Prospect NEBIVOLOL TERAPIA 5mg COMPRIMATE
Indicat în: hipertensiune arterială
Cale de administrare: orală
Substanța: nebivolol (beta-blocant)
ATC: C07AB12 (Sistemul cardiovascular | Betablocante | Betablocante selective)
Poate provoca amețeli sau vertij.
Poate scădea tensiunea arterială și crește riscul de cădere.
Persoanele vârstnice pot avea risc crescut de reacții adverse.
Nebivololul este un medicament din clasa beta-blocantelor, utilizat în principal pentru tratamentul hipertensiunii arteriale și al insuficienței cardiace cronice ușoare până la moderate. Acesta ajută la scăderea tensiunii arteriale și la reducerea efortului asupra inimii, prevenind astfel complicațiile cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral.
Nebivololul acționează prin blocarea receptorilor beta-adrenergici, ceea ce duce la scăderea ritmului cardiac și a forței de contracție a inimii. În plus, are un efect vasodilatator unic, prin creșterea producției de oxid nitric (NO) în vasele de sânge, ceea ce contribuie la relaxarea acestora și la îmbunătățirea fluxului sanguin.
Efectele secundare pot include oboseală, amețeli, dureri de cap, bradicardie (ritm cardiac lent) sau tulburări gastrointestinale. În cazuri rare, pot apărea depresie, dificultăți de respirație sau reacții alergice. Este important ca nebivololul să fie administrat conform indicațiilor medicului, iar tratamentul să nu fie întrerupt brusc, deoarece acest lucru poate agrava simptomele cardiace.
Date generale despre NEBIVOLOL TERAPIA 5mg
- Substanța: nebivolol
- Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2022
- Codul comercial: W57706001
- Concentrație: 5mg
- Forma farmaceutică: COMPRIMATE
- Cantitate: 28
- Prezentare produs: cutie x2 blist pvc/al x14 compr
- Tip produs: Medicament generic
- Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.
Concentrațiile disponibile pentru nebivolol
- 2.5mg
- 5mg
Prospect NEBIVOLOL TERAPIA 5mg
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul NEBIVOLOL TERAPIA 5mg COMPRIMATE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NEBIVOLOL TERAPIA 5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine nebivolol 5,00 mg (sub formă de clorhidrat de nebivolol 5,45 mg).
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 143,475 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute cu două linii de rupere în cruce pe una din feţe (cu rol de divizare în 4 sferturi egale).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile uşoare şi moderate, în plus faţă de terapiile standard, la pacienţii cu vârsta de 70 ani sau peste.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Doza recomandată este de un comprimat (5 mg) zilnic, preferabil la aceeaşi oră.
Comprimatele pot fi administrate în timpul mesei.
Efectul de reducere a presiunii arteriale se instalează după 1-2 săptămâni de tratament. Uneori, efectul optim se atinge numai după 4 săptămâni.
Asocierea cu alte antihipertensive
Beta-blocantele pot fi folosite în monoterapie sau concomitent cu alte medicamente antihipertensive. Până în prezent, s-a observat un efect suplimentar antihipertensiv numai la administrarea concomitentă a Nebivolol
Terapia 5 mg cu hidroclorotiazidă 12,5-25 mg.
Pacienţi cu insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală, doza recomandată pentru începerea tratamentului este de 2,5 mg, zilnic.
Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăDatele privind pacienţii cu insuficienţă hepatică ori disfuncţii hepatice sunt limitate.
De aceea, tratamentul acestor pacienţi cu Nebivolol Terapia este contraindicat.
VârstniciLa pacienţii cu vârsta peste 65 ani, doza recomandată pentru începerea tratamentului este de 2,5 mg, zilnic.
Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg. Totuşi, luând în considerare experienţa limitată privind utilizarea la pacienţii cu vârsta peste 75 ani, se recomandă precauţie la administrarea tratamentului şi monitorizarea atentă a pacienţilor.
Copii şi adolescenţiNu au fost realizate studii clinice la copii şi adolescenţi. De aceea, nu este recomandată utilizarea la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile trebuie început cu o ajustare progresivă a dozei, până când este atinsă doza de întreţinere optimă individuală.
Pacienţii trebuie să fie diagnosticaţi cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără insuficienţă acută în ultimele şase săptămâni. Se recomandă ca medicul curant să aibă experienţă în tratarea insuficienţei cardiace cronice.
Pentru pacienţii trataţi cu medicamente pentru afecţiuni cardiovasculare, incluzând diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai ACE şi/sau antagonişti de angiotensină II, dozarea acestor medicamente trebuie stabilizată în timpul ultimelor două săptămâni anterioare iniţierii tratamentului cu Nebivolol Terapia.
Creşterea iniţială treptată a dozei trebuie realizată conform etapelor următoare, la intervale de 1-2 săptămâni, în funcţie de tolerabilitatea pacientului: 1,25 mg nebivolol, doză ce va fi crescută la 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, apoi la 5 mg o dată pe zi şi apoi la 10 mg o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 10 mg nebivolol, administrată o dată pe zi.
Iniţierea terapiei şi fiecare creştere a dozei trebuie realizate sub supravegherea unui medic cu experienţă, cel puţin pe parcursul următoarelor 2 ore, pentru a se asigura că starea clinică a pacientului rămâne stabilă (în special în ceea ce priveşte tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, tulburările de conducere, semnele agravării insuficienţei cardiace).
Apariţia evenimentelor adverse poate împiedica administrarea dozei maxime recomandate la toţi pacienţii trataţi. Dacă este necesar, doza la care s-a ajuns poate fi, de asemenea, redusă gradat, şi readministrată în mod adecvat.
În timpul perioadei de creştere gradată a dozei, în caz de agravare a insuficienţei cardiace sau de intoleranţă la medicament, se recomandă, la început, reducerea dozei de nebivolol sau întreruperea imediată a tratamentului cu acest medicament, dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravare a insuficienţei cardiace cu edem pulmonar acut, şoc cardiogen, bradicardie simptomatică sau bloc AV).
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile cu nebivolol este, în general, un tratament de lungă durată.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu nebivolol, deoarece acest lucru poate genera agravarea temporară a insuficienţei cardiace. Dacă întreruperea tratamentului este necesară, doza trebuie redusă gradat, prin reducerea la jumătate a dozei, săptămânal.
Comprimatele pot fi administrate în timpul mesei.
Pacienţi cu insuficienţă renalăNu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, deoarece creşterea treptată a dozei până la doza maximă tolerată se ajustează individual. Nu există experienţă privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinina serică >250 μmol/l).
Prin urmare, nu este recomandată administrarea nebivololului la aceşti pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăDatele privind administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt limitate. De aceea, tratamentul acestor pacienţi cu Nebivolol Terapia este contraindicat.
VârstniciNu este necesară ajustarea dozei, deoarece creşterea treptată a dozei până la doza maximă tolerată se ajustează individual.
Copii şi adolescenţiNu au fost realizate studii clinice la copii şi adolescenţi. De aceea, nu este recomandată administrarea la copii şi adolescenţi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică sau disfuncţie hepatică.
Insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen sau episoade de insuficienţă cardiacă decompensată care necesită terapie inotrop pozitivă i.v.
În afară de cazurile de mai sus, administrarea comprimatelor Nebivolol Terapia, similar altor beta-blocante este contraindicată în:
- boala nodului sinusal, incluzând blocul sino-atrial,
- bloc atrio-ventricular de gradul II şi III (fără stimulator cardiac),
- antecedente de bronhospasm şi astm bronşic,
- feocromocitom netratat,
- acidoză metabolică,
- bradicardie (frecvenţa cardiacă < 60/minut înaintea iniţierii tratamentului),
- hipotensiune arterială (presiunea arterială sistolică sub 90 mmHg),
- tulburări grave ale circulaţiei periferice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Vezi, de asemenea, pct. 4.8.
Următoarele atenţionări şi precauţii speciale sunt valabile pentru antagoniştii beta-adrenergici, în general.
AnestezieContinuarea antagonizării beta-adrenergice reduce riscul de aritmii în timpul inducţiei şi intubaţiei. Dacă inhibarea beta-adrenergică este întreruptă în scopul pregătirii pentru intervenţia chirurgicală, antagonistul beta-adrenergic trebuie întrerupt cu cel puţin 24 ore înainte.
Se recomandă precauţii privind anumite anestezice care provoacă deprimare miocardică. Pacientul poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrare intravenoasă de atropină.
Afecţiuni cardiovasculare
În general, antagoniştii beta-adrenergici nu trebuie administraţi pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă (ICC) netratată, decât după stabilizarea stării clinice a acestora.
La pacienţii cu boli cardiace ischemice, tratamentul cu antagonişti beta-adrenergici trebuie întrerupt gradat, adică pe parcursul a 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, trebuie iniţiată concomitent terapia de înlocuire, pentru a preveni exacerbarea anginei pectorale.
Antagoniştii beta-adrenergici pot induce bradicardie: dacă frecvenţa pulsului scade sub 50-55 bpm în repaus şi/sau pacientul are simptome sugestive pentru bradicardie, dozajul trebuie redus.
Antagoniştii beta-adrenergici trebuie administraţi cu precauţie:
- La pacienţii cu tulburări ale circulaţiei periferice (boala sau sindromul Raynaud, claudicaţie intermitentă), deoarece poate să apară agravarea acestor tulburări.
- La pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul I, din cauza efectului negativ al beta-blocantelor asupra timpului de conducere;
- La pacienţii cu angină Prinzmetal, datorită predominanţei vasoconstricţiei coronariene mediate prin receptorii alfa: antagoniştii beta-adrenergici pot creşte numărul şi durata atacurilor de angină.
În general, nu este recomandată asocierea nebivololului cu blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului şi diltiazemului, cu medicamente antiaritmice din clasa I şi cu medicamente antihipertensive ce acţionează la nivel central. Pentru detalii, vă rugăm consultaţi pct 4.5.
Afecţiuni metabolice/endocrine
La pacienţii cu diabet zaharat, nebivololul nu afectează glicemia. Totuşi, trebuie luate precauţii în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, deoarece nebivololul poate masca anumite simptome ale hipoglicemiei (tahicardie, palpitaţii).
Medicamentele blocante beta-adrenergice pot masca simptomele de tahicardie la pacienţii cu hipertiroidism.
Întreruperea bruscă a tratamentului poate amplifica simptomele.
Afecţiuni respiratorii
La pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice, antagoniştii beta-adrenergici trebuie administraţi cu precauţie, deoarece pot agrava constricţia căilor respiratorii.
Alte precauţiiPacienţii cu antecedente de psoriazis trebuie să utilizeze antagonişti beta-adrenergici numai după o evaluare atentă.
Antagoniştii beta-adrenergici pot creşte sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice.
Iniţierea tratamentului insuficienţei cardiace cronice cu nebivolol necesită monitorizare regulată. Pentru doze şi modul de administrare, vă rugăm să consultaţi pct. 4.2. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc, cu excepţia cazului când există o indicaţie clară. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm consultaţi pct. 4.2.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile următoare se aplică în general antagoniştilor beta-adrenergici.
Asocieri nerecomandate:Medicamente antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, cibenzolină, flecainidă, disopiramidă, lidocaină, mexiletină, propafenonă): pot potenţa efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară şi pot creşte efectul inotrop negativ (vezi pct. 4.4).
Blocantele canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenţă negativă asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă a verapamilului la pacienţii trataţi cu beta-blocante poate determina hipotensiune arterială marcată şi bloc atrio-ventricular (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive ce acţionează la nivel central (clonidină, guanfacină, moxonidină, metildopa, rilmenidină): administrarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive ce acţionează la nivel central poate agrava insuficienţa cardiacă prin reducerea tonusului simpatic central (scăderea frecvenţei cardiace, a debitului cardiac, vasodilataţie) (vezi pct. 4.4). Întreruperea bruscă, în special dacă se produce înaintea întreruperii tratamentului cu beta-blocante, poate determina creşterea riscului de “hipertensiune arterială de rebound”.
Asocieri care trebuie folosite cu precauţie:
Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodaronă): pot potenţa efectul asupra conducerii atrio-ventriculare.
Anestezice volatile halogenate: administrarea concomitentă a antagoniştilor beta-adrenergici şi a anestezicelor poate atenua tahicardia reflexă şi creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca regulă generală, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante. Medicul anestezist trebuie informat atunci când pacientul este tratat cu Nebivolol Terapia.
Insulină şi medicamente antidiabetice orale: deşi nebivololul nu influenţează glicemia, utilizarea concomitentă poate masca anumite simptome ale hipoglicemiei (palpitaţii, tahicardie).
Baclofen (antispastic), amifostină (adjuvant antineoplazic): administrarea concomitentă cu antihipertensive poate contribui şi mai mult la scăderea tensiunii arteriale. Prin urmare, doza medicamentului antihipertensiv trebuie ajustată în mod corespunzător.
Asocieri ce trebuie luate în considerare:
Glicozide digitalice: administrarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrio-ventriculară.
Studiile clinice cu nebivolol nu au indicat nicio dovadă clinică de interacţiune. Nebivolol nu influenţează cinetica digoxinei.
Blocantele canalelor de calciu de tipul dihidropiridinei (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină, nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate duce la creşterea riscului de hipotensiune arterială şi nu se poate exclude sporirea riscului deteriorării ulterioare a funcţiei pompei ventriculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Antipsihotice, antidepresive (triciclice, barbiturice şi fenotiazine): utilizarea concomitentă poate contribui la creşterea efectului hipotensiv al beta-blocantelor (efect suplimentar).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): nu influenţează efectul de reducere a tensiunii arteriale indus de nebivolol.
Medicamente simpatomimetice: utilizarea concomitentă poate contribui la contracararea efectului antagoniştilor beta-adrenergici. Medicamentele beta-adrenergice pot determina activitate alfa-adrenergică neantagonizată a medicamentelor simpatomimetice cu efecte atât alfa- adrenergice, cât şi beta-adrenergice (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc atrio-ventricular).
Interacţiuni farmacocineticeDeoarece metabolizarea nebivololului implică izoenzima CYP2D6, administrarea concomitentă cu medicamente care inhibă această enzimă, în special cu paroxetină, fluoxetină, tioridazină, chinidină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de nebivolol, asociată cu risc crescut de bradicardie excesivă şi evenimente adverse.
Administrarea concomitentă cu cimetidină a crescut concentraţiile plasmatice de nebivolol, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă cu ranitidină nu a influenţat farmacocinetica nebivololului. Cele două tratamente pot fi prescrise împreună, cu condiţia ca Nebivolol Terapia să fie administrat în timpul mesei, iar medicamentul antiacid să fie administrat între mese.
Asocierea nebivololului cu nicardipina a provocat o uşoară creştere a concentraţiilor plasmatice ale ambelor medicamente, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă cu alcool etilic, furosemidă sau hidroclorotiazidă nu a influenţat farmacocinetica nebivololului. Nebivololul nu influenţează farmacocinetica şi farmacodinamica warfarinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nebivololul are efecte farmacologice care pot fi nocive asupra sarcinii şi/sau asupra fătului/nou-născutului.
În general, blocantele receptorilor beta-adrenergici reduc circulaţia placentară, fapt asociat cu retard de creştere, deces intrauterin, avort sau travaliu prematur. Pot să apară reacţii adverse (de exemplu, hipoglicemie sau bradicardie) la făt sau nou-născut. Dacă este necesar tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici, este preferabilă administrarea blocantelor receptorilor adrenergici beta 1-selective.
Nebivololul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă se consideră că este necesar tratamentul cu nebivolol, trebuie monitorizate fluxul sanguin utero-placentar şi dezvoltarea fătului. În cazul în care se observă efecte nocive asupra sarcinii sau fătului, trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat strict.
