu Neo-Enteroseptol pentru diaree ar trebui să întrerupă tratamentul la primele semne ale distensiei abdominale. Au existat raportări izolate de constipaţie puternică cu risc crescut de megacolon toxic la pacienţii cu SIDA care aveau colită infecţioasă de patologie virală şi bacteriană trataţi cu clorhidrat de loperamidă.

Au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT asociat cu tahiaritmii ventriculare când s-au administrat doze foarte mari de loperamidă pentru perioade îndelungate de timp.

Deşi nu există date farmacocinetice referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică, Neo-Enteroseptol ar trebui administrat cu prudenţă acestor pacienţi din cauza metabolismului presistemic redus. Acest medicament trebuie administrat cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă hepatică întrucât poate cauza o supradozare relativă care ar conduce la intoxicaţia SNC.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament deoarece conţine lactoză.

Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină P, a determinat o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P când loperamida este administrată în dozele recomandate.

Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 4 mg) şi itraconazol, un inhibitor al

CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a condus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut loperamida de aproximativ 2 ori. Din combinaţia de itraconazol şi gemfibrozil a rezultat o creştere de 4 ori a vârfurilor nivelelor plasmatice de loperamidă şi o creştere de 13 ori în expunerea plasmatică totală.

Aceste creşteri nu au fost asociate cu efectele sistemului nervos central (SNC) după cum au fost măsurate de testele psihomotorii (i.e. somnolenţă subiectivă şi Testul de substituţie a simbolurilor numerice).

Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al

CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a condus la o creştere de 5 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Conform măsurătorilor prin pupilometrie această creştere nu a fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute.

Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a condus la o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale desmopresinei, motivul presupus fiind motilitatea gastrointestinală încetinită.

Este de aşteptat faptul că medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot potenţa efectele loperamidei, iar medicamentele care accelerează tranzitul intestinal pot micşora efectul acesteia.

Siguranța administrării loperamidei pe durata sarcinii nu a fost stabilită, deși studiile la animale nu au dovedit niciun efect teratogen sau proprietăți embriotoxice. Ca și în cazul altor medicamente, loperamida nu trebuie administrată în timpul sarcinii și mai ales în primul trimestru de sacină.

Mici cantități de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare loparmida nu trebuie administrată în timpul alăptării. Femeile care alăptează trebuie să consulte medicul pentru un tratament adecvat.

Acest medicament determină uneori somnolenţă uşoară şi tranzitorie sau vertij, putând influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 de adulți și copii cu vârsta mai mare de 12 ani, care au participat la 31 de trialuri controlate și necontrolate. Dintre acestea 26 studii au fost effectuate pentru diaree acută (N=2755) și 5 în diaree cronică (N=321).

Cele mai frecvente reacții adverse raportate la administrarea de loperamidă în diareea acută (incidență mai mare de 1%) sunt: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%).

Cele mai frecvente reacții adverse raportate la administrarea de loperamidă în diareea cronică (incidență ≥ 1%) sunt: flatulență (2,8%), constipație (2,2%), greață (1,2%) și amețeli (1,2%).

Tabelul de mai jos cuprinde reacțiile adverse raportate la administrarea de loperamidă, atât în studii clinice, cât și din experiența de după punerea pe piață. Categoriile de frecvență sunt:

Categoriile de frecvență prezentate în tabel folosesc următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 până la <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 până la <1/100); rare (≥1/10000 până la <1/1000).

Clasificare pe aparate și sisteme Reacții adverse

Rare Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic), reacții anafilactoide

Frecvente Cefalee, amețeli

Mai puțin frecvente Somnolență

Rare Pierderea conștienței, stupoare, scăderea stării de conștiență, hipertonia, anomalii de coordonare

Rare Mioză

Frecvente Constipație, greață, flatulență

Mai puțin frecvente Durere abdominală, discomfort abdominal, xerostomie, durere abdominală superioară, vărsături, dispepsie

Rare Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic - vezi pct.

4.4), distensie abdominală

Mai puțin frecvente Rash

Rare Erupție buloasă (inclusive sd. Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem multiform), angioedem, urticarie, prurit

Afecțiuni renale și tulburări urinare

Rare Retenție urinară

Rare Fatigabilitate

O parte dintre reacțiile adverse raportate în timpul studiilor clinice și după punerea pe piață sunt simptome ale diareei (ex. durerea/disconfortul abdominal, greața, vărsăturile, xerostomia, oboseala, somnolența, amețeala, constipația și flatulența). Acestea sunt uneori greu de distins față de reacțiile adverse ale medicamentului.

Siguranțaloperamidei a fost evaluate la 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între 10 și 13 ani, care au participat în 13 trialuri controlate și necontrolate, pentru diaree acută. În general profilul de siguranță s-a suprapus cu cel cunoscut la adulți și copii cu vârsta peste 12 ani.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

La pacienții care au ingerat supradoze de loperamidă s-au observat prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare serioase, stop cardiac și sincope (vezi secțiunea 4.4).

Au fost raportate cazuri letale.

În cazul unei supradozări (inclusiv supradozare relativă datorată tulburării hepatice), pot apărea efecte adverse precum deprimarea SNC (stupoare, coordonare anormală, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi depresie respiratorie), retenţie urinară şi ileus. Copiii pot fi mai sensibili decât adulţii la efectele asupra SNC.

În cazul unui supradozaj masiv poate apărea prelungirea intervalului QT asociată cu tahiaritmii ventriculare severe.

În caz de supradozaj se poate administra ca antidot naloxonă. Deoarece durata de acţiune a loperamidei este mai lungă decât cea a naloxonei (de la 1 la 3 ore), poate fi indicat tratamentul repetat cu naloxonă. Aşadar, pacientul trebuie ţinut sub observaţie atentă timp de cel puţin 48 de ore pentru a detecta orice posibilă depresie a sistemului nervos central.

Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03

Loperamida este un derivat piperidinic de sinteză, cu proprietăţi antidiareice de tip opioid. Are acţiune antisecretorie şi de încetinire a tranzitului colonic, cu creşterea contracţiilor segmentare la acest nivel.

Activitatea antisecretorie se realizează probabil prin creşterea fluxului hidroelectrolitic din lumenul intestinal către polul plasmatic al enterocitului şi prin reducerea fluxului hidroelectrolitic în sens invers.

Efectul este rapid şi de lungă durată.

După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (97%). Suferă un important proces de metabolizare în cursul primului pasaj hepatic.

Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 10 şi 15 ore.

Se elimină în cea mai mare parte prin scaun.

Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace semnificative pentru intervalul terapeutic de concentrație relevantă și la multiplicări semnificative ale intervalului (de până la 47 ori).

În orice caz, la concentrații extrem de ridicate asociate cu supradozajul (vezi secțiunea 4.4), loperamida prezintă acțiuni electrofiziologice consistând în inhibarea potasiului (hERG) și a curenților de sodiu și aritmii.

lactoză monohidrat, stearat de magneziu.

dioxid de titan (E 171), laurilsulfat de sodiu, gelatină;

Capacul capsulei dioxid de titan (E 171), albastru strălucitor (E 133), roșu coșenilă A (E 124), gelatină.

Nu este cazul.

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 250C, în ambalajul original.

Cutie cu un blister din PVC/Al a 6 capsule.

Fără cerințe speciale.

Specifar S.A. Pharmaceuticals 1, 28 Octovriou str.

Ag. Varvara 123 51

Atena, Grecia

12250/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2019

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .