NAPROXEN AUROBINDO 250mg comprimate prospect medicament

Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate

Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine naproxen 250 mg.

Fiecare comprimat conţine naproxen 500 mg.

Fiecare comprimat de Naproxen Aurobindo 250 mg conţine lactoză 60,83 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Fiecare comprimat de Naproxen Aurobindo 500 mg conţine lactoză 121,66 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate:

Comprimate rotunde, biconvexe, cu margini teşite, de culoare galbenă, marmorate, marcate pe o faţă cu o linie mediană şi cu 'T” şi '18” de o parte şi de alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă, cu diametrul de 10,5 mm.

Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate:

Comprimate biconvexe, cu formă de capsulă, cu margini teşite, de culoare galbenă, marmorate, marcate pe o faţă cu 'T” şi '20” de o parte şi de alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă.

Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Tratamentul poliartritei reumatoide, osteoartrozelor (artrite degenerative), spondilitei ankilopoetice, gutei acute, afecţiunilor musculo-scheletice acute şi dismenoreei.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celor mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Poliartrită reumatoidă, osteoartroză şi spondilită ankilopoetică 500 mg până la 1 g, administrate în două prize, la interval de 12 ore sau alternativ, ca administrare în doză unică. În urmatoarele situaţii, pentru episoadele acute se recomandă administrarea unei doze de încărcare de 750 mg sau 1 g pe zi:

a. La pacienţi care acuză dureri severe nocturne/ sau rigiditate matinală.

b. La pacienţi trataţi cu doze mari dintr-un alt medicament antireumatic la care s-a trecut la tratamentul cu naproxen.

c. În ostoeoartroze în care durerea este simptomul dominant.

Se administrează o doză iniţială de 750 mg, urmată de o doză de 500 mg la interval de 8 ore, după care se administrează câte 250 mg la interval de 8 ore, până când se remite criza.

Afecţiuni musculoscheletice acute, dismenoree

Se administrează o doză iniţială de 500 mg, urmată de doze de 250 mg administrate la interval de 6-8 ore, atât timp cât este necesar, cu o doză maximă zilnică de 1250 mg după prima zi de tratament.

În cazul pacienţilor vârstnici, studiile indică faptul că fracţia de naproxen nelegată de proteinele plasmatice este mare, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este neschimbată.

Semnificaţia acestor constatări în ceea ce priveşte administrarea dozelor de naproxen nu este cunoscută. Similar altor medicamente utilizate la vârstnici este recomandat să se utilizeze cea mai mică doză eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în vedere că pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi la evenimente adverse. În timpul tratamentului cu AINS, pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru eventuale sângerările gastrointestinale. Cu privire la efectul de reducere a eliminării la pacienţii vârstnici, vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta de peste 5 ani greutate corporală peste 25 kg)

Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile: doza de 10 mg/kg pe zi, administrată în două prize, la interval de 12 ore. La copii şi adolescenţi cu vârstă sub 16 ani, nu se recomandă utilizarea naproxenului în nicio altă indicaţie.

Disfuncţie renală/hepatică

La pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică trebuie utilizată cea mai mica doză posibilă. Naproxen este contraindicat la pacienţii cu clearance bazal al creatininei mai mic de 30 ml/minut, deoarece a fost observată o acumulare de metaboliţi ai naproxenului la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau la cei care efectuează şedinţe de dializă (vezi pct. 4.3)

Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate sau întrerupt la pacienţii la care nu se observă vreun beneficiu sau la care apare intoleranţa.

Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.

- Ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii diagnosticate sau sângerare).

- Sângerări gastrointestinale în antecedente sau perforaţie intestinală, corelate cu terapia anterioară cu AINS.

- Hipersensibilitate la naproxen, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Având în vedere că există posibilitatea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate încrucişată, naproxen nu trebuie administrat pacienţilor la care acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene/medicamente analgezice au indus astm bronşic, rinite, polipi nazali sau urticarie. Aceste reacţii pot fi letale. La aceşti pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice severe la naproxen.

- Insuficienţă renală severă

- Insuficienţă cardiacă severă

- Insuficienţă hepatică severă

- Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2., şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Naproxen trebuie administrat sub control medical strict la pacienţii cu antecedente de tulburări gastrointestinale şi la pacienţii cu tulburări de coagulare, precum şi la cei trataţi pe termen lung cu AINS.

Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţii diagnosticaţi cu astm bronşic sau cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice.

Ca şi în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot apărea creşteri ale valorilor unuia sau mai multor teste ale funcţiei hepatice. Tulburările hepatice pot fi rezultatul hipersensibilităţii, mai degrabă decât al toxicităţii directe. În cazul utilizării acestui medicament, similar cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, au fost raportate reacţii hepatice severe, inclusiv icter şi hepatită (unele cazuri de hepatită au fost letale). A fost raportată o reactivitate încrucişată.

LES şi boală a ţesutului conjunctiv mixt

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi afecţiuni ale ţesutului conjunctiv mixt poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Naproxen reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare.

Pacienţii carora li se administrează medicamente anticoagulante trebuie monitorizaţi cu mare atenţie în timpul administrării de naproxen .

Pacienţii trataţi cu derivaţi cumarinici sau heparină concomitent cu naproxen au un risc crescut de sângerare. În acest caz, beneficiul terapiei trebuie evaluat cu atenţie, comparativ cu riscurile. În orice caz, nu se recomandă administrarea concomitentă de naproxen cu doze mari de heparină.

Reacţiile adverse gastrointestinale severe pot apărea la pacienţii la care se administrează medicamente care inhibă prostaglandin sintetaza. Riscul de apariţie a ulceraţiilor gastro-intestinale sau sângerărilor creşte odată cu creşterea dozelor de naproxen. Acest risc nu este limitat la o anumită categorie de pacienţi, dar pacienţii vârstnici şi cu debilităţi au dovedit o toleranţă scăzută pentru ulceraţii şi sîngerări gastro-intestinale, faţă de alte categorii de populaţie. Cele mai grave reacţii adverse gastrointestinale atribuite medicamentelor care inhibă prostaglandin-sintetaza au apărut la acestă categorie de populaţie.

Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice (anafilactoide) pot să apară atât la pacienţii cu antecedente cât şi la cei fără antecedente de hipersensibilitate ca urmare a expunerii la acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau medicamente care conţin naproxen. De asemenea, aceste reacţii pot să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (de exemplu astm bronşic), rinite şi polipi nazali. Reacţiile anafilactoide, cum este anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.

La un număr redus de pacienţi a fost raportat edem periferic de intensitate uşoară.

Cu toate că nu a fost raportată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, nu poate fi exclus faptul ca unii pacienţi (probabil) cu disfuncţie cardiacă au un risc mai mare de a prezenta aceasta reacţie adversă.

Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială, hematurie, proteinurie, necroză papilară renală şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului cu naproxen. La pacienţii cu insuficienţă renală, naproxen trebuie administrat cu extremă prudenţă, în special dacă este vorba de un tratament de lungă durată. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a asigura o diureză suficientă.

Înainte de şi în timpul tratamentului cu naproxen se recomandă monitorizarea funcţiei renale în cazul pacienţilor cu o perfuzie renală redusă. Insuficienţa renală severă reprezintă o contraindicaţie, vezi pct. 4.3 'Contraindicaţii'

Insuficienţa renală corelată cu producerea redusă de prostaglandine

Administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi poate precipita insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc la această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, tulburări cardiace sau cu disfuncţii hepatice, cei care utilizează diuretice, trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II şi persoanele în vârstă. În cazul acestor pacienţi, funcţia renală trebuie monitorizată (vezi pct. 4.3).

De asemenea, este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Se recomandă precauţie în cazul utilizării de doze mari de naproxen la pacienţii vârstnici, deoarece există indicii că fracţia de naproxen nelegată de proteinele plasmatice este crescută la această categorie de pacienţi.

Deoarece naproxen are acţiuni antiinflamatoare, analgezice si antipiretice, unele simptome de infecţie pot fi, prin urmare, mascate.

Au fost raportate în cazuri rare anomalii la nivel ocular (vezi pct. 4.8 'Reacţii adverse') la persoanele care utilizează AINS, incluzând naproxen, deşi nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate. Pacienţii la care apar tulburări oculare în timpul tratamentului cu naproxen, trebuie să efectueze un consult oftalmologic.

Tratamentul trebuie întrerupt şi pacienţii trebuie atent monitorizaţi în cazul în care pielea devine sensibilă, apar vezicule sau orice alt simptom care indică pseudoporfiria.

În cazul în care când terapia cu corticosteroizi este înlocuită cu administrarea de naproxen, substituţia fiind completă sau parţială, trebuie avute în vedere măsurile de precauţie obişnuite la întreruperea terapiei cu un corticosteroid.

Nu se recomandă administrarea de naproxen la pacienţii cu vârsta sub 6 ani.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral).

Deşi datele existente sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc mai mic, acesta nu poate fi exclus.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Utilizarea concomitentă de naproxen cu alte medicamente AINS, inclusiv inhibitorii de COX-2 trebuie evitată.

Pacienţii vârstnici: pacienţii vârstnici prezintă mult mai frecvent reacţii adverse la AINS, în special sângerari gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii şi perforaţii: sângerările gastro-intestinale, ulceraţiile şi perforaţia, care pot fi letale, au fost raportate la administrarea tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sângerari gastrointestinale, ulceraţii şi perforaţii este mai mare în cazul administrării de doze mari, în caz de antecedente de ulceraţii, în special dacă sunt complicate cu sângerare şi perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protective (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la care este necesară terapia concomitentă cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care au potenţial de creştere a riscului de sângerare gastro-intestinală ( vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi pe cale orală, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregantele plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

În cazul în care apar ulceraţii sau sângerari gastrointestinale la pacienţii care au utilizat naproxen, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastrointestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8)

Este necesară prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deorece retenţia de lichide şi edemul au fost raportate în legătură cu terapia cu AINS.

Reacţii cutanate severe, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-

Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament.

Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase sau la orice alt semn de hipersensibilitate.

Administrarea de naproxen poate reduce fertilitatea la femei şi nu este recomandată la femeile care doresc să ramână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în cursul investigaţiilor pentru fertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.

În cazuri excepţionale, varicela poate produce complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi ţesuturilor moi. Până la această dată, rolul AINS de contribuţie la potenţarea acestor infecţii nu poate fi exclus. Ca urmare, se recomandă a se evita administrarea naproxen în cazul varicelei.

Utilizarea de lungă durată a oricărui analgezic pentru cefalee poate agrava cefaleea existentă. Dacă acestă situaţie apare sau este supectată, trebuie solicitat consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt.

La pacienţii cu cefalee frecventă sau zilnică, în ciuda (sau ca efect al) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee, trebuie luat în considerare faptul că diagnosticul de cefalee poate fi rezultatul utilizării excesive de medicamente.

Următoarele administrări concomitente cu naproxen trebuie evitate

Este considerată nesigură administrarea de AINS concomitent cu anticoagulante de tipul warfarinei sau heparinei, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală directă, întrucât

AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor (vezi pct. 4.4).

Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu metotrexat, din cauza unei posibile creşteri a toxicităţii acestuia, deoarece s-a raportat că naproxenul, alături de alte antiinflamatoare nesteroidiene, are efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în modelele animale.

Ticlopidină

AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidină din cauza efectului de inhibare suplimentară a funcţiei trombocitelor.

AINS şi acid acetilsalicilic

Alte analgezice, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2: a se evita utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS (inclusiv acid acetilsalicilic), deoarece acest lucru poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct.4.4).

AINS nu trebuie utilizate pentru o perioadă de 8 - 12 zile după administrarea de mifepristonă, întrucât acestea pot reduce efectele mifepristonei.

Următoarele administrări concomitente cu naproxen pot necesita ajustarea dozei sau o monitorizare specifică a pacientului:

Naproxen scade clearance-ul renal al litiului. Acest lucru poate determina creşterea concentraţiilor de litiu în ser cu până la 40%. Din cauza indicelui terapeutic foarte îngust al litiului, administrarea concomitentă de litiu cu AINS trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi pusă în aplicare monitorizarea frecventă a concentraţiilor plasmatice de litiu, şi pot fi efectuate orice reduceri ale dozelor de litiu.

Similar tuturor AINS, se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este administrată concomitent cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.

Probenecidul administrat concomitent cu naproxen creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi prelungeşte considerabil timpul de înjumătăţire plasmatică.

Diuretice şi alte medicamente antihipertensive

Se recomandă prudenţă atunci când naproxen este administrat concomitent cu diuretice, deoarece poate să apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca fiind inhibat de unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.

Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive.

Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II

Utilizarea concomitentă a AINS cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II pot creşte riscul de insuficienţă renală, mai ales la pacienţii cu disfuncţie renală pre-existentă (vezi pct 4.4).

Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.

Studiile experimentale au dovedit faptul că clopidogrelul a crescut sângerările gastro-intestinale induse de naproxen. Acest lucru este probabil să se producă în cazul tuturor AINS.

Similar tuturor AINS, se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează concomitent cu corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro-intestinale sau sângerări.

Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei

Există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt administrate concomitent AINS cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

Hidantoine, sulfonamide sau sulfoniluree

Din cauza legării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se administrează concomitent hidantoine, anticoagulante, alte AINS, acid acetilsalicilic sau sulfonamide care se leagă în proprţie mare de proteinele plasmatice trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte simptomele de supradozaj la aceste medicamente. Pacienţii cărora li s-a administrat concomitent naproxen şi o hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi pentru ajustarea dozei, dacă este necesar. Nu au fost observate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi anticoagulante sau derivaţi de sulfoniluree dar, cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au fost observate interacţiuni cu alte antiinflamatoare nesteroidiene din această clasă.

Este recomandată întreruperea temporară a tratamentului cu naproxen pe o perioadă de 48 de ore înainte de testarea funcţiei corticosuprarenale, întrucât naproxenul poate interfera cu anumite teste pentru 17- cetosteroizi. În mod similar, naproxenul poate să interfereze cu anumite teste de dozare urinară a acidului 5- hidroxiindolacetic.

Antibiotice de tip chinolone

Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Glicozide cardiace

AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace în cazul administrării concomitente cu acestea.

Zidovudină şi ibuprofen

Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt utilizate concomitent cu zidovudină. Există dovezi în ceea ce priveşte un risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi infecţie cu HIV(+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Datele clinice farmacodinamice sugerează că administrarea concomitentă de naproxen pentru mai mult de o zi consecutiv , poate inhiba efectul dozei scăzute de acid acetilsalicilic asupra activității plachetare, iar această inhibare poate persista până la câteva zile după oprirea terapiei cu naproxen.

Relevanța clinică a interacțiunii nu este cunoscută.

Semnificaţia clinică a următoarelor administrări concomitente cu naproxen nu a fost încă stabilită:

Administrarea concomitentă cu antiacide, colestiramină sau alimente poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu modifică gradul acesteia.

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei ciclo-oxigenazei/ prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la întreruperea tratamentului

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală.

Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.

Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi durata tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului, decât dacă este absolut necesar. Dacă naproxenul este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, ca şi durata tratamentului.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;

La sfîrşitul sarcinii, atât mama cât şi fătul sunt expuşi la:

- prelungire posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte mici.

- Inhibare a contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

Ca urmare a acestora, naproxenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Naproxenul a fost detectat în laptele femeilor care alăptează. Utilizarea de naproxen trebuie evitată la pacientele care alăptează.

Naproxenul poate produce somnolenţă şi ameţeli. În unele cazuri, acestea pot avea consecinţe asupra capacitaţii de a conduce vehicule şi/sau în cazul folosirii de utilaje periculoase.

În timpul tratamentului cu naproxen au fost observate următoarele reacţii adverse şi simptome, cu diferite grade de intensitate şi frecvenţă, care nu au dus în toate cazurile la întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥1/10),

Frecvente (≥1/100 şi <1/10),

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),

Rare (≥1/10000 şi <1/1000),

Foarte rare (<1/10000),

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, Frecvenţa reacţiilor adverse organe şi sisteme Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu frecvenţă frecvente frecvente rare necunoscută

Tulburări Echimoze, Reducer ea hematologice agregare cantitaţii de şi limfatice plachetară hemoglobină redusă, şi/sau a prelungire hematocritului, a timpului anemie de aplastică sau sângerare hemolitică, trombocitopenie, neutropenie, granulocitopenie, agranulocitoză, eozinofilie, leucopenie

Tulburări ale Reacţii Reacţii sistemului anafilactice alergice imunitar

Tulburări Reducere a metabolice şi apetitului de nutriţie alimentar

Tulburări Insomnie, psihice nervozitate, euforie, vise anormale, reducere a capacitaţii de concentrare, disfuncţii cognitive, depresie uşoară, halucinaţii.

Tulburări ale Cefalee, Meningită sistemului ameţeli, aseptică, nervos somnolenţă angioedem , , stare convulsii confuzională.

Tulburări Vedere Opacifiere oculare înceţoşată corneeană, papilită, nevrită optică retrobulbară, edem papilar

Tulburări Tinitus Vertij, acustice şi tulburări de vestibulare auz

Tulburări Palpitaţii Creştere a cardiace tensiunii arteriale,

Tulburări Vasculite vasculare

Tulburări Dispnee Edem respiratorii, pulmonar, toracice şi pneumonie mediastinale eozinofilică, astm bronşic

Tulburări Pirozis, Vărsături, Perforaţii ale Gastrită, gastro- greaţă, pierderi de tractului obstrucţie, intestinale disconfort sînge prin gastrointestinal, exacerbare a în zona tractul ulcer gastro- colitei epigastrică gastrointestin duadenal, ulcerative sau sau al, colită, esofagită, bolii Crohn abdominală ulcer peptic, hematemeză, , stomatite ( pancreatită, constipaţie rar xerostomie, ulcerative),se iritaţie la nivelul nzaţie de faringelui sete, dispepsie, diaree

Tulburări Creştere a hepatice şi valorilor serice biliare ale transaminazelor sau a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline, bilirubinemie, icter, hepatite, inclusiv cazuri cu evoluţie letală

Afecţiuni Erupţii Purpură, Alopecie, cutanate şi cutanate urticarie, eritem ale ţesutului tranzitorii, polimorf, subcutanat prurit reacţii de hipersensibilitate la lumină, incluzând porfiria cutanată tardivă, reacţii asemănătoare profiriei cutanate tardive, epidermoliză buloasă, necroză epidermică, eritem nodos, lichen plan, erupţii pustulare, erupţii induse de medicament, sindrom

Stevens -

Johnson

Tulburări Slăbiciune Mialgie, LES musculo- musculară (lupus scheletice şi eritematos ale ţesutului sistemic) conjunctiv

Tulburări Polakiurie, renale şi ale proteinurie, căilor nefrită urinare glomerulară, nefrită interstiţială, necroză papilară, sindrom nefrotic, insuficienţă renală, hematurie, creştere a creatininei serice, hiperkaliemie

Tulburări ale Infertilitate aparatului feminină genital şi sânului

Tulburări Edem Transpiraţie Oboseală, Stare generală generale şi la periferic îm exces reducere a de rău nivelul temperaturii locului de corporale, febră administrare cu valori mari

Formarea de edeme, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în legătură cu tratamentul cu un AINS.

Datele din studiile clinice precum şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de naproxen, în special în doze mari şi timp îndelungat, poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de tromboză arterială (ducând la infarct miocardic sau accident vascular).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Simptomele de supradozaj includ cefalee, vărsături, dureri în regiunea gastrică, somnolenţă, ameţeli, dezorientare, diaree, sângerări gastro-intestinale, convulsii (rar), modificări tranzitorii ale funcţiei hepatice, hipotrombinemie, insuficienţă renală, apnee şi acidoză metabolică.

În primul rând, tratamentul constă în prevenirea absorbţiei prin lavaj gastric şi ulterior administrare de apă sau sucuri, cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Sunt indicate lavajul gastric cu cantităţi mari de lichid în primul rând, apoi administrarea de carbune activat şi sulfat de sodiu.

Echilibrul acido-bazic trebuie monitorizat cu atenţie în legătură cu posibila apariţie a acidozei metabolice severe.

Tramentul ulterior este suportiv şi simptomatic.

Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului, din cauza gradului mare de legare de proteinele plasmatice.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE02.

Naproxenul este un antiinflamator nesteroidian, analgezic, cu proprietăţi antipiretice, aşa cum a fost demonstrat în sistemele clasice de testare la animale. Naproxenul îşi exercită efectul său antiinflamator chiar şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată prin intermediul axei hipofizo-suprarenale.

Naproxenul inhibă prostaglandin-sintetaza (similar altor AINS). Cu toate acestea, similar altor

AINS, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.

Absorbţia din tractul gastro-intestinal după administrarea orală este practic completă şi are loc destul de rapid.

La dozele uzuale, legarea naproxenului de proteinele plasmatice este mai mare de 99%.

Metabolizare 30% din naproxen este convertit în 6-O-desmetil naproxen la nivel hepatic.

Excreţia urinară este mai rapidă decât ar fi de aşteptat odată cu creşterea dozei, pe baza proceselor liniare. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 11 - 15 ore. Aproximativ 95% din doza administrată este excretată în urină, în principal sub formă de naproxen, 6-O-desmetil naproxen sau alte forme conjugate ale substanţelor menţionate.

Naproxenul a fost administrat cu alimente la şobolani Sprague-Dawley timp de 24 luni, în doze de 8, 16 şi 24 mg/kg corp şi zi. Naproxenul nu a fost carcinogen la şobolani.

Mutagenitatea nu a fost observată la Salmonella typhimurium (5 linii celulare), Saccharomyces cerevisiae (1 liniede celule) şi în testele de limfom la şoarece.

Naproxen nu a afectat fertilitatea la şobolan, atunci când a fost administrat oral în doze de 30 mg/kg corp şi zi la masculi şi în doze de 20 mg/kg corp şi zi la femele.

Teratogenicitatea

Naproxen nu a fost teratogen atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 20 mg/kg şi zi în timpul perioadei de organogeneză la şobolani şi iepuri.

Funcţie de reproducere - Perioadele perinatală/postnatală

Administrarea orală de naproxen la femelele gestante de şobolan, în doze de 2, 10 şi 20 mg/kg şi zi în al treilea trimestru de gestaţie a dus la un travaliu dificil. Acestea sunt efecte cunoscute ale acestei clase de substanţe, fiind demonstrate la femelele gestante de şobolan în cazul administrării de acid acetilsalicilic şi indometacin.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Amidon glicolat de sodiu

Povidonă (E1201)

Oxid galben de fer (E172)

Stearat de magneziu (E470b)

Nu este cazul.

4 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimatele de Naproxen Aurobindo sunt disponibile în cutii cu blistere transparente din folie de aluminiu/PVC - PE - PVdC şi în cutii cu flacoane de culoare alb opac din PEÎD prevăzute cu capace din polipropilenă de culoare alb opac cu nervuri şi sigiliu.

Cutii cu blistere: 7, 10, 12, 15, 16, 20, 24, 25, 28, 30, 40, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 250 şi 500 de comprimate.

Cutii cu flacoane din PEÎD:

Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate: 30, 100, 250 şi 1000 de comprimate

Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate: 30, 100 şi 500 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Aurobindo Pharma România SRL

Sos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2, Complex Băneasa

Business&Technology Park, sector 1, Bucureşti, România

11572/2019/01-23 11573/2019/01-22

Autorizare - Mai 2016

Reînnoirea autorizaţiei - Martie 2019

Noiembrie 2019