În general, se aşteaptă simptome de hipoglicemie şi bradicardie în primele 3 zile.
AlăptareaStudiile la animale au demonstrat că nebivololul se excretă în laptele matern. Nu se cunoaşte dacă acest medicament se excretă în laptele uman. Majoritatea beta-blocantelor, în special compuşii lipofili cum sunt nebivololul şi metaboliţii săi activi, trec în laptele matern, chiar dacă într-o măsură variabilă. Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu nebivolol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Studiile de farmacodinamie au demonstrat că nebivololul nu influenţează funcţiile psihomotorii. Atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje trebuie avut în vedere faptul că, ocazional, pot să apară ameţeli şi oboseală.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate separat pentru hipertensiune arterială şi pentru ICC, datorită diferenţelor dintre bolile preexistente.
Hipertensiune arterialăReacţiile adverse raportate, în majoritatea cazurilor de intensitate uşoară până la moderată, sunt cuprinse în tabelul de mai jos, fiind clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă:
ORGANE, APARATE Frecvente Mai puţin frecvente Foarte rare Cu frecvenţă
ŞI SISTEME (≥1/100 şi <1/10) (≥1/1000 şi <1/100) (<1/10000) necunoscută
Tulburări ale angioedem, sistemului imunitar hipersensibilitate
Tulburări psihice coşmaruri, depresie
Tulburări ale sistemului cefalee, ameţeală, sincopă nervos parestezie
Tulburări oculare tulburări de vedere
Tulburări cardiace bradicardie, insuficienţă cardiacă, încetinirea conducerii
AV/bloc AV
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială, (agravare a) claudicaţiei intermitente
Tulburări respiratorii, dispnee bronhospasm toracice şi mediastinale
Tulburări gastro- constipaţie, greaţă, dispepsie, flatulenţă, intestinale diaree vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale prurit, erupţie cutanată agravare psoriazis urticarie ţesutului subcutanat tranzitorie eritematoasă
Tulburări ale aparatului impotenţă genital şi ale sânului
Tulburări generale şi la oboseală, edem nivelul locului de administrare
Următoarele reacţii adverse au fost, de asemenea, raportate la unii antagonişti beta-adrenergici: halucinaţii, psihoze, confuzie, extremităţi reci/cianotice, fenomenul Raynaud, ochi uscaţi şi toxicitate oculo-mucocutanată de tip practolol.
Insuficienţă cardiacă cronică
Datele privind reacţiile adverse la pacienţii cu ICC sunt disponibile în urma efectuării unui studiu clinic placebo controlat, efectuat la un grup de 1067 pacienţi trataţi cu nebivolol şi la un grup de 1061 pacienţi cărora li se administrează placebo. În cadrul acestui studiu, un total de 449 pacienţi trataţi cu nebivolol (42,1%) au raportat reacţii adverse, cel puţin posibil legate de administrarea medicamentului, comparativ cu 334 pacienţi cărora li s-a administrat placebo (31,5%). Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent la pacienţii trataţi cu nebivolol au fost bradicardie şi ameţeală, ambele apărând la aproximativ 11% din pacienţi.
Frecvenţele corespunzătoare la pacienţii cărora li s-a administrat placebo au fost de aproximativ 2% şi respectiv 7%.
S-au raportat următoarele valori privind incidenţa reacţiilor adverse (cel puţin posibil legate de administrarea medicamentului) considerate relevante în mod specific în tratamentul insuficienţei cardiace cronice:
- Agravarea insuficienţei cardiace s-a produs la 5,8 % din pacienţii trataţi cu nebivolol faţă de 5,2% din pacienţii la care s-a administrat placebo.
- S-a raportat hipotensiune arterială posturală la 2,1% din pacienţii trataţi cu nebivolol faţă de 1,0% din pacienţii la care s-a administrat placebo.
- S-a raportat intoleranţă la medicament de către 1,6% din pacienţii trataţi cu nebivolol faţă de 0,8% din pacienţii la care s-a administrat placebo.
