NEBIVOLOL AUROBINDO 5mg comprimate prospect medicament

Nebivolol Aurobindo 5 mg comprimate

Nebivolol Aurobindo 5 mg comprimate:

Fiecare comprimat conţine clorhidrat de nebivolol 5,45 mg echivalentul cu nebivolol 5 mg .

Excipient cu efect cunoscut::fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 153,480 .

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate.

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, rotunde (diametrul este de 9,1 mm), biconvexe, marcate cu 'NL 5' separate de o linie mediana pe o față și netede pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în doze egale (jumătăti și sferturi).

Tratamentul hipertensiunii esenţiale.

Insuficienţa cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile uşoare şi moderate, suplimentar faţă de tratamentele standard la pacienţii cu vârsta > 70 ani.

Adulţi 5 mg: doza este de 5 mg (un comprimat) pe zi, preferabil la aceeaşi oră din zi.

Efectul de scădere a tensiunii arteriale devine evident după 1-2 săptămâni de tratament. Ocazional, efectul optim este atins numai după un interval de 4 săptămâni.

Asociere cu alte medicamente antihipertensive

Beta-blocantele pot fi folosite singure sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Până în prezent s-a observat o îmbunătăţire a efectului antihipertensiv numai când Nebivolol 5 mg este asociat cu hidroclorotiazida 12,5 - 25 mg.

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi mărită la 5 mg.

Există date limitate cu privire la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau disfuncţii hepatice. Ca urmare, utilizarea Nebivolol 5 mg la aceşti pacienţi este contraindicată.

La pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi mărită la 5 mg. Cu toate acestea, ţinând cont de experienţa limitată privind utilizarea la pacienţii cu vârsta peste 75 ani, se recomandă precauţie la administrarea tratamentului şi monitorizarea strictă a pacienţilor

Siguranţa şi eficacitatea Nebivolol la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.

Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile trebuie iniţiat gradat, cu o creştere treptată a dozei până la atingerea dozei de întreținere individuale optime.

Pacienţii trebuie să fie diagnosticaţi cu insuficienţă cardiacă cronică stabile, fără episoade de acutizare în timpul ultimelor şase săptămâni. Se recomandă ca medicul curant să aibă experienţă în managementul insuficienţei cardiace cronice.

Pentru acei pacienţi trataţi cu medicamente cardiovasculare, incluzând diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, doza acestor medicamente trebuie stabilizată în timpul ultimelor două săptămâni înainte de iniţierea tratamentului cu Nebivolol 5 mg comprimate.

Stabilirea treptată iniţială a dozei trebuie efectuată în conformitate cu următoarele etape, la interval de 1-2 săptămâni în funcţie de tolerabilitatea pacientului: 1,25 mg de nebivolol, crescute la 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, apoi la 5 mg o dată pe zi şi apoi la 10 mg o dată pe zi.

Doza maximă recomandată este de nebivolol 10 mg o dată pe zi.

Iniţierea tratamentului şi fiecare creştere a dozei trebuie efectuată sub supravegherea unui medic cu experiență pe o perioadă de cel puţin 2 ore, pentru a se asigura faptul că starea clinică a pacientului rămâne stabilă (în special în ceea ce priveşte tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, tulburările de conducere cardiacă, semne de agravare ale insuficienţei cardiace).

Apariţia reacţiilor adverse poate împiedica administrarea dozei maxime recomandate la toţi pacienţii.

Dacă este necesar, doza atinsă prin stabilire treptată poate fi, de asemenea, redusă gradat şi reintrodusă atunci când este adecvat.

În timpul perioadei de stabilire treptată a dozei, în cazul agravării insuficienţei cardiace sau intoleranţă, se recomandă iniţial scaderea dozei de nebivolol sau întreruperea imediată a medicamentului dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravare a insuficienţei cardiace cu edem pulmonar acut, şoc cardiogenic, bradicardie simptomatică sau bloc atrioventricular).

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile cu nebivolol este, în general, un tratament de lungă durată. Nu se recomandă întreruperea bruscă a tratamentului cu nebivolol deoarece aceasta poate duce la o agravare tranzitorie a insuficienţei cardiace. Dacă este necesară întreruperea tratamentului, doza trebuie scăzută gradat, prin reducere la jumătate, la interval de o săptămână.

Nu este necesară modificarea dozei în caz de insuficienţă renală uşoară până la moderată, deoarece stabilirea treptată a dozei până la doza maximă tolerată se efectuează prin ajustare individualizată. Nu există experienţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinina serică≥250 μmol/l). Prin urmare, utilizarea nebivolol la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Datele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt limitate. Ca urmare, utilizarea Nebivolol la aceşti pacienţi este contraindicată.

Nu este necesară modificarea dozei, deoarece stabilirea treptată a dozei până la doza maximă tolerată, se efectuează prin ajustare individualizată.

Siguranţa şi eficacitatea Nebivolol la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.

Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

Comprimatele pot fi luate în timpul meselor.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- Insuficienţă hepatică sau disfuncţie hepatică

- Insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen sau episoade de decompensare a insuficienţei cardiace care necesită administrarea intravenoasă de medicamente inotrop pozitive.

În plus, la fel ca alte medicamente beta-blocante, Nebivolol este contraindicat în:

- boala nodului sinusal, incluzând blocul sinoatrial

- bloc atrioventricular de gradul II şi III (fără stimulator cardiac)

- antecedente de bronhospasm şi astm bronşic

- feocromocitom netratat

- acidoză metabolică

- bradicardie (frecvenţa cardiacă < 60 bpm pentru iniţierea tratamentului)

- hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg)

- tulburări severe ale circulaţiei periferice

Vezi de asemenea pct. 4.8 Reacţii Adverse.

În general, următoarele atenţionări şi precauţii speciale se aplică antagoniştilor beta-adrenergici, cum este nebivolol.

Continuarea acţiunii de blocare a receptorilor beta-adrenergici reduce riscul aritmiilor în timpul inducţiei anestezice şi a intubaţiei. Dacă beta-blocantul este întrerupt în scopul pregătirii pentru intervenţia chirurgicală, administrarea medicamentului cu efect antagonist beta-adrenergic trebuie întreruptă cu cel puţin 24 ore înainte.

Este necesară prudenţă la utilizarea anumitor anestezice care pot determina deprimare miocardică.

Pacientul poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrarea intravenoasă de atropină.

Afecţiuni cardiovasculare

În general, antagoniştii beta-adrenergici nu trebuie utilizaţi la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă netratată (ICC), cu excepţia cazului în care afecţiunea a fost stabilizată.

La pacienţii cu boală cardiacă ischemică, tratamentul cu antagonist beta-adrenergic trebuie întrerupt treptat, adică de-a lungul unei perioade de 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, trebuie iniţiat concomitent un tratament alternativ, pentru a preveni exacerbarea anginei pectorale.

Antagoniştii beta-adrenergici pot induce bradicardia: dacă pulsul scade sub 50-55 bpm în repaus şi/sau pacientul are simptome care sunt sugestive pentru bradicardie, doza trebuie redusă.

Antagoniştii beta-adrenergici trebuie folosiţi cu prudenţă:

- la pacienţii cu tulburări ale circulaţiei periferice (boala sau sindromul Raynaud, claudicaţie intermitentă), deoarece poate surveni agravarea acestor tulburări;

- la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, din cauza efectul negativ al beta-blocantelor asupra timpului de conducere;

- la pacienţii cu angina Prinzmetal, din cauza neantagonizării alfa receptorilor care mediază vasoconstricţia arterelor coronare: antagoniştii beta-adrenergici pot mări numărul şi durata episoadelor acute de angină pectorală.

În general, nu este recomandată asocierea nebivolol cu blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem, cu medicamente antiaritmice din clasa I şi cu medicamente antihipertensive cu acţiune asupra sistemului nervos central , pentru detalii, vezi pct. 4.5.

Afecţiuni metabolice/endocrine

Nebivolol nu afectează glicemia la pacienţii diabetici. Cu toate acestea, este necesară prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, deoarece nebivolol poate masca anumite simptome de hipoglicemie (tahicardie, palpitaţii).

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele de tahicardie în hipertiroidism.

Întreruperea bruscă poate determina intensificarea simptomelor.

Afecţiuni respiratorii

La pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice, antagoniştii beta-adrenergici trebuie utilizaţi cu precauţie deoarece se poate agrava constricţia căilor respiratorii.

Pacienţii cu antecedente de psoriazis trebuie să utilizeze antagonişti beta-adrenergici numai după o evaluare atentă.

Antagoniştii beta-adrenergici pot creşte sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice.

Iniţierea tratamentului insuficienţei cardiace cronice cu nebivolol necesită monitorizare regulată.

Pentru doze şi mod de administrare, vezi pct. 4.2. Întreruperea tratamentului nu trebuie făcută brusc, cu excepţia cazului când are indicaţie clară pentru întrerupere. Pentru mai multe informaţii, vezi pct. 4.2.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Următoarele interacţiuni se aplică în general antagoniştilor beta-adrenergici.

Antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, cibenzolină, flecainidă, disopiramidă, lidocaină, mexiletină, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potenţat şi efectul inotrop negativ poate fi crescut (vezi pct. 4.4).

Antagonişti ai canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenţă negativă asupra contractilităţii şi conducerii atrioventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii în tratament cu ß-blocant poate determina apariția hipotensiunii arteriale marcate şi a blocului atrioventricular (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive care acţionează la nivelul sistemului nervos central (clonidină, guanfacin, moxonidină, metildopa, rilmenidină): utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive care acţionează la nivelul sistemului nervos central poate agrava insuficienţa cardiacă printr-o scădere a tonusul simpatic central (scădere a frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac, vasodilataţie) (vezi pct. 4.4). Oprirea bruscă a administrării, în special înainte de întreruperea beta-blocantelor, poate creşte riscul de “hipertensiune arterială de rebound”.

Asocieri/administrări concomitente care trebuie utilizate cu prudenţă

Medicamente antiaritmice de clasa III (amiodarona): efectul asupra timpului de conducere atrioventricular poate fi potenţat.

Anestezice - volatile halogenate: utilizarea concomitentă de antagonişti beta-adrenergici şi anestezice poate atenua tahicardia reflexă şi poate creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca regulă generală, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu betablocant. Medicul anestezist trebuie informat dacă pacientul utilizează Nebivolol.

Insulina şi antidiabeticele orale: cu toate că nebivolol nu influențează valoarea glicemiei, utilizarea concomitentă poate masca anumite simptome de hipoglicemie (palpitaţii, tahicardie).

Baclofen (medicament antispastic), amifostina (adjuvant antineoplazic): este posibil ca administrarea concomitentă cu medicamente antihipertensive să accentueze scăderea tensiunii arteriale, prin urmare doza de medicament antihipertensiv trebuie adaptată corespunzător.

Asocieri/administrări concomitente care trebuie luate în consideraţie

Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă poate prelungi timpul de conducere atrioventriculară.

Studiile clinice cu nebivolol nu au arătat nicio interacţiune cu semnificaţie clinică. Nebivololul nu influenţează farmacocinetica digoxinei.

Antagonişti de calciu de tipul dihidropiridinei (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină, nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială, de asemenea neputând fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare adiţională a funcţiei de pompă a ventriculului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Antipsihotice, antidepresive (triciclice, barbiturice şi fenotiazide): utilizarea concomitentă poate mări efectul hipotensiv al beta-blocantelor (efect aditiv).

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): nu au influenţă asupra efectului nebivololului de scădere a tensiunii arteriale.

Medicamente cu acţiune simpatomimetică: utilizarea concomitentă poate contracara efectul antagoniştilor beta-adrenergici. Antagoniştii beta-adrenergici pot determina o acţiune alfa-adrenergică necontracarată a medicamentelor simpaticomimetice, cu efect atât alfa-adrenergic, cât şi beta-adrenergic (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc atrioventricular).

Deoarece metabolismul nebivolol implică izoenzima CYP2D6, administrarea concomitentă de substanţe care inhibă această enzimă, în special paroxetina, fluoxetina, tioridazina şi chinidina, poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale nebivololului, asociată cu un risc crescut de bradicardie marcată şi reacţii adverse.

Administrarea concomitentă de cimetidină a crescut concentraţiilor plasmatice ale nebivololului, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă cu ranitidină nu a influenţat parametrii farmacocinetici ai nebivololului. Cele două tratamente pot fi prescrise concomitent, cu condiţia ca

Nebivolol să fie administrat în timpul mesei iar medicamentul antiacid să fie administrat între mese.

Administrarea concomitentă a nebivolol cu nicardipină a crescut uşor concentrațiile plasmatice ale ambelor medicamente, fără modificări ale efectului clinic. Administrarea concomitentă cu alcool etilic, furosemidă sau hidroclortiazidă nu a influenţat parametrii farmacocinetici ai nebivololului. Nebivolol nu influențează parametrii farmacocinetici şi farmacodinamici ai warfarinei.

Nebivolol are efecte farmacologice nocive asupra sarcinii şi/sau a fătului/nou-născutului. În general, blocantele beta-adrenergice reduc circulaţia sanguină la nivel placentară, aceasta fiind asociată cu retard de dezvoltare, moarte intrauterină, avort sau travaliu prematur. Pot să apară reacţiile adverse (ex: hipoglicemia şi bradicardia) la făt şi la nou-născut. Dacă este necesar tratamentul cu blocante beta-adrenergice , este de preferat administrarea blocantelor adrenergice beta1-selective.

Nebivolol nu trebuie folosit în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă tratamentul cu nebivolol este considerat necesar, trebuie monitorizate circulaţia uteroplacentară şi dezvoltarea fetală. În cazul în care apar efecte nocive asupra sarcinii sau fătului, trebuie luat în considere un tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat strict. Simptomele hipoglicemiei şi bradicardiei sunt de aşteptat, în general, în primele 3 zile de viaţă.

Studiile efectuate la animale au arătat că nebivololul este excretat în laptele matern. Nu se ştie dacă acest medicament este excretat în laptele matern uman. Majoritatea beta-blocantelor, în special substanţele lipofile cum sunt nebivolol şi metaboliţii săi activi, trec în laptele matern în cantităţi variabile. Prin urmare, alăptarea nu este recomandată în timpul administrării de nebivolol.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Studiile de farmacodinamică au arătat că Nebivolol 5 mg nu influenţează funcţia psihomotorie. Când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, trebuie luat în consideraţie faptul că se pot produce ocazional ameţeli sau oboseală.

Reacţiile adverse sunt prezentate separat pentru hipertensiune arterială şi pentru ICC, din cauza diferenţelor între bolile de fond.

Reacţiile adverse raportate, care în cele mai multe cazuri sunt de intensitate uşoară spre moderată, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate în funcţie de frecvenţă.

Mai puţin Cu frecvenţă

Aparate, sisteme şi Frecvente frecvente Foarte rare necunoscută organe ( 1/100 şi < 1/10) ( 1/1000 şi ( 1/10000) 1/100) angioedem,

Tulburări ale hipersensibilitatesistemului imunitar coşmaruri;

Tulburări psihice depresie

Tulburări ale sincopă sistemului nervos cefalee, ameţeli, parestezie

Tulburări oculare tulburări de vedere

Tulburări cardiace bradicardie, insuficienţă cardiacă, încetinire a conducerii atrioventriculare/ bloc atrioventricular

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială, claudicaţie intermitentă (creștere a incidenței) dispnee bronhospasm

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale dispepsie,

Tulburări flatulenţă, constipaţie, greaţă,gastrointestinale vărsături diaree

Afecţiuni cutanate şi prurit, erupție agravare a urticarie ale ţesutului eritematoasă psoriasisului subcutanat trecătoare pe piele

Tulburări ale impotenţă aparatului genital şi sânului

Tulburări generale şi oboseală, edem la nivelul locului de administrare

Au fost de asemenea raportate următoarele reacţii adverse la unii antagonişti beta-adrenergici: halucinaţii, psihoze, confuzie, extremităţi reci/cianotice, fenomen Raynaud, uscăciune oculară şi toxicitate asupra mucoaselor oculare agravată de tip practolol.

Insuficienţa cardiacă cronică

Datele privind reacţiile adverse la pacienţii cu ICC sunt disponibile în urma realizării unui studiu clinic, controlat cu placebo, în cadrul căruia au fost incluşi 1067 pacienţi în tratament cu nebivolol şi 1061 pacienţi la care s-a administrat placebo. În cadrul acestui studiu, un total de 449 pacienţi cu nebivolol (42,1%) au raportat reacţii adverse, cu relaţie de cauzalitate cel puţin posibilă, comparativ cu 334 pacienţi la care s-a administrat placebo (31,5%). Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la pacienţii tratați cu nebivolol au fost bradicardie şi ameţeală, ambele reacţii fiind prezente la aproximativ 11% din pacienţi.

Frecvenţele corespunzătoare la pacienţii cărora li s-a administrat placebo au fost de aproximativ 2%, respectiv 7%.

Următoarele incidenţe au fost raportate pentru reacţiile adverse (cu relaţie de cauzalitate cel puţin posibilă) considerate specific relevante pentru tratamentul insuficienţei cardiace cronice:

- Agravarea insuficienţei cardiace a apărut la 5,8% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, în comparaţie cu 5,2% din pacienţii cu placebo.

- Hipotensiunea ortostatică a fost raportată la 2,1% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, în comparaţie cu 1,0% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

- Intoleranţa la medicament a apărut la 1,6% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, în comparaţie cu 0,8% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

- Blocul atrioventricular de gradul I a apărut la 1,4% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, în comparaţie cu 0,9% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

- Edemul membrelor inferioare a fost raportat la 1,0% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, în comparaţie cu 0,2% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu sunt disponibile date cu privire la supradozajul cu nebivolol.

Simptomele supradozajului cu beta-blocante sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm şi insuficienţă cardiacă acută.

În caz de supradozaj sau hipersensibilitate, pacientul trebuie ținut sub supraveghere medicală strictă şi trebuie tratat într-o unitate de terapie intensivă. Glicemia trebuie monitorizată.. Absorbţia oricăror reziduuri de medicament încă prezente în tractul gastrointestinal poate fi prevenită prin lavaj gastric şi administrare de cărbune activ şi un laxativ. Este posibil să fie necesare manevre de respiraţie asistată.

Bradicardia sau reacţiile vagale marcate trebuie tratate prin administrarea de atropină sau metilatropină.

Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate prin administrarea de plasmă/substituenţi de plasmă şi, dacă este necesar, de catecolamine. Efectul betablocant poate fi contracarat prin administrarea intravenoasă lentă de clorhidrat de izoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 µg/minut, sau dobutamină, începând cu o doză de aproximativ 2,5 µg/minut, până la obţinerea efectului terapeutic scontat. În cazuri refractare, izoprenalina poate fi combinată cu dopamină. Dacă nici această combinaţie nu produce efectul dorit, poate fi considerate administrarea intravenoasă de glucagon 50-100 µg/kg. Dacă este necesar, administrarea trebuie repetată în interval de o oră, fiind urmată - dacă este necesar - de o perfuzie intravenoasă cu glucagon 70 µg/kg/h. În cazuri extreme de bradicardie rezistentă la tratament, se poate insera un stimulator cardiac.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, selective.

Cod ATC: C07AB12

Nebivolol este un amestec racemic de doi enantiomeri, SRRR-nebivolol (sau d-nebivolol) şi RSSS nebivolol (sau l-nebivolol). Acest medicament asociază două activităţi farmacologice:

- Este un antagonist selectiv şi competitiv al beta-receptorilor: acest efect este atribuit enantiomerului SRRR (d-enantiomer)

- Are proprietăţi vasodilatatoare uşoare datorită interacţiunii cu calea L-argininei/oxidului nitric.

Administrarea de doze unice şi repetate de nebivolol reduce frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterial, în condiții de repaus şi în timpul efortului fizic, atât la subiecţi normotensive, cât şi la pacienți hipertensivi.

Efectul antihipertensiv este menţinut în timpul tratamentului cronic.

În doze terapeutice, nebivolol nu prezintă antagonism alfa-adrenergic.

În timpul tratamentului acut şi cronic cu nebivolol la pacienţi hipertensivi, rezistenţa vasculară sistemică este redusă. În pofida reducerii frecvenţei cardiace, reducerea debitului cardiac în condiţii de repaus şi de efort fizic poate fi limitată, datorită unei creşteri a volumului de ejecţie. Relevanţa clinică a acestor diferenţe hemodinamice în comparaţie cu alţi antagonişti de beta1-receptori nu a fost stabilită în întregime.

La pacienţii hipertensivi, nebivolol creşte răspunsul vascular mediat prin NO la acetilcolină (ACh) care este redus la pacienţii cu disfuncţie endotelială.

În cadrul unui studiu clinic cu privire la mortalitate-morbiditate, controlat cu placebo, efectuat la 2128 de pacienţi ≥ 70 ani (vârsta medie de 75,2 ani) cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă cu sau fără fracţie de ejecţie ventriculară stângă afectată (FEVS medie 36 ± 12.3%, cu următoarea distribuţie FEVS mai puţin de 35% la 56% din pacienţi, FEVS între 35% şi 45% la 25% din pacienţi şi FEVS mai mare de 45% la 19% din pacienţi) urmăriţi pe o perioadă medie de 20 luni, nebivololul, administrat ca medicament principal al tratamentului standard, a prelungit semnificativ timpul până la deces sau spitalizare determinată de cauze cardiovasculare (criteriu principal de evaluare a eficacității) cu o reducere a riscului relativ de 14% (reducere absolută: 4,2%). Această reducere a riscului a aparut după 6 luni de tratament şi a fost menţinută pe durata tratamentului (durată medie: 18 luni). La populaţia participantă la studiu, efectul nebivololului a fost independent de vârstă, sex, sau fracţie de ejecţie ventriculară. Beneficiul asupra tuturor cauzelor de mortalitate nu a a avut semnificaţie statistică în comparaţie cu placebo (reducere absolută: 2,3%).

A fost observată o reducere a numărului de decese subite la pacienţii trataţi cu nebivolol (4.1% comparativ cu 6.6%, reducere relativă de 38%).

Experimentele in vitro şi in vivo efectuate la animale au arătat că nebivolol în doze farmacologice nu are nicio acţiune de stabilizare a membranei.

La voluntari sănătoşi, nebivolol nu are niciun efect semnificativ asupra capacităţii maxime de efort fizic sau asupra rezistenţei la efort.

Absorbtie:

Ambii enantiomeri ai nebivololului sunt absorbiţi rapid după administrarea orală. Absorbţia nebivololului nu este afectată de ingerarea de alimente; nebivololul poate fi administrat în timpul meselor sau independent de alimente.

În plasmă, ambii enantiomeri nebivolol sunt legați în mod predominant de albumină.

Legarea de proteinele plasmatice este de 98,1% pentru SRRR-nebivolol și 97,9% pentru RS S-nebivolol.

Nebivolol este metabolizat în proporție mare, parțial în hidroxi-metaboliţi activi. Nebivolol este metabolizat prin hidroxilare aliciclică şi aromatică, N-dealchilare şi glucuronoconjugare; în plus, se formează glucuronoconjugaţi ai hidroxi-metaboliţilor. Metabolizarea nebivololului prin hidroxilare aromatică depinde de polimorfismul genetic oxidativ dependent de CYP2D6. Biodisponibilitatea orală a nebivolol atinge în medie 12% la metabolismele rapide şi este virtual completă la metabolismele lente. În starea de echilibru şi la aceeaşi doză administrată, concentraţia plasmatică maximă a nebivololului nemodificat este de aproximativ 23 de ori mai mare la metabolizatorii lenţi, comparativ cu metabolizatorii rapizi.. Dacă se analizează medicamentul în formă nemodificată plus metaboliţii activi, diferenţele între concentraţiile plasmatice maxime sunt crescute de 1,3 până la 1,4 ori. Din cauza variaţiei în vitezele de metabolizare, doza de Nebivolol trebuie întotdeauna adaptată în funcţie de caracteristicile individuale ale pacientului: prin urmare, metabolizatorii lenţi pot necesita doze mai mici.

La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a enantiomerilor nebivololului este, în medie, de 10 ore. La metabolizatorii lenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ori mai mare. La metabolizatorii rapizi, concentraţiile plasmatice ale enantiomerului RSSS sunt uşor mai mari decât ale enantiomerului SRRR .

La metabolizatorii lenţi, diferenţa este mai mare. La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al hidroximetaboliţilor ambilor enantiomeri este, în medie, 24 ore, şi de aproape două ori mai mare la metabolizatorii lenţi.

Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse, la majoritatea subiecţilor (metabolizatori rapizi) în interval de 24 de ore pentru nebivolol şi în câteva zile pentru hidroximetaboliţi.

Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza, în intervalul de doze cuprins între 1 şi 30 de mg.

Parametrii farmacocinetici ai nebivololului nu sunt influenţaţi de vârstă.

La o săptămână după administrare, 38% din doză este excretată în urină şi 48% în materiile fecale.

Excreţia urinară de nebivolol în formă nemodificată este de mai puţin de 0,5% din doză.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale ale potenţialului de genotoxicitate şi carcinogenitate.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Croscarmeloză sodică

Hipromeloza 15 cp

Polisorbat 80

Dioxid de siliciu coloidal, anhidru

Celuloză microcristalină (Grad-102)

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimatele Nebivolol Aurobindo sunt disponibile în blistere din folie de PVC -Aluminiu și în recipiente din PEÎD rotunde opace, închise cu capac din polipropilenă opacă albă, cu bandă de etanșare prin inducție.

Ambalaje:

Blistere: 14, 28, 30, 50, 60, 90 si 100 comprimate

Flacoane PEÎD : 250 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti, România

10407/2017/01-08

Data primei autorizări - Noiembrie 2017

Noiembrie 2017