- A apărut bloc atrio-ventricular de gradul întâi la 1,4% din pacienţii trataţi cu nebivolol faţă de 0,9% din pacienţii la care s-a administrat placebo.
- S-au raportat edeme ale membrului inferior de către 1,0% din pacienţii trataţi cu nebivolol faţă de 0,2% din pacienţii la care s-a administrat placebo.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile date privind supradozajul cu nebivolol.
SimptomeSimptomele supradozajului cu beta-blocante sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm şi insuficienţă cardiacă acută.
TratamentÎn caz de supradozaj sau hipersensibilitate, pacientul trebuie ţinut sub supraveghere atentă şi tratat într-o unitate de terapie intensivă. Glicemia trebuie monitorizată. Se poate preveni absorbţia oricărui medicament prezent încă în tractul gastro-intestinal prin lavaj gastric, prin administrarea cărbunelui activat şi a unui laxativ. Este posibil să fie necesară respiraţia artificială. Bradicardia sau reacţiile vagale excesive trebuie tratate prin administrarea de atropină sau metilatropină. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate cu plasmă/substituenţi de plasmă şi, dacă este necesar, cu catecolamine. Efectul beta-blocantelor poate fi contracarat prin administrarea intravenoasă lentă de clorhidrat de isoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 μg/minut sau dobutamină, începând cu o doză de 2,5 μg/minut, până la obţinerea efectului terapeutic necesar. În cazurile refractare, izoprenalina poate fi asociată cu dopamina. Dacă nici această măsură nu produce efectul terapeutic dorit, se va lua în considerare administrarea intravenoasă de glucagon în doze de 50-100 μg/kg. Dacă este necesar, injectarea trebuie repetată în decurs de o oră, după care va fi urmată - dacă este nevoie - de o perfuzie intravenoasă de glucagon 70 μg/kg şi oră. În cazuri extreme de bradicardie rezistentă la tratament, se poate insera un stimulator cardiac.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenţi beta-blocanţi selectivi, codul ATC: C07AB12
Nebivolol este un amestec racemic de doi enantiomeri, nebivolol SRRR (sau d-nebivolol) şi nebivolol RSSS (sau l-nebivolol). Nebivolol asociază două activităţi farmacologice:
* Este un antagonist selectiv şi competitiv al receptorilor beta-adrenergici: acest efect este atribuit enatiomerului SRRR (d-enantiomer).
* Are proprietăţi vasodilatatoare uşoare, datorită unei interacţiuni cu calea L-argininei/oxidului nitric.
Administrarea de doze unice şi repetate de nebivolol reduce frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială în stare de repaus şi de efort, atât la pacienţii normotensivi, cât şi la pacienţii hipertensivi. Efectul antihipertensiv se menţine pe durata tratamentului cronic.
În doze terapeutice, nebivololul nu prezintă antagonism alfa-adrenergic.
În timpul tratamentului acut şi cronic cu nebivolol, la pacienţii hipertensivi scade rezistenţa vasculară sistemică. În pofida reducerii frecvenţei cardiace, reducerea debitului cardiac în stare de repaus şi de efort poate fi limitată datorită unei creşteri a volumului de contracţie a cordului. Nu s-a stabilit în întregime relevanţa clinică a acestor diferenţe hemodinamice comparativ cu alţi antagonişti ai receptorilor beta 1.
La pacienţii hipertensivi, nebivololul creşte răspunsul vascular mediat prin NO (monoxid de azot) la acetilcolină (ACh), care este redus la pacienţii cu disfuncţii endoteliale.
În cadrul unui studiu clinic cu privire la mortalitate-morbiditate, placebo-controlat efectuat la 2128 pacienţi >70 ani (vârsta mediană 75,2 ani) cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă, cu sau fără modificări ale fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS: 36 ± 12,3%, cu următoarea distribuţie: FEVS mai mică de 35% la 56% din pacienţi, FEVS între 35% şi 45% la 25% din pacienţi şi FEVS mai mare de 45% la 19% din pacienţi) urmat în medie 20 luni, nebivololul, aflat în topul terapiei standard, a prelungit în mod semnificativ timpul de apariţie a deceselor sau spitalizărilor din motive cardiovasculare (criteriul principal final de evaluare pentru eficacitate), cu o reducere a riscului relativ de 14% (reducere absolută: 4,2%). Această reducere a riscului s-a dezvoltat după 6 luni de tratament şi s-a menţinut pe toată durata tratamentului (durata mediană: 18 luni). Efectul nebivololului a fost independent de vârsta, sexul sau fracţia de ejecţie a ventricului stâng a persoanelor studiate. Beneficiul asupra tuturor cauzelor de mortalitate nu a atins semnificaţie statistică în comparaţie cu placebo (reducere absolută: 2,3%).
S-a observat o scădere a incidenţei morţii subite la pacienţii trataţi cu nebivolol (4,1% faţă de 6,6%, reducere relativă de 38%).
Experimentele in vitro şi in vivo la animale au demonstrat că nebivolol nu are activitate simpatomimetică intrinsecă.
Experimentele in vitro şi in vivo la animale au demonstrat că, la dozele farmacologice, nebivololul nu are acţiune de stabilizare a membranei.
La voluntarii sănătoşi, nebivololul nu are efecte semnificative asupra capacităţii maxime la efort sau rezistenţei la efort.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ambii enantiomeri ai nebivololului sunt absorbiţi rapid după administrarea orală. Absorbţia nebivololului nu este influenţată de alimente; nebivolol poate fi administrat cu sau fără alimente.
Nebivolol este metabolizat în proporţie mare, parţial în metaboliţi hidroxi activi. Nebivolol este metabolizat prin hidroxilare aliciclică şi aromatică, N-dezalchilare şi glucuronoconjugare; în plus, se formează glucuronoconjugaţi ai metaboliţilor hidroxi. Metabolizarea nebivololului prin hidroxilare aromatică este supusă polimorfismului oxidativ genetic dependent de CYP2D6. Biodisponibilitatea orală a nebivololului este în medie de 12% la metabolizatori rapizi şi practic completă la metabolizatorii lenţi. La starea de echilibru şi la acelaşi nivel de dozaj, concentraţia plasmatică maximă a nebivololului nemodificat este de 23 ori mai mare la metabolizatori lenţi faţă de metabolizatorii rapizi. Atunci când se iau în considerare medicamentul nemodificat împreună cu metaboliţi activi, diferenţa între concentraţiile plasmatice maxime variază între 1,3 şi 1,4 ori. Din cauza variaţiei vitezelor de metabolizare, doza de Nebivolol Terapia trebuie ajustată întotdeauna, în funcţie de cerinţele individuale ale fiecărui pacient: metabolizatorii lenţi pot avea nevoie, în consecinţă, de doze mai mici.
La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al enantiomerilor de nebivolol este, în medie, de 10 ore. La metabolizatorii lenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ori mai mare. La metabolizatorii rapizi, concentraţiile plasmatice ale enantiomerului RSSS sunt uşor mai mari decât ale enantiomerului SRRR. La metabolizatorii lenţi, această diferenţă este mai mare. La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metaboliţilor hidroxi ai ambilor enantiomeri este, în medie, 24 ore, fiind de aproximativ două ori mai mare la metabolizatorii lenţi.
La majoritatea subiecţilor (metabolizatorii rapizi), concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se ating în 24 ore pentru nebivolol şi în câteva zile pentru hidroxi-metaboliţi.
Concentraţiile plasmatice sunt direct-proporţionale cu dozele între 1 şi 30 mg. Farmacocinetica nebivololului nu este influenţată de vârstă.
În plasmă, ambii enantiomeri de nebivolol sunt legaţi, în principal, de albumină.
Legarea de proteinele plasmatice este de 98,1% pentru SRRR-nebivolol şi 97,9% pentru RSSS-nebivolol.
După o săptămână de la administrare, 38% din doză este excretată în urină şi 48% în materiile fecale.
Excreţia urinară de nebivolol nemodificat este mai puţin de 0,5% din doză.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Croscarmeloză sodică
Hipromeloză
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 14 comprimate
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .